Concursul de eseuri filosofice – DESTINE CULTURALE EUROPENE

DRAGOSTEA DE ÎNȚELEPCIUNE – ÎNTRE EPITET ȘI EPITAF (Regăsirea omului în

drumul spre sine și drumul dinspre sine)

Cochior Naomi-Simona
Colegiul Național Ecaterina Teodoroiu
Clasa a XI-a
Prof. coordonator: Stănciulescu Florentina
 Concursul de eseuri filosofice – DESTINE CULTURALE EUROPENE

Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii s-au întrebat cum își pot îmbunătăți viața.
Această întrebare a măcinat existența umană până în zilele noastre. Drumul pe care îl parcurgem,
în calitate de simpli trecători prin complexul univers, este unul dificil și duce de multe ori la
pierderea de sine.
După părerea mea, pierderea de sine este cel mai greu lucru care i se poate întâmpla unei
persoane, iar drumul spre regăsirea de sine este unul lung și anevoios. Încercăm să ne creăm
viața ideală, gândindu-ne obsesiv la viitor, regretând ce s-a întâmplat în trecut și uitând complet
să trăim cu adevărat în prezent. Trebuie să înțelegem că nu putem controla ce se va întâmpla în
viitor, totul este imprevizibil, și nu putem trăi cu regrete. Ce s-a întâmplat în trecut, fie că este
ceva bun sau ceva rău, a format persoana care suntem astăzi. Unii oameni susțin că da, este
adevărat, fără cele întâmplate nu aș fi cine sunt acum, dar îmi doresc să nu se fi întâmplat,
fiindcă aș vrea să fiu un alt fel de persoană. Atunci, să presupunem că, într-o realitate paralelă,
am avea parte de o bibliotecă plină de cărți, fiecare reprezentând o variantă a vieții noastre dacă
am lua o anumită decizie. Ne-am dori oare acest lucru? Unde ar mai fi distracția, misterul? Cum
ar fi lumea dacă fiecare persoană ar ști exact ce fel de viață ar avea dacă ar lua sau nu anumite
decizii? Cu siguranță că, trecutul poate fi extrem de dureros, însă avem două variante: putem fie
să fugim de el, sau să învățăm din el.
Din păcate, din cauza societății, se creează anumite modele de urmat și bariere pentru noi
înșine. Am devenit atât de preocupați de ceea ce cred ceilalți despre noi, despre ce ar trebui să
facem, încât am uitat să ne gândim la ceea ce ne dorim noi să facem, la ceea ce ne face fericiți.
Ne-am creat limite în care trebuie să ne încadrăm și nu cumva să le depășim, pentru a fi în rând
cu ceilalți. Dar ce înseamnă a fi în rând cu ceilalți? Presupune să fim toți la fel, să facem aceleași
lucruri, să nu ne mai asumăm riscuri, de teama a ce zic ceilalți? Atunci, am fi toți la fel, iar acest
lucru nu este posibil, deoarece fiecare om este unic, deci diferit. Ajungem, de multe ori, să ne
pierdem pe sine, în căutarea idealului societății. Putem observa o antiteză între noi și o pasăre
ținută în colivie. Ea știe că fericirea se află în afara coliviei, dorința acesteia fiind să zboare, însă
pasărea nu are putere de decizie dacă poate părăsi colivia sau nu. Noi, spre deosebire de ea,
alegem să rămânem închiși de bună voie până la confundarea “coliviei” cu realitatea, care de fapt
se află în interiorul nostru, tot ceea ce avem de făcut fiind doar căutatul și meditația asupra a ceea
ce ne face fericiți.
De multe ori, aflându-ne într-o situație dificilă, ne spunem: “Mi-aș dori să fie totul un
coșmar și să mă trezesc. De ce mi se întâmplă tocmai mie?”. În cele mai multe situații, avem
puterea să ne trezim, fiindcă acel “coșmar” ni-l creăm noi înșine! Alegem să ne punem în situații
dăunătoare sănătății noastre mintale fiindcă suntem lipsiți de înțelepciune și nu avem puterea de
a privi dintr-o perspectivă obiectivă lucrurile. Când vine vorba de a nu pierde o persoană care,
deși ne este dragă, ne face rău, facem tot posibilul să o ținem în viața noastră. Uneori, suntem
conștienți că acest lucru va duce la pierderea de sine, dar nu considerăm că este un aspect atât de
important și totodată simțim că oricât de mult ne-am dori să renunțăm la ceva ce ne face rău, este
imposibil. De ce? De ce nu avem grijă de noi așa cum avem grijă de ceilalți? Ne considerăm
dependenți de o anumită persoană, de o anumită situație și trăim în iluzia că nu există viață fară
acea persoană, sau fără acel loc de muncă. Eșecul este o parte importantă în formarea noastră ca
 Concursul de eseuri filosofice – DESTINE CULTURALE EUROPENE

persoană. Nu totul va merge bine sau va urma scenariul din capul nostru. Unele lucruri sunt
menite să se întâmple, iar altele pur și simplu este mai bine că nu s-au întâmplat. Este adevărat că
avem putere asupra propriilor decizii, dar intervine și destinul. Trebuie să avem încredere în
proces, indiferent de cât de lung sau cât de greu va fi. În final, se va întâmpla ceea ce este cel mai
bine pentru noi. Totuși, nu trebuie să cădem nici în extrema în care considerăm că totul este
prestabilit și că nu putem interveni cu nimic, lăsându-ne pradă situației. O persoană dragă mie
mi-a spus: “Nu poți schimba oamenii din jurul tău, dar poți schimba oamenii din jurul tău!”.
Acesta este doar un exemplu, referindu-se la faptul că, nu poți schimba caracterul unei persoane
după bunul tău plac, dar, dacă consideri că nu rezonezi cu aceasta și că îți dăunează, poți alege să
rupi legătura și să cauți oameni propice sănătății tale mintale.
Încercăm să fim cât mai ocupați în timpul zilei, pentru a nu avea timp de meditație asupra
a ceea ce se ni se întâmplă. Dar, seara, ajungem acasă și tristețea ne lovește. Gândindu-ne și tot
gândindu-ne, realizăm că nici nu știm care este momentul în care ne-am pierdut pe noi înșine. Să
fie oare atunci când i-am pus pe ceilalți pe primul loc, neglijându-ne dorințele? Pierderea de sine
este rezultatul a mai multor factori. Atunci când vine vorba de o decizie, luăm în considerare
doar cum ne va face să ne simțim pe moment și nu realizăm că, la un moment dat, sentimentul pe
care l-am evitat se va intensifica. Există și situații în care suntem conștienți de acest lucru, însă
simțim că mâinile ne sunt legate, că nu putem face alfel, ne simțim nepuntincios în fața crudului
destin.
O dată cu pierderea de sine, ne putem regăsi, însă nu vom mai fi niciodată la fel, oricât
ne-am dori acest lucru, ceea ce este firesc, deoarece fiecare eveniment te schimbă. Atunci când
realizezi că ceva nu e bine, ceva s-a schimbat și ajungi la concluzia că te-ai pierdut pe drum,
urmează drumul spre regăsirea de sine. Acesta nu este însă un proces universal, este diferit de la
persoană la persoană. După părerea mea, cel mai bun loc în care poți medita eficient asupra stării
interioare este natura. Natura ne conferă un sentiment aparte, un sentiment de siguranță, ne face
să ne simțim liberi, eliberându-ne mintea în așa fel încât putem să analizăm limpede situația. O
dată ce am stabilit locul, urmează înțelegerea gândurile, ceea ce poate fi extrem de greu. Chiar
dacă considerăm că avem control asupra gândurilor noastre, realitatea este că, nu avem în
totalitate. De multe ori, gândul ne zboară la probleme, posibile situații neplăcute, la câte avem de
făcut și ne simțim copleșiți. Trebuie să avem puterea să spunem: STOP! Singura modalitate prin
care putem face asta este să aflăm care este sursa acestor gânduri, iar de cele mai multe ori
acestea provin din nesiguranță sau frică de viitor. Ne întrebăm des: „ Oare ce se va întâmpla
peste o săptămâna, două sau peste un an?”. Dar de ce trebuie să ne preocupăm atât de mult de
viitor? Gândindu-ne la viitor, prezentul trece pe lângă noi. Chiar dacă pare un pleonasm, fiindcă
prezentul este ceea ce trăim, trăim doar cu fizicul și nu și cu mintea, ceea ce este cel mai
important.
Așază-te și petrece timp doar tu cu tine! Petrece timp cu personalitatea ta ca și cum ar fi
în fața ta și află ce își dorește. Află ce îi umple sufletul de fericire. Transpune-te mai presus de
propria persoană, privește mai departe de aparențe, detașează-te spiritual și observă. Fii atent la
absolut orice, orice zgomot, orice mișcare. Analizează modul de desfășurare a vieții, înțelege-o și
bucură-te de ea! Mi-aș dori ca fiecare persoană să înțeleagă cât de importantă este fiecare clipă
pe care o petrecem și că timpul este un termen vag, ceva ce se scurge mult mai repede decât
putem percepem, motiv pentru care atunci când vrem să facem un lucru ar trebui să îl facem în
acel moment. În această trecere prin existență trebuie să conștentizăm cât de importanți suntem
 Concursul de eseuri filosofice – DESTINE CULTURALE EUROPENE

noi pentru noi. Orice s-ar întâmpla, noi ne vom fi mereu alături, de aceea trebuie să ne hrănim
sufletul cu cât mai multe lucruri pozitive. În momentul în care vom fi în deplină armonie cu
mintea și sufletul, când mintea va gândi ceea ce sufletul simte, atunci ne vom regăsi. Fă ceea ce
simți. Dacă simți că nu mai poți, plângi, descarcă-te, dar apoi îți ștergi lacrimile și continui cu
capul sus! Ființa umană este mult prea complexă și plină de mister pentru ca noi să credem că
trebuie să avem totul clarificat și un plan bine pus la punct.
Dragostea de înțelepciune reprezintă, așadar, un sentiment profund și necesar oricărei
ființe umane, care ar putea reuși să combată pierderea de sine. O dată ce ne-am pierdut, nu ne
mai găsim locul în societate și este necesar să ne regăsim încetul cu încetul.