Oare ce inseamna toate acestea?

De Thomas Nagel

Cartea cuprinde întrebări cu privire la nouă teme filozofice, ce pot fi înţelese în sine, fără a
avea cunoştinţe referitoare la istoria gândirii. Acestea fac referire la cunoaşterea lumii existentă
în afara propriei minţi, raportul minte-corp, limbaj, liberul arbitru, dreptate, moralitate, moarte
şi sensul vieţii. Încă de la început, autorul afirmă că scopul său nu este de a oferi răspunsuri, ci
de a familiariza cititorul cu aceste probleme, pentru ca mai apoi acesta să încerce să găsească
singur propriile răspunsuri.

În primul capitol,autorul ne introduce ușor ușor în lumea întrebărilor filozofice și existentiale.

Se pune problema dacă exista cu adevărat lucrurile din jurul nostru,sau totul este o închipuire.
Sunt mai multe întrebări la care noi nu putem găsi niciodată răspuns. Se presupune ca noi avem
impuse anumite principii și idei încă de când ne naștem După Care Trăim Tot Restul vietii ,care
duc la întrebări despre cum suntem noi,în paralel cu celelalte obiecte,și dacă noi cu mintea
noastră avem propriul univers. Se creează o comparație intre filozofie și științele exacte precum
chimia și fizica. Teoria principala a acestor stiinte este bazata pe concentrarea materiei în
particule foarte mici numite atomi,ceea ce s-ar putea aplica și când vine vorba de mintea
noastră și capacitatea de imaginație și inteligenta. Astfel,în ceea ce privește modul în care
privim lumea,oamenii sunt sceptici întrucât nu li s-a dat niciun răspuns concret.

În al doilea capitol,se pune accent pe conexiunea mintii noastre cu a altor persoane,și a

neștiinței. Nu s-a putut demonstra ca doar noi,oamenii,avem sentimente. De aceea,autorul
subliniază ideea de existenta a sentimentelor și în cazul obiectelor. Titlul capitolului "Problema
existentei altor minti" ilustrează faptul ca noi putem stabili conexiuni cu persoanele din jurul
nostru,dar nu putem ști dacă ele vad lumea la fel cum o vedem noi cu propriile minți,sau dacă
ele își trăiesc viata la fel cum o facem și noi.

În al treilea capitol, care se numește "raportul minte-corp", ilustrează modul în care

informația este transmisa de la corp la creier și înapoi,fiind o armonie intre cele doua
componente ale corpului nostru. Sufletul este cel care se afla la mijloc,cel care stabilește
conexiuni intre oameni și cu oameni,cel care îți asigura fericirea. Iar apoi,senzațiile,care
reprezinta o mica cale către fericire și bucurie a sufletului,cum ar fi gustul unui baton de
ciocolata,al cărui proces se descrie în carte.

În al patrulea capitol se pune accent pe înțelesul cuvintelor. Un cuvânt cat se poate de simplu
poate avea atât de multe sensuri,iar fiecare persoana îl poate pricepe diferit. Totul se bazează
pe comunicare și modul în care transmiți informația,astfel încât sa te faci înțeles. Legătură care
se creează intre om și lume este importanta,întrucât omul transmite ceea ce vede prin
intermediul cuvintelor. Deci cuvintele sunt un mod de afirmare.
 In al cincilea capitol,care se numeste `Problema libertatii` se ilustreaza cum ne poate
influenta viata o singura alegere,si cum ne punem intrebari dupa aceea de genul `ce s-ar fi
intamplat daca..?`. Autorul da un exemplu care este frecvent in lumea de astazi,in cee ace
priveste modul de alimentatie. Este prezentat un om care se afla la restaurant,si are de ales ca
desert intre o prajitura si o piersica.Omul respective allege prajitura,iar consecintele acestei
alegeri sunt vazute pe cantar dimineata. Acesta isi pune intrebarea specifica `Ce s-ar fi
intamplat daca as fi ales piersica?` .Deci,omul,cu propria minte,are alegeri de facut,si puterea
sta in mainile sale. O altă problemă expusă în carte este cea a libertăţii. Suntem sau nu
suntem fiinţe cu o existenţă predeterminată? Avem posibilitatea de a alege în fiecare moment
ce să facem, sau totul este hotărât dinainte să ne fi născut şi avem doar iluzia liberului arbitru?

In al saptelea capitol, autorul ne propune sa ne imaginam ca suntem angajati ai unei biblioteci

si ca asa cum stim deja, munca noastra ar fi sa avem grija ca toti cititorii sa restituie
cartile la plecare, insa un bun prieten ne roaga sa-l lasam sa scoatan din bibloteca o
lucrare de referinta rara pe care se pare ca el ar vrea sa o aiba neaparat.În ceea ce priveşte
moralitatea, se pune următoarea întrebare: motivul pentru care întreprindem o anumită acţiune
ne poate absolvi de vină? Dacă, de exemplu, suntem bibliotecari şi trebuie să avem grijă ca
toate cărţile să fie restituite la plecare, iar un prieten ne roagă să scoată din bibliotecă o carte
rară de care are neapărat nevoie, ce facem? Nu dorim să furăm cartea, dar nici nu vrem să ne
refuzăm prietenul! Ar fi imoral să îl ajutăm? Dacă da, de ce?

In al optulea capitol al carui nume este `Problema dreptatii` autorul ne intreaba daca este,
oare, nedrept că unii oameni se nasc bogaţi, iar alţii săraci? Iar dacă e nedrept, trebuie, oare,
să facem ceva? Lumea e plină de inegalităţi - în cadrul aceleiaşi ţări sau de la o ţară la alta. Unii
copii se nasc şi cresc în cămine confortabile şi prospere, sunt bine hrăniţi şi bine educaţi. Alţii se
nasc săraci, nu mănâncă niciodată de ajuns şi n-au niciodată acces la o educaţie
corespunzătoare sau la asistenţa medicală de care ar avea nevoie. În mod clar, e o
chestiune de noroc: nu suntem răspunzători pentru categoria socială sau economică, nici
pentru ţara în care ne-am născut. Întrebarea este cât de nocive sunt inegalităţile de care nu
se fac vinovaţi cei care suferă de pe urma lor?
Ce înseamnă dreptatea? Este normal ca unii oameni să fie mai bogaţi, iar alţii mai săraci?
Dacă este nedrept, putem face ceva? Ar trebui să o facem? Lumea este plină de inegalităţi.
Dintre acestea unele sunt nedrepte, în special cele bazate pe discriminare, iar altele, care apar
în urma unor opţiuni şi acţiuni personale nu par a fi la fel de nedrepte, ele rezultând în urma
unui efort pentru autodepăşire.

In al noualea capitol, care se numeste `Problema mortii`,autorul pune problema mortii si felul
cum noi o percepem.Se spune uneori că nimeni nu-şi poate concepe propria inexistenţă şi că
prin urmare nu putem crede cu adevărat că existenţa noastră se va încheia odată cu moartea.
Dar nu mi se
pare că ar fi aşa. Pentru a-ţi imagina propria anihilare, trebuie să ţi-o imaginezi din
exterior - să-ţi imaginezi propriul corp părăsit complet de viaţă şi de simţire. Pentru a-ţi
imagina ceva, nu e necesar să-ţi imaginezi cum ar fi pentru tine să ai o anume experienţă.
Când îţi imaginezi propria înmormântare, nu-ţi imaginezi imposibila situaţie de a fi
prezent la propria ta înmormântare, ci îţi imaginezi cum ar fi ea privită prin ochii altcuiva.
Un lucru este sigur, toti murim într-o bună zi. Ceea ce face diferenţa între noi este modul în
care privim moartea şi, în funcţie de acest aspect, sensul pe care îl atribuim vieţii. Unii oameni
consideră moartea ca fiind ceva rău, o pedeapsă ce se manifestă prin încetarea tuturor
lucrurilor bune din viaţă. Alţii o văd ca o binecuvântare, o viaţă fără de sfârşit părând greu de
îndurat, plictisitoare. De asemenea, există şi mulţi oameni pentru care moartea reprezintă pur şi
simplu o normalitate, o etapă a ciclului vieţii. Dar cine poate spune cum este de fapt moartea şi
ce ar trebui să simţim în legătură cu ea?

Dacă te gândeşti că într-o bună zi vei muri, s-ar putea să crezi că viaţa nu are niciun sens. De
obicei este uşor să găseşti un sens pentru lucrurile mărunte pe care le faci. Mănânci pentru că
ţi-e foame, dormi pentru că eşti obosit, munceşti ca să te poţi întreţine şi aşa mai departe. Dar,
luate împreună, care este sensul tuturor lucrurilor pe care le faci? Care este sensul vieţii tale?
De ce trăieşti?

In ultimul capitol, autorul ne motiveaza sa ne gandim la sensul vietii si felul cum o sa

percepem totul dupa ce nu vom mai exista “Poate că ţi-ai spus uneori că nimic nu contează de
fapt, pentru că peste două sute de ani vom fi deja morţi de mult. E un gând ciudat pentru că nu
e deloc evident de ce faptul că vom fi morţi peste două sute de ani trebuie să implice că nimic
din ce facem acum nu are vreo importanţă.” Autorul numeste toata existenta noastra ca fiind o
competitie frenetica, in care nu dorim decat sa ne atingem scopurile şi de a realiza ceva în
viaţă, dar că toate astea n-au sens decât dacă realizările noastre vor dăinui în timp. Dar ele nu
vor dăinui. Autorul considera ca nu putem spera nici macar la o urma de nemurire, si ca tot
ceea ce facem in viata trebuie sa aiba un rost atunci, nu conteaza
cat sau cum va dainui peste cateva mii de ani.
Pana la urma orice activitate are un rost, muncim pentru a castiga bani, pentru a te putea
intretine,mananci pentru ca iti este foame, dormi pentru ca esti obosit, dar toate aceste
activitati care par marunte, dau sens vietii noastre luate ca intregDacă viaţa nu este ceva real şi
serios, dacă la capătul ei nu ne aşteaptă decât mormântul, poate că e ridicol să ne luăm în
serios prea tare. Pe de altă parte, dacă nu putem trăi fără a ne lua în serios, poate că ar trebui
să ne obişnuim cu gândul că suntem ridicoli. Poate că viaţa nu e numai lipsită de sens, ci şi
absurd.
Există posibilitatea ca viaţa să nu aibă niciun sens, doar că unii oameni sunt foarte dornici de a
se lua în serios, de a fi importanţi. Dacă viaţa nu ar avea niciun sens, iar la final ar exista doar
mormântul, toată această dorinţă ar părea ridicolă. Poate că viaţa este într-adevăr absurdă sau
poate că totuşi are un sens.