Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga -basm cultPovestea lui Harap-Alb de Ion Creanga este un basm cult publicat

in revista Convorbiri literare in anul 1877. Basmul este o specie a genului epic avand la baza un conflict moral de totul bine/rau, in care se nareaza intamplari fantastice ale unor personaje imaginare. Finalul basmului aduce intotdeauna victoria binelui asupra raului. Tema basmului este triumful binelui asupra raului. Titlul operei este un oximoron deoarece ,,harap" inseamna sluga neagra si reflecta numele eroului si dubla sa identitate, aceea de fiu al craiului si sluga a spanului. Naratiunea este realizata de un narator omniscient, omniprezent dar nu si obiectiv, deoarece intervine adesea prin comentarii sau reflectii. Modul de expunere predominant este naratiunea care se imbina cu dialogul si descrierea. Individualizarea actiunilor si a personajelor se realizeaza prin amanunte(limbaj, gesturi, detalii de portret fizic) cu ajutorul descrierii. Dialogul sustine evolutia actiunii si caracterizarea personajelor si sustine realizarea scenica a secventelor narative. Actiunea se desfasoara liniar prin inlantuirea secventelor narative. Fuziunea dintrea real si fabulos se realizeaza inca din incipit. Reperele spatiale sugereaza dificultatea aventurii eroului, care trebuie sa ajunga dintr-un capat la celalalt al lumii(de la imaturitate la maturitate). In basm sunt prezentate clisee compozitionale care marcheaza intrarea si iesirea din fabulos. Formula initiala: ,,Amu cica era odata" plaseaza actiunea basmului intr-un timp si spatiu mitic. Formula finala: ,,Si a tinut veselia ani intregi..." care marcheaza iesirea din fabulos. Formule mediene: ,,Si merg ei o zi, si merg doua, si merg patruzeci si noua" care realizeaza trecerea de la o secventa narativa la alta si intretin suspansul. Actiunea este impartita pe momentele subiectului. Expozitia(situatia initiala de echilibru) surprinde imparatia linistita a craiului care locuieste intr-o margine a lumii si are trei feciori. Intriga(evenimentul care perturba echilibrul initial) este reprezentata de motivul imparatului fara urmasi care neavand decat fete are nevoie de un mostenitor la tron si determina parcurgerea drumului initiatic de cel mai bun dintre fii craiului(motivul superioritatii mezinului). Desfasurarea actiunii este reprezentata de partea pregatitoare, calatoria, trecerea problelor si aparitia donatorilor si a ajutoarelor. Partea preparatorie este constituita din doua secvente narative. Prima secventa, proba curajului testeaza destoinicia fiilor care trebuie sa treaca podul(simbol al trecerii in alta etapa a vietii) prin infruntarea tatalui travestit in urs. Mezinul trece aceasta proba cu ajutorul calului nazdrvan. Partea a doua, proba

milosteniei, intalnirea mezinului cu Sfanta Duminica deghizata in cersetoare care, drept rasplata pentru milostenia aratata ii da sfaturi mezinului pentru a izbandi. Calatoria incepe odata cu trecerea podului si este urmata de ratacirea in padurealabirint, simbol ambvalent deaoarece este un loc al mortii si al regenerarii. Este regasita proba labirintului constituita prin aparitia de trei ori a spanului deghizat. Coborarea in fantana(motivul mortii ritualice) semnifica spatiu al renasterii si al invierii. Cand personajul intra in fantana este un naiv fecior de crai. Iese din fantana sub o alta identitate, cea de sluga a spanului, Harap-Alb(motivul inversarii rolurilor). Ajunsi la curtea Imparatului Verde, spanul il supune pe Harap-Alb la trei probe. Proba vredniciei si a intelepciunii constituite de confruntarea cu ursul si proba curajului si rabdarii constituite de uciderea cerbului. Ambele probe le trece cu ajutorul Sfintei Duminici. Pentru a treia proba are nevoie de mai multe ajutoare deoarece este mai complexa. Drumul spre Imparatul Ros incepe prin trecerea unui pod, trecerea intr-o alta etapa a maturizarii. Datorita bunatatii, prieteniei si comunicativitatii a lui Harap-Alb, acesta este rasplatit. Primeste in dar o aripa de la craiasa furnicilor si craiasa albinelor si isi gaseste ajutor in personaje himerice: Gerila, Flamanzila, Setila, Ochila si Pasari-Lati-Lungila. La curtea imparatului Ros, Harap-Alb trece probele la care este supus cu ajutorul personajelor himerice si animaliere cu puteri supranaturale. Proba focului reprezentata de casa de arama incinsa cu ajutorul lui Gerila. Proba pamantului si a apei reprezentata de ospatul cu mancare si vin din belsug cu ajutorul lui Flamanzila si Setila. Alegerea macului de nisip cu ajutorul furnicilor. Pazirea fetei si prinderea fetei metamorfozate in pasare cu ajutorul lui Ochila si Pasari-Lati-Lungila. Motivul dublui, ghicirea fetei de imparat cu ajutorul albinei. Aducerea a ,,trei smincele de mar dulce si apa vie si apa moarta" cu ajutorul calului. Punctul culminant este constituit din ajungerea la curtea Imparatului Ros a fetei de imparat si a lui Harap-Alb. Fata il demasca pe Span care il acuza pe Harap-Alb ca a divulgat secretul si ii taie capul. Intruchiparea raului este distrusa de cal. Deznodamantul consta in refacerea echilibrului si rasplata eroului. Invierea personajului este realizata de farmazoana, cu ajutorul obiectelor magice aduce de cal. Eroul reintra in posesia palosului si primeste recompensa: pe fata Imparatului Ros si imparatia. Nunta si schimbarea statului social confirma maturizarea eroului. In basm sunt prezente numerele magice 3, 12, 24, semne ale totalitatii. Prin trecerea probelor Harap-Alb dobandeste o serie de valori etice: mila, bunatatea, generozitatea, curajul. In opera apar tipuri de comic. Comic de situatie, cearta dintre Gerila si ceilalti in casa de arama. Comic de nume cum ar fi: Buzila, bauturica. Comic de limbaj cum ar fi exprimarile hazlii. Oralitatea se realizeaza prin diferite mijloace cum ar fi: folosirea limbajului popular, moldovenisme, proverbe si zicatori, fraze ritmare, versuri populare, propozitii

interogative, exclamative. Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga este un basm cult avand ca particularitati umanizarea fantasticului, umor si specificul limbajului, trecerea probelor cu ajutorul personajelor fabuloase.