Baltagul

de M.Sadoveanu
-roman realist-mitic-

Romanul Baltagul de Mihail Sadoveanu (1880-1961) a aparut in noiembrie 1930 si este un

adevarat poem al naturii si al sufletului omului simplu, o <<Miorita>> in dimenisiuni mari(G.
Calinescu).
Romanul este o creatie epica in proza, de mari dimenisiuni, cu atiune complexa, desfasurata pe
mai multe planuri, in timp si spatiu precizate, antrenand un numar mare de personaje puternic
individualizate. Prin multitudinea aspectelor infatisate, romanul ofera o imagine ampla asupra
vremii.
Romanul Baltagul prezinta monografia satului moldovenesc de la munte, lumea arhaica a
pastorilor, avand in prim-plan cautarea si pedepsirea celor care l-au ucis pe Nechifor Lipan. Insotita de
Gheorghita, Vitoria reconstituie drumul parcurs de barbatul sau, pentru elucidarea adevarului si
savarsirea dreptatii. Roman al perioadei de maturitate, marile teme sadoveniene se regasesc aici: viata
personala, natura, miturile, iubirea, arta povestirii, intelepciunea.
Titlul este simbolic intrucat baltagul (topor cu doua taisuri) reprezinta arma crimei si
instrumentul actului justitiar, reparator. Balatagul da prilejul Vitoriei ca, prin abile intrebari sa-l
provoace pe Calistrat Bogza sa vorbesca si astfel reuseste sa dovedeasca faptul ca acesta este ucigasul
sotului ei.
Romanul este structurat pe doua coordonate fundamentale: aspectul realist (reconstituirea
monografica a lumii pastorale si cautarea adevarului) si aspectul mitic (sensul ritual al gesturilor
personajului principal). Orizontul mitic include modul de intelegere a lumii de catre personaje, traditiile
pastorale, dar si comuniunea om-natura si mitul marii treceri.
Cautarea constituie axul romanului si se ascociza cu motivul labirintului. Parcurgerea drumului
are diferite semnificatii. Vitoria reconstituie evenimentele care au condus la moartea barbatului ei (intriga
politista), ceea ce se transpune intr-o dubla aventura a cunoasterii lumii si a cunoasterii de sine. Pentru
Gheorghita, calatoria are rol educativ, de initiere a tanarului (bildungsroman). Nechifor, personaj
episodic, prezentat indirect, apartine planului mitic. Cautandu-l, Vitoria parcurge simultan doua lumi:
spatiul real, concret, dar si o lume de semne si minuni, al caror sens ea stie sa-l descifreze.
Naratiunea se face la persoana a III-a, iar naratorul omniprezent si omniscient reconstituie in
mod obiectiv, prin tehnica detaliului si observatiei, lumea satului de munteni si actiunile Vitoriei. Desi
naratorul omnisicient este unic, la parastasul sotului, Vitoria preia rolul naratorului. Inteligenta si
calculate ea reconstituie crima pe baza propriilor deductii si o povesteste veridic celor prezenti, ceea ce ii
determina pe criminali sa-si recunoasca vina in fata satului si a autoritatilor.
Secventele narative sunt legate prin inlantuire si alternanta. Naratiunea este preponderanta,
dar pasajele descriptive fixeaza diferite aspecte ale cadrului sau elemente de portret fizic. Naratiunea
este nuantata de secventele dialogate sau de replici ale Vitoriei. Timpul derularii actiunii este vag precizat,
prin repere temporale arhaice:aproape de Sf. Andrei, in Postul Mare,10 Martie. Cadrul actiunii
este satul Magura Tarcaului, zona Dornelor si a Bistritei, dar si cel de campie, Cristesti, in Balta Jiului.
Romanul este structurat in saisprezece capitole cu actiune desfasurata cronologic, urmarind
momentele subiectului.
Prima parte (capitolele I-VI) prezinta framantarile Vitoriei in asteptarea sotului si pregatirile de
drum include expozitiunea si intriga.
In expozitiune se prezinta satul Magura Tarcaului si schita portretului fizic al Vitoriei, care este
surprinsa torcand pe prispa si gandindu-se la intarzierea sotului sau plecat la Dorna sa cumpere oi.
Intriga cuprinde framantarile ei, dar si actiunile intreprinse inainte de plecarea in cautarea
sotului: tine post negru douasprezece vineri, se inchina la icoana Sfintei Ana de la manastirea Bistrita,
anunta autoritatile de disparitia sotului, vinde unele lucuri pentru a face rost de bani de drum, pe Minodora o
lasa la Manastirea Varatec, iar lui Gheorghita ii incredinteaza un baltag sfintit.
Partea a doua (capitolele VIII-XIII) contine desfasurarea actiunii si releva drumul parcurs de
Vitoria si fiul ei, Gheorghita in cautarea lui Nechifor Lipan. Ei reconstituie traseul lui Nechifor, facand o
serie de popasuri: la hanul lui Donea de la gura Bicazului, la crasma domnului David de la Calugareni, la
mos Pricop si baba Dochia din Farcasa, la Vatra Dornei, apoi spre Paltinis, Brosteni, Borca, de unde drumul
paraseste apa Bistritei. De asemenea, intalnesc o cumetrie, si o nunta. Succesiunea acestor mari momente
din viata omului, da de gandit Vitoriei si anticipeaza inmormantarea din final.
Intreband din sat in sat, ea isi da seama ca sotul sau a disparut intre Suha si Sabasa, cu ajutorul
cainelui regasit, Lupu, munteanca descopera intr-o rapa ramasitele lui Lipan, in dreptul Crucii Talienilor.
Partea a treia (capitolele XIV-XVI) prezinta sfarsitul drumului, inmormantarea, parastasul lui
Nechifor Lipan si pedepsirea ucigasului.
Coborarea in rapa si veghea nocturna a mortului marcheaza maturizarea lui Gheorghita, dovedita in
infaptuirea actului de dreptate la parastas.
Punctul culminant este momentul in care Vitoria reconstituie cu fidelitate scena crimei,
surprinzandu-I chiar si pe ucigasii Ilie Cutui si Calistrat Bogza. Primul isi recunoaste vina, insa al doilea
devine agresiv. Este lovit de Gheorghita cu baltagul lui Nechifor si sfasiat de cainele Lupu, facandu-se astfel
dreptate.
Deznodamantul il surprinde pe Bogza, care-i cere iertare femeii mortului si-si recunoaste
fapta.
Vitoria Lipan este personaj principal si figura reprezentativa de erou popular, intruneste
calitatile fundamentale ale omului simplu de la tara, in care se inscriu cultul pentru adevar si dreptate,
respectarea legilor stramosesti si a datinilor. Ea este, asadar, un personaj mitic si un personaj-simbol
pentru traranul roman.
Vitoria este o femeie puternica, hotarata, curajoasa, lucida. Inteligenta nativa si stapanirea de
sine sunt evidentiate pe drum, dar mai ales la parastas, cand demasca ucigasii.
Apartinand lumii arhaice, patriarhale, Vitoria transmite copiilor respectul traditiilor si este
potrivnica la noutatile civilizatiei. Ca mama, ii interzice Minodorei sa se indeparteze de traditie si
contribuie prin calatorie la maturizarea lui Gheorghita. Respecta obiceiurile de cumetrie si de nunta si
vegheaza la indeplinirea randuielilor din ritalul inmormantarii: priveghiul, drumul la cimitir, bocitul, slujba
religioasa, pomana, praznicul.
Prin intermediul actiunilor sale, Vitoria dovedeste spirit justitiar, inteligenta, luciditate, stapanire
de sine, devotement si neclintire in implinirea traditiilor si datinilor stravechi.
Personajul complex este realizat prin tehnica basorefliefului si individualizat prin
caracterizarea directa si indirecta (prin fapte, vorbe, atitudini, gesturi, relatii cu alte personaje, nume).
Personajul secundar, Gheorghita, reprezinta generatia tanara, care trebuie sa ia locul tatalui
disparut. Romanul poate fi considerat intiatic, deoarece prezinta drumul spre maturizarea lui
Gheorghita.
Nechifor Lipan este caracterizat in absenta, prin retrospectiva si rememorare si simbolizeaza
destinul muritor al oamenilor. Numele sau adevarat de botez, este tot Gheorghita, dar primise numele
Nechifor (purtator de victorie), cand se imbolnavise in copilarie, potrivit superstitiilor. Vorba lui Lipan
Nimene nu poate sari peste umbra lui anticipeaza destinul acestuia.
Personajele episodice sunt: Minodora, fiica receptiva la noutatile civilizatiei este trimisa la
manastire pentru purificare, mos Pricop(ospitalitatea), parintele Danila (autoritatea spirituala in satul
arhaic), baba Maranda (superstitiile) personaje reprezentative pentru lumea satului arhaic.
Romanul are caracter monografic deoarece infatiseaza viata muntenilor, ocupatiile, traditiile,
obiceiurile si principalele lor trasaturi: muncitori, veseli, iubitori.
Romanul Baltagul de Mihail Sadoveanu apartine realismului mitic. Criticul Nicolae Manolescu
arata ca, desi Mihai Sadoveanu alege ca pretext epic situatia din balada populara: doi ciobani ucid pe al
treilea ca sa-i ia oile, autorul sacrifice marele ritm al transhumantei pentru un fapt divers, pentru un
accident, demitizeaza situatia originara, privind dintr-un unghi deloc poetic evenimentul ritual. Baltagul
este un roman realist in sensul cel mai propriu.