Mens agitat molem (Spiritul pune în mișcare materia)- Virgilius

Spiritul este partea nevăzută ce se află la baza evoluției materiei. Cuvântul "spirit" provine din
latinescul, spiritus înseamnând "suflare" și, ca și materia, desemnează unul dintre cele mai importante
elemente ce zugrăvesc contextul în care a fost creat Universul. Materia provine din latinescul materia
ceea ce se traduce prin꞉ "substanță" și descrie partea reală, mobilă și vizibilă a cosmosului.
Aparent spiritul și materia sunt complet opuse. Materia este fizică, concretă, limitată pe când
spiritul este caracteristic unei esențe nelimitate, imateriale, intelectuale și abstracte. Însă, Aristotel, unul
dintre cei mai importanți filozofi ai Greciei Antice, apreciază corelația dintre cele două, spunând că
spiritul stă la baza materiei. Acesta vede sufletul (spiritul) ca o esență a corpului care îl pune în mișcare,
adică cel care îi dă viață. În acest sens putem vorbi despre o coexistență materie-spirit. Corpul fără spirit
ar fi doar un trup fără viață, incapabil de a raționa. În același timp, spiritul singur ar fi doar o esență
înjumătățită a unui întreg incomplet. Precum păsările care au nevoie de aripi pentru a zbura, așa are
nevoie și corpul de spirit pentru a fi pus în mișcare꞉ "Mens agitat molem" (Spiritul pune în mișcare
materia) spunea cunoscutul poet latin Virgilius. Într-adevăr, în relație cu corpul, spiritul este portretizat
ca fiind scopul acestuia, modelând ceea ce numim viață sub forma unei existențe atât materiale cât și
spirituale. Filosofii psihologiei empirice formulează, astfel, în mod indirect, o monomanie a relației
spirit-materie, opunându-se materialismului și spiritualismului, concepte ce spun că spiritul se află în
opoziție cu corpul.
Aristotel considera spiritul ca fiind la naștere doar o filă, pe care nu e scris nimic. Spiritul se
"scrie" cu o cerneală echivalentă materiei. Ce ar fi foile fără cerneala care să le umple? Ce se întâmplă
cu cerneala care nu are ce file să mâzgălească? Atât filele cât și cerneala ar fi inutile. De aceea spiritul și
materia sunt complementare; pot exista unul fără celălalt dar nu ar avea niciun scop solitare iar scopul
este cel care dă unitate vieții.
Deși, în unele concepții, spiritul este caracteristic doar viețuitoarelor, mai specific omului, alte
teorii și idei vorbesc despre un spirit prezent în toată materia. De exemplu, animismul este o formă de
religie care atribuie un suflet animalelor, fenomenelor și obiectelor naturale. Denumirea de animiști este
echivalentă cu sintagma "închinători de suflete" Deci, în sens larg, întreaga materie este grimată de
spirit. Printre cele trei tipuri de spirite regăsite în animism se află și cel animal care spune că orice
animal are un suflet.
Tot în religie, este prezentat conceptul conform căruia Dumnezeu însuflețește omul. „Şi Domnul
Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul a devenit un
suflet viu”(Geneza 2꞉7) A existat mai întâi materia (țărâna) în care a fost sudat spiritul (suflarea
Domnului) și care a rezultat într-o viețuitoare capabilă să se miște, să raționeze, să respire꞉ omul, ființă
materialistă și spirituală deopotrivă.
 Așadar, putem spune că spiritul este cel care pune în miscare materia, asemenea vorbelor lui
Virgiliu, și care, prin complementaritate cu aceasta întemeiază Universul transcendent și fizic. Creație a
Universului, omul este materia însuflețită de spirit.