Cum ar fi viata omului fara memorie?

Cu totii stim ca memoria este procesul cognitiv superior care ne da informatii

despre trecutul nostru intr-o forma subiectiva a trecutului prin
intiparire,pastrare si reactualizare a informatiei.Dar ce s-ar intampla daca n-am
dispune de memorie?Cum s-ar desfasura viata noastra fara capacitatea de a
gandii?
Fara memorie,toate simturile noastre ar fi aproape nefolosite,intrucat ele
nu ar recunoaste nicio senzatie sau perceptie primita.Nu am avea capacitatea
sa deosebim binele de rau,nu am stii cand sa ne ferim,asadar,durata de viata a
noastra ar fi si mai scurta.Posibilitatea crescuta a accidentelor, a imbolnavirii, a
morbiditatii sau a altor cauze ce pot avea decesul ca finalitate, deoarece
educatia prin experienta (fie personala sau nu) e practic inexistenta: nu exista
experienta si, prin urmare, nu constientizam pericolul, nu exista notiunea de
educatie sanitara, medicala sau de a te feri. Nu avem instincte atat de
puternice, deci nu suntem nici macar primitivi, neavand amintirea unor efecte
negative. De exemplu, nu ne aducem aminte ca, apropiind pielea de foc, ne
ardem si repetam experienta, fara sa judecam.
Vorbind strict de conditia biologica, anatomica si psihologica a creierului, nici
imaginatia, oricat de "anapoda", de complexa, interesanta, neobisnuita ar
putea fi, nu ar exista in felul in care o cunostem noi. Deoarece ea este o
continuare a reprezentarii, a lumii palpabile, DAR se bazeaza strict pe memorie!
Daca tu iti imaginezi un monstru, il imaginezi preluand caracteristici deja
vazute, auzite, mirosite, pipaite, gustate. Dau exemplul prietenilor imaginari pe
care unii copii ii au: desi fiintele imaginate sunt nemaivazute, bizare, si par
iesite din notiunea de "real", ei nu pot avea caracteristici nemaivazute pana
atunci de acel copil. De exemplu, ei nu pot avea o culoare nascocita, care nu
exista deja in spectrul vizual al copilului in cauza. Caracteristici si notiuni pe
care creierul lui le cunoaste.Totul are sens in mintea ta, iar memoria, ca proces
cognitiv, ajuta constientul si subconstientul, cat si inconstientul. Tot ceea ce
visam, de exemplu, are sens in mintea noastra, bazandu-se pe obiecte, fapte
stocate in memorie. Explicit, cum poti visa o floare rosie, cand notiunea de
culoare rosie e inexistenta pentru tine?Prin urmare, absenta memoriei ar
anula, cel putin partial, la randul lor, alte procese ale psihicului, inhibandu-ne
ca indivizi si ingreunand, astfel, din mai multe puncte de vedere, viata in felul in
care o cunoastem acum. Ne-am pierde, probabil, treptat, si caracterul uman.