Sunteți pe pagina 1din 3

AVANGARDA=provine din limba 

franceza(avant-garde).

Termenul este imprumutat din limbajul militar, unde indica un detasament trimis inainte, intr-
o misiune deseori riscanta, sa exploreze terenul necunoscut.

Manifestata in primele decenii ale secolului XX ,caracterizata prin spiritul de fronda, prin


negarea violenta a formelor de arta consacrate, prin proclamare a noului.

Avangarda se caracterizeaza prin: activism si negarea traditiei,


prin extremism, prin concentrarea asupra creatiei ca proces si prin absenta interesului
pentru opera, pentru rezultatul acestui proces.

Miscarea de avangarda ilustreaza o stare de criza prin acte anarhice si revolte


spectaculoase .

Fiind o actiune de soc, avangarda are functie regeneratoare si deschizatoare de drum.

cu exceptia expresionismului si a futurismului, miscarile europene de avangarda s-au


nascut in timpul primului razboi mondial.

FRONDA= opozitie fatisa, sfidatoare], bucuria jocului, cosmopolitismului[= ceea ce tine de


mai multe culturi si de mai multe tari], regenerarea prin negatie, si mai ales, importanta
libertatii in toate sensurile acesteia.

Fronda este o constanta a spiritului uman. Ea marcheaza deseori “bataliile dintre


generatii” (tinerii contesta pe cei mai in varsta, pentru a fi, ulterior contestati la randul lor) si
nu de putine ori polemicile din spatiul politic sau cultural

opozitia adopta o atitudine de fronda fata de putere,

Caracteristicile avangardei literare:

Cele trei tendinte majore care au aparut in aceasta perioada sunt:

neoplasticismul, constructivismul dadaismul


Care s-au dezvoltat - nu intamplator – in tari neutre precum Olanda, Elvetia sau in Rusia
revolutionara.

Cu totul ciudat e insa faptul ca unii artisti originari din Rominia au jucat un rol important in
constituirea avangardei internationale inainte chiar de a se intoarce in tara si de a pune bazele
avangardei istorice românesti.

Literatura de avangarda il obliga pe citiror la reactie si la reconsiderarea conceptiei asupra


lumii literare. 

Din avangardele literare ramâne astazi de valoare nu atit creatia propriu-zisa , adesea simpla
joaca sau exercitiu de violenta, cit si spiritul avangardist: punerea in cauza a ideilor primite
de-a gata.

Avangarda ilustreaza in forme lipsite de orice ambiguitate


caracterul programatic, reflexiv, al literaturii moderne. 

Avangarda are vocatie teoretica. Ea este stapinita in gradul cel mai inalt de constiinta


mesajului estetic, obsedata de revelatia supremului “adevar”

Avangardismul nu a dat opere literare prestigioase, dar a insuflat literaturii un spirit


nou, bantuit de neliniste, de framantari si tensiune, opunandu-se inertiei,
automultumirii si dogmelor estetice de pana la el.

Observam incoerenta ideatica si expresiva, discontinuitatile verbale si psihice,


ostentatia expresiei total neinteligibile, mergand pe un registru amplu, de la
parodic (UrmuZ) pana la absurd si grotesc (E. Ionescu).

Supusa presiunii strivitoare a culturii , formelor si traditiilor literare, pozia tinde din instinct


sa se apere, sa se regenereze, sa revina la starea sa primordiala, nealterata.
Ceea ce susținea avangarda este de fapt imposibilitatea poeziei si a destinului poetic, in
mijlocul comunitatii trivale si antipoetice.

In sensul in care se vorbeste de “poezia pura” avangarda sustine aceeasi nostalgie


a formelor pure , a picturii pure , literaturii pure , artei pure.

3.Orientarile avangardiste europene: Futurism, Dadaism, Cubism, Suprarealism

Dintre aceastea vom defini miscarile care s-au manifestat cel mai pregnant in Romania.

-Suprarealismul urmarea prin programul sau patrunderea artei in


planul inconstientului, al visului, al delirului in care spatiile umane scapa de
controlul constiintei.

Cel mai de seama poet suprearealist roman ramane totusi Gellu Naum, supranumit ultimul


mare poet suprarealist european.

În concluzie

Fronda a fost o miscare social-politică de la mijlocul secolului al XII−lea, din Franta


îndreptată împotriva absolutismului monarhic.

Perioada interbelică a însemnat pentru literatura română o înnoire fundamentală ,în primul
rând prin refuzul modelelor traditionale si în, al doilea rând, prin multiplicarea tendintelor
estetice,

Toate acestea s-au născut dintr-o frondă fată de tiparele consacrate si din nevoia afirmări
libertăti de creatie.

Avangardismul se manifesta, în perioada interbelică, sub forma unei radicalizari a


modernismululi, un modernism extrem.

Avangarda artistică se coagulează în jurul ideii de ruptură totală de tradiţie şi a ideii de


cultivare a unor forme estetice noi.

Orientările avangardiste s-au manifestat în literatură, artele plastice, muzică, cinematografie,


dar şi arhitectură.