Lepădatu Teodor

Particulartăți de construcție a personajului principal în

„Baltagul” de Mihail Sadoveanu

Mihail Sadoveanu a fost un scriitor, povestitor, nuvelist, romancier,

academician și om politic român. Este unul dintre cei mai importanți și prolifici
prozatori români din prima jumătate a secolului al XX-lea, având o carieră ce se
întinde pe parcursul a cincizeci de ani. Este cunoscut mai ales pentru romanele
sale istorice și de aventuri, deși autorul a creat pagini nemuritoare despre
lumea țărănească din Moldova, despre natura României și a scris, de
asemenea, reportaje și pagini memorialistice. A debutat prima dată în revista
bucureșteană „Dracu” în 1897, iar mai târziu cu 4 volume în anul 1904, an
numit „Anul Sadoveanu”. Baltagul este un roman social scris de Mihail
Sadoveanu și publicat pentru prima oară în volum în noiembrie 1930 de către
Editura Cartea Românească din București. Romanul aparține curentului numit
tradiționalism, deoarece are în vedere lumea rurală, valorile acesteia, de la
care dacă omul se abate, trăiește un puternic sentiment al dezrădăcinării.
  Vitoria Lipan este personajul principal al romanului „Baltagul”, de
Mihail Sadoveanu. Ea este soția oierului Nechifor Lipan și este îngrijorată
pentru soțul ei care nu a mai venit de la Dorna, unde era plecat pentru o
afacere cu oile. Vitoria ilustrează tipul femeii de la munte, conservatoare în
păstrarea tradițiilor și datinilor. Reticentă la elementele de modernitate, îă
interzice fiicei sale, Minodora, schimbarea ținutei vestimentare și căsătoria cu
fiul unei familii ce prețuiește cartea, nu tradițiile vechi.
La începutul romanului, Vitoria este caracterizată în mod direct de către
autor, realizândui-se portretul fizic: „ochii ei căprui în care parcă se
răsfrângeau lumina castanie a părului”, erau „duși departe”, semn al gândurilor
în care era adâncită și care o copleșeau. Portretul eroinei se completează și
prin caracterizarea directă făcută de fiul ei, Gheorghiță, acesta recunoscându-i
calitățile de a pătrunde în adâncimile sufletului uman.
Portretul moral însumează mai multe ipostaze în care se regăsește
personajul. În primul rând, ea este o țărancă de munte, soția unui oier. Ea este
văduvă, dar înstărită, bogăția familiei simbolizând hărnicia lor. Vitoria este
foarte pricepută în treburile femeiești, cum ar fi faptul că toarce pe prispă, dar
și în treburile masculine, cum ar fi vâbdutul oilor sau ordinele date argatului cu
privire la îngrijirea gospodăriei. Faptul că este prevăzătoare reiese din faptul că
se asigură de existența lui Mitrea până când ea se va întoarce făcând negoț cu
produse din lapte și piei de oi. Faptul că nu este de acord cu negocierea și că
face rost de bani pentru drum sugerează tenacitatea și hotărârea Vitoriei.
Credința este una dintre datinile preluate de la strămoși, deci ea nu se va
îndepărta de credință, fapt văzut clar prin postul negru pe care l-a ținut două
vineri la rând și prin faptul că se închină la icoana sfintei Ana. Ea are o gândire
magică pe care și-o manifestă când merge la vrăjitoare și citește în semnele
naturii. În al doilea rând, ea este o soție iubitoare și devotată, deoarece pleacă
în căutarea soțului pentru a-l înmormânta și pentru a restabili echilibrul prin
dezvăluirea adevărului și înfățișarea dreptății. În al treilea rând, ea este o
mamă grijulie care crește copii în spiritul tradiției. Atitudinea față de
Minodora este aspră, dar grijulie. Dar pe Gheorghiță îl ajută să se
maturizeze și îi spune că el trebuie să-și asume un rol în gospodărie.
Totuși, ea este de fapt femeia care face o călătorie în necunoscut,
asumându-și rolul unui detectiv. În această călătorie, ea are nevoie de
mult curaj, de spirit justițiar, de putere de deducție, de inteligență și de
intuiție deosebită. Ea este discretă și disimulată ascunzând scopul real al
drmului, fapt ce îi determină pe ceilalți să îi dea informații vitale. Pe tot
parcursul călătoriei o ajută foarte mult cunoștințele ei despre psihologia
umană fără de care ar fi eșuat garantat.
Vitoria își demonstrează calitățile pe tot parcursul romanului.
Un episod ilustrativ pentru construcția personajului este incipitul romanului.
Vitoria este portetizată ca o femeie încă frumosă, ageră în vorbă și în faptă,
care apără ferm cuviința amenințată de tendințele cosmopolite ale fetei
Minodora. Bună cunoscătoare  a naturii umane, îi spune lui Gheorghiță: ” Eu te
citesc pe tine, măcar că nu știu carte.”; ”toate pe lumea asta arată ceva”. În
finalul scenei, leagă întârzierea lui Nechifor de constatarea cu înfrigurare a
semnelor rău- prevestitoare: visul cu Nechifor întors către apus, peste o
revărsare de ape, cântatul cocoșului o singură dată, a plecare, întunecarea
neașteptată a cerului, înrăutățirea vremii. O altă secvență relevantă pentru
personaj este cea finală, în care Vitoria, reconstituie crima și împlinește
aproape ritualic dreptatea și rânduiala tulburate pentru o vreme. Eroină
tragică, stăpânește prin inteligență, voință, tenacitate, arta disimulării, tactică
psihologică pe toți participanții la praznic pentru a determina deconspirarea
răufăcătorilor. Țese aluzii, provoacă pe Calistrat Bogza, analizează baltagul și
povestește despre mort ca și cum ar avea o comunicare neștiută cu el. În
punctul culminant, repovestește crima și împinge pe Gheorghiță la săvârșirea
actului justițiar.
Relațiile temporale și spațiale sunt și ele importante pentru construcția
personajului principal, deoarece ele prezintă contextul în care Vitoria se
folosește de calitățile ei. În spiritul romanului tradițional, reperele spațio-
temporale sunt clar delimitate. Călătoria Vitoriei se desfășoară într-un spațiu
geografic real, între Măgura Tarcăului și zona Dornelor și a Bistriței. Acțiunea se
petrece din preajma Sfântului Andrei până în Postul mare, la începutul
secolului XX. Dimensiunea mitică a romanului implică un spațiu simbolic al
soarelui, un spațiu interior al visului și toponime simbolice „Râul Neagra” și un
timp mitic, romanul începând la răsărit și terminându-se la asfințit. El este
deschis de legenda de la începutul romanului și este completat de sărbătorile
religioase.
În concluzie, Vitoria Lipan este personajul principal al romanului
„Baltagul”, de Mihai Sadoveanu și este un model pentru tipul uman al
detectivului foarte determinat să aducă dreptatea și să îșî restabilească
echilibrul interior.