IP Colegiul “ Vasile Lupu” din Orhei

Catedra “ Științe ale Educației”

Denumirea produsului: ,,Viața unui om

fără memorie”.

A elaborat eleva Veșca Alexandra, grupa 12 ÎP/Î

Profesor:Voloșciuc Andriana
 ,,Viața unui om fără memorie”.
V-aţi imaginat vreodată cum ar fi viaţa noastră fără memorie? Unii spun că ar fi o viaţă mult mai
liniştită şi mai lipsită de griji, mult mai fericită. Însă eu cred că fără memorie viaţa omului ar fi
practic imposibilă. Am trăi într-un prezent continuu, fără trecut şi fără viitor, incapabili să
înregistăm schimbările. "Viaţa psihică a omului fără memorie este doar un ghem de impresii
senzitive , adică un prezent fără trecut, dar şi fără viitor." (Lange). Memoria poate fi definită
ca proces psihic de întipărire ,stocare ,si reactualizare a informației ,mecanism psihic
structurant, constructiv, chiar creativ. În conceptul meu, o persoană care nu are memorie este o
persoană liniștită și fericită.Nu își poate aminti trecutul sau rudele, nici grijile sau grijile care îi
domină viața. El poate fi un om liber. Doar știind să folosească acest lucru, chiar dacă nu-și mai
amintește acele lucruri „încărcate” din viață, nu înseamnă că au dispărut, dar conceptul lui de viață a
suferit o schimbare fundamentală, bucurându-se astfel de noi descoperiri și distracție. Toată lumea
vrea să uite unele lucruri neplăcute în viață, dar acest lucru este imposibil pentru că sunt stocate în
memorie și apar voluntar sau involuntar. Știm cu toții că memoria este un proces cognitiv
superior, care ne oferă informații despre trecut sub forma subiectivă a trecutului prin
amprentarea, conservarea și actualizarea informațiilor. Dar ce se întâmplă dacă nu avem
memorie? Fără capacitatea de a gândi, cum se vor desfășura viața noastră? Fără memorie, toate
simțurile noastre vor fi aproape inutilizabile, deoarece nu pot recunoaște senzațiile sau percepțiile
primite. Nu avem capacitatea de a distinge între bine și rău și nu știm când să ne protejăm, așa că
durata vieții noastre va fi mai scurtă. Experiența (personală sau nu) este aproape inexistentă: nu
există experiență, deci nu suntem conștienți de pericol, și nu există conceptul de educație pentru
sănătate, educație medicală sau protecție. Nu avem instincte atât de puternice, așa că nu suntem nici
măcar oameni primitivi și nu avem amintiri ale influențelor negative. De exemplu, nu ne amintim că
atunci când ne apropiem de pielea focului, ardem și repetăm experiența fără a judeca. Strict vorbind,
condițiile biologice, anatomice și psihologice ale creierului, chiar dacă este imaginat, oricât de
„anormal”, complicat, interesant sau neobișnuit ar fi, nu va exista în modul în care îl cunoaștem noi.
Pentru că este o continuare a reproducerii, o lume tangibilă, dar se bazează strict pe memorie! Dacă
vă imaginați un monstru, vă veți imagina că are caracteristicile de a fi văzut, auzit, mirosit, simțit și
gustat. Permiteți-mi să dau câteva exemple de prieteni imaginari ai copiilor: deși creaturile
imaginare sunt invizibile și ciudate și par a fi în afara conceptului de „real”, ele nu pot avea
caracteristici pe care copilul nu le-a văzut niciodată până acum. De exemplu, este posibil să nu aibă
culori sintetice care nu există în spectrul vizual al copilului în cauză. Caracteristici si notiuni pe care
creierul lui le cunoaste.Totul are sens in mintea ta, iar memoria, ca proces cognitiv, ajuta constientul
si subconstientul, cât si inconștientul. Tot ceea ce visam, de exemplu, are sens in mintea noastra,
bazându-se pe obiecte, fapte stocate în memorie. Explicit, cum poți visa o floare roșie, cand noțiunea
de culoare roșie e inexistentă pentru tine? Prin urmare, absența memoriei ar anula, cel putin partial,
la rândul lor, alte procese ale psihicului, inhibându-ne ca indivizi si îngreunand, astfel, din mai multe
puncte de vedere, viata în felul in care o cunoaștem acum. Ne-am pierde, probabil, treptat, și
caracterul uman. Partea proastă este ca un om fără memorie nu ar rezista intr-o societate , nu datorita
faptului că este considerat bolnav, ci pentru că pur și simplu ar uita anumite lucruri esențiale din
viata ; spre exemplu : ar putea uita unde este ușa de la intrare ,ar putea uita ceva pe aragaz etc. Fără
memorie nu am putea trăi o viață decentă de aceea este bine ca omul să aibă memorie chiar dacă
trecutul sau este neplacut și ar vrea ca unele lucruri să le uite ,dar aceste lucruri fac parte din
experienta lor de viață. Un cadru infinit de inițiative și plin de acțiuni cuprinse de puterea
prezentului. Am fi niște omuleți cu ceasul stricat si cu cutiuța de memorii distruse .Am trai fiecare
clipa fără să ne gândim la experiența anterioară și la consecințele următoare.Ar fi totul foarte
simplu..O simplitate care nu poate fi descrisă. Dacă n-am avea memorie,am fi expuși unui tablou
fără culoare,imperfect.Fără memorie am fi exact ca niște păpusi.Am fi controlate de prezent,timp si
spatiu. Păpuși care dansează pe tematica inițiativei și a necunoscutului. Gravitatea lucrurilor nu ar
avea nici o semnificație pentru noi ; noi nu am mai gândi logic.Ne-am crea noi vise,noi proiecte de
viață,cu riscul de a uita.Am fi niste ciudați ai naturi,niște erori,dar am fi interesanți.Practic,fara
memorie nu am avea imaginație,nu am avea percepții si senzații,pentru ca nu am știi ce inseamnă și
s-ar instaura frica in noi.O viata fara memorie ar fi un eșec supranatural.Filmul care se
derulează zilnic in fața ochilor noștrii,nu ar însemnă nimic,pentru ca am uita totul într-o
secunda. .E ca și cum un magician ne-a lăsat fără o parte importantă din noi : memoria.Nu am
putea să trăim tot ce se intampla "acum".
Să ne imaginăm pentru o clipă cum ar fi viaţa omului fără memorie. Cazul muzicianului Clive
Wearing, care s-a îmbolnăvit de encefalită în urma unei infecţii virale, reprezintă o ilustrare
dramatică a consecinţelor pierderii memoriei.

Clive Wearing a fost afectat într-o asemenea măsură, încât nu-şi mai putea aminti decât ceea ce s-a
întâmplat cu câteva minute înainte şi, în consecinţă, consideră că abia în momentul respectiv şi-a
recăpătat conştiinţa. El ţine un jurnal în care notează această obsesie: pagini întregi de note în care se
menţionează data, ora şi faptul că abia a redevenit conştient. Ori de câte ori apare soţia sa, Clive o
întâmpina cu bucuria celui care nu a vazut persoana iubită timp de mai multe luni. Clive traieşte
într-un prezent permanent, fiind incapabil să înregistreze schimbările sau să folosească trecutul
pentru anticiparea viitorului, o situaţie pe care el a descris-o o dată ca fiind „iadul pe pamant. Este ca
şi când ai fi mort în tot acest timp nenorocit“.In concluzie , viata omului fara memorie ar fii
asemenea pamantului fara aer .