Moara cu noroc

Moara cu noroc de Ioan Slavici este o nuvela realista, de factura psihologica. Publicata in 1881, in volumul Novele din popor, Moara cu noroc devine una dintre scrierile reprezentative pentru viziunea lui Ioan Slavici asupra vietii in general si asupra lumii satului in particular. Fiind o nuvela, exista un singur fir narativ, un personaj complex bine conturat in interiorul caruia se desfasoara un conflict puternic. Moara cu noroc este o nuvela psihologica prin tematica, prin conflict interior puternic, prin modalitatile de caracterizare a personajului si de investigare psihologica. In nuvela psihologica, accentul cade asupra complexitatii personajului, asupra transformarilor interioare ale constiintei sale si asupra tensiunilor sufletesti traite de acesta. Lumea din afara este generatoarea miscarilor de constiinta, in ea se reflecta, sub forma actiunilor concrete, conflictele interioare ale personajului, dar nu isi modifica principiile fundamentale de functionare in urma acestor transformari. Obiectivitatea impusa de perspectiva-realist obiectiva asumata de Ioan Slavici presupune crearea impresiei de veridicitate si detasarea naratorului. Constructia riguroasa este sustinuta de existenta unui fir narativ unic. Desi conflictul exterior se reflecta in constiinta personajului, nu se poate vorbi despre doua planuri narative, ci despre unul singur. Viziunea despre lume in aceasta nuvela este formulata in cuvintele batranei din incipitul nuvelei si se refera la raportul dintre bogatie si fericire. Potrivit acesteia, fericirea nu trebuie cautata in bunastarea materiala obtinuta cu orice pret:omul sa fie multumit cu saracia sa, caci, daca e vorba, nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit. Nuvela abordeaza tema familiei traditionale. Ca nuvela psihologica, aceasta urmareste manifestarile unor conflicte exterioare in planul constiintei personajelor. Din punct de vedere social, nuvela prezinta incercarea lui Ghita de a-si schimba statutul social, iar din punct de vedere psihologic, nuvela prezinta conflictul interior trait de Ghita, care, dornit de prosperitate economica, isi pierde pe rand increderea in sine si in familie. Titlul nuvelei are valoare simbolica, fiind, in acelasi timp si ironic. Norocop asteptat se dovedesre a fi nenoroc, datorita abordarii gresite a destinului. Substantivul moara capata o semnificatie ascunsa. In locul morii care macina bucatele, oferind cele necesare traului se afla de fapt o carciuma. Moara cea veche a cazut in paragina, semn ca nu mai este de folos intr-o lume centrata pe alte valori. Daca moara macina bucatele, carciuma, macina destinele umane. Incipitul nuvelei are statutul unui prolog is surprinde relatiile din familia lui Ghita, personajul principal. Acesta e casatorit cu Ana, impreuna cu care are un copil, si locuieste cu soacra sa. Cei trei au un trai modest, caci Ghita, cizmar fiind, nu are suficienti clienti in sat pentru a-si imbunatati starea gospodariei. In urmare, el planuieste sa arendeze o carciuma, numita Moara cu noroc.Ghita si soacra sa sunt surprinsi in aceasta scena in dialog, sfatuindu-se cu privire la oportunitatea acestei afaceri. Prin cuvintele sale, soacra formuleaza teza morala a nuvelei: omul sa fie multumit cu saracia sa, caci, daca e

vorba, nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit. Aceasta fraza concentreaza viziunea despre lume, teza morala care valideaza constructia rotunda a subiectului. Finalul o readuce in prim-plan pe batrana. Aceasta incheie simetric nuvela, printr-o replica privitoare la destinul implacabil: asa le-a fost data! Avertismentul initial isi confirma astfelvaloarea de adevar unviersal, implacabil in ordinea unei lumi ordonate conform unor principii morale solide. Cei doi soti au murit in conditii dramatice, Ana ucisa de Ghita, Ghita ucis de Raut, din ordinul lui Lica. Hanul de la Moara cu noroc a ars, intreaga agoniseala, castigata atat prin munca cat si prin mijloace necinstite se risipeste. Se salveaza doar cei inocenti : copiii celor doi soti si batrana. Alcauita din 17 capitole, nuvela are un subiect concetrat. In expozitiune, Ghita, cizmar sarac, dar onest, harnic si muncitor, hotaraste sa ia in arenda carciuma de la Moara cu noroc, pentru a castiga rapd bani. Carciuma este asezata la rascruce de drumuri, izolata de restul lumii. Afacerile merg bine pentru Ghita o perioada de timp, carciuma devenind un loc umanizat. Aparitia lui Lica Samadaul, seful porcarilor si al turmelor de porci din imprejurimi constituie intriga nuvelei, declanseaza in sufletul lui Ghita conflictul interior si tulbura echilibrul familiei. Desfasurarea actiunii ilustreaza procesul instrainarii carciumarului fata de familie, care, dornic sa faca avere, se indeparteaza treptat de ana si devine complicele lui Lica la diverse ilegalitati, primind de la Lica bani obtinuti din jafuri si crime. Desi este anchetat de doua ori pentru jefuirea arendasului si crima, nu se poate dovedi nimic.Mustrarile de constiinta alterneaza cu momentele de sinceritate in care isi cere iertare de la sotie. Carciumarul se aliaza cu jandarmul Pintea pentru a-l da in vileag pe Lica, insa nu joaca cinstit si doreste sa isi pastreze o parte din banii obtinuti din afaceri ilegale. Punctul culminant al nuvelei ilustreaza dezumanizarea lui Ghita. La sarbatorile Pastelui, Ghita isi arunca sotia in bratele lui Lica, lasand-o singura la carciuma, in timp ce el merge sa-l anunte pe Pintea ca Lica are asupra lui bani furati. Dezgustata de lasitatea sotului, Ana I se daruieste lui Lica. Cand se intoarce si isi da seama de acest lucru, Ghita o ucide pe Ana, fiind la randul lui omorat din ordinul lui Lica. Deznodamantul este tragic. Un incendiu provocat de oamenii lui Lica mistuie carciuma de la Moara cu Noroc. Pentru a nu cadea viu in mainile lui Pintea, Lica se sinucide. Singurele personaje care supravietuiesc sunt batrana si copii, nuvela avand un final moralizator. Actiunea nuvelei se desfasoara intr-un spatiu real, transilvanean, timpul desfasurarii actiunii este a doua jumatate a secolului al XIX-lea iar indicii temporali ne dau indicii ca actiunea se desfasoara pe parcursul unui intreg an, de la Sfantul Gheorghe cand Ghita ia in arenda carciuma, pana de Paste cand locul arde.Carciuma este situata la o raspantie de drumuri. Pentru a ajunge la ea insa, familia lui Ghita parcurge un drum simbolic similar unei cai a destinului. Fiind o nuvela psihologica, in Moara cu noroc conflictul central este cel moral-psihologic, conflict interior al protagonistului. Personajul principal , Ghita, traieste un puternic conflict interior osciland intre dorinte puternice dar contradictorii: dorinta de a ramane om cinstit si dorinta de a se imbogati alaturi de Lica.

Ghita este un personaj complex, in jurul lui fiind polarizata intreaga actiune. El intra in relatie cu toate celelalte personaje. Statutul initial al personajului este reliefat in prima scena a nuvelei. Casatorit cu Ana, impreuna cu care are un copil, Ghita locuieste cu acestia si cu soacra sa intr-un sat saracacios. Cei trei au un trai modest deoarece Ghita, cizmar fiind, nu reuseste sa aiba suficienti clienti pentru a-si imbunatati starea materiala. Bun meserias si om harnic, Ghita doreste sa-si schimbe statutul social. De aceea, el ia in arenda carciuma de la Moara cu noroc. Aspiratia lui este fireasca si nu ii despaseste puterile. Dialogul cu soacra sa este reprezentativ pentru ilustrarea unor trasaturi de caracter, fiind aici mijloc de caracterizare. Batrana formuleaza teza morala a nuvelei, conform careia nu bogatia ci familia aduce fericirea. Raspunsul autoritar al lui ghita sugereaza ca el ia deciziile in familie. Raspunsul dat soacrei il caracterizeaza pe Ghita ca fiind o persoana activa, hotarata si deschisa la schimbare. De asemenea, Ghita isi descopera acum simtul practiv si puterea de initiativa. Relatia dintre Ghita si Ana este bazata pe autoritatea barbatului in familie, Ana lasandu-se in grija sotului ei, care afiseaza un spirit protectior. Ghita apreciaza calitatile sotiei sale si se bucura de atentia ei. Rolul Anei devine important in momentul in care Ghita isi pierde echilibrul. In repetate randuri, Ana incearca sa se aproprie de un sot tot mai distant, mai ratacit. Simtind ca primejdia se abate asupra familiei ei, ea incearca sa-l aproprie pe sot din nou, pentru a-i da sfaturi si mai ales pentru a-l ocroti prin iubirea ei. Insa eforturile sale sunt zadarnice, astfel incat, obosita si dezamagita, ii cedeaza Samadaului. Uciderea Anei este un gest disperat al unui barbat care nu mai are nimic de pierdut. Pentru a nu lasa nimic in urma, cu sentimentele amestecata, Ghita o ucide din iubire, crezand ca astfel o va scapa de chinul pacatului, dar si din orgoliu, neputand suporta gandul ca a fost inselat. Relatia lui Ghita cu Lica se afla mereu sub semnul raportului de forte. Orbit de patima banului, Ghita se simte vulnerabil fata de Lica, deoarece este insurat si tine la imaginea sa in fata lumii. Obisnuit cu independenta si libertatea, Ghita se vede constrans sa accepte colaborarae cu Lica, fapt care ii va afecta grav echilibrul interior. La inceput, constient de puterea Samadaului, Ghita cauta sa se inteleaga cu el, pentru a pastra un raport de egalitate. Isi doreste colaborarea cu Lica, insa ar prefera o relatie de tovarasie, nu de subordonare prin impunere, prin forta. Intelegand ca prestigiul lui este afectat de afacerile necurate cu Lica, Ghita simuleaza o posibila indeparte de acesta, prin care si-ar recupera imaginea de om onest. Evolutia raportului Ghita-Lica este evident in defavoarea lui Ghita. Ana este impinsa in bratele Samadaului, iar apoi o ucide, intr-o incercare disperata de a recupera controlul asupra unei vieti esuate. Finalul pune in lumina antiteza caracter slab caracter puternic. Ghita este ucis, fiind o simpla victima iar Lica alege sa se sinucida, pentru a nu deveni o victima.