Moara cu noroc

de Ioan Slavici -nuvela psihologicaMoara cu noroc de Ioan Slavici este o nuvela, adica o specie epica in proza, cu o constructie riguroasa, un fir narativ central. Personajele relative putine pun in evidenta evolutia personajului principal, complex, puternic individualizat. Nuvela apartine realismului classic. Trasaturi realiste sunt: tema, importanta acordata banului, atitudinea critica fata de aspecte ale societatii(dorinta de inavutire), verdicitatea intamplarilor, verosimilitatea intrigii si a personajelor, obiectivitateaperspectivei narrative si personaje tipice in situatii tipice. Tema sustine caracterul realist(oglindirea vietii sociale), dar sip e cel psihologic al nuvelei:efectele nefaste si deumanizante ale dorintei de inavutire, in contextul societatii ardelenesti de la sfarsitul secolului al XIX-lea. In nuvela realista se observa tendinta de obiectivare a perspectivei narative, impersonalitatea naratorului, naratiunea la persoana a III-a, atitudinea detasata in descriere. Pe langa perspective obiectiva a naratorului omniscient, intervine tehnica punctului de vedere in interventiile simetrice ale batranei, personaj episodic, dar care exprima cu autoritatea varstei mesajul moralizator al nuvelei. Titlul nuvelei este mai degraba ironic. Toposul ales, carciuma numita Moara cu noroc inseamna de fapt Moara cu ghinion, pentru ca usurinta castigurilor de aici ascunde abateri etice grave. Actiunea se desfasoara pe parcursul unui an, intre doua repere temporale cu valoare religioasa:de la Sf. Gheorghe pana la Paste. In proza realista indicii temporali joaca un rol important in cronologia evenimentelor. Alcatuita din 17 capitole, nuvela are un subiect concentrate, cu deschideri bogate, o structura narativa complicate si un ritm epic neomogen, cu modificari ale timpului povestirii.Actiunea se desfasoara prin continue acumulari si izbucniri de tensiune epica, in deplina concordanta cu framantarile psihologice surprinse. Efectul aspura cititorului este de veridicitate si de neobiectivitate. Preceptul moral rostit de mama-soacra la inceputul nuvelei reflecta intelepciunea batraneasca, valorile traditionale in opozitie cu dorinta de bunastare materiala a ginerelui Ghita, in contextual patrunderiirelatiilor capitaliste in viata satului transilvanean. Ghita ia in arenda carciuma de la Moara cu noroc pentru a castiga rapid bani. Carciuma este asezata la rascruce de drumuri, izolata de restul lumii, inconjurata de pustietati intunecoase. Descrierea dumului care duce la Moara cu noroc reda un peisaj, cadru obiectiv al actiunii.Semnele parasirii(cele 5 cruci) anticipieaza destinul tragic al familiei. Aparitia lui Lica samadaul la Moara cu noroc, seful porcarilor si al turmelor de porci din imprejurimi, care tulbura echilibrul familiei, constituea intriga. Acesta are un orgoliu de stapan si isi impune inca de la inceput regulile. Ana intuieste ca Lica este un om rau si primejdios si il avertizeaza pe Ghita. Cu toate ca isi da seama de pericol, Ghita nu se poate sustrage influentei malefice pe care Lica o exercita asupra lui. Desfasurarea actiunii se concentreaza in jurul procesului instrainarii carciumarului fata de familie, analizat cu maiestrie de Slavici. Punctul culminant al nuvelei coincide cu momentul in care Ghitaajunge pe ultima treapta a degradarii morale. El o arunca pe ana in mainile lui Lica din dorinta de razbunare si dup ace realizeaza ce a facut o omoara, iar el este ucis de raut.

Dezonodamantul este tragic. Un incendiu provocat de omanii lui lica mistuie carciuma. Pentru a nu fi prins de jandarmi. In nuvela accentual cade pe complexitatea personajelor.Ghita este cel mai complex personaj din nuvelistica lui Slavici, al carui destin ilustreaza consecintele nefaste ale setei de inavutire. Complexitatea si capacitatea de a ne surprinde in mod convingator fac din Ghita un personaj rotund. Personajul evolueaza de la tipicitate, sib determinare sociala(carciumarul dornic de avere), la individualizare, sub determinare psihologica si morala. El parcurge un traseu sinuos al dezumanizarii, cu framantari sufletesti si ezitari. Ezita intre cele doua cai simbolizate de ana(valorile fmiliei, iubirea, linistea colibei) si de Lica(bogatia, atractia malefica a banilor). Se arata slab in fata tentatiilor si sfarseste tragic. Stilul nuvelei este sobru, concis, fara podoabe, specific prozei realiste. Modurile de expunere indeplnesc o serie de funcii epice in discursul narativ. Descrierea initala are, pe langa rolul obisnuit de fixare a coordonatelor spatiale si temporale, functie simbolica si de anticipare. Naratiunea obiectiva isi realizeaza functia de reprezentare a realitatii prin absenta marcilor subiectivitatii, prin impresia de stil cenusiu.Limbajul naratorului si al personajelor valorifica aceleasi registre stilistice:limbajul regional, ardelenesc, limbajul popular, oralitatea. In concluzie, opera literara Moara cu noroc de Ioan Slavici este o nuvela realista, deoarece are ca trasaturi: oglindirea vietii sociale si a vietii de familie in satul transilvanean de la sfarsitul secolului al XIX-lea, efectele, in plan moral, ale patrunderii relatiilor capitaliste in mediul rural si importanta acordata banului.