Context:

Romanul Baltagul de Mihail Sadoveanu, publicat in 1930,

este “probabil singurul roman obiectiv” al scriitorului si aduce o
formula romaneasca inedita in peisajul epicii interbelice:
polimorfismul structurii.

Specie:
Romanul este o creatie epica in proza, de mari dimensiuni,
cu actiune complexa, desfasurata pe mai multe planuri, in timp
si spatiu precizate, antrenand un numar mare de personaje
puternic individualizate. Prin multitudinea aspectelor infatisate,
romanul ofera o imagine ampla asupra vietii.

Tema:
Romanul Baltagul prezinta monografia satului
moldovenesc de la munte, lumea arhaica a pastorilor, avand in
prim-plan cautarea si pedepsirea celor care l-au ucis pe
Nechifor Lipan. Insotita de Gheorghita, Vitoria reconstituie
drumul parcurs de barbatul sau, pentru elucidarea adevarului si
savarsirea dreptatii.
Roman al perioadei de maturitate, marile teme
sadoveniene se regasesc aici: viata pastorala, natura, miturile,
iubirea, arta povestirii, intelepciunea.
Tipul de roman:
Arhitectura complexa conferita de polimorfismul structurii
si de tesatura de teme si motive a ocazionat, de-a lungul vremii,
diferite interpretari ale romanului, unele chiar contradictorii:
roman antropologic si politist, roman mitic-baladesc si realism
etnografic, reconstituire a Mioritei , roman demitizant , roman
realist-obiectiv , roman initiatic, roman de dragoste si o anti-
Miorita. Subiectul romanului se suprapune cu un alt mit,
universal, mitul lui Isis si Osiris.

Compozitie:
Romanul este structurat pe doua coordonate
fundamentale: aspectul realist (constituirea monografica a
lumii pastorale si cautarea adevarului) si aspectul mitic (sensul
ritual al gesturilor personajului principal). Orizontul mitic
include modul de intelegere a lumii de catre personaje,
traditiile pastorale, dar si comuniunea om-natura si mitul marii
treceri.
Cautarea constituie axul romanului si se asociaza cu
motivul labirintului. Parcurgerea drumului are diferite
semnificatii. Vitoria reconstituie evenimentele care au condus
la moartea barbatului ei (intriga politista), ceea ce se transpune
intr-o dubla aventura: a cunoasterii lumii si a cunoasterii de
sine. Pentru Gheorghita, calatoria are rol educativ, de initiere a
tanarului (bildungsroman). Nechifor, personaj episodic,
prezentat indirect, apartine planului mitic. Cautandu-l, Vitoria
parcurge simultan doua lumi: spatiul real, concret si comercial,
dar si o lume “de semne si minuni”, al caror sens ea stie sa-l
descifreze.

Titlu:
Motivul labirintului se concretizeaza la nivelul actiunii
(cautarea si diferitele popasuri), dar este semnificativ si la
nivelul titlului. Baltagul (toporul cu doua taisuri) este un obiect
simbolic, ambivalent: arma a crimei si instrumentul actului
justitiar, reparator. De remarcat ca in roman acelasi baltag (a lui
Lipan) indeplineste cele doua functii. Baltagul tanarului
Gheorghita se pastreaza neatins de sangele ucigasilor. Baltagul
se asociaza cu labrys-ul, securea dubla cu care a fost doborat
minotaurul, monstru mitic. Chiar numele protagonistilor ar
avea semnificatii simbolice, desemnand victoria dreptatii.

Perspectiva narativa:
Naratiunea se face la persoana a III-a, iar naratorul
omniprezent si omniscient reconstituie in mod obiectiv, prin
tehnica detaliului si observatie, lumea satului de munteni si
actiunile Vitoriei. Desi naratorul omniscient este unic, la
parastasul sotului, Vitoria preia rolul naratorului. Inteligenta si
calculata, ea reconstituie crima pe baza propriilor deductii si o
povesteste veridic celor prezenti, ceea ce ii determina pe
criminali sa-si recunoasca vina in fata satului si a autoritatilor.

Modul de expunere:
Secventele narative sunt legate prin inlantuire si
alternanta. Naratiunea este preponderenta, dar pasajele
descriptive fixeaza diferite aspecte ale cadrului sau elemente de
portret fizic, individual si colectiv. Naratiunea este nuantata de
secventele dialogate sau de replici ale Vitoriei, cum este
laitmotivul rostit de femeie in cautarea sotului, la fiecare popas.
Timpul derularii actiunii este vag precizat, prin repere
temporale. Cadrul actiunii este satul Magura Tarcaului, zona
Dornelor si a Bistritei, dar si cel de campie, Cristesti, in Balta
Jijiei. Fiind un roman realist, pentru veridicitate, traseul urmat
de Vitoria impreuna cu Gheorghita, pe urmele lui Nechifor,
contine toponime existente pe harta. Scriere fictionala cu
valente mitice, romancierul insa imagineaza satul Lipanilor,
Magura Tarcaului, si utilizeaza toponime simbolice.

Structura:
Romanul este structurat in saisprezece capitole cu actiune
desfasurata cronologic, urmarind momentele subiectului.
Prima parte (I - VI) – framantarile Vitoriei in asteptarea
sotului si pregatirile de drum – include expozitiunea si intriga.
 In expozitiune se prezinta satul Magura Tarcaului si schita
portretului fizic al Vitoriei, care este surprinsa tocand pe prispa
si gandindu-se la intarzierea sotului sau plecat la Dorna sa
cumpere oi.
Intriga cuprinde framantarile ei, dar si actiunile intreprinse
inainte de plecarea in cautarea sotului: tine post negru
douasprezece vineri, se inchina la icoana Sfintei Ana de la
manastirea Bistrita, anunta autoritatile de disparitia sotului,
vinde unele lucruri pentru a face rost de bani de drum, pe
Minodora o lasa la Manastirea Văratec, iar lui Gheorghita ii
incredinteaza un baltag sfintit.
Partea a doua (VII - XIII) contine desfasurarea actiunii si
releva drumul parcurs de Vitoria si fiul ei, Gheorghita, in
cautarea lui Nechifor Lipan. Ei reconstituie traseul lui Nechifor,
facand o serie de popasuri: la hanul lui Donea de la gura
Bicazului, la crasma domnului David de la Calugareni, la mos
Pricop si baba Dochia din Farcasa, la Vatra Dornei (la han si la
canțelarie, unde afla de actul de vanzare a oilor), apoi spre
Paltinis, Brosteni, Borca, de unde drumul paraseste apa
Bistritei. De asemenea, intalnesc o cumetrie, la Borca si o
nunta, la Cruci. Succesiunea acestor mari momente din viata
omului, da de gandit Vitoriei si anticipeaza inmormantarea din
final.
Intreband din sat in sat, ea isi da seama ca sotul sau a
disparut intre Suha si Sabasa. Cu ajutorul cainelui regasit, Lupu,
munteanca descopera intr-o rapa ramasitele lui Lipan, in
dreptul Crucii Talienilor.
Partea a treia (XIV - XVI) prezinta sfarsitul drumului:
ancheta politiei, inmormantarea, parastasul lui Nechifor Lipan si
pedepsirea ucigasului.
Coborarea in rapa si veghea nocturna a mortului
marcheaza maturizarea lui Gheorghita, dovedita in infaptuirea
actului de dreptate la parastas.
Punctul culminant este momentul in care Vitoria
reconstituie cu fidelitate scena crimei, surprinzandu-i chiar si pe
ucigasii Ilie Cutui si Calistrat Bogza. Primul isi recunoaste vina,
insa al doilea devine agresiv. Este lovit de Gheorghita cu
baltagul lui Nechifor si sfasiat de cainele Lupu, facandu-se astfel
dreptate.
Deznodamantul il surprinde pe Bogza, care-i cere iertare
“femeii mortului” si-si recunoaste fapta.

Personajele:
Personajul principal, femeia voluntara, este “un exponent
al speței” in relatie cu lumea arhaica, dar si o individualitate,
prin insusirile sale.
Vitoria este o femeie puternica, hotarata, curajoasa,
lucida. Inteligenta nativa si stapanirea de sine sunt evidentiate
pe drum, dar mai ales la parastas, cand demasca ucigasii.
 Apartinand lumii arhaice, patriarhale, Vitoria transmite
copiilor respectul traditiilor si este refractara la noutatile
civilizatiei. Ca mama, ii interzice Minodorei sa se indeparteze de
traditie si contribuie prin calatorie la maturizarea lui
Gheorghita. Respecta obiceiurile de cumetrie si de nunta si
vegheaza la indeplinirea randuielilor din ritualul inmormantarii:
priveghiul, drumul la cimitr, bocitul, slujba religioasa, pomana,
praznicul.
Sotie iubitoare, porneste hotarata in cautarea barbatului.
Tipatul dinaintea coborarii cosciugului si gesturile concentreaza
iubirea si durerea pierderii sotului.
Personajul complex este realizat prin tehnica basoreliefului
si individualizat prin caracterizare directa si indirecta (prin
fapte, vorbe, atitudini, gesturi, relatii cu late personaje, nume).
Portretul fizic releva frumusetea personajului prin tehnica
detaliului semnificativ.
Natura devine o cutie de rezonanta a sentimentelor femeii,
indrumand-o in cautarea sotului sau: la Dorna, dar si la Crucea
Talienilor, vantul o anunta ca se afla pe drumul cel bun.
Personajul secundar, Gheorghita, reprezinta generatia
tanara, care trebuie sa ia locul tatalui disparut. Romanul poate
fi considerat initiatic, deoarece prezinta drumul spre
maturizarea lui Gheorghita.
Nechifor Lipan este caracterizat in absenta, prin
retrospectiva si remorare si simbolizeaza destinul muritor al
oamenilor. Numele sau “cel adevarat si tainic”, de botez, este
tot Gheorghita, dar primise numele Nechifor (in gr. Nike-
phoros, purtator de victorie), in al patrulea an al vietii cand se
imbolnavise, potrivit unei superstitii.
Personaje episodice sunt: Minodora, fiica receptiva la
noutatile civilizatiei este trimisa la manastire pentru purificare;
mos Pricop (ospitalitatea), parintele Danila (autoritatea
spirituala in satul arhaic), baba Maranda (superstitiile) –
personaje reprezentative pentru lumea satului arhaic.

Caracter monografic:
Romanul are caracter monografic deoarece infatiseaza
viata muntenilor, ocupatiile, traditiile, obiceiurile si principalele
lor trasaturi: muncitori, veseli, iubitori. Trasaturile personajului
colectiv, muntenii, sunt surprinse inca de la inceput, in legenda
pe care obisnuia sa o spuna Lipan, rememorata de Vitoria.
Un alt portret colectiv memorabil este al “locuitorilor de
sub brad”, tinutul strabatut de Vitoria.
Familia Lipanilor este parte a acestei colectivitati: imaginea
lui Nechifor pastrata in memoria celorlalti, portretizarea ampla
a Vitoriei, ca exponent al acestei lumi arhaice si tinerii receptivi
la noutatile civilizatiei, Minodora si Ghoerghita.
Concluzie
Romanul Baltagul de Mihail Sadoveanu apartine
realismului mitic.