~i trarile erau perfect reale; nimic nu era [ortat sau fals in ele, ci

totul - de 0 obiectivitate absoluta.

Ne sfiim In fata cuvintului "etem", dar eu nu pot descrie ceea

ce am trait decit ca beatitudine a unei stari atemporale, in care
prezent, trecut ~i viitar sint una. Tot ce se intimpla In timp era
concentrat acolo 1ntr-o totaiitate obiectiva. Nimic nu mai era se-
parat, desfa~urat in timp sau nu mai putea fi masurat prin concepte
temporale. Cele trilite ar putea Ii definite eel mai bine ca 0 stare
- ca 0 stare emotionala, care nu poate fi insa imaginata. Cum
sa-mi reprezint ca eu sint simultan alaltaieri, azi ~i poimiine?
Atunci, ceva inca n-ar fi inceput, ceva ar Ii prezentul cel mai evi-
dent, in vreme ce altceva ar fi deja incheiat - ~i totu~i, toate ar
fi Unul. Singurullucru pe care sentimentull-ar putea cuprinde ar
fi 0 suma, 0 totalitate sclipitoare, care contine deopotriva expec-
tativa legata de ceea ce va incepe, surprinderea fata de ceea ce
tocmai s-a produs, precum ~i satisfaqia sau dezamagirea fata de
rezultatul a ceea ce s-a petrecut. Un intreg indescriptibilin care
smtem mtretesuti ~i noi; ~i totu~i II percepem eu 0 tatala obiectivitate.
Mai urziu, am mai trait 0 data aceasta obiectivitate. Era dupa
moartea sotiei mele. Am vazut-o intr-un vis care a fast ca 0 vizi-
une. Se afla Ia a oarecare departare ~i ma privea direct. Era in
floarea virstei, avind vreo treizeci de ani ~i pUrta rochia pe care
veri~oara mea, mediul, i-o confeqionase cu ani in urma, poate
rochia cea mai frumoasa pe care 0 imbracase vreodatiL Expresia
fetei ei nu era nici vesela, nici trista, ci obiectiv ~tiutoare ~i cunos-
ditoare, fara nici cea mai mica reactie emotionaUi, de parca s-ar
fi aflat dincolo de negura afectelor. ~tiam ca nu era ea, ci 0 ima-
gine compusa de ea sau detenninata de ea pentru mine. Continea
il1ceputul relatici noastre, evenimentele din timpul eelor cincizeci
~i trei de ani ai casniciei noastre, precum ~i sfir~itul vietii ei. In
fata unei asemenea totalitati ramii fani glas, caci de-abia de 0 poti
cuprinde Cll mintea.
Obiectivitatea traWl de mine In acest vis ~i in viziuni tine de
individuatia savirqita. Fa iilseamna 0 desprindere de evaluarl ~i
de ceca ce numim atasament afectiv. In general, acordam 0 mare
importanta ata~amentului afectiv. Daf acesta tot mai contine
proiectii, ~i de trebuie Iuate inapoi pentru a ajunge la noi In~ine
~i la obiectivitate. Relatiile afective SL.'1t relutH de dorintkl 9i cerere,
impovarate de(constnngere ;;i lipsa de libertate; a~teptam ceva de
1a ceElIah, .iat,aceasta, ceHUalt ~i noi inqine ne pierdem
300
libertatea. Cunoa1?terea obiectiva zace Indaratul relatiilor afective;
ea pare a fi misterul central. Abia ca face posibila coniunctio real~1.

Dupa boaUi iDcepu pentm mine 0 perioada rodoidi de munca.

Multe din lucrarile mek importante au luat n~tere abia dupa aceea.
Cunoa~terea sau intuitia sfir~itului tuturor lucrurilor mi-au dat
curajul unor formula.ri noi. N-am mai incercat S8. impun pro-
pria-mi parere, ci m-am iDcredintat cursului gindurilor mele. 0
problema dUDa alta au venit astfelinspre mine, s-au copt 9i au ca-
patat forma.
A mal rezultat un lucm din boala mea. A:; putea sa-l denu-
mesc 0 afirmare, 0 acceptare a fiintei~· un "da" neconditionat la
ceea ce este, rara obiectii subjective. 0 acceptare a conditiilor
existemei, a93.eum Ie vad eu, ii93. cum Ie inteleg eu. E?i0 aeceptare
a propriel mek flinte, a felulul cum sint pur ~i simplu. La incepu-
tul bolji, am avut scntimentul di atitudinea mea ar fi fost gre~iHl
~i dl a~ fi fost deci lmrucitva eu insumi responsabil pentru aeci-
dentul avut. Dar clnd mergem pe calea individuatiei, cind ne traim
viata, trebuie sa luam in ealenl ~i gre,;;eala, ahfel viata D-ar fi
completa. Nu exista nid 0 garantie - in niei 0 clipa - di nu
comitem 0 gre~eaHi sau DU ajungem sa ne afHim in pericol de
moarte. Putem eventual crede cii exista ~i un drum mal sigur. Dar
acesta ar fi drumul moqilor. Atunei nu se mal intimpla nimie sau,
in oriee caz, nu ceea ce trebuie. Cine 0 ia pe drumul eel sigur este
ca ~imort.
Abia dupa boala am priceput cit de importanta este aceeptarea
propriului destin. Caei in felul acesta exista un eu care nu da gre~
nid cind se intimpHi ceva de neil1teles. Un eu eare rezista, care
supar!a adevarul ~i care face fata lumii ~i destinului. Atunei, 0
infringere este totodata 0 victorie. Nimic nu-i tulburat - niei in
afara, niei inauntru; cael propria eontinuitate a tinut piept t1uxului
vietii ~i timpului. Or, asta se poate intimpla numai dad nu ne
anlestecam cu indraznealii in intentiile destinului.
Am realizat ~i ca trebuie sa acceptam gindurile, care se for-
meaza de la sine ih noi insine, ea pe eeva ce exista realmente,
dine010 de ariee evaluare. Categoriile de adevarat 9i fals sint, ce-i
drept, mereu prezente, dar stau in planul a1 doilea, pentru di au
un earacter neob!igatoriu; caei prezenta gindurilor este mal im-
portanta dedt aprecierea lor subieetiva. In calitatea lor de gi:uduri
existente, niei judecatile nu sint insa de reprimat, cad fac 9i ele
parte din expresia totalitatii. DIE S C H ti N E
FAMlllE
301
T 0 FAN
 11
Despre viata
de dincolo de rnoarte

Ceea ce 0 sa va spun despre lumea cealalHi ~i despre 0 viata de

dupa moarte consta numai din amintiri. Sint imagini ~i ginduri in
mijlocul carora am trait ~i care m-au framintat. Intr-o oarecare
privinta, fac parte ~i ele din fundamentul !ucrarilor mele care nu
sint, in definitiv, nimic altceva decit incercari tot reinnoite de a
da un raspuns Ia intrebarea Iegata de interferenta dintre lumea de
aici ~i lumea de dincolo, dintre "aici" si "dincolo". Dar eu n-am
scris niciodata expressis verbis despre 0 viata de dincolo de moar-
te; ciki atunci ar fi trebuit sa-mi dovedesc ideile, si asta n-am
cum. Ei bine, 0 sa mi Ie exprim aici.
Nici acum nu pot face insa mai muIt decit sa spun pove~ti pe
acest subiect, sa "mitologizez". Poate di este nevoie de apropi-
erea mortii pentm a dobindi libertatea necesara spre a proceda
astfel. Nu pot afirma nici ca-mi doresc, nici d. nu-mi doresc sa
ayem 0 viata dincolo de moarte si nici n-a~ vrea sa cultiy ase-
menea idei; dar, pentm a-i da adevarului cuvintul, trebuie sa
constat ca, fara dorinta si fara concursul meu, astfel de ginduri
imi dau tircoale. Nu stiu dacii sint adevarate ori false, dar ~tiu cii
sint prezente si cii pot fi exprimate, in caz d. nu Ie reprim dintr-o
prejudecata sau aIta. Ideile preconcepute impiedicii insa ~i yata-
ma manifestarea plenara a vietii psihice, pe care 0 cunosc mult
prea putin ca s-o pot corecta printr-o cunoa~tere superioara. In
ultimul timp, ratiunea critic a a eliminat, pare-se, pe llnga multe
alte reprezentari mitice, ~i ideea vietii de dupa moarte. Acest lucru
a fost posibil numai din cauza ca oamenii din ziua de azi se
identificii indeobste exclusiv cu con~tiinta lor ~i isi imagineaza ca
sint doar ceea ce stiu ei despre sine. Oricine are chiar ;;i numai 0
vaga idee despre psihologie i~i poate cia u~or seama cit de ingra-
dita este aceasta cunoa~tere. Rationalismul si doctrinarismul sint
bolile epocii noastre; ele pretind cii ~tiu tot. Se vor mai descoperi
302
insa multe pe care astazi Ie consideram, din punctul nostru limitat
de vedere, a fi imposibile. Notiunile noastre de spatiu ~i timp au
doar 0 valabilitate aproximativa ~i de aceea lasa deschis un dmp
larg de devieri relative ~i absolute. Tinind cont de astfel de posi-
bilitati, acord 0 atentie deosebita miturilor ciudate ale sufletului
~i observ ceea ce mi se intimpla, indiferent daca se potrive~te sau
nu cu ipotezele mele teoretice.
Din nefericire, In ziua de azi latura mitica a omului este de
cele mai multe ori nedreptatita. EI nu mai poate nascoei pove~ti.
Pierde astfel mult; ciici este important ~i salutar sa se vorbeasca
~i despre lucruri pe care mintea nu Ie poate cuprinde. Este ca 0
poveste buna cu fantome, pe care 0 ascultam stind la foc in fata
caminului ~i tragind din pipa.
Nu ~tim ce inseamna "in realitate" miturile sau pove~tile
des pre 0 viata de dupa moarte sau ce fel de realitate zace indaratul
lor. Nu putem deteeta daca mai au vreo valabilitate dincolo de
valoarea lor ea proiectii antropomOlfe. Ar trebui, eventual, sa ac-
eeptam clar ca nu exista niei 0 posibilitate de a obtine 0 certi-
tudine asupra unor lucruri care depasesc iDtelegerea no astra.
Nici nu ne putem imagina a aha lume cu ni5te conditii ell totul
diferite, deoarece traim intr-o lume anume, care a contribuit la
constituirea 5i modelarea spiritului nostru ~i a premiselor noastre
psihiee. Prin struetura noastra innascuta sintem strict limitati ~j
deci legati cu fiinta ~i gindirea noastra de aceasta lume a DOastra.
Omul mitic revendicii, ce-i drept, 0 "trecere dincolo de aceasta",
dar omul raspuDzator ~tiintific nu poate cODsimti. Pentru ratiune,
"mitologizarea" este 0 speculatie sterila; pentru suflet ~i afectivi-
tate, ea inseamna 1'ns3. 0 activitate vitala salutara; ea confera
existentei 0 striilueire la care ll-am dori sa renuntam. Nici nu avem
motivesuficiente ea s-o facem.

Parapsihologia vede a dovada valabila ~tiintific pentru COD-

tinuarea vietii dupa moarte in aceea ca un defunct se manifesta
- fie ca fantoma, fie prin intermediul unui mediu - ~i comunica
lucruri pe care nu Ie ~tiuse dedt el. Chiar dadi exista astfel de
cazuri confirmate, ramiD deschise intrebarile dadi fantoma sau
vocea smt identice ell mortul sau sint 0 proiectie psihica ~i dadi
cele spuse provin ell adevarat de la cel decedat sau izvorase din
cuno~tintele prezente in inconstient.1

i Referitor la "cunoa~terea absoluta" din incon~tient, cf. C. G. Jung, Sincro-

nicitatea ca principiu al relariilor acauwle, in Ges. Wake \lllI, 1967 (n. ed. germ.).

303
 In ciuda tuturor reflectiiIor rationale care pledeaza impotriva
unei certitudini in acest domeniu, nu avem voie sa uitam ceva:
pentru majoritatea oamenilor inseamna foarte mult sa poata pre-
supune ca, dincolo de existenta actuala, viata lor are 0 continuitate
nedefinitii Atunci trioiiescmai rezonabil, le e mai bine ~i sint mai
lini~titi. Au secole intregi in fa~a, au la dispozitie 0 perioada de
timp inimaginabila! Ce rost are atunci aceasta haituialil. absurda ?
Desigur, asIa nu se aplidi oricui. Exista aameni care nu simt
nici un fel de nevoie de nemurire si care se gindesc CD groaza ca
ar trehui sa sada zece mii de ani pe un nor si sa cinte la harpa!
Mai sint destui carora viap Ie-a jucat niste feste adt de mite sau
care resimt 0 asemenea sila In fata propriei existente, Incit un
st1r~it absolut Ie pare mai bun decit arice continuare. Insa In
majoritatea cazurilor, problema imartalitatii este asa stringenta,
imediata si de neinlaturat, incit trebuie riscata Incercarea de a ne
forma 0 conceptie pe aceasta tema. Dar -cum?
Ipoteza mea este ca 0 putem face eu ajutorul aluziil()I .. d in-
diciilor pe care ni Ie trimite inconstientul, de exempiu in vise.
Adesea ne lmpotrivim ideii de a lua in serias indicatiilc incom;ti-
entului, intrudt slntem convinsi de imposibiiitatea dc J. se ras-
punde Ia lntrebare. Acestui scepticism u~or de lDteles eu Ii opun
urmatoarele reflectii: Daca nu pot 9ti un Iucm trebuie sa renunt
1a el ca problema intelectuaIa. Nu stiu din ce cauza s-a format
universul si n-o s-o ~tiu niciodata. Asa ca tTebuie sa renunt sa fac
din aceasta problema una ~tiintifica sau inteJectual3.. Dar daca mi
se ofera 0 idee despre asta - de pilda din vise sau din traditii
mitice - atunci Vieau s-o re~in. Trebuie ~;i sa lndraznesc S3.-111i
fonnez 0 conceptie, chiar daca va ramIne pentru totdeauna 0
ipoteza si ~tiu ca nu poate fi demonstrata.
Omul trebuie sa poata dovedi ca a fikut tot ce i-a stat in puteri
spre a-si forma 0 conceptie des pre viata de dupil moarte on spre
a-s1 erea 0 imagine - chiar dad asta ar lllsemna sa-si marturi-
seasca neputinta. Cine nu procedeaziJ. asa are de pierdut Cad
ansamblul de Intrebari care i se pun este mo~tenirea straveche a
omenilii, un arhetip, bogat in viata secretiJ.,care ar don sa se adauge
vietii noastre, spre a 0 intregi. Ratiunea ne impune limite muIt
prea inguste si ne lndeamna sa traim numai ceea ce este cunoscut
- ~i chiar si aceasta ell restrictii - lntr-un cadru cunoscut, ca ~i
cum am cunoaste extinderea reala a vietii! De fapt, traim zi de
zi muIt peste Iimitele constiintei noastre; rara stiinta noastrii, viata
inconstientului participa 9i ea la a noastra. Cu cYtratiunea critica
304
 predomina mai mult, eu atit mai saradi devine via~a; dar cu elt
sintem capabili sa con~tientizam mai mult incon~tient ~i mai mult
mit, eu atlt integram mal multa viata. Ratiunea supraestimata are
comun ell statu] absolutist faptul ca sub dominatia sa individul
sarace~te.
Inconstientul ne da 0 sansa, comunicindu-ne ceva sau oferin-
du-ne aluzii plastice. EI este in stare sa ne comunice uneori lucruri
pe care, cu oricita logica, nu Ie putem ~ti. Gfndi~i-va la fenomene
de sineronicitate, Ia vise premonitorii si presimtiri!
Intr-o zi ma intoreeam acasa de la Bollingen. Era pe vremea
celui de-al doilea razooi mondial. Aveam cu mine 0 carte, dar nu
puteam citi, diel fn c1ipa in care trenul s-a pus in miscare, m-a
asaltat imaginea unui om care se ineaca. Era amintirea unui acci-
dent ce avusese loc ih timpul serviciului meu militar. eft a durat
dilatOlia, n-am reusit sa ma eliberez de acea imagine. M-am gindit
nelinistit: "Oare ce s-o fi intimplat? 0 fi fost vreun accident?"
La Erlenbach am coborft din tren ~i m-am indreptat spre
easa, urmant in eontinuare de aceasta amintire ~i ingrijorat. In
gradina se af1au copiil celei de-a doua dintre fiicele mele. Ea locuia
ell familia ei la noi, de dnd, din cauza razboiului, parasise Pari suI
~i se Intorsese in Elve(ia. Toti copiii pareau nauci si cind i-am
intrebat ce se iDtlmplase mi-au povestit: Adrian, cel mai mie pe
atunci, c3.zuse in apa ill locul unde tineam barca. E destul de adfne
acolo 'ii, cum nu stia sa inoate, era sa se inece. Fratele lui mai
mare II ajutase sa iasa din apa. Scena avusese loc exact in timp
ce ma napadise in tren acea amintire. Deci inconstientul imi
fikuse un semn. De ce sa nu-mi poata da atunci informatii ~i
des pre altele?
Am trecut prin eeva asemanator inaintea mortii cuiva din
familia sotiei mele. Am visat atunci ca patul so~iei mele ar fi fast
o groapa adinca si cu pere!i zidi~i. Era un mormint ~i iti crea
intrucitva 0 senzatie de antic. Am auzit deodata un oftat adine,
ca Si cum cineva Si-ar fi dat duhul. ° fiiptura care semana cu so~ia
mea se ridid. din groapa ~i disparu plutind in v3.zduh. Purta un
vesmint alb, in care erau tesute ni~te semne negre ciudate. M-am
trezit, am trezit-o Si pe sotia mea ~i m-am uitat Ia ceas. Era ora
trei dimineata, Visul era atlt de straniu, incit m-am gindit pe data
ca ar putea indica moartea euiva. La sapte am fost in~tiin~ati ca
o veri$oara a nevestei mele murise Ia ora trei!
Adesea este vorba numai despre 0 premonitie, nu insa despre
o cunoastere anticipata. Tot asa am avut la un moment dat un vis
305
in care participam la un garden party. Am zarit-o pe sora mea,
ceea ce ma mira foarte tare, caci murise cu citiva ani in urma. Era
de fata ~i un prieten al meu decedat. Ceilalti invitati erau cuno~-
tinte care inca traiau. Sora mea se afla in compania unei doamne
pe care 0 ~tiam foarte bine ~i inca din vis am tras conc1uzia ca
era probabil atinsa de suflul mortii. "E deja marcata", m-am gindit.
In vis, ~tiam cine era ~i ca locuia la Base!. Ond m-am trezit, nu
mi-am mai putut aminti des pre cine era vorba, oridt efort am
facut, dqi aveam intregul vis viu ~i clar in fata ochilor. Am trecut
ill revista toti cunoscutii din Basel, fiind in acela~i timp atent daca
imaginea vreunuia trezea in mine vreo rezonanta, imi evoca vreo
amintire. Nimic!
Clteva saptamini mai tlrziu am primit vestea accidentului mor-
tal al unei doamne cu care eram prieten. Am ~tiut imediat: ea era
cea pe care 0 vazusem in vis, dar pe care il-O putusem identifica.
Imi aminteam de ea foarte clar ~i cu multe detalii, caci fusese 0
perioada mai lunga, pina ell un an inainte de moarte, pacienta
mea. In incercarea de a-mi evoca persoana din vis, tocmai imagi-
nea ei nu aparuse in lungul ~ir al cuno~timelor mele din Basel, de~i
ar fi trebuit, dupa toate probabilitatile, sa se afle chiar printre
primele.
Cind treci prin asemenea experieme capeti un oarecare respect
fata de posibilitatile ~i capacitatile incon~tientului. Trebuie doar
sa-ti pastrezi spiritul critic ~i sa ~tii ca astfel de "comunicari" pot
avea intotdeauna ~i 0 semnifieatie subiectivii Pot sa corespunda
realiti'itii sau nu. Eu am invatat totu~i ca acele conceptii pe care
Ie-am putut dobindi pe baza unor asemenea indicii ale incon~ti-
entului mi-au adus lamuriri ~i mi-au deschis perspective asupra
unor tilcuri noi. Bineinteles cii nu voi scrie pe aceasta tema 0
Carte a revelatiilor, ci voi recunoa~te ca am un "mit" care-mi tre-
ze~te interesul ~i ma determina sa aprofundez problema. Miturile
sint formele cele mai timpurii ale ~tiintei. Clnd vorbesc despre
lucrurile de dincolo de moarte, procedez astfel, impins de 0 emotie
launtrica ~i nu pot face nimic mai mult dedt sa povestesc vise ~i
mituri pe acest subiect.
Fire~te ca se poate obiecta inca de la bun inceput di miturile
~i visele despre 0 continuitate a vietii dupa moarte sint exclusiv
fantezii compensatorii inerente naturii noastre --,- tot ce-i viata
dorqte etemitate. Impotriva acestei obieqii n-am alt argument
dedt insu~i mitul.
306
 Oricum, exista ~i indicii di eel putin 0 parte a psihicului nu
este supusa legilor spatiului ~i timpului. Dovada ~tiintifica in acest
sens a fost adusa de eunoscutele incercari ale lui Rhine!. Pe IInga
nenumarate cazuri de premonitii spontane, perceptii nonspatiale
~i altele asemenea, in legatura eu care v-am relatat exemple din
viata mea, ele aduc dovada ca psihicul functioneaza uneori din-
colo de legea cauzalii spatio-temporaIa. De aici rezulta ca repre-
zentarile noastre de spatiu :)i timp, deci ~i de cauzalitate, sint
incomplete. a imagine completa a lumii ar trebui chiar, ca sa zic
a~a, largita cu 0 aWi dimeniune; abia atunci, totalitatea feno-
menelor ar putea fi explieata omogen. De aceea, rationali~tii in-
sista ~i astazi ca nu exista experiente parapsihologice; cad ar fi
fatale conceptiei lor des pre Iume. Daca insa se produc asemenea
fenomene, imaginea rationalista a universului este invalidata, fiind
incompleta. Atunci, posibilitatea unei alte realitati cu alte valori,
aflata indaratul aparentelor, devine a problema de necontestat ~i
trebuie sa tinem eont de faptul ca Iumea noastdi eu timp, spatiu
~i cauzalitate se raporteaza Ia 0 alta ordine a lucrurilor, care sta
in spatele ei sau sub ea ~i in care nici "aiei ~i acolo", nici "mai
devreme ~i mai tirziu" nu sint esentiale. Nu vad nici a posibilitate
de a contesta ca cel putin a parte a existentei noastre psihice se
caracterizeaza printr-o relativitate a spatiului ~i timpului. a data
cu i'ndepartarea de con~tiinta, aceasta relativitate pare sa se am-
plifiee piil9. la a iloilspatialitate ~i 0 atemporalitate absolute.

Nu numai visele mele proprii, ci ~i cele ale altora imi formara,

revizuira sau eonfirmara ocazional conceptiile despre a viata
dincolo de moarte. De 0 insemnatate deosebita fu visul pe care a
eleva de-a mea, a femeie de aproape ~aizeci de ani, il avu cu vreo
doua luni inainte de moarte: Ajungea in lumea de dincolo. Acolo
se afla a clasa, In a carei banca din fata ~edeau prietenele ei de-
cedate. Domnea 0 atmosfera de a~teptare generali:i. Privi in jur
dupa un profesor sau vorbitor, dar nu descoperi pe nimeni. I se
dadu a intelege ea ea insa:)i era vorbitoarea, cad toti defunctii ar
trebui sa prezinte imediat dupa moarte un rap art asupra expe-
rientei lor generale de viatiL Pe morti Ii interesa In mod deosebit
experienta pe care raposatii 0 aduceau cu ei, a9a ca :)i cum faptele

1 J. B. Rhine, Duke University, Durham, S.U.A., a dovedit prin experi-

mentele sale eu car1;i de joe eapacitatea omului de a avea percep\ii extra-

senzoriale (A. 1.).

307
~i evolutiile ee avusesera lac in viata paminteasca ar fj fost eve-
nimentele decisive.
In ariee caz, visul relateaza des pre 0 audientil foarte neobi~-
nuita, care eu greu ar putea gasi ega! pe pamim: se manifesta un
interes arzator pentru rezultatul psihologic final al unei vieti ome-
ne~ti care, dupa felul nostru de a judeea, nu are nimk remarcabil,
cum nu are niei concluzia ee ar putea fi trasa de-aeolo. Dar daca
"publicul" se afla intr-un nontimp relativ, unde "desfa~urare",
"eveniment", "dezvoltare" au devenit notiunl discutabile, atunci
s-ar putea interesa in mod special tocmai de ceea ce Iui ii lipse~te
in starea in care se gaseste.
In perioada cind~avu 'lac visul, femei! Ii era frica de moarte ~i
voia, pe cit posibil, sa tina aeeasta eventualitate elt mai departe
de gindirea ei eon~tienta. Dar un "interes" de seama a1 omului
cind imbatrine~te II eonstituie toemai famiJiarizarea Iui eu pasi-
bilitatea martii. Omului i se pune un ansamblu de Intlebiiri im-
perioase ~i el ar trebui sa raspunda la eIe. in acest scap, ar fi bine
ca omul sa aiba un mit despre moarte, caci "ratiunea" nu-i amta
nimie altceva dedt groapa intunecata in care \'3. eobori. Or, mitul
ar putea oferi privirii sale alte imagini, despre viata in \ara mor-
tilar, imagini care sa-l ajute ~i sa-I imboga\easca. Dadl el creae
in eIe sau dadlle aeorda m1kar ceva credit, atune! are la fel de
:nulta ~re~t~te ~au se insala 10. feI d~ m~lt ca un~l care nu creae
m ele. Insa In tlmp ce eel care neaga se mdreapta spre neant, eel
care se lncrede in arhetlp merge pe urrne!e plna 1a moarte,
Ce-i drept, amindoi plutesc in incertitudine, uuul merge Illsa im-
potriva instinctului s:h, eeliJJalt ell el, ceea ce Inseamna 0 dife-
renta 5i un avantaj eonsiderabil in favoarea eelui din urrna.

,$i fapturile inconstientu1ui sint "neinformate" 5i au nevoie de

OIn sau de contactul ell con$tjjnta~ spre a dobindi ~;cuno~tinte".
Clnd am inceput sa lucrez eu SalofD.eei 91cea
a Iui Eliahu, a~a cum aparusera in imaginatia , au jucat un
rol important. Apo! au trecut in secund, dar dupa circa dOl
ani au reaparut. Spre marea n1ea ujfnire~ erau complet neschinl-bari;
vorbcau ~i actionau de parca. 1'11 f8.stimpul scurs nu s-ar fi i'ntlmplat
absolut nimie. 5?itotu~i, in viata mea se p~;trec:us lucrurile cele
Inai incredibile. A trebu.it~ co. sa zic a9a~ 5-0 iau de la Iflceput ~i

i V. pp. 189-190 (il. t.).

308
sa Ie explic ~i povestesc tGtu!, ceea ce m-a mirat atunci roarte tare.
Abia mal tJrziu am inteles ee se intimplase: eel dol se scurun-
dasera intre timp in incons,tient s,l in ei fns,is,i- s-ar putea spune
la fel de bine: in atemporalitate. Ramasesera Tara contact Cll euI
s,i circumstamele sale sehimbatoare, ignorind astfeI ce se petre-
cuse ill lumea cons,tiintcL
inca de timpuriu am simtit d trebuia sa instruicsc personajele
incons,tientului sau "spiriteJe defunqiIor", care deseori de abia pot
fi deosebite de cle. Am trait asta pentru prima data in timpul unui
tur ell bicicleta prin nordul Italiei, pe care I-am facut in 1911 eu
un prieten. In drum spre casa am ajuns de la Pavia la Arona, in
parte a de jos a lacului Maggiore, :;;iam innoptat acolo. Intentionam
s-o luam de-a lungullacnlui :;;1apoi prin Tessin pin a la Faido. De
acolo voiam sa ne suim in tren spre ZUrich. Dar la Arona am avut
un vis care ne-a dat planurile peste cap.
In vis ma gasearn in mijlocul unei adunari de spirite ilustre
din veacurile trecute Si traiam un sentiment asemanator celui avut
mai tirziu rata de "stramosii Hustri", care se aflau: in piatra neagra
din viziunea mea din 1944. DiscLltia se purta in latineste. Un
damn eu 0 peruca lunga mi se adresa s,i imi puse a intrebare
dificila, de al carei eontirmt nu mi-am mai putut aduce aminte
dupa ce ffj-am trezit. L-arn inteles, 1:ns5.nu stapineam latina sufi-
dent de bine spre a-I raspunde in aceasta limbS., ceea ce m-a facut
sa ma simt atlt de jenat ;;i de rus,inat, incH emotia ill-a trezit din
SOlTill.
Chiar in aeel moment mi-a venit in minte studiul la care
lucram pe-atunci, Tran.~formiiri ~i simboluri ale libidoului, s,i am
avut un sentiment atit de putemic de inferioritate din cauza Intre-
barii la care nu raspunsesem, ind! am luat imediat trenul spre
casa, pentru a ma apuca de lucru. Mi-ar fi fast imposibil sa con-
tinuu turul en bicicleta, cSxuia sa-i sacrific inca trei ziie. Trebuia
I
sav ucrez! ca so.
v gasesc
v raspunsuL
." ,

Abia rl1ult rnai tlfziu 8Hllnreles ,"'isul ~ireactia ITlea: Dornnul

ell peruca lunga era un fel de "spirit al strabunilor sau al martilar"
care-mi adresase mle intrebarile lui, iar eu un :;;tiam sa raspund
1a ele! Era prea devreme dtunci, ilU ajunsesem inca atit de depar-
te; dar aveam 0 presimtire ca prin munca la caftea mea voi da
faspuns la intrebarea care mi se pusese. Ea Imi era pusa de stra-
mo~ii ITlei spirituali in speranta ca var In\1ata lucruri pe care TIU
Ie putusera afla pe vren1ea lor, 0 data ce urmau sa fie create abia
in secolole ulterioare. I)aca Intrebare ~ifaspuns ar fi existat din-
309
totdeauna, atunci n-ar fi fost nicideeum nevoie de eforturile mele,
diei totuI ar fi putut fi cautat ~i gasit in oriee alt veae. E drept d
in natura pare sa fie prezenta 0 eunoa~tere nelimitata, dar ea nu
poate fi sesizata de eon~tiinta dedt atunei dnd conditiile tem-
porale sint prop ice. Se intimpla probabil ea in sufletul individului:
EI poate purta ani in ~ir cu sine presimtirea a ceva, devine insa
eu adevarat con~tient de acest ceva abia mai tirziu, intr-un anume
moment al vietii.

Cind am scris, ulterior, Septem SernlOnes ad Martz/os, tot moftii

au fost cei care mi-au adresat intrebarile hotaritoare. Ei veneau
- a~a spuneau - inapoi de la Ierusalim, pentru ca acolo "n-au
gasit ce-au dutat". Asta m-a mirat atunci foarte tare; caci in opi-
nia traditionala, mortii sint eei care detin marea ~tiinta. Se emite
parerea ea ei ar ~ti mult mai multe dedt noi, pentru ea doctrina
erqtina presupune ca "dineolo" vom vedea luerurile "fata-n fata".
Se pare insa ca sufletele celor raposati ,,~tiu" numai ceea ee ~tiau
in clip a mortii lor ~i nimie in plus. De aiei, stradania lor de a
piitrunde in viata spre a se imparta~i din ~tiinta oameniloL Adesea
am senzatia ca s-ar afla chiar in spatele nostru, a~teptind sa auda
ce raspuns Ie vom da lor ~i pe care-l vom da destinului. Am im-
presia ca tot ce ii intereseaza este sa obtina raspunsuri la intre-
barile lor de la cei In viata, adidi de la cei care Ie-au supravietuit
~i exista intr-o lume in continua transformare. Mortii intreaba ca
~i cum omni~tiinta sau "omni~tiutul" nu le-ar sta la dispozitie, ci
acestea ar putea patrunde doar in sufletul celor vii - intr-un suflet
prins in inehisoarea trupului. Spiritul celor vii pare de aceea a fi
macar intr-un punct in avantaj fap. de cel al mortilor, ~i anume
in capacitatea de a dobindi cuno~tinfe clare ~i decisive. Lumea
tridimensionala, in timp ~i spatiu, imi apare ca un sistem de
coordonate: el este descompus aici in ordonata ~i abscisa, ceea
ce "acolo", in nonspatialitate ~i atemporalitate, ar putea aparea
ca imagine originara eu multe aspecte, poate ca un "nor de cu-
noa~tere" difuz in jurul unui arhetip. Este insa nevoie de un sistem
de coordonate pentru ca sa fie posibila 0 diferentiere a continu-
turilor distincte. 0 astfel de operatie ni se pare de neimaginat in
starea unei omni~tiinte difuze sau a unei constiinte lipsite de
subiect, fara determinare spatio-temporala. Cunoa~terea presu-
pune, ca ~i zamislirea, un contrast, un "aiei ~i acolo", un "sus ~i
jos", un "inainte ~i dupa aceea".
310
 Daca ar fi co. dupa moarte sa mai avem parte de 0 existenta
con~tienta, atunci eo. ar continua sa mearga, din cite mi se pare
mie, ill aceeo.~i directie co. ~i ceo. a con~tiintei omenirii, care are
in fiecare epodi 0 limita superioara, dar deplaso.bila. Sint multi
oameni care au riimas, in clipa mortii lor, nu numai in urma pro-
priilor posibilitati, ci mai ales mult indaratul a ceea ce, in timpul
vietii lor, a fost con~tientizat de aIti oameni. De aici pretentia lor
de a obtine in moarte partea de con~tienta pe care n-au dobindit-o
in viata.
Am ajuns 10. aceasta conc1uzie analizind visele des pre defunqi.
Am visat astfel odata ca mi-am vizitat un prieten care murise cu
vreo paisprezece zile In urma. In timpul vietii, nu cunoscuse
altceva in afara unei conceptii conventionale despre lume ~i se
impotmolise in aceasta atitudine iipsita de refleqie. Locuinta lui
era situo.ta pe 0 colina, o.semanatoare dealului Ti.illinger de linga
Basel. Acolo se afla un castel vechi, 0.1 carui zid circular inconjura
o piateta cu 0 bisericuta ~i citeva cHidiri mai mici. Imi amintea
de piata din apropierea castelului Rapperswil. Era toamniL Frun-
zele pomilor batrini capatasera nuante aurii ~i soarele blind trans-
figura intreaga scena. Acolo ~edea prietenul meu 10. 0 masa cu
fiica lui, care studiase 10. Zurich psihologia. ~tiam ca eo. ii dadea
lamuririle necesare in psihologie. Era atit de fascinat de ceea ce
auzea, inch m-a salutat doar dintr-o mi~care fugitiva a miinii, co.
~i cind mi-ar fi dat a intelege: "Nu ma deranja!" Salutul era in
acela~i timp un gest prin care-mi facea semn sa plec.
Visul imi spuse ca el pesemne realiza acum, bineinteles intr-un
mod pe care nu-l cuno~tearn, realitatea existentei sale psihice,
ceea ce in timpul vietii nu fusese niciodata in stare. in legatura
cu imaginile acestui vis imi venira mai tlrziu in minte cuvintele:
Heilige Anachoreten gebirgaufverteilt...1 Anahoretii in scena finala
a partii a doua din Faust sint ginditi co.reprezentari a diferite etape
de dezvoltare, care se cornpleteaza ~i se inalta reciproc.
o alta experiema a evolutiei sufletului dupa moarte am facut-o
cind - cam 10. un an dupa moartea sotiei mele - m-am trezit intr-o
noapte brusc ~i am ~tiut ca fusesem 10. eo.in sudul Frantei, in Pro-
vence, ~i ca petrecuseram 0 zi intreaga impreuna. Hicea acolo

I Sjlnli anahore!i. risipiri, stlnd lntre prapastii, Goethe, Fallst II, actul Y,
"Munti cu prapastii", op. eit. (n. t.).

311
studii despre Graal. Faptul mi se pam semnificativ: caci ea murise
rnainte de a-~i fi incheiat lucrarea pe aceasta tern!:!..
Explicatia pe planul subiectului - ca anima mea inca nu
terminase cu munca impusa ei - nu-mi spune nimic; fiindca eu
~tiu ca nu sint gata. Dar ideea ca sOfia mea continua sa lucreze
~i dupa moarte la dezvoltarea ei psihica- arice s-ar lntelege prin
asta - mi se paru plina de tlic, a~a ca visul avu un efect lini'ititor
asupra mea.
Reprezentali de acest fel sint, fire~te, incorecte ~i dau 0 imagine
insuficienta, ca un corp proiectat pe un plan sau ca, invers, con-
struirea unei forme cu patru dimensiuni pomind de la un corp. Spre
a se ilustra, ele se servesc de determinarile unci lumi tridimen-
sionale. Dupa cum matematica nu se teme sa creeze 0 expresie
pentru raporturi care depa~esc arice empirism, tot a~a tine de
esenta unei fantezii disciplinate sa proiecteze imagini a ceea ce
scapa intelegerii, dupa principii logice ~i pe baza unor date em-
pirice, ca de pilda enunturile viselor. Metoda folosita este cca a
"enuntului necesar", dupa cum I-am numit eu. Ea reprezinta prin-
cipiul amplificarii in interpretarea viselor, poate fi insa demon-
strata cel mai u~or prin enunturile implicate in numerek intregi
simple.
Unu este, ca prima cifra, 0 unitate. El este insa ~i "unitatea",
Unul, Atot-Unul, Unicul ~i Non-Doiul - nu un numeral, nu
cuvintul ce denume~te un numar, ci 0 idee filozofica sau un arhe-
tip ~i atribut al Domnului, monada. Este desigur corect ca ratiunea
omeneasdi face aceste enunturi, dar ea e in acela~i timp deter-
minata ~i legata de conceptia ei des pre Unu ~i implicatii1e sale.
Nu sint, cu alte cuvinte, enunturi arbitrare, ci ele slnt determinate
de esenta lui Unu ~i deci necesare. Aceeasi operatie logica s--ar
putea efectua teoretic in legatura Cll tOi:'Jereprezentarile indivi-
duale ale cifrelor ce urmeaza, dar se ajunge practic curind la sfir~it
din cauza complicatiilor sporinde care devin de necuprins.
Fiecare aha unitate aduce Cll sine proprietati Si modifican nOlo
Asa, de exemplu, 0 proprietate a cifrei patru este aceea d. ecua-
tiile de gradul patm mai pot fi Inca rezolvate, cele de gradul cind
Insa, nu. Un "enunt necesar" dfrei palTUeste dcci ca e deopotriva
punet culminant 9i terminus al unei ureari prcmergatoare. IntrucYt
cu fiecare aWl unitate apar una sau mai multe proprietati Doi de
natura matematicii, enunfurile se compiica atl! de mult, indt nu
mai pot fi formulate.
312
 Seria infinita de D.urnere corespunde numaruJui infinit de fap-
tmi individu3.le. EJ este compusa tot din indivizi, ~i proprietatile
primilor ei zeee membri reprezinta deja - dad e sa reprezinte
ceva - 0 cosmogenic a.bstracta derivata din monadii. Proprietatile
numerelor slnt 1m3 in acela~i timp proprieti1ti ale materiei ~i de
aceea anumite ecuadi sint capabile sa anticipeze comportamentui
materiel.
A~ dori, din aceasta cauza, sa acord ~ialtor enunturi ale ratiunii
noastre - In afara eelat matematice (care exista de la natura) -
posibilitatea de a indica dineolo de ele insele realitati nonpereep-
tibilc. Ma gindesc, de exemplu, 1a plasmuiri ale imaginatiei care
se bueura de consensus omnium sau care se disting printr-o mare
free vema a ap"ritiei, precum ~i 1a motivele arhetipale. Exista ecu-
atii matematice despre care nu ~tim caror realit8_ti fizice Ie cores-
pund; de asemenea, exista realit~W mitice despre care nu ~tim 1a
Inceput ]3. ce realitati psihice se refera. S-au gasit, de pildii, ecuatii
care pun ordine in turbu)en\a gazelor fierbinti cu mult inainte ca
acestea sa fi fost cercetate cu precizie; de un timp Si mai indelun-
gat exista mitologeme care exprima desfasurarea anumitor pro-
cese subliminale, dar pe care abia a<;tazi Ie putem recilnoa~te ca
atare.

Gradu1 maxim de con~tienta care a fast deja atins undeva

fonneaza, din cite mi se pare, limita superioara de cunoastere la
care pot ajunge mortii. Pesemne ci1 de aceea viat,a pamillteasca
are 0 semnificatie atit de mare, iar ceea ce omul duce "dineola",
atunci dnd moare, este asa de important. Numai aici, in viat,a te-
restril, uncle contrariile se ciocnesc, poate fi ridicat nivelul general
a1 canstiint,ei. Asta pare a fi sarcina metafizica a omului, pe care
lnsii. fad a "mitolagiza", el n-o paate Indeplini dedt partial. Mitul
e etapa intemiediara inevitabila $1 indispensabila Intre incon~t.ient
~i cunoa~terea con~tient;i. Este srabilit ca incon~tientul ~tie mal
multe deci"t con~tiinta! dar ~tiinta sa este de 0 anume. factura~ 0
~tiinta intru eterr:draie; de cele rnai multe. ori fara referire 1a "aici"
~i "ucum" ~i care nu tine cant de lirnbajul intelectului nostru.
Nurn,ai daca Ie dam enunturilor sale- prilejul sa se arnplifice~ cum
s-a aratat 111ai sus in exem.plul nUlnerelor~ ajunge in d0111e.niul
lrnelegerii noastre ~i -';/On1 putea percepeun aspect nOLl. .,£\cest
proces se repet~i'lnt!"-unTIlod convingator la fiecare analiza reu~ita
a viselor. De aceea este at'lL de irnportailt sa nu avern pareri
~ 1 '4
~'.l- ~]
doctrinare preconcepute in legatura cu ceea ce afinna visele. De
indatii ce frapeaza 0 anumita "monotonie a interpretarii" se ~tie
di interpretarea a devenit doctrinad, a~adar, nerodnica.
Chiar daca nu este posibil sa se aduca. 0 dovada valabiUi a
continuarii vietii sufletului dupa moarte, tot exista evenimente
care dau de gindit. Eu Ie iau co. pe ni~te indicii, fad sa-mi asum
cutezanta de a Ie atribui valoare de cunoasteri.
Intr-o noapte nu puteam donni ~i ma gindeam 10. moartea
subita a unui prieten, care fusese mmonnintat in ziua precedenta.
Moartea lui ma preocupa adinc. Deodata am avut senzatia di s-ar
fi aflat in camera. Era de parca ar fi stat 10. pieioarele patului meu
~i mi-ar fi eerut sa merg cu el. N-am avut senzatia unei aparitii,
ci 0 imagine vizuala interioad a lui, pe care mi-am explicat-o co.
pe 0 'imaginatie. Dar a trebuit sa ma intreb cu toata franchetea:
"Am vreo dovada ca este 0 imaginatie? Dar daca nu este? Daca
prietenul meu chiar se afla aici, iar eu il iau drept un produs 0.1
fanteziei, n-ar fi asto. 0 nesimtire din partea mea?" A veam insa
10. fel de putin dovada ca statea in fata mea co. aparitie, deci in
mod "real". Atunci mi-am spus: "Dovada sau nu ... in loc sa-l
explic doar co. pe 0 imaginatie, a~ putea 10. fel de bine sa-l accept
co. aparitie ~i sa-i acord realitate macar cu titlu de proba." In clipa
in care am gindit astfel, s-a indreptat spre u~a ~i mi-a facut semn
sa-l unnez. Trebuia, co. sa zic a~a, sa iau parte 10. joc. Asta nu era
insa prevazut! A~a ca a trebuit sa-mi repet argumentul. Abia dupa
aceea I-am unnat in imaginatia mea.
M-a condus afara din casa, in gradina, pc strada ~i in cele din
unna 10. el acasa. (In realitate, casa lui era situata 10. 0 distanta de
citeva sute de metri de a mea.) Am intra!. iar el m-a dus pina in
camera so. de lucru. S-a suit pe un taburet ~i mi-a indicat a doua
carte din cele cinci legate in ro~u care stateau pe raftul 0.1 do ilea
de sus. Apoi, viziunea inceta. Nu-i euno~team biblioteca ~i nu
~tiam ce carti avea. In plus, n-a~ fi putut descifra de jos titlurile
volumelor pe care mi Ie aratase, caci erau plasate pe penultima
etajera.
Incidentul din vis mi se paru atit de straniu, incit a doua zi
dimineata m-am dus 10. vaduva prietenului meu ~i i-am cerut
pennisiunea sa ma uit dupa ceva prin biblioteca lui. ~i intr-adevar,
sub raftul pe care-l vazusem in fantezia mea se afla un taburet ~i
inca de departe am zarit cele cinci volume legate in ro~u. M-am
urcat pe scaunel pentru a putea citi titlurile. Erau traduceri ale
314
romanelor lui Emile Zola; titlul celui de-al doilea volum era: Das
Vermachtnis der Totenl• Confinutul mi se paru neinteresant, insa
titlul era extrem de semnificativ i'n legatura cu experienta pe care
o traisem.

Un alt eveniment care-mi dMu de gindit se praduse i'naintea

mortii mamei mele. Cid inceta din viata, eu ma aflam in Tessin.
Vestea ma zgudui, mai ales c3. moartea ei veni pe nea~teptate. In
noaptea dinaintea mortii ei, am avut un vis i'nspaimintator: Ma
gaseam intr-o padure deasa ~i intunecoasa; printre copaci gigan-
tici, ca de jungla, erau presarate blocuri de stinc3. fantastice,
uria~e. Era un peisaj eraic, preistoric. Deodata am auzit un fluierat
ascutit, care lncepu sa riisune prin univers. Genunchii mi se muiara
de fridi. In tufi~uri se auzi un trosnet, ~i un cline-lup imens cu
botul cumplit cascat tisni de-acolo. ViIzindu-l, singele imi inghe-
ta in vine. Se napusti pe linga mine, iar eu am ~tiut ca Vinatorul
Salbatic ii poruncise sa-i aduca un am. 0 spaima de moarte m-a
trezit din somn, iar in dimineata urmatoare am primit vestea
mortii mamei mele.
Rareori m-a intors un vis atit de tare pe dos, ciki la 0 privire
superficiaHi parea a spune ca diavolul 0 luase pe mama. Or, era de
fapt Vinatorul Salbatic, "Grtinhtitl" - "cel cu palaria verde" -,
care vina cu lupii sai in acea noapte de ianuarie clnd bate foehnul.
Era W odan, zeul strabunilor alemanici, care 0 chema pe mama
s1\.se alature adunarii stramosilor ei, Si anume in mod negativ
armatei salbatice, dar pozitiv, raposatilor, acelor sa[ig Liit. Abia
misionarii cre~tini au facut din \Vodan un diavol. El este in sine
un zeu important - un i\1ercur sau Hennes, cum au recunoscut
ramanii in mod just; un spirit al naturii care s-a reintors la viata
in figura lui Merlin din legenda Graalului si a devenit, ca spiritus
mercurialis, arcanunz2-ul cautat al alchimistilor. Astfel, visul
spune ca sufletul mamei mele a fost preluat in acel context mai
vast al sinelui, dincolo de aspectul crestin-moral, si anume in acea
totalitate de natura si spirit care inglobeaza conflictul contrariilor.
Am plecat imediat spre casa Si, noaptea in tren, am resimtit 0
mare tristete, dar in adincul inimii nu puteam fi mihnit, Si asta
dintr-un motiv ciudat: pe parcursul iDtregii calatorii am auzit

1 Titlul original este: Le Vee/t d'ulle Morte (n. t.).

2 v. nota 1, p. 93 (n. t.).
315
nelncetat muzica de dans, rl'sete. ~i gaJ3~gie'voioasa ..ca ~i cun1 s-ar
fi celebrat 0 nunta. Era In contrast izbitor fata de inlpresia CUill-
plita lasara de vis. AiGi rasunau muzica vese]:i de dans :;;irisete
zglobii, a~a Cd mi-a fast imposibil sa ma reculeg, ded1clndu-ma
total tr1ste\ii. Tot mereu voia sa ma domine, dar in clipa urn1atoare
ma regaseam in mijlocul melodiilor vesele. Era un sentiment de
caldura :'Ii bucurie, pe de 0 parte. :;;ide spaima ~ijale. pc de alta
- 0 alternare continua de contraste emoticnale,
Contrastul se poate explica prin aceea ca moartea este infilti-
:;;ata 0 data din punctul de vedere al eului $1de cealalta data din
perspectiva sufletului. In primul caz, ea apare ca a catastrofil, ca
~i cum for1;e rele $i nemiloase ar fi dipus un om.
Caci moartea este 0 brutalitate cumplita - nu trebuie sa ne
amagim in aceasta privintil - nu numai co. eveniment fizk, ci in
primul rind ca LHml psihic; un om e smuh 'vietii si ceea ce ramine
este 0 lini~te glaciaEi de maarte. Nu mai exista niei 0 speranta de
a stabili vreo relatie eu el, caei toate puntile au fost taiate. Gameni
carora Ie-am fi dorit 0 viata lunga sint secera\i in floarea virstei,
in timp ce altii, care nu sint buni de nimic, ajung Ia 0 virsta inain-
tata. Este 0 reaHtate cmnta pe care n-ar trebui sa ne-o tainuim.
Brutalitatea si arbitrarul mortii pot invenina oamenii atit de tare,
lodt sa traga de aid concluzia di nu exista un Dumnezeu milos-
tiv, nid dreptate sau bunatate.
Dintr-un alt punet de vedere, moanea apare insa ca eveniment
Imbucurator. Suh specie aeternitatis este 0 cununie, un mysterium
coniunctionis, Sufietul ajunge, ca sa ma exprirn usa, la jllmatatea
care Ii lipsqte, el reaJizcaza totalitate8.. Pc sarcofagele grecesti,
elementul de bucurie e reprezentat prin dansatoare, pe mormintele
etrusce, prin ospete. Li!c moartea cabalistului pios Rabi Simon ben
Iohai, prietenii sai au spus ca i~i serbeaza nunta. ~i astazi, in anu-
mite regiuni este traditie sa se organizeze de Ziua i'vlortilor un
"picnic" pc mmminte. Toate acestea exprima sentimentul ca moar-
tea ar fi de fapt 0 sarbiltGare a bucuriei.
Cu citeva bni inainte de moarwa marnei, in septernbrie 1922,
am a'vut un vis care mi-o prevestea, Era despre taHU rneu ~i ma
impresion~l adlrico De la moartea deci din 1996~ nu~l !nai visa-
sem niciodata. /~.cum lrni aparu iara~i l'ntr·~un 'vis~ eLl. ~i cum s~ar
fi retnton~ dintr-o calatorie lnde:piirtatil.Ac~,·2ta iD.tinerit~i nu mani-
festa nici un tel de autoritate patem.a. rVl~anl.Jus cu elll1 biblioteca
i
mea ~i iT} ,arn bucurat nespns sa af1u ce· se rnai A fast
316
o mare plikcre pentru mine saoi prezint sotia $i copiii mei, 53.-1
arat casa ~i siI-i relatez ce am mai fiient Intre timp 1i1ce am de-
veniL \1(dam sa-i povestr~sc ~i de cartea despre tipuril care-rni
fusese publicata de curYnd. Dar mi-am dat imediat seama ca nu
era posibil, Intrucit tata ",,,'ea un aei preocupat. Parco. sa vrea ceva
de 10. mine. Am simtit-o clar, a$a ca am batut in retro.gere. Deodata
mi-a spus cil dorea sa ma consulte, pentru ca eram psiholog, $i
anum;; In legatura eu psihoIogia casniciei, M2i pregateam sa-i tin
o prelegere mai lunga despre complicatiile casatoriei, tiar atunci
m-an1 tre-zit t~-am inteies cum trebuie ~\/isul,c~ici nu n1i-a trecut
prin miDtc CPt. s-ar putea referi Ja rnoartea m.amei rnele. M-am
Uimurit a.l)ia clnd a murit subit J'n ianuarie 1923.
Casnicia paxintilor mei n-(1 fost G irg:oiaHi fericita, ci 0 proba
de lilcerciJ.re a rifbdarii de muIte greuti!tL Amindoi au
comis gTe,~e1i!etipice ffilJ.tor perechi casatorite. Din visul men. a~
fi pUEnt prevedea TIIOartea I11amei: dupa a absentS. de dou3.zee-i ~i
~ase ch:-ani, tata.! rneu se interesa in -vis la psiholog In legatud.l en
vederile ~i cLm'o"~ti'lt c~ele :;:Ylui recente referitoare Ia cOlTI.pli-
cafii1e Cit~G,3reCt:: per.~tru e1 1,!CnlSe sa reia
problerna. In r.nod in. stare a sa at,ernrlorala nu achizitio-
nase inf:)lTIlatii mai a~a ca trebuia sa se adreseze celui In
care:. 0 data ell schimbi3xile aduse de tirnp5 ar fi putut dobindi
ni;~te puncte de 'vedere DoL
Asa spuile visuL DacEl i-a~ fi In~eles sensul subiectiv a~ rnai
fi putut~ fara multe; dar de ce l~an1a'vut chiar
inainte de IT10artea ITlarnei pe care nu anl p!'c1;irl1\it in niei un
fel? ~~r~sulera ad.entat clar spre tata de care Ina lega 0 simpatie
t .•., '
care se 8.UlnC1Se ell anll.
1~n·tc"cl1
J.i ~ ~_ i,:,':::on~tler:,u
,,"' «1 ••...•••.,'1'"'n:-1re
c,~p"", '"" ...•. a re18tivl't"'i;
.!.J. .•. -''"''~ !.,i.~.•.,l "alp'
_ ' ~~ ~ ~pa'o
,,1
••..•. _

lio-temporale~ surse rnal bune de infonnare ciecit con~tiin~a care

dispune Dumai de S~'l1:w;rial:::, sIn tern redusi. In ceea e-e
de dupa moarte~ 1a aluziile
insuficiente ale visu1-.J.l $1 a_he ITlartifestad Spollt~m'e ale incon~ti-
entului. Bine"j'nteles a~a ('·urn am" rnai spus, flU se atrlbui Ii
acestor indicii \/alGar·~ de cunoa~teri sau chiar de do'vezi. Eko; pot
servi ins3, ca baze adcc\'~te unor arnplificari rnitice; ele of eTa
intelecruh.li care cerc~~teaz~~acel. de- p(jsibi.lit~Ati absolut
necesare "\/ltalltatl1 sale D~C2'i lurnea irrtenl]ediara a f:1n--

pSlho!ogice fu:;;eB'..~ pubIicata In anul precedent, lIT 1911 (fl. t.),

.: 1
teZlel mltIce, atunci spiritul este amenintat de incremenire in
doctrinarism. Invers, luarea in considerare a gerrnenilor mitici
inseamna ~i un pericol pentru spiritele slabe ~i influentabile de a
lua presentimentele drept moduri de cunoa~tere ~i de a ipostazia
fantasmele.

Un mit deosebit de raspindit allumii de dincolo iI fonneaza

ideile ~i imaginile despre reincarnare.
Intr-o tara a carei cultura spirituala este foarte diferentiati'i ~i
mult mai veche decit a noastra, ~i anume India, ideea reineamarii
e la fel de natural a ca la noi aceea ca Dumnezeu a creat lumea
sau d exista un spiritus rector. Indienii cultivati ~tiu ca noi nu
gindim ca ei, dar nu Ie pasa. Corespunzator particularitatilor spiri-
tuale orientale, succesiunea na~tere-moarte este giDdita ca 0 des-
fa~urare nesfir~ita, ca 0 roata eterna care continua sa se iDvirteasca
tara tel. Omul traie~te ~i dobinde~te cunoa~tere, ~i moare, ~i 0 ia
din nou de la inceput. Numai la Buddha iese Ia .iveaIa ideea unui
tel, adica a depa~irii fiintei paminte~ti.
Necesitatea mitid a omului occidental cere 0 imagine cvolu-
tiva a lumii, cu fnceput ~i rei. Ea respinge imaginea unci lumi eu
inceput ~i sfir:jit pur ~i simplu, dupa cum nu aecepta niei conceptia
unui ciclu static ctern, inchis in sine. In schimb, orientalul pare
a putea tolera aceasta din urrna idee. In mod c1ar, nu existi un
consens referitor la esenta lumii ~i, tot a~a. nici astronomii n-au
putut didea pina acum de acord in legaturii cu aeeasta problema.
Occidentalului ii este insuportabila absurditatea unei Iumi exclu-
siv statice, el trebuie sa-i presupuna un sens. Orientalul nu are
nevoie de aceasta presupunere, caci el 0 intruchipeazi'i. In timp
ce primul vrea sa desavir~easca sensullumii, cel din urma tinde
catre implinirea sensului in om ~i se dezbara de lume ~i existenta
(Buddha).
Eu a~ da dreptate ambilor; cad omul din Occident pare a fi
mai cu seama extravertit, cel din Orient, mai cu seama introvertit.
Primul proiecteaza sensul ~i il presupune in obiecte; celiilalt 11 simte
in sine insu~i. Sensul este insa atit in exterior, cit ~i in interior.
Nu se poate separa idee a de karma de cea a ren~sterii. Intre-
barea decisiva este dad acel karma al unni om este sau nu
personal. In cazul in care coordonatele destinului eu care un om
pa~e~te in viata reprezinta rezultatul unor actiuni ::;ireaJizari ale
unor vieti anterioare, exista 0 continuitate personaEi. In celalalt
318
caz, un karma este intrucitva cuprins de catre 0 na~tere, a~a ca se
incorporeaza din nou tara sa existe 0 continuitate personaEL
Buddha a fost intrebat de doua ori de elevii lui daca acel karma
al omului este personal sau nu. De ambele dati, a ocolit intrebarea
~i n-a intrat mai adinc in problema; ea nu ar contribui, a spus el,
la eliberarea de iluzia fiintei. Buddha considera mai folositor ca
discipolii sai sa mediteze asupra lanWlui nidana, ~i anume asupra
na~terii, a vietii, a batrinetii ~i a mortii, asupra cauzei ~i efectului
evenimentelor dureroase.
Nu ~tiu ce sa raspund la intrebarea daca acel karma pe care-I
td-iiesc este rezultatul vietilor mele anterioare sau mai degraba
achizitia stramo~ilor mei, a caror mo~tenire se reune~te in mine.
Sint eu 0 combinatie a vietilor strabunilor ~i Ie intrupez din nou
vietile? Am mai trait 0 data in trecut ca persoana anume ~i am
progresat atit de mult in acea viata indt sa pot incerca acum sa
caut a solutie? Nu ~tiu. Buddha a lasat intrebarea deschisa ~i imi
vine sa presupun ca niei el n-a ~tiut sa dea cu certitudine un
raspuns.
Mi-~ puteo. imagina foarte bine ca a~ fi trait in secolele tree ute
~i ca m-a~ fi lovit aeolo de intrebari la care inca nu puteam
raspunde; ca trebuia sa ma nasc din nou fiindca nu indeplinisem
sarcina care mi se dMuse. Cind voi mmi, faptele mele ma vor
urma - a~a imi inchipui cel putin. V oi aduce cu mine ceea ce am
facut. Plna atunci se pune Insa problema sa nu ajung sa stau la
sfir~itul vietii mele cu miinile goale. E ceea ce pare sa fi gindit
~i Buddha ciud a incercat sa-~i opreasca devii de la tot felul de
specularii inutile.
Este sensul existentei mele ca viata sa aiba sa-mi puna 0
intrebare. Sau, invers: Eu insumi sint 0 intrebare adresata lumii,
iar eu trebuie sa fumizez raspunsul meu, caci aItfel sint redus doar
la raspunsul pe care mi-l va da lumea. Aceasta este sarcina supra-
personala a vietii mele ~i 0 realizez numai cu greu. Poate ca ea
reprezinta ceva ce i-a preocupat inca pe strabunii mei, dar la care
D-au putut raspunde. Gare de aceea sint impresionat de faptul ca
finalul lui Faust nu contine 0 solutie? Sau de problema la care a
quat Nietzsche: trairea dionisiaca ce pare a fi scapat omului
cre~tin? Sau este acel W odan-Hermes nelini~tit al stramo~ilor mei
alemanici ~i frand care-mi pune intrebari provocatoare? Sau
Richard Wilhdm are dreptate cind presupune in gluma ca in viata
mea anterioara oi fi fost un chinez rebel care trebuie, ca pedeapsa,
sa descopere in Europa sufletul sau oriental?
319
 Ce simt a fi un rezultat al vietilor strabunilor mei sau un karnza
doblndit Intr-o Via\3,anterioara personala ar putea flla fel de bine
un arhetip impersonaL care tine azi Intreaga lume sub tensiune ~i
a pus in mod deosebit staplnire pe mine, ca de exemplu dezvol-
tarea seculara a triadei divine o:;iconfruntarea ei cu principiul
feminin, sau rilspunsul, care inca mai trebuie gas it, Ia intrebarea
gnostica a originii raului, cu alte cuvinte, ineompletitudinea ima-
ginii cre~tine a di'vinitarii.
Mil gindesc Si la posibilitatea ca prin realizarile individuale sa
se nasca in lume 0 Intrebare la care se cere sa se gaseasca un
raspuns, De exemplu, fclul in eare,pun intrebarea ca o:;idispunsul
meu o.r putea fi nesatisfikatoare. In aceste conditii, cineva care
are karma al meu - adica eventual eu insumi - af trebui sa se
nascil din nou, pentru a cIa un raspuns mai eompleL De aceea
mi-a~ putea imagina cii nu ma voi na~te din nou atita timp cit
lumea n-are nevoie de un faspuns ~i c8. a~ fi Indre-ptatit la mai
multe sute de ani de lini:;;te, pina sa fie iara~i ne'/oie de c1neva
care se intereseaza de astfel de lucruri 0i ar pUle a relua sarcina
cu fo10s. i\m impresia ca ar putea fi in:;taurata acuD.~,Q penoL-lda
de caIrn, pln3~la terrninarea prelucrarii rl1uncii deja reaJizate.
Problema despre kartna mi-a ranlas ob5cura, co. ~icea a rena~te-
1'ii personale sau a metempsihozei. Libera et V(lcua meilte 1, iau
nota ell respect de profesiunea indiana de credinta lIT legatura eu
rena~terea ~i privesc in jur, in lumea expcrien\ei mek, spre a con-
stata daca, ulldeva Si cum va, nu se produce ceva ce af putea eu
adevarat indica relDcan1area. Fac binel'nTeles abstrac'~ie de martu,~
riile, relatlv nurneroase la l1oi7 ale cnedjni;ei In relrlcarnare. Caei
o credinta I1'ni demonstreaza numai fenornenul credintei~ nici-
decum Insa realitatea continutului care face obiectul credintei.
Acest continut trebuie sa mi se reveleze empiric, in sine, pentru
a fi acceptar. Pina "inultimii ani l1-am putut descoperi nirnic con-
vingalor in aceasta privinta, In cluda cu care in-arn lndrep~
rat spre respectbnll fennmen, Dar de cUI'lnd am obser-';,fat chiar la
nline Insumi un $ir de 'vise care, _dup~1toate ap'c1.reritele, descriu
procesul reinCaiTIarii la 0 personalitate decedata~ pe care 0 cunosc.
j\.ilumite aspecte s-ar putea uImari chiaf, eu 0 probabilitate ce nu,~i
total de neglijat, plna In reaJitatea empirica. l...Jicloclata11-8.n1 Tnai
observat sau auzlt nirnic aserrlanatol; a~a cfi n-arn nici un fel de
posibilita!i de comparatie. Observatia mea fiind deci subiectiva

1 eu giudire Jibera ~i Jipsita de prejudecati (n, LJ

320
~i singulara, ~ dori doar sa mentionez existenta ei, nu ~i conti-
nutul ei. Trebuie sa marturisesc insa ca dupa aceasta experienta
privese problema reinearnarii eu oehi putin diferifi, fara a fi totu~i
in masura sa sustin 0 anumita opinie.

Daca presupunem ca "aeolo" exista 0 eontinuare, atunei nu

ne putem inehipui 0 alta forma de existenta decit eea psihidi,
deoareee viata sufletului nu are nevoie niei de spatiu, niei de timp.
Existenta psihica, mai eu seama imaginile launtrice de care ne
oeupam inca de pe aeum, furnizeaza materialul pentru toate spe-
eulatiile mitiee des pre 0 viata de dineolo, iar pe aeeasta mi-o ima-
ginez ca pe un mers progresiv prin lumea imaginilor. Astfel,
sufletul al' putea fi aeea existenta in care se gase~te "lumea de
dineolo" sau "tarimul mortilor". Ineon~tientul ~i "tarimul mor-
tilar" sint in aceasta privinta sinonime.
Din punet de vedere psihologic, "viata in lumea de dineolo"
apare ca 0 eontinuare eOl1seeventa a vietii psihiee la batrinete.
Cad a data eu inaintarea in virsta, cantemplarea, refleqia ~i ima-
ginile launtriee joaca, in mod firesc, un TOItot mai mare: ... ba-
tdinii vO$tri vise vor visa.] Aceasta presupune ins a ca sufletul
biitrinilor nu s-a lignificat sau pietrificat - sero medicina paratur
cum mala per longas cOllvaluere moras2. La batl'inete ineepem sa
ne derulam amintirile in fata oehilor mintii ~i sa ne recunoa~tem,
prin gindire, in imaginile interioare ~i exterioare ale treeutului.
Este ea un stadiu preliminar sau ea 0 pregatire pentru 0 existenta
in lumea de dincolo, dupa cum, in concepti a lui Platon, filozofia
reprezinta 0 pregatire intru moarte.
Imaginile interioare ma impiedica sa ma pierd in retrospectiva
personala. Exista multi oameni batrini care se impotmolesc in
amintirea evenimentelor exterioare. Ei ramin prizonierii aeestor
amintiri, in timp ce retrospectiva, dad este reflect~ta ~i tradusa
in imagini, inseamna un reeuler pour mieux sauter3. Ineere sa vad
linia care, prin viata mea, a condus in lume ~i duee din nou afara
din lume.
In general, reprezentarile pe care ~i Ie fae oamenii despre
lumea de dincolo sint determinate ~i de dorintele ~i prejudecatile
lor. De aeeea, in majoritatea eazurilor, lumii de dineolo i se aso-

1Fapt. Sf. Apost. 2, 17 (II. t.).

2Medicarnentu1 este preparat prea tlrziu, cind raul s-a fortificat prin timp
mde1ungat (11. t.).
3 A se da inapoi pentru a sari mai bine (II. t.).

321
ciaza numai reprezentari luminoase. Dar asta nu mi se pare con-
vingator. Nu-mi pot imagina ca dupa moarte aterizam pe 0 lncin-
tatoare cimpie cu flori. Daca In lumea de dincolo totul ar fi
luminos ~i bun, ar trebui sa existe ~i 0 comunicare amicala lntre
noi ~i tot felul de spirite fericite intru Domnul, ~i din starea pre-
natala ar putea sa vina lnspre noi efuziuni de frumusete ~i
bunatate. Nici yorba insa de a~a ceva. De ce aceasta separare
insurmontabila lntre cei morti ~i cei vii? Cel putin jumatate din
relatarile asupra lntllnirilor cu spiritele mortilor vorbesc despre
ni~te incidente lnfrico~atoare cu spirite sumbre, ~i este 0 regula
ca tarlmul mortilor sa manifeste 0 tacere glaciala, nepasatoare la
durerea celor abandonati.
Daca ascult glndurile care se formeaza in mine involuntar,
atunci lumea imi apare unitara intr-o masura mult prea mare ca
sa mai poata exista un "dincolo", in care natura contrariilor sa
lipseasca total. ~i acolo este "natura" care, in felul ei, e a lui
Dumnezeu. Lumea in care ajungem dupa moarte va fi mareata ~i
teribila, a~a ca divinitatea ~i natura pe care 0 cunoa~tem. Nu-mi
pot imagina nici ca suferinta ar lnceta cu totul. Ce-i drept, ceea
ce am trait in viziunile mele din 1944 - eliberarea de povara
trupului ~i pel'Ceperea sensului - m-a umplut de adinca fericire.
Cu to ate acestea, ~i acolo domnea intunericul, ~i acolo am consta-
tat 0 incetare ciudata a caldurii umane. Ginditi-va la stinca neagra
la care am ajuns! Era intunecata ~i din granitul cel mai duro Ce
lnseamna asta? Daca la baza creatiei n-ar exista nici 0 imper~
fectiune, nici un defect primordial, atunci de ce aceasta sete de a
crea, de ce acest dor de ceea ce trebuie implinit? De ce acorda
zeii 0 asemenea importanta omului ~i creatiei? Continuarii ~an-
tului nidana la infinit? Cind de fapt un ~uddha a opus iluziei
dureroase a existentei al sau quod non 1, iar omul cre~tin spera
intr-un sfir~it apropiat allumii ?
Mi se pare probabil ca ~i In lumea de dincolo sa existe anumite
ingradiri, ca sufletele mortilor sa descopere insa numai treptat
unde se afla frontierele starii eliberate. Exista undeva "acolo" 0
necesitate stringenta care conditioneaza lumea ~i care vrea sa puna
capat starii de "dincolo". Aceasta necesitate creatoare va decide
- a~a imi inchipui eu - ce suflete vor plonja din nou in n~tere.
Mi-a~ putea imagina ca anumite suflete simt starea existentei
tridimensionale ca fiind mai fericita decit cea a "ve~niciei". Dar

1 Nu este a~a (n. t.).

322
poate d. acest lucru depinde de cantitatea de completitudine sau
incompletitudine a existentei lor umane pe care au luat-o cu ei
dincolo.
Este po sibil ca 0 continuare a vietii tridimensionale sa nu mai
aiba sens, 0 data ce sufletuJ a atios anumite stadii ale intelegerii;
atunci, se poate ca sufletul sa nu mai trebuiasca sa se intoarca ~i
o intelegere superioariI sa impiedice donnra de reincarnare.
Sufletul ar disparea atunci din lumea tridimensiona1a ~i ar ajunge
intr-o stare pe care budi~tii 0 desemneaza drept nirvana. Daca mai
ramine insa un karma care trebuie ispravit, sufletul cade din nou
in lumea dorintelor ~i se intoarce in viata, procedind astfel poate
chiar din convingerea ci'i mai este ceva de desavir~it.
In cazu1 meu, ceea ce mi-a provocat na~terea trebuie sa fi fost
in pnmul rind 0 sete pasionata de a intelege. Caci este elementul
cel mai putemic a1 fiintei mele. Aceasta pomire nesatioasa spre
inte1egere ~i-a creat, ca sa zicem a~a, 0 con~tiinta, pentru a cu-
noa~te ce este ~i ce se intimpla ~i, pe deasupra, pentru a descoperi
reprezentari mitice, pomind de la aluziile slabe ale incognos-
cibilului.
Noi nu slntem nicidecum in stare sa dovedim ca ceva din noi
se pastreaza in veci. Putem cel mult sa spunem ca exist8. 0 anu-
mita probabilitate ca ceva din psihicul nostru sa continue sa
dainuie dincolo de moartea noastra fizica. ~tim la fel de putin
daca ceea ce continu~. sa existe este con~tient in sine. Daca se
simte nevoia fonnani unei paren in aceasta chestiune, atunci s-ar
putea lua eventual in considerare ceea ce s-a aflat din fenomenele
psihice de disociere, de clivaj. In majontatea cazunlor in care se
manifesta un complex scindat, aceasta are loc in fonna unei per-
sonalitati, ca ~i cum compJexul ar avea 0 con~tiinta de sine. De
aceea, de exemplu, vocile bolnavilor mintali sint personiflcate.
M-am ocupat de fenomenul complexelor personificate inca in teza
mea de doctorat. Ele ar putea fi invocate, daca vrem, in sprijinul
unei continuitati a con~tiintei. In favoarea unei astfel de pre-
supuneri pledeaza ~i observatiile uimitoare care se fac in cazul
unor le~inuri adinci dupa leziuni cerebrale acute ~i in cazul unar
stan grave de colaps. In ambele situatii se pot semnala, chiar ~i
cind e yorba de cea mai profunda stare de incon~tienta, perceperi
ale lumii exterioare, precum ~i train onince intense. Intrucit
scoarta cerebrala a creierului mare, sediul con~tiintei, este scoasa
din circuit in timpul le~inului, astfel de fenomene ramin astazi
inca fara explicatie. Ele pot fi 0 marturie in favoarea unei men-
323
tineri cel putin subiective a capacitatii con~tiintei, ehiar ~i in starea
unei aparente incon~tiente. 1

Problema raportului dintre "omu] atemporal" , sinele ~i omul

terestru in timp ~i spatiu ridica intrebari de cea mai mare difi-
cultate. Doua vise au aruncat 0 lumina asupra ei.
Intr-unul avut in octombrie 1958 am zarit din easa mea doua
discuri de metal stralucitor in fOffila de Ientile; ele zburau pe dea-
supra casei, pe traiectorie curM, inspre lac. Erau doua O.z.N.-uri.
Apoi, un alt corp se indrepta in zbor chiar spre mine: 0 lentil a
perfect rotunda, ca obiectivu1 unui telescop. Se opri 0 clip a 1a a
distanta de vreo patru-cinei sute de metri, dupa care 'i~i continua
imediat zborul. Indata dupa aceea sosi, zburind prin aer, un aIt
corp; un obiectiv cu 0 prelungire din metal care ducea la 0 cutie
- 0 lanterna magid. Se opri in aer, la 0 departare de vreo ~ai-
zeci-~aptezeci de metri, ~i ma viza direct. M-am trezit, prada unui
sentiment de mirare. Cufundat inca pe jumatate 'in vis. un gind
imi treeu prin minte: "Noi credem mereu ca O.Z.N.-urile sint
proiectiile noastre. Acum se dovede~te ciI noi sintem proieqiile
lor. Eu sint proiectat de catre lanterna magid sub forma Iui
C. G. Jung. Dar cine minuie~te aparatul ?;;
Mai visasem 0 data ceva despre relatia dintre sine ;;i eu. In acel
vis avut demult ma aflam intr-o drumetie. Mergeam pc un drum
care trecea printr-un peisaj deluros, soarele batca, iar sub ochii
mei se deschidea, de jur-imprejur, 0 panorama larga. Deodata am
ajuns la 0 capela mica, situata la marginea drumului. U~a era data
de perete, a9a ca am intrat. Spre surprinderea mea, pc altar nu se
aflau nici vreo icoana a Maicii Domnului ~i niei vreun crucifix,
ci am remarcat numai un aranjament ±loral minunat. Apoi am
vazut lnSa ca pe jos, inaintea altamlui, Cll rata spre mine, ~edea un
yoghin - in pozitie lotus ~i cufundat in meditatie adinca. Privin-
du-l mai atent, am recunoscut ca avea figura mea. M-am speriat
ingrozitor 9i m-am trezit Cll gindul: "Aha, iata-l pe cel care ma
ginde~te. Are un vis ~i acest vis sint eu." $tiam eli, atunci dnd
se treze~te, eu nu voi mai fi.
Am avut acest vis dupa boala mea din 1944. EI reprezinta 0
parabola: sinele meu se cufunda in meditatie, ca un yoghin, ca
sa zic a~a, 9i mediteaza la forma mea paminteasdi. S-ar putea

1 Cf. In acest sens Sincronicitatea ca principill al relatiilor aeal/zate, In Ges.

Werke VIfI, 1967, p. 563 s. urn1- (n. ed. germ.).

324
spune ~i: el ia forma omeneasca, pentru a ajunge in existenta
tridimensionala, ca ~i cum cineva ~i-ar pune haine de scafandru
spre a plonja in mare. Sinele renunta la existenta de dincolo, IUlnd
o atitudine religioasa, indicata ~i de capela din imaginea onirica.
EI poate trece, in forma terestra, prin experientele lumii tridimen-
sionale ~i poate face, printr-o con~tien~a mai mare, un pas inainte
catre realizarea sa.
Figura yoghinului ar reprezenta intr-o oarecare masura to tali-
tate a mea prenatala incon~tienta, iar Orientul indepartat - a~a
cum adesea este cazul in vise - 0 stare psihica straina noua, opusa
con~tiintei. Asemenea lantemei magice, ~i meditatia yoghinului
"proiecteaza" realitatea mea empiridi. De regula, noi con~tienti-
zam insa aceasta corelatie cauzala in sens invers: descoperim in
produsele incon~tientului simboluri mandala, adicii figuri circu-
lare ~i figuri cuaternare1, care exprima totalitatea; iar daca vrem
sa exprimam totalitatea, folosim tocmai astfel de figuri. Baza
noastra este con~tiinta eului, un dmp luminos, centrat pe punctul
focal al eului ~i care constituie lumea no astra. Din acest punct
privim la 0 lume obscura ~i enigmatica ~i nu ~tim in ce masura
urmele ~i umbrele ei slnt determinate de con~tiinta noastra sau
detin 0 realitate proprie. 0 privire superficiala se multume~te cu
presupunerea cii urmele ~i umbrele siDt cauzate de con~tiinta. Dar
o observatie mai atenta arata ca, in general, imaginile incon~ti-
entului nu sint produse ale con~tiintei. ci au propria lor realitate
~i spontaneitate. Cu toate aces tea, !e considedim doar ca pe un
fel de fenomene marginale.
Ambele vise tind sa inverseze total raportul dintre con~tiinta
eului i?i incon~tient ~i sa infati~eze incon~tientul ca pe creatorul
persoanei empirice. Inversarea indica faptul ca, in viziunea "celei-
lalte parti", existenta noastra incon~tienta este cea real a, iar lumea
no astra con~tienta reprezinta un fel de iluzie sau 0 realitate apa-
renta, fabricata cu un anume scop, ca un fel de vis care, ~i el, pare
a fi realitate atita timp cit ne gasim 1'nel. Este clar ca acest punct
de vedere se asemuie~te mult eu concepti a orientala des pre lume,
in masura in care aceasta crede in majii.2

JV. In Glosar termenul ciia/ernitate (n. t.).

l:.!ncertitudinea In a ~ti cui sau dimi "loc" ar trebui sa i se atribuie reali-
tatea mai juease 0 data un ral in via\a lui Jung: cind ~edea, copil fiind, pe
piatra, juc:ndll-se eu glndul ca aceasta ar spune sau ar fi "eu". Cf. ~i cunos-
cutul vis al :t1uturelui allui Tchuang-Tsi CA.J.),

325
 Totalitatea inconstienta imi apare deci ca veritabilul spiritus
rector al tuturor fenomenelor biologice Si psihice. Ea tinde catre
o realizare totala, asadar, ln cawl omului, catre 0 constientizare
totala. Constientizarea e cultura 1n sensul eel mai larg, Si cunoas-
terea de sine este deci esenta si inima acestui proces. Orientul
atribuie indubitabil sinelui semnificatie "divina", si conform ve-
chii conceptii crestine cunoasterea de sine este calea catre cunoas-
terea Domnului, catre cognitio Dei.

~~.-. Intrebarea hotari'toare pentru om e: Te raportezi sau nu la

infinit? Acesta este criteriul vietii sale. Numai daca stiu ca ne-
marginirea este esentialul, nu-mi fixez interesul pe futiliJill.i si pe
lucruri care nu slnt de 0 insemnatate decisiva. Daca nu stiu, atunci
insist sa mi se recunoasca 0 anumita valoare in lume, din cauza
unei insusiri sau a alteia pe care 0 concep ca pe 0 avere personala:
talentul "meu" sau, eventual, frumusetea "mea". Cu cit omul pune
mai mult accent pe 0 posesiune falsa Si cu cit percepe mai putin
ceea ce este esential, cu at1t mai nesatisfacatoare ii este viata. El
se simte ingriidit pentru di are intentii ingradite, iar de aici rezulta
invidie si gelozie. Daca intelegem si simtim ca inca din timpul
acestei vieti sintem legati de nemarginire, dorintele si atitudinea
se modifica. La urma urmei, noi valoram numai datorita esen-
tialului si daca nu avem asa ceva, viata este irosita. ~i in relatia
cu semenul nostru e hotaritor daca nemarginirea se exprima in ea
sau nu.
Ating insa sentimentul de nemarginire numai daca am ca
limita extremul. Limitarea cea mai mare a omului este sinele; el
se manifesta in trairea lui: "Eu sint numai asla!" Doar constiinta
limitarii mele celei mai ingusle in sinele meu se racordeaza la
nelimitarea incons,tientului. In aceasta cons,tienta eu ma descopar
a fi limitat s,ietem deopotriva, atit unul ell s,i celalalt. ~tiindu-ma
unic in combinatia mea personal a, adica, in definitiv, limitat, am
posibilitatea sa devin constient s,i de nemarginire. Dar numai
atunci.
Intr-o epodi orientata exclusiv pe Eirgirea spatiului de viatii
si pe cresterea, a tout prix, a cunoas,terii rationale, exigenta su-
prema este aceea de a fi constienti de unicitatea si de limitarea
noastra. Unicitate si limitare sint sinonime. Fara ele nu exista 0
percepere a nelimitatului - si deci nu este posibilii nici consti-
entizarea lui -, ei doar 0 identitate iluzorie eu el, ee se manifesta
in betia eifrelor mari si in puterea politica.
326
 Epoca noastra a pus Intregul accent pe omul "de aici", dUelnd
astfella 0 demonizare a omului ~ia lumii lui. Aparitia dictatorilor
~i a Intregii mizerii pe care au adus-o cu ei provine de la faptul
ca omului i-a fost rapit, prin miopia celor care se vor prea de~tepti,
orice simt al "lumii de dincolo". EI a dizut, ca ~i ace~tia, victima
incon~tientei. Caci misiunea omului ar fi, din contra, sa con~tien-
tizeze ceea ce provine 5i i se impune din incon~tient, In lac sa
ramlna necon~tient de acest continut sau identic cu el. In ambele
cazuri, ar deveni infidel menirii sale de a crea con~tiinta. Pe elt
putem disceme, unicul sens al existentei umane este sa aprinda
o lumina In tenebrele fiintei ca atare. Este chiar de presupus ca,
dupa cum incon~tientul aqioneaza asupra noastra, tot a~a e ~i el
influentat, la rlndullui, de sporirea con~tiintei noastre.
 12
Ginduri tirzii

Pentru c1arificarea biografiei mele, refleqiile acestui capitol sint

indispensabile, de~i cititorului i-ar putea parea teoretice. Aceasta
"teorie"] este insa a forma de existenta ce face parte din viata
mea; ea reprezinta un mod de trai, 0 funqie la fel de necesara
cum sint mincatul ~i bautul.

I
Remarcabilla cre~tinism este faptul ca anticipeaza prin doc-
trina sa a metamorfoza in divinitate, deci a transform are istoridi
de "partea cealalta". Aceasta are lac sub forma unui mit nou de-
spre a sciziune in cer, indicata prima data in mitul Creatiei, unde
apare, sub aspect de ~arpe, un adversar al Creatorului care ii in-
deamna pe primii oameni la nesupunere, fiigaduindu-le 0 con~ti-
enta sporita (scientes bonum et malum2). Cel de-al doilea indiciu
este ciiderea ingerilor, a invadare "precipitata" a lumii oamenilor
de catre continuturi incon~tiente. Ingerii siut a specie singulara. Sint
exact ceea ce sint ~i nu pot fi nimic altceva: In sine fiinte fara
suflet, care nu reprezinta altceva dedt gindurile ~i intuitiile Stapi-
nului lor. In cazul ciiderii ingerilor, este yorba dcci exclusiv despre
ingeri "rai". Ei declan~eaza efectul bine cunoscut al inflatiei, pe
care il putem observa ~i astazi in delirul dictatorilor: ingerii cre-
eaza impreuna cu oamenii 0 rasa de uria~i care, in final, este gata
sa devoreze ~i oamenii, dupa cum se relateaza in Cartea lui Enoh.

1 In sensul originar al grecescului thearfa, "aqiunea de contemplare, de

observare a lumii" sau al cuvintului german Weltanschauung (n. ed. engi.).
2 Care ~tie bine1e ~i raul (n. t.).

328
 Treapta a treia ::;i decisiva a mitului estc insa chiar realizarea
de sine a Iui Dumnezeu in forma omeneasca, ca 0 implinire a ideii
din Vechiui Testament a casatoriei divine :;;i a consecintelor ei.
Inca din perioada erestinismului primitiv, ideea l'ncarnarii se
o.mplifiease pina la conceptio. de Christlis in nobis - "Cristos in
noi". Totalitatea inconstienta p~ttrundea astfelin domeniul psihic
al experientei launtrice, conferind omului 0 intuitie a configuratiei
lui totale. N-a fost un eveniment hotarltor doar Dentm am, ci si
pentru Creator: In oehii celor eliberati din tenebr~ EI s-a dezbar~t
de insusirile Sale sumbre 9i a devenit surmnul7l bonum, binele
supremo Acest mit a ramas viu timp de un mileniu, neabatut, pina
ce, in secolul al Xl-lea, au aparut primele semne ale unei tro.ns-
formari ulterioare a constiintei. I
De aici incolo s-au Inmultit simptomele neliniStii Si ale in-
doielii, pina ce, la sfirsitul celui de-al doilea mileniu, a inceput
sa se contureze imaginea unei catastrofe universale, adica, mai
intii, a unei amenintari a constiimei. Ea consta in fenomenul
uriaSilor, Si anume al unui hybris al constiintei: "Nimic nu e mai
mare ca omul Si ale sale fapte." Caracterul de transcendenta al
mitului crestin s-a pierdut Si, 0 data cu el, si conceptia cre~tina
asupra totalita.tii ce se fmpline~te in lumea de dineoio.
Luminii Ii succeda umbra, eealalta fata a Creatorului. Aceasta
dezvoltare i~i atinge apogeul in secolul XX. Acum, lumea crestina
este realmente confruntata. cu principiul raului, si anume cu ne-
dreptate fariSa, tiranie, minciuna, sclavie ~i constringere morala.
Ce-i drept, aceasta manifestare a raului gol-golUt a Iuat la poporul
rus, pare-se, 0 forma permanenta, dar a declansat prima izbucnire
incendiara violenta la nemti. Se reveleaza astfel incontestabil cit
de tare a fost subminat crestinismul secolului XX. Fata de aeeasta,
raul nu mai poate fi bagat~lizat prin eufemismullui privatio bone.
Raul a devenit realitate determinanta. Nu mai poate fi eliminat
din lume printr-o schimbare de nume. Trebuie sa lilvatam cum
sa umblam ell el, cum sa-l manevram, dki el vrea sa participe la
viata. Cum ar fi acest lucm eu putinta fara a produce mari pagube
nu poate fi Intrevazut la ora actuaUi.
A vem in orice caz nevoie de 0 reorientare, adidi de 0 meta-
noia3. Daca atingem raul, slntem amenintati stringent de pericolul

1 Aceasta tema a fast lratata de Jung in Aioil, 1951. In Ges. Werke IX/2,

editia a II-a, 1976 (n. ed. germ.).

2 Lipsa binelui (11. t.).
3 Schimbare, prefacere (n. t.).

329
de a-I cadea prada. Deci nu avem voie sa "eadem prada" absolut
nimanui, nici macar binelui. Un a~a-zis bine, caruia ii eadem
prada, i~i pierde caracterul moral. Nu in sensul cii in sine ar de-
veni rau, dar, 0 data eazuti prada lui, el declan~eaza urmari nega-
tive. Grice forma de patima e ceva rau, indiferent daea este yorba
despre alcool sau morfina, sau idealism. Nu mai avem voie sa ne
lasam sedu~i de contrarii.
Criteriul aqiunilor etice nu mai poate consta in faptul ca ceea
ce recunoa~tem drept "bun" are caracterul unui imperativ cate-
goric ~i ca a~a-numitul rau este neaparat de evitat. Prin recunoa~-
terea realitatii raului, binele se relativizeaza in mod necesar,
aparind ca una din jumatatile unui contrariu. Acela~i lucru este
valabil ~i pentru rau. Ele formeaza impreuna un tot paradoxal.
Practic, asta Inseamna ca binele ~i raul i~i pierd caracterul absolut
~i slntem constrin~i sa realizam ca ele reprezinta judecati.
Caracterul imperfect al judecatii umane ne face insa sa ne
indoim ca opinia noastra e intotdeauna cea corecta. Putem fi ~i
victima unei judecati gre~ite. Problema etica este afectata de
aceasta numai in masura in care ne simtim nesiguri de evaluarea
morala. Totu~i trebuie sa luam decizii pe plan etic. Relativitatea
lui "bine" ~i "rau" sau "paeatos" nu inseamna nicidecum ca
aceste categorii n-ar fi valabile sau n-ar exista. Judecata moraEi
este prezenta intotdeauna ~i pretutindeni, cu consecintele-i psiho-
logice caracteristice. Dupa cum am mai semnalat in aWi parte,
nedreptatea comisa, intentionata sau numai gindita se va razbuna
in viitor, ca ~i pina acum, pe stifletul nostru, indiferent de faptul
ca, intre timp, lumea s-a rastumat pentru noi sau nu. Numai
continuturile judeciitii sint supuse conditiilor temp orale ~i locale
~i se transforma in mod corespunzator. Aprecierea morala se
bazeaza Intotdeauna pe codul moral care ne pare noua a fi cert ~i
care pretinde ca ~tie precis ce e bine ~i ce e rau. Acum insa, dnd
~tim dt de nesigura este baza, decizia etici:i devine un act creator
subiectiv, de care ne putem asigura numai daca Dumnezeu con-
simte - concedente Deo; avem deci nevoie de un impuls spontan
~i hotaritor din partea incon~tientului. Etica, adica decizia intre
bine ~i rau, nu este afectata de acest impuls, ci devine doar mai
dificila pentru noi. Nimic nu ne poate scuti de chinul deciziei
etice. Dar trebuie, oridt de dur ar suna, sa avem libertatea sa
evitam in anumite imprejurari ceea ce este cunoscut drept bine
moral ~i sa facem ceea ce este recunoscut drept rau, daci:i decizia
etica 0 cere. Cu aIte cuvinte: sa nu cadem prada contrariilor. Fata
330
 de a asemenea unilateralitate avem, In forma moraUI,modelullui
neti-netil din filozofia indiana. Astfel, In cazul dat, codul moral

I
este abrogat iremediabil ~i decizia etica este lasata la aprecierea
individului. In sine, nu-i nimic nou in acest aspect, ci el s-a mani-
festat inca din timpuri prepsihologice, sub forma unui "conflict
al datoriilor".
lndividul este insa de obicei atit de incon~tient indt nu-~i
cunoa~te absolut deloc propriile posibilitati decizionale ~i, din
aceasta cauza, se tot uita temator in jurul lui dupa reguli ~i legi
exterioare de care, In nedumerirea sa, s-ar putea tine. Abstraqie
fikind de neajunsurile general umane, 0 buna parte de vina apar-
tine educatiei care se orienteaza exelusiv dupa cele ce se ~tiu in
general, fara sa vorbeasca vreodata despre ceea ce este experienta
personaHl.a individului. Astfel se propovaduiesc idea1ismedespre
care de cele mai multe ori se ~tie Cll certitudine ca nu vor putea
fi Implinite niciodata ~iele slnt predicate din oficiu de aceia care
~tiu d ei in~i~i nu Ie-au implinit niciodata ~i nici il-O vor face
vreodata. Aceasta situatie este suportata, fara a fi cercetata mai
indeaproape.
Cine vrea sa capete un raspuns la problema rau1ui, a~a cum
se pune azi, are nevoie, a~adar, in primul rind de 0 cunoa~tere
temeinidi de sine, adid 0 cunoa~tere dt se poate de bun a a tota1i-
tatii sale. Trebuie sa ~tie fara menajamente de cit bine ~i de cite
fapte ru~inoase este capabi1 ~i sa se fereasca s-o ia pe una drept
rcala ~i pc cea1alta drept iluzie. Ca posibilitate, ambele sint ade-
varate ~i el nu va scapa total nid de una, nici de cea1alta, dadi
- a~a cum ar trebui s-o facii de fapt de la sine - vrea sa traiascii
rara a se minti ~i rara a se amagi pe sine.
Insa de un asemcnea grad de cunoa~tere ne desparte Inca, In
general, aproape fara speranta, 0 distanta foarte mare, de~i posi-
bilitatea unei autocunoa~teri mai profunde exista cu siguranta la
multi oameni modemi. 0 astfel de autocunoastere ar fi deci ne-
cesara, pentm cii numai prin ea ne putem apropia de acel strat
fundamental sau de acel nueleu al naturii umane, unde dam de
instincte. lnstinctele sint factori dinamici prezenti a priori, de care
depind, in ultima instanta, deciziile etice ale con~tiintei noastre.
Sint inconstientul ~i continuturile sale despre care nu exista a

1 "Nu inca-nu inca" - expresie pe care ~i-o tot repeta eel care mediteaza,
in timp ce strabate diferitele niveluri ale fiintei in cautarea realitatii necondi-
tionate (n. t.).

331
judecata definitiva. Nu putem avea dedt prejudediti In aeeasta
privinta, caei nu slntem capabili sa euprindem ell ~tiinta noastra
natura ineon~tientului, niei sa-i trasam grani1e rationale. Se ajunge
1a 0 cuno~tere a naturii numai printr-o ~tiinta care large~te eon~ti-
inta; a~adar, cunoasterea aprofundata de sine are nevoie ~i de ~ti-
intii, adidJ. de psihologie. Nimeni nu construie~te un telescop sau
un microscop eu una, cu doua, ca sa zic a~a, ~i numai cu buna-
vointa, fi'lra sa aiba euno~tinte de optica.
Avem astazi nevoie de psihologie din motive vitale. Raminem
perpleqi ~i dezorientati in fata fenomenului nationa1-socia-
lismului ~i a1 bol~evismului, dic! nu ~tim nimie despre om sau,
in ariee caz, avem 0 imagine unilaterala si denaturata a 1uL Daca
am detine 0 anumita eunoa~tere de sine, situatia ar fi alta. Ne
aflam fati:i in fata eu problema cumplita a raului ~i niei macar nu
o eunoa~tem, darmite sa venim eu un raspuns. $i chiar dad am
cunoa~te-o, tot nu am pricepe "cum de s-a putut ajunge aiei". Un
am de stat a declarat, cu a geniala naivitate, ea n-are pic de "ima-
ginatie in ceea ce prive~te raul". E dt se poate de coreet: noi nu
avem pic de imaginatie In eeea ce prive~te raul, dar ne are ea pe
noi. Unii nu vor sa ~tie nimie despre aceasta stare de lueruri, iar
ceilalti s-au identificat ell ea. Situatia psihologica a lumii de azi
arata astfel: unii tot i~i Inehipuie cii sint cre~tini ~i ered di mai
pot ca1ca in picioare a~a-zisul rau; ceilahi i-au dizut insa prada
~i nu mai vad binele. Raul a devenit azi in mod vizibil 0 mare
putere: 0 jumatate a omenirii se sprijina pc 0 doctrina fabricata
din tot felul de naseoeiri omene~ti; cealalta jumatate sufera de
lipsa unui mit pe potriva situatiei. In ceea ee prive~te popoarele
ere~tine, cre~tinismul lor a atipit ~i a neglijat sa-~i edifice in eon-
tinuare mitul in deeursul veaeurilor. Nil Ii s-a acordat aseultare
celor care au dat expresie mi9carilor obscure de dezvoltare ale
reprezentarilor mitiee. Un Gioaechino da Fiore, un Meister Eck.hart,
un Jacob Boehme Si multi a1tii au ramas ni~te dileme ~i Difitc
punete obscure pentm fflarea masiL Singllra raza de lumina este
Pius al XII-lea ell dogma sa.! Dar nid 1Tlaearnu se ~tie la ee ma
refer dnd afirm a:;;a ceva. Nici maear nu sc'prieepe ca un mit este
mort atunci dnd nu mai traie~te si nu se mai dezvolta. Mitul
?ostr,u a ~amutit si nu dii nic~ un :aspu~-lS..Gre~~eal~n~ :ez~d~,ln el;
In feml In care este expus In Simta ~cnptura; Cl eXClUSIV In TIm

1 Cf. pp. 210-211, nota 3 (n, ed, germ.),

332
care nu numai di nu am continuat s11-1dezvoltarn, dar chiar am
inabu~it toate Ineercarile in acest sens. In versiunea iniTialii a
mitului se gasesc destule puncte de pomire care poarta in sine
germenele unOi ciii de dezvoltare. Se pun de exemplu pe seama
lui Cristos cuvintele: Firi dar fnrelepti ca ~Bpii sf fcira rautate ca
porumbeii.! De ce are omul nevoie de in~elepciunea ~erpilor? ~i
in ce raport se afla. ea ell nevinovatia porumbeilor? De IlU va veti
f/ltoaree ca sa/iti ea pruncii ...2 Dar cine lie ginde~te cum sint copiii
in realitate? Prin ce moralil justifidl Domoul uzurpa1'ea magarului
de care are nevoie pentru a intra dilare in Ierusalim ca triumfator?
$i cine este apoi prost dispus ca un copit ~i blestcma smochinul ?
Ce fel de morala reiese din parabola intendentului nee1'edincios?
Ce eunoa~tere cu implica~ii largi pentru situatia in care ne aflam
se gase~te In cuvintele apoe1'ife ale iui Dumnezeu: Omule, dadi
.;tii ce feci, estifericit. daea ilU :jtii, esti hlestemat.$i cd/cator allegii.3
Ce l.[lSeamna, In snr~it, clod Sfintul Apostol Pavel marturise~te;
... rind pe care llu-l voiese, pe acesta f{ savt!l·:;esc.~Nici nu vreau
sa memionez profetiile clare din Apocalips - considerale In
general jename -, diei nu ii se acords. niei un credit.
Intrebarea pus a odinio8.1'a de gnostici: "De unde vine rauI'?"
n-a gasit raspuns in bmea ere~tina, ~i aluzia Iui Origene la 0
posibila illintuire a diavolului a fast etichetata drept erezie. Astazi
insa, intrebarea ne asalteaza ~i t1'ebuie sa dam raspuns, iar nol
stam a~a, eu miinile goalc, uimiti ~i nedumerlti ~i niei maear nu
ne putem da seama di nid un mit nu ne vine in ajutor, de~i am
o.vea 0 ncvoie atlt de urgema de e1. Ce-i drept, co. urmare a situ-
atiei politice co. ~i a succeselor teribile, bo. chiar demonice ale
~tiintei sintem cuprin~i de fiori tainici ~i de presimtiri nelini;;-
titoare, dar nu ~tim ce sa facem $i numai foarte putini slut eei care
trag concluzia ca de asta data este vorba desp1'e suflewl onzenesc
de mult uitat.

Continuarea dczvoltarii mitului ar trebui sa Inceapa de o.col0

unde Silntul Duh S-a revarsat asupra apostolilor Si a faeut din ei
fii ai Domnulu1; $1nu numai din ei, ei din toti cei care prin ei 5,i
dupa ei au primit jiliatio, caIito.tea de eopil 0.1 Domnului, fiind

I Matei 10, 16 (n. t.).

2 ~1atei 18~ 3 (n. t.).
3 Codex Bezae ad Lucam 6: 4 (n. cd. genn.).
-+ Rornani 7~ 19 (n. t.).

333
astfel parta~i ~i la certitudinea ca nu erau doar animalia autohtone,
izvorl'te din pamint, ci, ca de doua ori nascuti, i~i aveau radacinile
in insa~i divinitatea. Viata lor vizibiEi. fizicii era de pe acest pa-
mint; dar omullor Iauntric, invizibil i~i avea originea Si viitorul
in imaginea originara a tota!itatii, in Tat~il etem, dupa cum spune
mitul istoriei cre~tine a mintuirii.
Dupa cum Creatorul este 0 totalitate, si plasmuirea Sa, ded
Fiul Sau, ar trebui sa fie 0 totalitate. E adevarat di nu se poate
suprima nimic din reprezentarea totalitatii divine; dar fara a fi
con~tienti de cele intimplate, a rezultat 0 sciziune a totalitatii. Au
Iuat na~tere un imperiu alluminii ~i unul al intunericului. Rezul-
tatul a fost pregatit clar inca inainte de aparitia Iui Cristos, dupa
cum se poate intrevedea, printre altele, din expelienta lui Iov sau
din larg raspindita Carte a lui Enoh care apartine epocii imediat
precre~tine. ~i in cre~tinism aceasta sciziune metafizica a conti-
nuat sa persiste la fel de !impede: Satana, care in Vechiul Testa-
ment se afla inca in anturajul imediat allui Jehova, a reprezentat
de acum opozitia diametrala ~i etema fata de lumea divina. Nu a
mai putut fi dezradacinat. De aceea nu este de mirare cd inca la
inceputul secolului al XI-lea a aparut credinta ca nu Dumnezeu
a creat lumea, ci diavolul. A fost batut astfel gongul marcind
debutul celel de-a doua jumatati a erei cre~tine, dupa ce mitul
despre cMerea ingerilor ariitase deja ca ingerii cazuti fusesera eel
care ii invatasera pe oameni ~tiinta ~i artele primejdioase. Gare
ce-ar fi spus acesti vechi povestitori viizlnd Hiroshima?
Viziunea geniala a lui Jacob Boehme a recunoscut natura para-
doxala a imaginii lui Dumnezeu, contribuind astfella dezvoltarea
ulterioara a mitului. Simbolul mandala proiectat de Boehme re-
prezinta divinitatea scindata: cercul sau interior se despaxte in
doua semicercuri care stau spate-n spate.l
Intmcit, confoilll premiselor dogmatice ale cre~tinismului,
Dumnezeu se afla in intregime in fiecare dintre cele trei persoane
ale Treimii, este prezent in totalitate ~i in fiecare dintre partile in
care S-a revarsat Sfintul Duh. In acest fel, orice om se poate im-
parta~i din totalitatea lui Dumnezeu ~i deci dinfiliatio. Complexio
oppositorwn a imaginii lui Dumnezeu patrunde astfel in am, ~i
anume, nu sub forma de unitate, ci de conflict, jumatatea Intunecata

I Reprodus in Gestaltungen des Unbewuflten (Contigurar!! ale !ncon"t!-

emu/ui), 1950, plan~a a 3-a, in Ges. Werke IX/l, 1976, fig. 1 (n. ed. germ.).

334
a imaginii lovindu-se de reprezentarea deja receptata ca Dum-
nezeu e "lumina". Acesta este procesul care se deruleaza in vre-
murile noastre, fara a fi inteles de catre profesorii raspunzatori de
oameni, de~i ar fi sarcina lor sa discearna aceste lucruri. Nutrim,
ce-i drept, convingerea ca ne aflam ]0. un important punct de ras-
cruce 0.1 epocii, dar sintem de parere ca el a fost suscitat de fisi-
unea ~i fuziunea atomului sau de racheta spatiala. Se trece cu
vederea, ca de obicei, ce se intimpla concomitent in sufletul
omenesc.
A ,

In masura in care imaginea lui Dumnezeu este din punct de

vedere psihologic 0 ilustrare a strafundurilor sufletului ~i in ma-
sura in care incepe acum sa fie con~tientizata sub forma unei
scindari adinci ce se intinde pina in politica mondiali'i, se remarca
deja 0 compensare psihiciL Ea se manifesta ~i prin imagini circu-
lare unitare, ce apar spontan ~i reprezinta 0 sinteza a contrariilor
in interiorul sufletului. De aceste imagini tine ~i zvonul, raspindit
in intreaga lume, despre O.Z.N.-uri, de care am auzit pentru prima
data in 1945. Se bazeaza fie pe viziuni, fie pe realitati. O.Z.N.-urile
sint interpretate ca masini zburatoare, despre care se presupune
ca provin fie de pe alte planete, fie chiar din"a patra dimensiune".
Cu peste patruzeci de ani in urma (1918), am descoperit in
decursul cercetiirilor mele privind incon~tientul colectiv prezenta
unui simbol aparent central, de natura asemanatoare - este yorba
de simbolul mandala. Pentru a fi sigur de descoperirea mea am
adunat timp de peste un deceniu ~i alte observatii, inainte de a 0
publica, pentru prima data in 1929, cu titlu de probii.\ Mandala
este 0 imagine arhetipaEi, a carei existenta poate fi confirmata
de-a lungul mileniilor. Eo. desemneaza totalitatea sinelui sail
ilustreaza totalitatea temeliei sufletului - exprimat in termeni
mitici: manifestarea divinitatii incarnate in om. Spre deosebire de
mandala lui Boehme, ceo. modema tinde spre unitate, adicii re-
prezinta 0 compensare a sciziunii, respectiv depa~irea ei antici-
pata. Deoarece acest proces are loc in incon~tientul colectiv, el
se manifesta pretutindeni. Este ceea ce da de ~tire ~i zvonullegat
de O.Z.N.-uri; e simptomul unei dispozitii general prezente.
In masura in care tratamentul analitic face co. "umbra" sa de-
vina con~tienta, el produce 0 sciziune ~i 0 tensiune a contrariilor,
care, 10. rindul lor, cauta a echilibrare in unitate. Confruntarea

1 Jung- Wilhelm, Secrellli Florii de Aur (11. ed. germ.).

335
dintre cantradi atinge limita suportabilului dadi Ie luam in serias
sau daca sintem luati in serias de ele. Se adevereste acel tertium
non datur al logicii: nu se paate intrevedea nici 0 solutie. Daca
totul merge bine, ea se prezinta tatusi spontan, de la natura. Atunci
- si numa! atunci - e eonvingi'itoare. Este resimtita ca "har".
Survenind din confruntarea si lupta contrariilor, solutio. e un
amestec de cele mai multe ori impenetrabil de factori cODstienti
si inconstienti si deci un "simbol" (a monedi'i friota in doua, ale
carei jumatati se potrivesc perfect intre ele).l Ea constituie rezul-
tatul cooperi'irii dintre constient si inconstient si ajunge la ana10-
gia cu imagine a Iul Dumnezeu in forma mandaiei care este eu
siguranta modelul eel mai simplu al unei reprezendri a totalitatii
si se ofera spontan imaginatiei, pentm a Infatisa contrariile, lupta
lor si reconcilierea lor in noi. Confruntarea, care mai intii este de
natura pur personaEl, e curind urmata de imelegerea ca tensiunea
sublectiva dintre OPWiieste doar un caz individuali'n cadrul con-
flictului universal dintre contrarii. Psihicu! nostru cste configurat
in acord cu structura universului si ceea ce se intimpla. in mare
are loc ~i in dimensiunea cea mai mica '11 mai subiectiva a su-
fletului. Imaginea lui Dumnezeu este de aceea intotdeauna 0
proieetie a experientei launtrice traite in rata unui "vizavi" puter-
nie. Acesta e simbolizat prin obiectele de la care a pomit trairea
Jauntrlca ~i care-~i pastreaza, de aiei incolo, 0 semnificatle numi-
noasa; daea nu cumva el este caraeterizat prin numinozitatea lui
fji forta ei cople~itoare. In acest caz, imaginatia se elibereaza de
purul caracter obiectual concret ~ilncearcil sa schiteze imaginea
unul "ee" invizibil aBat Indaratul aparen\ei. Mi:1glndesc aid 10.
fOlma fundamental a ceo. mai simpla a mandaiei, forma circulara,
~i la impartirea (mentaIa) cea mai simpHi a cercului: patratul,
respectiv crucea.
Asemenea experiente exercita asupra omului 0 influenta
salutara ori distruetiviL El nu ie poate pricepe, cuprinde, stapini,
nu se poate elibera de ele sau nu poate scapa de cle, resimtindu-Ie
deci ca extrem de putemiee. Recunoscind coreet ca ere nu izvo-
rase din personalitatea Iui con~tienta, Ie desemneo.zu drept mana2,
demon sau Dumnezeu. Cunoasterea stiintifica uti1izeaza termenu!

1 Una dintre semnifica\iile lui symbolol1 este tessera lzospitalitGtis, moneda

rupta in doua, ale carei jumata\i, conform traditiei antiee, erau luate eu sine
de dai prieteni clnd urmau sa se desparta (n. ed. germ.).
2 V. termenuliTI Glasar (11. 1.).

336
de "incon~tient", admitlndu-~i astfel ignoranta in ceea ee-l pri-
ve~te, caci n-are cum sa ~tie ceva despre substanta psihieului, dat
fiind di DB se poate ajunge 1a eunoa~tere dedt toemai prin inter-
mediul aeestui psihic. De aceea nu se poate niei contesta, niei eon-
firma va1abilitatea denumirii de mana, demon sau Dumnezeu, dar
se poate constata ca senzatia de ciudatenie legata de experienta
a ceva abiectiv este autenticiL
Noi ~tim ca ni se intimp1a in viata lucruri ce ne par necunos-
cute, straine, dupa cum ~tim ~i ca ilU noi fabricam un vis sau 0
idee, ci e1e iau na~tere cumva din ele insele. Ce ni se intimplil in
acest fel putem desemna drept efeet emanind de la un mana, de
1a un demon, de 1a Dumnezeu sau de 1a incon~tient. Prime1e trei
denumiri au marele avantaj sa Imbrati~eze ~i evoce calitatea emo-
tionala a numinosu1ui, pc dnd ultima - incon~tientul - este
bana13.~i, astfel, mai apropiata de realitate. Acest din urma concept
include domeniul experimentabilului, adidi realitatea de zi eu zi,
a~a cum nc este cunascuta ~i accesibiIa noua. Incon~tientul e un
concept prea neutru S1rational, ca sa se dovedeasdi in practidi
de mare ajutor imaginatiei. EI a fost introdus tocmai pentru uz
~tiintific si este mult mai propice unei observatii nepatima~e, care
nu ridka pretentii metafizice, decit anumite concepte transcen-
dente care-s contestabile ~i astfel tind sa ademeneasca spre un
anumit fanatism.
Eu prefer, a~adar, termenul de "incon~tient", ~tiind perfect ca
a~ putea vorbi la fel de bine de "Dumnezeu" ~i "demon", dadi
a~ dori sa ma exprim mitie. Daca ms. exprim insa mitie 0 fac fiind
pe deplin con~tient ca. "mana", "demon" ~i "Dumnezeu" sint
sinonime ale incon~tientului, cad des pre primele ~tim exact la fel
de mult sau de putin ca ~i despre ultimul. Noi numai credem ca
~tim mult mai mult despre primele, ceea ce, pentru anumite sco-
puri, este intr-adevar mai [olositor ~i eficient decit un concept
~tiin\ific.
MarcIe avantaj a1 conceptelor de "demon" ~i "Dumnezeu"
este ca ele permit 0 obiectivare mult mai buna a "vizavi"-ului, ~i
anume personificarea. Calitatea lor emotionaUi Ie confera viata ~i
eficacitate. Ura ~i dragostea, teama ~i veneratia intra In scena
confruntarii ~i 0 dramatizeaza in eel mai inalt grad. Astfel, ceea
ce fusese doar "prezentat" devine ceva "inraptuit".l Este provocat

! Cf. Simboiul tran~formiirii fn liturghie, 1942. in Ges. Werke XI, editia a

II-a, 1973, p. 273 (n. ed. germ.).

337
omulin totalitatea so. ~i el intra ell intreaga Iui realitate 1n lupta.
Numai io aeest fel el poa,,' ajunge b nie1~:ti;,'i"1fC si "Ducmezeu
poate sa Se nasca", adica sa imre in rea]llU[Ca llmana ~j sa i Se
asocieze omului sub forma de " om". Prill acest act de lI1carnare,
omul, adica eul sau, este inlocuit in interior de "Dunmezeu". iar
Dumnezeu devine io exterior om, confoffi1 spuselor In] Cristos:
Cel ce m'a wizlIt pe mine a \'CiZllt pe Taru!.:
Cu aceasta constatare i~i face aparHia inconvenientul tenni-
nologiei mitice. Imaginea pe care (\ are in mod curent cres[inul
despre Dumnezeu este cea a unui Creator al lumii ~i Tata atot-
putemic, atot~tiutor ~i de 0 bunatate depliniL Or, daca acest Dum-
nezeu vrea sa devina am, este necesara 0 nemaipomenita kenosis
(goliref, prin care totalitatea divina este redusa la scara umana
infinitezimala; dar ~i atunci se intelege cu greu cum de omul nu
este sfarimat in bucati prin incamare. De aceea, specula1;ia dog-
matica a trebuit desigur sa-L inzestreze pe Isus Cll lnwSiri care-L
elibereaza de conditia uman~. obi~nuita, II situeaza dincolo de ea.
Lui Ii lipse~te mai eu seama macula peccati (eusurui, pata pa-
catului originar), ~i ehiar Si din aces! motiv este eel pU1;in un
om-Dumnezeu sau un semi-Dumnezeu. Imaginea erestina a lui
Dumnezeu nu se poate ineama fad eontradictii in omul ernpiric,
faelnd abstraqie de faptul ca omul exterior nu prea pare potrivit
spre a fi ilustrarea unui dumnezeu.

Mitul trebuie in sfirsit s~_ia in serio'; monorcismul ~i ss. renunte

la duaiismul sau (negat ofieia!), care aCt'IT1 a liisat sa
pe llnga binele atotputernie, un adversar ve~nic ?i sumbru. El
trebuie sa dea euvintul aeelei compiexio oppositonun filozofice a
unui Cusanus ~i ambivalentei morale a Iui Boehme. Numai atunci
Dumnezeului unie Ii pot fi eonferite atlt totalitatea ceo! revine, ell
~i sinteza contrariilor. Aceluia care a trait experienta ca "pdn
natura lor" contrariile se pot uni, datorita simbolului, in a~a fel
melt sa nu mai tinda sa se separe si sa nu se mai lupte l'ntre ele,
ci sa se completeze mutual si sa dea vietii 0 forma plina de sens
- aceluia ambivalenta din imaginea unui Dumnezeu 0.1 naturii ~i

1 loan 14, 9 (n. t.).

2 Filipeni 2, 5-7: Ave{i in voi simrirea care era i/1 Chrisios liSliS. Cel ce,
flind in chipullui Dumnezeu, n' a {inut ca la 0 prada lo egaliriiteo so ell Dum-
nezeu,; Ci s' a golit pe sine, a luat chip de rub,jaulndll-se uamenilor asemUlea
~i la f11fari,mre dovedindu-se ca un om (n. t.).

338
al creaticI :nu-i va pricinui 2TCUtJt1. DinlpotrivJ, el va rntelege mitul
despre it1carnarea necesara a iui Dumnezeu in om, mesajul cre~tin
arept 0 confruntare creatoare a omului ell contrariile ~i
sinteza lor 1t1totalitatea personalitatii sale: sinele. Contrariile interne
necesare din imaginea unui Dumnezeu-Creator pot fi impacate in
unitatea si totalitatc:a sine1ui ca. acea coniunc,tio ()J7J)ositorunl a
a!chimi~t;lor sau eet unio In cxperienta sinel~i nu se mai
surrrlonteaza~ ca inaintc, contrariiIe ,~Dunlnezcu" ~i "GIY1~', ci C011-
tradictia din insa:;;i imaginea lui Dumnezeu. Acesta cstc sensu I
"serviciului divin", aclica al serviciului pe care omul 1-1poate face
lui Dumnezcu. Cd din intuneric sa se nasca lumina :;;iCreatorul
53.devina constient de crearia Sa. iar omul de sine i'nswii.
AcesLa este (elul - sau un tel care-l intcgreaza eu tile pc om
in ereatie, conferindu-i astfel sens ~i ei. Este un mit explicativ,
ce a ereseut incet-incet in mine pe parcursul deceniilor. E un tel
pe eare-l pot rccunoa~te ~i aprecia ~i care, a~adar, ma satisface.
?v1ultumit3,facultatilm sale rellexive, omul s-a evidentiat, ridi-
cindu-se din lumea mlimala, ~i el demonstreaza prin spiritul ILli
di natura a instituit iIi eI un premiu mare tocmai pentru dezvol-
tarea ccm,;tim1,e, Cu ajutorul ci. c:lpune staplnire pe natura, recu-
nosclnd existenta lUlnii $i confinnlnd-o Intrucitva Creatorului.
Astfel, viata devine fe:'lOmen, ceea ce n-ar fi tara 0 ref1ectie con-
~tienta. Dad! ar fj c0119tient de Sine, atunci Creatorul n-ar avea
nevoie d-~ rapturi con~tiente; ~i este putin probabil ca acele cai
extrem de indirecte ale erealiei, care risipe9te milioane de ani pe
producerea a nerllllYl8rate specii ~i fapturi, sa fie rczultatul unei
intentii Orlent;-1.te spre un anum.it scop. Istoria naturii ne po\reste:)te
!ransformare:
C si incidentaUi a speciilor de-a
lungul a sutc de milioanc de ani ~idespre a devora ~i a fi devoraL
Despre cele din unna rch1tC3.ZalD masura ultra5uficienta ~i istoria
biologics, 5i politid, a omeniriL 1storia spirituala ofera insa 0 alta
imagine. Aiei 5e strecoara minunea con~tiintei ref1exive, a eelei
de-a doua cosmogonii, Ir:1portanta con:;;tiintei cstc atit de mare,
indt nu po\i sa flU presupui c1 pe undeva, prin toata acea desfa~u-
rare biologidi imensa, aparent lips ita de Doima, 5-ar afla ascuns
elementul de sens, care a g!:',sitin sfir~it drumul spre manifestare
pc treapta vietuitoare1or eu singe cald ~i a unui ereier diferentiat;
calea a fost£!asit8. ca din Intlnlplare~ deci nu In n10d intentionat
a fc.';l imuita ~i tatonata dintr-un

1 Cf. ?..pendicele, pp. 372-373 (ll. ed. Renn.),

339
 )'·Ju-mi imagirrez ca prin ideile mete despre sensul ~i mitul
ornului S-(i rostit un adeva.r ultinl, dar cred Cd este ceea ce se ponte
spune 10. cap;ltul erei noastre aflate sub semnul P-e9tilor ~i poate
~i ceea ce trebuie spus, avind In 'vecl.ereera care \'ine, cea a 'Var-
s8_torului care este 0 fom12 uman~L \!arsritorul succeda celor doi
Pe~ti in opozitie (unei coniullctio oppositoru;n) ~ipare a reprezenta
sinele< Ell~i de~arta ell suveranitate- continutul urciorului In gura
iu! piscis austrinus1 care simbolizeaza un fiu~ un element Inca
~

incon~tienL Din acesta se va na~te un viitar, sugerat prin simbalul

Capricomului, dUp3.scurgerea unei noi ere de peste doua milenii.
Capricornul sau aigokeros este monstrul pe~tell!i-capra2~ unind
rnuntele ~i adincullnaxiL UE contrast din dOU2~elemente anirrlale
crescute irnpreuna, "did nedifereI1tiabile, Aceasta fiint8. singulara
ar putea fi cu usurin~a irnaginea prhnitiva a unui zeu-creator care
se confrunta ell "on1ul", en anthropos. a.ceasta pri\!inta, In I:nine
domne~te tacere5 ca ~i in materialul experimental care-mi stB.la
dispozitie} deci 1'11 produsele mie cunoscute ale in.con~tientului altor
oan1eni sau in documentele istorice. Daca 0 comprehensiune nu
se pr'O(iuce de 10. sine, speculatia est,e de 5,~ns, Ea are un
sens dear a,colo uncle exista d2Je curn aT fi cazuL de
pentru era '/ars2:.torului.
:r~oi nu 9tim clt de departe poate ajuDge procesul con~tien-
tiz3xii ~i unde-l va mai duce pe on}, Este un element nou In istoria
pentru care nu exista temrre:nl de cOIT.iparatie, De aceea
TIU se ~tie ce potentialitati sBJa~luiesc In nie: daca eSfe
sa se prezidi speciei homo sapiens a IDftorire ~i apoi () disparitie
asernanatoare celor ale speciilor de anima!e,
flU ne poate fUfniza contraargU1l1ente 1a 0 astfel de posibilitate.
0Iecesitatea exprin1arii ITlltice este s~J.tisfacut8~dacB. a-VelY;~ 0
care explica suficient ser;SJ] e:o.;jstentei ornioIle~tJ. in
COSITIOS - 0 conceptie care izv()r;'isu;; din totalitatea sufletului,
adica din cooperarea dintre $i ir.c(m~ti("':[lL Lipsa de sens
plenitudinea ~i In con.secint2, insearryn.a. boaU1.
Sensul face s~,devinii sUlpi:Jrtabile poate chiar totuL l>I1ci0
nu vr: lnlocui \/reodat2:l l}JJ rn1! nu se poate face
din Hici 0 stiinta. Caci nu este un ci mitul este

j Constela~ie a ~,pe~te1ujaustral". (Jura lui este fOfTl13.1:a din steaua fixa

Fomalhaut (in araba = ..gura pc~telui~')sub constelatia 'Varsatorului (11. ed. gerrn.).
2 CODste19.tia Capriccrrrului se cher.na ini~ial Este ani-
maInl hFraldic al Iulianilor, neam caruia E apartine.a Iulin Cezar (n. ed. germ.).

340
revelatia unei divine In om. I~u noi inventarn ci el ne
vorbe~te ca un nCuvint a1 Domnului~('" D01TiDulu.i" vine
la noi, iar noi n-avenl nick un 1]1ijloc spre a daca ~i cum
difera de DUITinezeu. La acest nirrlie nu c necunoscut
~i neomenesc in afara de circumstanta di vine spontan spre noi
9i ne impune ni~te obligatii. Se sustrage arbitrarv.1ui, nostru" 0\
"inspiratie" 11-0 putem explica, Stirn ca 0 "idee" care ne vine in
minte nu-i rezultatu! judeditii noastre, ci gindul a asupra
no astra venind de undeva "din aWl parte". $i chiar de-ar fi vorba
despre un vis precognitiv, cum am putea 53.-1atribuim prooriei
noastre ratiuni ? In astfel de cawri nici nu se ~tie, ~i adesea p~ntru
mult timp, ca visul constituia de fapt 0 cunoa~tere prealabila sau
1a distanta.
Cuvi'ntul ~~nise 111tlmpIa;o nOlla; noi f11nduranl~ caci slntem.
expu~i unei profunde nesigurante: ell Dunmezeu ca 0 CG>rnplexio
oppositorum "toate lucrurile slnt posibile" in sensul deplin al ex-
presiei, deci adevar ~i eroare, bine ~i rau - sint 1a fel de DClSibile.
Mitul este san poate fi echivoc, precum oracolul din Delfi san un
vis. Nu putem ~i uici 1m ar trebui SEt renuntam la uzul ~i
niei sa abandon am sperar"1tadi instinctul se grabeqte sa ne sara, in
ajutor, un dumnezeu sprijinindu-ne atunci impotriva Iu! Dumne-
zeu, dupa cum a inte1es-o deja Iov. Cad toate prin care se ex:pl'ir:n3,
"cealalti:i vointa" sint material modelat de om - gindirea
vorbele lul, imaginile Inl 'ii taate limitarile Iui. De aceea omnl ~i
raporteaza totu1la sine ciud incepe sa gindeasca, stingaci, in ter-
meni psihologici ~i crede ca totul ar izvori din intentia sa 9i d.in
"sine insu~i". Precedind astfel, el presupune ell 0 naivitate copi-
laroO-sa ca-:;;i cunoa~te taate resonurile ~i ,?tie ce este "el
Nu banuieste insa ca sElbiciunea con~tiintei llli 9i teama oore5-
punzatoare de incon~tient 11impiedica sa distinga ceea ce a inventat
intentionat de ceea ce i-a parvenit spontan dintr-o aWl sursa. El
ll-are obiectivitate fata de sine IDsuSi 91inca nu se poate privi ca
fUnd un fenon1en pe care I-a gasit existInd $i CD care, better
or 1,vorse~este identic, La Inceput, totul e i\Ylpins Inspre i se
intimpla $i "cade pe capulIui" ~i numai en greu izbute$te la
urma sa cucereasca ~i sa pastreze pentru sine 0 sfera de libertate
relativ3 ..
A_biaclnd s-a asigurat de aceasta cucerire} ~i daar atuf1cI, este
In situutia de a recunGa~te ca se confrunta ell fundarnentele ~i
fnceputurile sale involuntare - caci Ii slnt circumstante datE -
pe care nu ie poate face sa dispara din lun1e. InceDuturile J.ui HU
3ft 1
sint insa numai lucruri trecute; mai curind ele traiesc cu el ca baza
permanenta a existentei lui, iar con~tiinta sa depinde cel putin la
fel de mult de colaborarea lor ca de mediul fizic inconjurator.
Aceste fapte, care-I asalteaza pe om din afara ~i dinauntru,
impunindu-i-se cu 0 forta covir~itoare, au fost rezumate de elin
conceptia divinitatii, iar efectele lor le-a descris cu ajutorul mitu-
lui pe care I-a inteles ca pe un "Cuvint al Domnului", deci ca pe
o inspiratie ~i revelatie a numen-ului din "partea cealalta".

II
Nu exista nici un mijloc mai bun cans sa apere individul de
riscul de a se confunda ~i contopi cu ceilalti dedt posedarea unui
secret pe care vrea sau trebuie sa-I pazeasca. Inceputurile formarii
societatii lasa deja sa se i~te nevoia de organizatii secrete. Acolo
unde nu exista secrete de protejat din motive suficiente, se inven-
teaza sau se ticluiesc "secrete", care sint apoi ,,~tiute" ~i "intelese"
doar de initiatii privilegiati, ca, de exemplu, in cazul rozacruci-
enilor ~i al multor altora. Printre aceste pseudosecrete exi:,;ta - in
mod ironic - secrete veritabile, care nici macar nu sint ~tiute de
initiati, de pilda in acele societiiti care ~i-au imprumutat "secretul"
mai cu seama din traditia alchimicii.
Nevoia de a se inconjurq de secrete este de 0 importanta vitala
in stadiul primitiv, caci secretul comun furnizeaza cimentul ne-
cesar coeziunii grupului. In stadiul social, secretul inseamna 0
compensare folositoare pentru !ipsa de coeziune a personalitatii
individuale care, din cauza Ul'IOF reciideri constante in identitatea
initiala, incon~tienta cu ceilalti, se tot desface. Atingerea telului,
~i anume a unui individ con~tient de specificui lui, devine astfel
o munca educativa indelungata, aproape lipsita de speranta, intru-
dt ~i comunitatea unor indivizi in parte, care au avut privilegiul
unei initieri, este realizata, la rindul ei, tot numai printr-o iden-
tita"te ne~tiuta, chiar daca aici este yorba de 0 identitafe diferen-
tiata social.
Societatea secreta este 0 etapa intermediara pe drumul spre
individuatie: individul lasa inca in seama unei organizatii colec-
tive efectuarea diferentierii lui de ea; deci inca nu s-a recunoscut
cii de fapt este sarcina individului sa stea pe propriile sale pi-
cioare, distingindu-se de tOti ceilalti. Toate identitatile colective,
ca apartenenta la organizatii, profesiunile de credinta pentru cutare
342
sau cutare ,,-ism" ~i altele asemenea stau ca 0 piedica in calea
indeplinirii <'\Cestelsarcini. Identitatile eolective sint cirje pentru
pariditici, scutmi pentru frieo~i, paturi pentru lene~i, cre~e pentru
iresponsabili, dar constituie, in egalil masura, ~i adaposturi pentru
saraei ~i slabl, un port protector pentru naufragiati, un sin al fami-
liei pentru orfani, 0 tinta glorioasa, de mult rivnita, pentru rataci-
tori dezamagiti, 0 tara a fagaduintei pentru pelerini obositi, 0
turma ~i un tare sigur pentru oi rataeite ~i 0 mama, care inseamna
hrana ~i ere~tere. Ar fi, a~adar, incorect sa privim etapa interme-
diara ca obstacol; dimpotriva, ea inseamna pentru foarte mult
timp de acum incolo singura posibilitate de existenta a indivi-
dului, care pare, azi mai mult ca oricind, amenintat de anonimat.
Aceasta etapa intennediara este inca atit de esentiala in epoca
noastra, inclt e eonsiderata de multi, eu 0 anumita justifieare, ca
tel final, in timp ce ariee incercare de a sugera omului even-
tualitatea ul1ui pas in plus pe drumul independentei apare drept
impertinenta sau arogama, drept fantasma sau imposibilitate.
Se poate totu~i intimpla ca un individ sa se vada cOl1stril1s,din
motive suficiente, sa efectueze pe propriile picioare drumul spre
departari, intrucit in toate inveli~urile. farmele, adaposturile, mo-
durlle de viara, atmosferele ce i so ofera nu Ie gase~te pe acelea
de care are el nevoie. Va merge singur Si va reprezenta societatea
proprie lui. El va fi propria lui multiplicitate, alcatuita din felurite
pareri ~i tendinte. Acestea nu merg insa necesarmente in aceea~i
direqie. Din contra, el va fi in dubiu eu sine insu~i ~i i se va parea
foarte greu sa-si unifice propria diversitate intr-o aqiune comuna.
Chiar daca in exterior este aparat prin formele sociale ale etapei
intermediare, asta inca nu inseamna ca poseda 0 protectie contra
diversitatii interioare. care-l dezbina de sine insu~i Si-l face sa afle
scapare in identitatea eu lumea din afara.
Dup2\ cum eel initiat in secretul societatii sale i~i afla scaparea
intr-o colectivitate nediferentiata, tot asa ~i individul are nevoie
pe poteca lui singuratica de un secret care, din diferite motive,
nu Deate san nu are voie sa fie divulgat. Un astfel de secret 11
eonstringe sa se izoleze in proieetul sau individual. Foarte multi
ino.:vi2i nu pOL suporta aceasta izolare. E yorba de nevroticii
sa se de-a v-ati ascunselea cu ceilalti ca Si cu ei
,arGoa-:
", . pc:;ea
, ma
•.. 'J 1t1
mCl pe unll'" mel. pe cela . ~In senos.
. De
e1 individual nevoli lor de asimilare in
celectiv, la care ii ineurajeaza toate opiniile, convingerile ~i ide-
alurile din jur. Impotriva acestora din urma nu exista, de altfel,
343
nid un fel de argumente rationale. Numai un secret pe care nu-J
putem trada, adica unul care ne inspira teama sau pc care nu-l pu-
tem exprima in euvinte descriptive (~i care de aceea apartine apa-
rent categoriei "ideilor nebunqti") poate impiedica regresul
altminteri inevitabil.
Nevoia unui astfei de secret este in multe cazuri atit de strin-
genta, incit se produe ginduri :;;iaqiuni de care nu mai putem fi
responsabili. Adesea, indaratullor nu zac capriciu :;;iaroganta, ci
o dira necessitas inexplieabila individului. Aceasta necesitate cruda
il napadqte pe om cu 0 fatalitate ineluctabila 9i ii demonstreaza
ad Dculos, poate pentru prima data in viata lul, prezenta unor
factori straini mai putemici decit el in domeniul sau cel mai intim,
unde se credea stapin.
Un exemplu sugestiv este povestea lui lacob care s-u luptat
cu ingerul, a ie9it din aceasta batalie cu un 90ld luxat, dar astfel
a impiedicat 0 crima. lacob cel de atunci era in situatia avantajata
ca toata lumea acorda credit eel or relatate de el. Un lacob al zile-
lor noastre ar fi pur 9i simplu intimpinat cu un zlmbet semnifi-
cativ. Ar prefera, in consecinta, sa nn vorbeasca despre asemenea
lucruri, mai cu seama dad ar trebui sa-9i forrneze 0 parere per-
sonaIa in legatura cu mesagerullui Iehova. AI' ajunge astfel nolens
volens in posesia unui secret ce nu poate fi discutat 9i ar ie9i din
cercul colectivitatii. Fire9te, aceasta reservatio mentalis ar razbate
pina la urma la lumina, daca nu ar reu9i sa fadl pe ipocritul tot
restul vietii. Nevrotie devine insa oricine incearca sa obtina am-
bele deodata: sa-9i urmeze felul individua19i sa se adapteze cclecti-
vitatii. Un asemenea ,,lacob" nu ~i-a admis sie9i ca, dintre ei dei,
ingerul a fest totu9i mai tare, 0 data ce nu s-a auzit apci nimie
despre faptul ca 9i ingerul s-ar fi ales ell un 9chiopatat de pe urma
luptei.
eel ce, impins de al sau daimon, se incumeta sa pa~easca
dincolo de granita treptei intermediare, ajunge deci de fapt in acel
Unbetretene, nicht zu Betretende1 unde nu mai sint ciii sigure care
sa-l ghideze ~i nki adaposturi care sa-i ridice un acoperi~ pro-
tector pe deasupra capului. Acolo nu exista nici legi, pentru eazul

l-[FAUST: $1 drumul? I MEFlSTO: Nu-i!] in neCilldtorit e,/ Dar Hu-n strabate-

re,- [prin nedorit e,/ Dar lilt spre ce-ar,ji-de-doril], Goethe, Faust ii, actuJ I, "Ga-
lerie !ntunecatii", versurile 6222-6224, op. cit. (Este vorba de citatul care nu
este intre paranteze drepte. Literal: [drum] nebatatorit, de nepa~it) - (n. t.).

344
111 care ar intilni 0 situatie neprev3.zuta, de exemplu un conf1ict
de datorii ce nu pot fi solutionate in grab~i. De regula, 0 dilatorie
In No Man's Land dureaza numai atlta timp elt la orizont nu apare
un astfel de conflict ~i se incheie elt se poate de rapid, dadi este
adulmecat chiar ~i numai de departe. Daca, in aceasta situatie,
cineva 0 ia la sanatoasa, nu i-o pot lua in nume de rau. Dar nici
nu pot sa aprob dad vrea sa-~i faca un merit din sHibiciunea ~i
la~itatea sa. Intrucit dispretu1 meu nu-i prieinuie~te in rest niei un
rau, il pot rosti fara probleme.
Dad! insa cineva risdi sa gaseasd solutia unl.li conflict de
datorii pe proprie raspundere ~i in fata unui judedtor care dezbate
zi ~i noapte cauza lui, atunci este transpus in situatia "individului
izolat". E in posesia unui secret care nu suporta 0 discutie in
public, chiar ~i din cauz3. ca elinsu~i a garantat in fata sa, acuzin-
du-se fara mila ~i aparindu-se eu inver~unare, ~i nu existajudeca-
tor, fie ellaic sau bisericesc, care sa-i poata reda somnuL Daca
n-ar fi cunoscut hotaririle unor astfel de judecatori pina la satu-
ratie, atunci niei n-ar fi ajuns vreodata la un conflict de datorii.
El presupune intotdeauna 0 con~tiinta mai inalta a responsabiIi-
tatii. Dar tocmai aceasta virtute este cea care Ii interzice acceptarea
unei decizii a colectivitatii. De aceea, curtea de judecata a lumii
exterioare este transpusa in cea interioara, unde decizia se ia in
spatele u~ilor inchise.
Aceasta schimbare Ii confera Insa individului 0 semnifieatie
Inainte necunoscuta. Nu va mai fi de acum incolo numai sediul
eului sau bine cunoscut 5i definit social, ci ~i instanta care dezbate
problema legata de ceea ce valoreaza el In sine. Nimie nu inten-
sifica mai muH procesul con~tientizarii dedt confruntarea laun-
trid a contrariilor. Nu numai acuzarea e cea care scoate la ivealii
fapte pina atunci nebanuiIe, ci ~i apararea trebuie sa mediteze la
ni~te argumente la care nu s-ar fi gindit nimeni pina atunci. Nu
numai d astfel, pe de 0 parte, 0 portiune considerabiIa din lumea
exterioara a ajuns in interior, ci, prin aceasta, ea a ~i fost saracita
sau despovarata de aceasta poniune; dar, pe de aWi parte, lumea
interioara a c1stigat in greutate la fel de mult, v3z1ndu-se ridicata
la rangul unui tribunal al deciziilor etice. Eul, care inainte era, sa
zicem, univoc, pierde prerogativa simplului acuzator ~i in schim-
bul ei dobinde~te inconvenientul de a aparea ~i in postma de
acuzat. Eul devine ambivalent ~i ambiguu ~i chiar este prins intre
345
Clocan ~i nico\'ala. fJe\'inf constien: de 0 polaritC!te care if este
sup ra 0 rd O!1 au!.
Nu se "rezolvil." niei pe depmte cu adev8xo.t teate eonflietele
de datorii, sl peate niei mikar unuL chi"r dadi S-2.1" argumenta in
legatura ell ele ~i s-ar diseuta despre ele la nesfir~it. Intr-o buna
zl, decizia se ive~te pur ~i simplu, co.printr-un soi de scurt-circuit.
Viata praetid, nu poate fi suspendata intr-o eontradiqie ve~nica.
Perechile de contrarii ~i contro.diqia lor nu dispar rnsa, desi se
retrag pentru un moment in planul secund, in favoarea impulsului
de a o.ctiona. Ele o.meninta in mod constant unitateo. personalitatii
si Inlantuie vio.to.iar si iar In eontradiqii.
In~elegerea acestei stari de lueruri duce la concluzia ca e in-
dicat "sa ramii acasa", adidi sa nu parasesti niciodata Imprej-
muirea sigma si adapostul caldut oredte de colectiv, dat fiind ca
doar acestea promit 0 proteetie in fata conflictelor interloare. Cine
nu este col1strfns sa-si paraseasca mama $i tatiJ.1se aflil cu certi-
tudine aiei in miinile cele mai bune. Nu putini Slot insa eei care
se trezesc impinsi afara pe drumul individual. Vor face cunostima
in eel mai scurt timp ell pozitivul ~i negativul nalurii omenqti.
Dupa cum toata energia izvora~te din contraril, tot astfel ~i
sufletul are polaritatea so. interioara co. premisa indispensabilii a
vitalitiitii lui, precum a recunoscut inca Heraclit. Ea este, at'lt teo-
retic cit si practic, inerenta tuturor celm ce sint vii. Fata in fata
eu aceasta conditie putemica sta unitatea Toarte fragila a eului,
care s-a format treptaL in decursul mileniilor, numai cu ajutorul
a nenumarate masuri de protectie. Cii un eu chiar a fast posibil
pare sa provina din faptul di taate contrariile au tendinta de a se
ecllilibra. Aceasta echiJibrare are loc in procesul energetic, care
debuteaza ell coliziunea dintre cald $i rece, inalt ~i adinc etc.
Energia care sUi 10. baza vietii psihice con~tiente e preexistenta
acesteia ~i de aceea este intii ~i-ntli inconstienta. Daca energia se
apropie insil de stadiul de a deveni constienta, atunci ea apare
proiectata mai intii 'in figuri ca mana, zei, clemeni s.a.m.d., al caror
numen pare a fi izvorul de forta ce conditioneaz3. viata Si care
practic chiar aso. si este, atita limp ci't energia e privita sub aceasta
forma. Dar in masura in care forma paleste si devine ineficiem:::
euL adid omul empiric, pare sa intre 111 acestei surse de
~ianun1C in sensu} deplin ,~.IurrnZttOf.-lfei echivoce:
pe de 0 parte, ornul incearca sa puna p~ aceasta energie~
respectiv sa ajungil in posesia ei, sau lsi lI1chipuie chiar ca 0 po-
seda; pe de alta parte, este posedat de ea.
346
 Situatia asta grotesca se poate ivi fire~te numai atunci cind
daar continuturile con~tiintei tree drept forma psihica de existenta.
Cind este a~a, inflatia datorata unor proiectii recurente nu poate
fi evitata. Clnd se admite insa existenta unui psihic incon~tient,
cominuturile proieqiei pot fi integrate in fonne instinctive innas-
cute care premerg con~tiintei. Prin aceasta, se mentin obiectivi-
tatea ~i autonomia lor ~i se evita inflatia. Arhetipuri1e care sint
preexistente con~tiintei ~i 0 conditioneaza apar atunci In rolul pe
care-I joaca In realitate, ~i anume ca forme structurale apriorice
ale fundamentului instinctiv al con~tiintei. Ele nu reprezinta nici-
decum un In-sine al lucrurilor, ci mai degraba formele sub care
sint ele percepute ~i concepute. Bineinteles ca arhetipurile nu sint
singurele cauze pentru aceasta particularitate de a fi a reprezen-
tarilor. Ele stau doar la baza componentei colective a unei con-
ceptii. Fiind 0 proprietate a instinctului, ele participa 1a natura sa
dinamica ~i poseda, drept urmare, 0 energie specifica ce deter-
mina - eventual, prin constringere - anumite modalitati de com-
portament sau impu1suri, adica ele au, In unele Imprejurari, forta
posesiva sau obsesiva (numinozitate !). Conceperea lor drept dai-
monia este deci in acord cu natura lor.
Daca cineva este inclinat sa creada ca prin astfel de formulari
s-ar schimba ceva In natura lucrurilor, 0 face numai deoarece
acorda vorbelor 0 incredere prea mare. Daturile reale nu se modi-
fica daca Ii se confera un alt nume. Numai pe noi ne afecteaza.
Daca cineva ar fi sa-L conceapa pe "Dumnezeu" ca "pur neant",
atunci acest lucru n-ar avea nimic de-a face cu datul unui prin-
cipiu supraordonat. Ramlnem exact la fel de tare posedati ca mai
inainte; prin schimbarea numelui n-am indepartat nimic din reali-
tate, ci, cel mult, am adoptat 0 atitudine falsa fata de ea, daca
numele eel nau implica 0 negare; invers, 0 denumire pozitiva a
incognoscibilului are ca rezultat ca ne transpune mtr-o atitudine
pozitiva corespunzatoare. Daca-L desemnam deci pe Dumnezeu
drept arhetip, atunci nu s-a spus nimic des pre adevarata Sa esenta.
Astfel recunoastem Insa di "Dumnezeu" este inscris In sufletul
nostru care preexista con~tiintei ~i ca, a~adar, nu poate fi consi-
derat dtuSi de putin drept 0 invcntie a constiintei. Astfel, EI nu
numai ca nu este indepartat sau anihilat, ci e chiar impins In
apropierea eel or ce pot fi aflate, a experimentabilului. Aceasta din
um1a circumstanta nu-i lipsita de importanta in masura in care un
lucru ce nu detine calitatea de a fi experimentabil poate fi lesne .
suspectat drept inexistent. Aceasta suspectare este atit de atra-
347
gatoare, incH anumiti a~a-zi~i credincio~i vild, fara a cauta mai
departe, pur ~i simplu ateism - sau, eventual, gnosticism - in
incercarea mea de a reconstrui sut1etul primitiv incon~tient; in
orice caz, ei nu vad realitate psihica, a~a cum e incon~tientul.
Daca incon~tientul chiar este ceva, atunci trebuie sa se compuna
din stadii prelim in are de evolutie ale psihicului nostTU con~tient.
S-a earn ajuns la un acord in privinta fapwIui ea presupunerea
dupa care omul ar fi fast creat in intreaga sa glorie in cea de-a
~asea zi a Creatiei, fara etape premergatoare, este totu~i nitel pre a
simplista ~i arhaica pentru a ne mai satisface. In legatura ell
psihicul, conceptii1e arhaice dainuie insa in continuare: el n-are
premise arhetipale, este tabula rasa, e nOli creat 1a na~tere ~i este
numai ceea ce elinsu~i i~i imagineaza ca este.
Con~tiinta e secundara din punct de vedere filogenetic si onto-
genetic. Ar trebui recunoscut odata acest fapt evident. Dupa cum
trupul are 0 preistorie anatomica de milioane de ani, tot a~a are
~i sistemul psihic; ~i dupa cum trupul omului modem reprezinta
in fiecare particica a Iui rezultatul acestei evolutii ~i lasa peste tot
sa mai transpara stadiile preliminare ale starii sale prezente, tot
a~a se intimpHi ~i eu psihicul. Dupa cum din perspeetiva evolutiei
istorice, con~tiinta a iilceput dintr-o stare eonsiderata incon~tienta
~i asemanatoare celei a animalelor, tot a~a fiecare copU repeta.
acest proces de diferen!iere. Psihicul eopilului in starea sa precon~ti-
enta e orice altceva decit tabula rasa; el este prefonnat individual
intr-un mod deja recognoscibil ~i, in plus, inzestrat cu toate in-
stinctele specific omene~ti, precum ~i ell fundamentele apriorice
ale funqiilor superioare.
Eul se fonneaza pe aceasta baza complicata ;;i ea este cea
care-I poarta prin il1treaga Iui viata. Cind baza nu functioneaza,
survin mai intii mersul in gal ~i apoi moartea. Viata ~i realitatea
acestei baze sint de 0 importanta vitala, Fara de ea, chiar ~i lumea
exterioara are 0 insernnatate secundara, caci ce poate ea sa faca
dadi mie-mi lipse~te imboldul endagen de a 0 Iua in stapinire?
Nici 0 vointa con~tienta nu va inlocui la nesfTr~it pulsiunea de
viata. Aceasta pulsiune survine in noi din interior, ca 0 obligatie
sau 0 vointa, sau 0 porund, iar dadi noi Ii atribuim, a~a cum s-a
intimplat, ca sa zic a~a, dimotdeauna, numele unul daimon per-
sonal, atunci mikar am exprimat in mod adecvat starea psiho-
logica de fapt. $i dadi incerdim sa circumscriem mai precis, prin
conceptuJ arhetipului, punctulin care acest daimon ne cuprinde,
348
atunci D·am eliminat nimie, ci doar ne-am adus pe noi i:n~ine mai
aproape de izvorul vietii,
Este natural ca eu, ca psihiatru (eare inseamna "medic al suf1e-
tului") sa inclin spre 0 asemenea conceptie, diei in primul rInd
ma intereseaza cum imi pot ajuta bolnavul sa-~i regaseasca baza
sanatoasiL In aeest sens slnt necesare, din cite mi-am dat seama
din experienta, euno~tintc atit de variate! Nici eu medieina in
generallucrurile nu au stat altfel. Ea n-a inregistrat progrese prin
faptul c11a descoperit in cele din urma trueul vindecarii ~i ~i-a
simplifieat astfe! in mod uluitor metodele, Dimpotrivii, ea a eres-
cut ~i §-(l dezvoltat Intr-o ~tiinta de 0 imensil cornplexitate, nu in
ultima instanta din cauz3. cil a fikut imprumuturi din taate dome-
niile posibilc. N-am nicidecum de gind sa demanstrez ceva altor
discipline, ci il1cerc pur '7i simplu sa folosesc cuno~tintele lor ~i
in domeniul meu, Bineinteles ca este de dataria mea sa raportez
des pre aceasta uUizare ~i urmariJe ei. Ciki se fac tot [elul de
descoperiri atunci cind cuno~tintele mmi domeniu sint transferate
in altu! pemru a fi uti!i;;;ate practic, Cite ar fi ramas ascunse, daca
nu s-ar fi folosit razele Ri:\ntg;;n In rnedicina~ pe [notiv ca erau 0
descoperi.re a fizicii? {',lea. seliltimpJa uneori ca radioterapia sa
aiba consecinte peliculoase, atunci acest Iuem este interesant pentru
doctor, dar uLi neaparat 5i pentru fizician, care se serve~te de
razele sale intr-un mod en totu] diferit ~i In aIte scopuri. El nu va
fi nici de parere ca medicul a vrut sa-l critice daca aeesta din urma
Ii atrage aten\ia a.supra anurnitor proprietati dauna.toare sau salu-
tare ale ra.dioscopieL
DacE'iapHc, de exe.n1phI~ cuno$tinte istorice sau teologice In
domeniul psihoterapiei, ele apar, binei'nreles, intr-a aWi lumina ~i
due la alte conc1uzii dedt aLund dud dmin limitate la domeniul
lor de specialitate, uncIe serv'esc altor seopuri.
Faptul ca la baza dinamicii sufletulul st3. 0 polaritate are drept
unnare aducerea problematieii contrariilor in sensul eel mai larg
In disc:J.tia psihologica., ell toate aspectele-i religioase ~i fi1ozofice~
_Aceste aspecte l~ipierd astfel-caracterul independent pe care~l po-
sediJ.in domeniullor de specialitate, ~i anume In mod inevitabil,
did sint abordate din per5pectiva psihologica, adidi nu mal 5i'at
privite aid din unghiul vizual a1 adevarului religios sau filozofic,
ci mal degraba sint examinate spre a se constata ee cantin din
pUDet de vedere al intemeierii 9i al semnificatiei lor psihologice,
Caei, la.sind deoparte pretentia lor de a fi adevaruri independente,
ramine valabil faptnl dl, I:llivite empiric, adidi din perspectiva ~ti-
349
intelor naturii, ele slnt In primul rlndfenomene psihice. Acest fapt
mi se pare incontestabil. Ca ele pretind a fi fondate In ele Insele
:?iprin ele Insele face parte din modul psihologic de abordare care
nu numai ca nu exclude aceasta exigen~a ca nejustificata, ci, din
contra, 0 trateaza cu 0 atentie deosebita. Psihologia ignora jude-
diti ca "numai religios" sau "numai filozofic", spre deosebire de
repro~ul de "numai psihic", pe care prea des.II auzim adresat, mai
ales de catre teologi.

Despre psihic se fac toate afirma~iile imaginabile. EI apare,

printre altele, ca proces dinamic ce se sprijina pe opozitia care-i
sta la baza ~i pe caracterul antitetic al continuturilor lui :?i repre-
zinta 0 tensiune Intre polii sai. Intrudt principiile explicative nu
trebuie Inmultite dincolo de necesitate :?imodul de abordare ener-
getic s-a confirmat ca principiu explicativ general al ~tiintelor
naturii, trebuie sa ne limitam ~i In psihologie la ei. Nu exista nici
fapte sigure care ar arata 0 alta conceptie ca fiind mai potrivita
:?i,In plus, caracterul antitetic sau de polaritate al psihicului ~i al
continuturilor lui s-a dovedit a fi un rezultat esential al empiris-
mului psihologic.
Daca 0 conceptie energetica a psihicului exista cu adevarat,
afirmatiile care Incearca sa depa:?easca Iimita pusa de po]aritate
- ca, de exemplu, afirmatiile despre 0 realitate metafizica - slnt
posibile doar ca paradoxuri, In momentul In care ar vrea sa ridice
pretentii la vreo valabilitate anume.
Psihicul nu se poate aVlnta dincolo de sine Insu~i, adicii nu
poate statua nici un fel de adevaruri absolute; caci polaritatea ce-i
este proprie conditioneaza relativitatea afirmatiilor lui. Oriunde
proclama psihicul adevaruri absolute - ea de pilda, "esen\a etema
este mi:?carea" sau "esenta etema este Unul" - cade nolens volens
Intr-unul sau altul dintre contrarii. S-ar putea la fel de bine afirma:
"esen\a etema este nemi:?carea" sau "esenta etema este Totul".
Prin uoilateralitate, psihicul se dezintegreaza el Ynsu~i :?i pierde
capacitatea de a cunoa:?te. Devine 0 succesiune nereflectata (caci
nu este reflectabila) de stan psihice, dintre care fiecare se crede
fondata In sine Insa~i, pentm ca nu vede sau Inca nu vede vreo
aHa stare.
eu aceasta nu ex prim bineYnteles vreo evaluare, ci mai de-
graba formulez ideea eli foarte adesea, ~i chiar In mod inevitabil,
se depa~e~te granita, caci "totul este tranzitie". Teza este urmata
de antiteza, iar lntre cele doua se na~te ca lysis un al treilea factor
350
care inainte nu era pereeptibil. Prin acest praces, psi hi cui 11-3. fiicut
deelt sa-~j manifeste data in plus natura antitetidi ~i DU a
In niei 0 privintd eu adevarat din propriilc sale limite.
Cu stradania mea de a arata limitarea psihicului, nll vreau sa
sugerez Insa d exist!'" Ilumai psihic. Dar acolo unde ~i In masura
In care este vorb:.t percepere ~i eunaa~tere, pur ::;i
nll putem sa veclem dincclo de psihic. $tiintele natmii sint '\n mod
tacit convinse ca exisra un obiect transcendent, nonpsihic. Ele Stiu
Insa $i cit de difieil este sa reeunosti veritabila natura. a obicctului,
mai ell seama aeolo unde organu! de pereeptie esie deficient sau
chiar iipseste Si unde nu exista forme adeevate de gindire sau eJe
abia trebuie create. In cazurile in care nici organele noastre
senzoriale, nici aparatele lor auxiliare artificiale nu ne garanteaza
prezenta unui obiect real, dificulta\ile se amplifid 121 proportii
uria~e, a$a IncH ne simtim tentati sa afirmam ca nu exista pur ~i
simplu niei un obiect reaL N-am tras niciodata aceasta concluzie
pripita, pentru oa D-am fost niciodata de pafere ca perceptia
no astra af fi in stare sa sesizeze toate formele fiintei. De aeeea
chiar an1 em is postDJatul c~afenomenul configuratiUor arhetipalc
- care sint evenimente psihice prin excelenta - se sprijin~t pc
existenta unei baze . deei a unei fonne numai conditionat
psihice, respectiv diferitc a fiintei. Din lipsa de date empirice
n-am nici ~tiinta nici cuno~:jtint~ide astfel de fonne ale fiintei, pc
care le desemnanl in IT10d curcnt drept ~,spirituaie". Din punctu]
de "vedere al este irelcvant ce cred eu despre asta. Trebujc
sa rna multumesc en mea. Insa in ill_asura In. care arbc
tipurile se dovedese pentru mine sint adcvaratc, chim'
daca nu stiu In ce-consta natura lor real~i.Acest lucru este valabil
bineln~eles l1U nun1ai despre arhetipuri, ci In legatul's_ ell natura
psihieului If! genere, Orice ar afilma des pre el Insu~i, niciodatii
nu se va depa~i pe sine. Grice intelegere ~i tot ceea ce s-a Inteles
este, In sine, ce~/{lpsihic, ~iJ'n aceasta privinta sintem inchi~i fara
sperante 1ntr-o lume exclusiv psihica. Avem totu~i suficiente mo-
tive sa presupunern existe-nta, In spatele acestui vaL a obiectului
absolut dar neinteIes care· ne produce Si ne infIuenteaza, ~i 5)-0
presupunem ~1_ in acc;le cc~zuri - D1ai cu seamS. in eel al feno-
rnenelor psihlce - unde flU pot fi facute constatari reale. Afim1a-
tiile despre r'~)sihil1tate Sl irnposibilitJ.te sint valabjlc nurnai 111

1 "v. tennellul in Glosar i.).

351
interiorul domeniilor spedalizate, in afara Jor sint pure prezumtii
arogante.
De~i, dintr-un punct de vedere obiectiv, este interzis sa se faca
afirmatii in 'lint, adid rara motive suficiente, exista totu~i afir-
matii care aparent trebuie emise rad ratiuni obiective. In acest caz
este insa vorba des pre 0 motivatie psihodinamica, pe care 0 cali-
ficam de obicei ca subiectiva ~i 0 privim ca fiind pur personaHi.
Se comite astfel gre~eala de a nu se distinge dadi afirmatia por-
ne~te intr-adevar numai de la un subiect izolat ~i este determinata
de motive exc1usiv personale sau dad apare in general ~i izvo-
ra~te dintr-unpattern dinamic, ce exista in mod colectiv. In acest
din urma caz, afirmatia nu trebuie conceputa ca subiectiva, ci ca
obiectiva din punct de vedere psiholagic, caci un numar nedefinit
de indivizi se 'lad indemnati, dintr-un imbold launtnc, sa faca 0
afirmatie identica, respectiv chiar sa resimta ca. 0 anumita viziune
este de 0 necesitate vitaliL Intrucit arhetipul nu-i 0 forma pur ~i
simplu inactiva, ci e inzestrat ~i cu 0 energie specifici1, poate fi
considerat causa efficiens a unar astfel de afirmatii ~i inteles ca
subiectul care Ie determina. Nu omul personal face afirmatia, ci
arhetipul se exprima prin ea. Daca afirmatiile sint impiedicate sau
nu sint luate in considerare, atunci survin, dupa cum 0 arata atit
experienta medicala cit ~i 0 cuno3.9tere obi9nuita a oamenilor,
fenomene psihiee de carenta. In cazurile individuale vor aparea
simptome nevrotice, iar aeolo unde este vorba despre oameni
incapabili de 0 nevroza - deliruri colective.
AfilTIla~iile arhetipale se sprijina pe premise instinctive ~i D-au
nimic de-a face ell ratiunea; nu sint nid Intemeiatc rational, niei
nu pot fi 1nliiturate prin argumente rationale. Au fast ~i sint din-
totdeauna particele ale imaginii 1umii, representations collectives,
dupa cum Ie-a numit Levy-Bruhl In mod just. Celt, eul 91vointa
so.joadi un lOl important. Ce vrea eul se incruci~eaza 1D8a,intr-o
ma.sura considerabila ~i 1ntr-o maniera de cele mai muIte ori
incon9tienta, eu autonomia 9i numinozitatea proceselor arhetipa1e.
A tine cont de ele in plan praetie constituie esenta religiei, in ma-
sura in care ea poate fi supusa unui mod psihologic de abordare.

III
In acest lac mi se impune a aIta realitate, aceea ci:i pe linga
dmpul refleetiei exista ~i un aIt domeniu, eel pUtin 13. fel de extins,
352
dadl nu cumva Iiimai vast, in care inrelegerea rarionala Iiirepre-
zentarea rarionalii abia gasesc ceva pe care sa puna stapinire. Este
cimpul Erosului. Anticul Eros este - fntr-un mod plin de tHe -
un zeu a ciirui divinitate depiilielitelimitele umanului Iiide aceea
nu poate fi nici inre1es, nici reprezentat. Ali putea, a.~acum au
Iacut-o atitia a1tiiinaintea mea, sa ma aventurez in abordarea aces-
tui daimon, al ciirui domeniu de acriune se intinde de la spatiile
nesfirliite ale cerului pfna la abisurile tenebroase ale infernului,
dar imi lipselite curajul sa caut acel limbaj capabil sa exprime
adecvat paradoxurile incalculabile ale iubirii. Eros este un kosmo-
gonos, un creator Iiitata-mama a tot ce e COnlitiema.Am senzaria
cii acea formulare condirionalii a lui Pavel, "daca nu am dragos-
te"l, ar fi prima dintre toate cuno~terile Iiichintesenra dumneze-
irii inselii. Oricare ar putea fi interpretarea savanta a propoziriei:
Dumnezeu este iubire2, cuvintele sale confirma divinitatea drept
compfexio oppositorum.
Experienra mea medicaIa precum Iiipropria-mi viata m-au pus
nelncetat fara fn fata eu problema iubirii, dar n-am fast niciodatii
capabil sa dau 0 explicatie valabilii. Asemenea lui Iov, a trebuit
sa-mi pUll mfna fa gurii! 0 datii am vorbit # flU mai fncep iar, chiar
de douii ori $i n' am ce mai adaoga 13 E yorba aici de ceea ce e eel
mai mare Iiieel mai mic, de ceea ce e eel mai departe Iiieel mai
aproape, de ceea ce e cel mai fnalt Iiieel mai adine, Iiiniciodata
una nu poate fi spusa fad cealalta. Nici un limbaj nu-i pe masura
acestui paradox. Orice ar fi ceea ce am spune, nu exista nici un
cuvint care sa exprime totalitatea. A vorbi despre aspecte parriale
este intotdeauna prea mult sau prea purin, 0 data ce numai tota-
litatea are sens. Iubirea "toate Ie sufera" Iii "toate Ie rabda" (I
Corinteni 13,7). Aceste vorbe spun tot. Nu Ii se mai poate adauga
nimie. Caci sintem, in sensul eel mai profund, victimele sau
mijloacele Iiiinstrumentele "iubirii" cosmogonice. Pun acest cu-
vint intre ghilimele pentru a arata ca nu fnreleg prin el 0 simpla
pofta, preferinta, favorizare, dorinra Iiiallele asemanatoare, ci un
intreg, unit Iiinedivizat, care este supraordonat fiintei individuale.
Omul ca parte nu intelege intregul; ii este subordonat. El n-are
decit sa spuna "da" sau sa se revolte - tot prins Iii inchis fn el

1 Toate Zimbile omene~ti ~i fngere~ti de Ze-a~vorbi, dacii nu am dragoste,

m'amfiicut aramii suniitoare, ori chimbaZ giiZiigios(I Corinteni 13, 1) - (n. t.).
2 I loan 4, 8 ~i 16 (n. t.).
3 lov 40, 4-5 (n. t.).

353
ramine. Intotdeauna depinde de el ~i este intemeiat in el. Iubirea
ii este lumina ~i intuneric ~i nu ii intrevede sfir~itul. "Dragostea
nu piere niciodata"\ chiar daca omul ar grai "limbile ingere~ti"2
sau ar urmari, cu meticulozitate ~tiintifica, viata celulei pina in
ultimul sau colti~or. Omul poate da iubirii toate numele care-i stau
la dispozitie - nu va face decit sa se piarda in nesfir~ite auto-
iluzionari. Daca poseda un dram de intelepciune va depune
armele ~i va numi ignotum per ignotius3, ~adar, cu numele Dom-
nului. Este 0 marturisire a subordonarii, a imperfeqiunii ~idepen-
dentei sale, dar totodata ~i 0 marturie a libertatii sale de a alege
mtre adevar ~i eroare.

1 I Corinteni 18, 8 (11. t.).

2 I Corinteni 13, 1 (11. t.).
3 Un lucru necunoscut printr-un lucru ~i mai necunoscut (n. t.).
 Privire retrospectiva 1

Nu pot aeeepta cind se spune despre mine di a~ fi i'n\elept sau

"eunosditor". Cineva a seos 0 data 0 pali:ilie cu apa dintr-un fluviu.
Ei ~i? Eu nu sint acest fluviu. Sint la malul fluviului, dar nu fac
nimie. Ceilal\i oameni slnt la malul aceluia~i fluviu, dar considera
de cele mai multe ori c3. ei In~i~i ar trebui sa scoata apa. Eu nu
fac nimic. Nu glndese niciodata ca eu sint acela care trebuie sa
aiba grija ca cire~ele sa aiM codite. Stau aici, admirind ce poate
natura.
Exista a legenda veche ~i frumoasa despre un rabin pe care
un elev I-a intrebat odam: "Inainte au existat oameni care au vazut
fata lui Dumnezeu; de ce nu mai exista ~i astazi?" La care,
rabinul a raspuns: "Pentru ca astazi nimeni nu se mai poate apleca
atit de adine." Intr-adevar, trebuie sa te eam apleci, spre a seoate
apa2 din fluviu.
Deosebirca dintre· majoritatea oamenilor ~i mine eonsta in
aceea di la mine "peretii despartitori" sint transparen\i. Este
particularitatea mea. La al\ii sint adesea atit de gro~i incit ilU vild
nimie indaratullor -' ~i asta-i face sa ereada ca aeolo niei nu se
afla absolut nimie. Eu percep intrudtva procesele ce se deruleaza
in fundal, ceea ee-mi confed 0 siguranta launtrica. Cel care nu
vede nimie n-are nici sigurama ~i nu poate trage eoncluzii sau nu
se inerede in propriile concluzii. Nu ~tiu ee a dec1an~at faptul ca
eu pot percepe fluxul' vietii. Pesemne ea a fast insu~i ineon~tientul.

1 Cf. Apendicele, p. 371 ~. urm. (n. ed. germ.).

2 "A scoate apa" se spune In germarla Wasser schopfen. Schopf en este
foarte apropiat de der Schopfer, Creatorul (n. t.).
3 Strom se reda In limba romanii fie prin "fluviu"' (v. cele doua paragrafe

anterioare), fie prin "torent", "puhoi, curent", fie - cum am considerat eu

aici - prin "flux" (n n.

355
 Poate di au fost visele mele avute atit de devreme. Ele mi-au
determinat evolutia de la bun ineeput.
Cunoasterea proeeselor derulate in fundal mi-a preformat de
timpuriu r~latia eu lumea. In fond, ea a fost inca din copilaria mea
a~a cum este ~i astazi. Copil fiind, ma simteam singuratic 'ii la
fel sint 'ii in ziua de azi, pentru di 'itiu 'ii trebuie sa indic lueruri
de care ceilalti, pare-se, nu 'itiu nimic 'ii, in cele mai multe cazuri,
nici nu vor sa 'itie nimic.!
-- Solitudinea nu survine din cauza ca nu avem oameni in jurul
, nostru, ci mai degraba din cauza di nu Ie putem comunica lucruri
\1 care noua ni se par importante sau din cauza di socotim valabile
v ginduri care celor1al~i Ii se par improbabile. Solitudinea mea a
inceput 0 data cu experienta viselor mele precoce 'Ii iii-a atins
apogeul pe vremea cind Iucram Ia problema incon'itientului. CInd
cineva ~tie mai multe decit ceilaI~i, devine singuratic. Singuratatea
nu este insa necesarmente opusa comunitiitii, cad nimeni nu simte
comunitatea mai pro fund decit 0 simte singuraticul, ~i comuni-
tate a inflore~te numai acolo unde fiecare singuratic Iiii aminte:'ltc
de specifieul sau ~i nu se identifidi dcci Cll ceilalti.
!:7"'. E important sa avem un secret ~i presimtirea a ceva ce nu
I poate fi cunoscut. Ne umple viata cu 0 nuanta de impersonal, cu
~ un numinosum. Cine n-a facut niciodata experienta acestui lucru
a pierdut ceva esen~ial. Omul trebuie sa simta ca traie'ite Intr-o
lume care este misterioasa Intr-o anumita privinta, sa simta ca in
ea se intimpla ~i lucruri a caror experienta 0 poate face, chiar daca
ramin inexplicabiIe, 'Ii nu numai acelea care se desIa~oara in Iimi-
tele a:'lteptarilor. Ne~teptatul :'Iiincredibilul tin de aceasta lume.
Numai atunci viata este intreaga. Pentru mine, lumea a fast de la
bun inceput infinit de mare ~i de insesizabila.
Mi-a venit [oarte greu sa ma afirm alatmi de glndurile mele.
Era un demon in mine, ~i in cele din urma prezen\a lui a fast
decisiva. Mil domina ~i mi-o Iua inainte, iar cind se illtimpla sa
nu mai ~in seama de nimic era fiindca el ma presa. Nu ma puteam
opri niciodata la ceea ce obtinusem deja. Trebuia sa contimm sa
alerg, pentru a-mi ajunge din urma viziunea. Intrucit, dupa cum
e lesne de inteles, contemporanii mei nu puteau percepe viziunea
mea, vedeau In mine doar pc cineva care tot fuge aiurea.
Am ofens at mul\i oameni; did de l'ndata ce observam ca nu
ma intelegeau, pentru mine cazul era Incheiat. Trebuia sa merg

1 Cf. p. 55, alineatul 1 (n. t.).

356
mai departe. Exceptie fadnd pacientii mei, n-aveam rabdare eu
oamenii. Intotdeauna trebuia sa-mi urmez legea interioara eare-mi
era impusa ~i nu-mi Eisa libertatea alegerii. Ce-i drept Insa, n-o
urmam de fiecare data. Cum am putea s-o scoatem la capat fara
inconsecvente?
Pentru unii oameni eram nemijlocit prezent, In masura In care
se aflau in contact cu lumea launtridi; dar apoi se putea Intimpla
ea, bmsc, sa nu mai fiu acolo eu ei, dat fiind ca nu mai exista
nimic care sa ma lege de ei. Am Invatat anevoie ca oamenii
continua sa fie prezenti, chiar ~i atunci dnd nu mai au nimie a-mi
spune. Multi trezeau In mine sentimentul unei umanitati vii, dar
numai cind apareau In cercul magic al psihologiei, devenind vizi-
bili; in clipa urmatoare, cind faruli~i indrepta raza in alta directie,
nu mai exista nimic. U!1iioameI?:ima2!:1~~all il1teresain modul
cel ~;li in tens , pentru ca, de indata ceii ,,desc:ifrasem", farmec:ld
sa dispara. Mi-amfiiCut multi du~mani astfel. Dar ca am creator
e~ti la discretia demonului, nu e~ti liber, ci inIantuit ~i minat de
el. In mod l"ll:jinos,!inima ne-o smulge 0 putere./ Caci fie care din
zeita?i 0 jertfa cere,! daca una a fost fnsa neglijatii,! nimic bun n-a
rezultat vreodatii (HOIderlin).
Lipsa de libertate m-a umplut de tristete. Adesea aveam sen-
zatia eli ma gasesc pe un dmp de lupta. Acum ai dizut tu, bunul Ie·
meu camarad, dar eu trebuie sa continuu! Eu nu pot, nu, nu pot v
ramIne! Caci "in mod ru~inos inima ne-o smulge 0 putere". Mi-e~ti
drag, te iubesc chiar, dar nu pot ramine! - Pe moment, este ceva
sfi$ietor. Ciki eu insumi sint victima, nu pot sa ramin. Dar
demonul aranjeaza lucrurile astfel, indt s-o scoatem la capat, iar
binecuvintata inconsecventa are grija ca, in contrast flagrant Cll
"infidelitatea" mea, sa pot ramine credincios intr-o masura ne-
biinuita.
A& putc:a spune eventual: am 0 nevoie mult mai mare de
oarneni declt altii ~L}nacellli;li timp, 1!lult mai mica. Cind s-a pus
pe treaba daimon-ul, "intern intotdeauna prea aproape :?iprea de-
parte. Numai clnd tace putem pastra masura moderata.
Demonul :?i creativitatea s-au impus in mine in chip absolut
~i 1ipsit de scrupule. Actiunile obi:?nuite pe care mi Ie pIanuiam
pierdeau de cele mai multe od prioritatea - de~i nu intotdeaunrr
~i nu pretutindeni. De aceea am simtamintul ca sint conservator
pina-n maduva oaselor. Imi umplu pipa din punga Cll tutun a
bunicului meu ~i pastrez inca alpen~tocullui impodobit cu un corn
357
 de capra neagra, pe care I-a adus din Pontresina unde fusese unul
dintre primii vilegiaturi~ti.
Sint multumit ca viata mea s-a desfa~urat astfel. A fost bogata
~i mi-a oferit multe. Cum a~ fi putut sa ma a~tept vreodata la
atitea? S-au intimplat tot felul de lucruri la care nu ma a~teptam.
Unele s-ar fi putut derula altfel daca eu insumi a~ fi fost altfel.
A~a insa, totul a fost cum trebuia sa fie; caci s-a intimplat a~a,
pentru ca eu sint cum sint. Multe s-au produs intentionat, dar nu
totdeauna s-au dovedit a fi in avantajul meu. Cele mai multe s-au
dezvoltat insa in mod natural ~i prin destin. Regret multe prostii
iZ\'9.~ite_.cli~ineapatinareamea'cl~r daca aC:easta n-ar fi fost 0
insu~ire de-a mea,nu mi-a~fiatins .telui. A~a, sint dezamagit ~i
nu sint deiariiagit deopotriva~Siri.t dezamagit de oameni ~i sint
dezamagit de mine insumi. Am aflat lucruri minunate des pre oa-
\i meni, am trait lucruri minunate legate de ei ~i am realizat eu
.' insumi mai multe dedt a~teptam de la mine. Nu-mi pot forma 0
judecata definitiva, intrucit fenomenul viata ~i fenomenul om sint
prea mari. Cu cit am inaintat in Vlrsta, eu atit mai putin am reu~it
sa ma inteleg, sa ma eunosc sau sa ~tiu despre mine.
~in!~i.n1itde mine, dezama_~it,multumit. Sint intristat, abatut,
entuziast. Sint ~itoate acestea ~i nu pot sa fae suma. Nu sint capa-
bil slCstabilesc 0 valoare sau 0 nonvaloare definitiva, n-am 0 jude-
cata despre mine ~i viata mea. Qe nilnic nu sint foarte sigur. De
fapt, n-am 0 convingere definitiva despre nimic. ~tiu.JulmaLci:!,
m-am nascut §i ca exist ~i arrts.entimentul ca a§fi fostpurtat. Exist
•• ~,._,_.< ,.~.,_ u ~ .•.,__.,. __ . •. __._~. '" ,.

pe baia a ceva ce nu cunosc. In ciuda tuturor incertitudinilor simt

o solidi tate a ceea ce exista §i 0 continuitate a fiintei mele a~a cum
este ea.
~umeain carepatrundem nascindu~ne este cruda §i crunta~i
totodata de 0 frumusete dumnezeiasca. Sa credem ca predomina
lipsa de sens sau sensul esteo.cl1e~tiune de tempe.rament. Daca
lipsa de sens ar prevala in mod absolut, ar disparea tot mai mult,
pe masura evolutiei, caracteristica vietii de a fi plina de sens. Dar
nu acesta este - sau nu-mi pare mie cii este - cazul. Probabil ca,
a§a ca in to ate problemele metafizice, ambele sint adevarate: viat~
e.~t~ sens Ji. nons.enss~u ..are sens ~i nonsens. Nutresc speranta
anxioasa Ciisensul va fi'preponderent ~i va ci~tiga biitaJia ..
C.1JidTao Zi spune: "Toate sint clare, numai eu singur sint
~r~prima exact ceea ce simt eu acum.la b~~i:"
Lao Zi e exemplul unui om cu 0 inte1egere superioara, care a
vazut atit valoarea cit ~i nonvaloarea, a facut experienta lor ~i
358
care, la sfir~itul vietii, ar dori sa se rein to area in propria fiinta, in
tilcul ve~nic incognoscibil. Arhetipul omului batrin care a vazut
destule este etern adevarat. Acest tip apare pe fiece treapta a in-
teligentei ~i este identic cu sine insu~i - ea e un taran batrill sau
un mare filozof ca Lao Zi. 6~(l-i batrlnetea - este deci 0 limitare.
§l.!otu~i exista atitea care ma implinesc: plantele,animalele, norii,
~iua ~i noaptea, precumJlct~inUI_Cli~on:!: £ll~m devenit mai
n~sigur ill legiituracu-mfneinsumi, cu atlt s-a amplificat in mine
s~t1tlli:1entulliinlcrlmcu toate lucrurile. Q(l'llm senzatia ea acea
- - - -

~~a,n~l~~S,<ir~~Illa ~jJarase atita timp de lume s-ar fi mutatln

!t!~1p_ea2!1,~~l~l!ntri~!>_£eyel~ndu-mi. 0 ..nea~~ta~necunoscuta
diI1lensiune~
~~._..- .._-~ propriei mele fiinte.
-" - -"-'-"-'--"~--~'------=~-~~-
 Apendice

Din scrisorile trimise de lung din S.U A.

sotiei sale

6.IX.1909,luni
la prof. Stanley Hail
Clark University, Worcester

...Acum am ajunsl eu bine ia Worcester! Trebuie siHi relatez diliitoria.

Sfmbiita trecuta vremea la New Yark a fost fnchisa. Pe toti trei ne-au
chinuit diareea ~i durerile ba mai slabe, ba mai violente d~ stomac. In
ciuda mizeriei fizice ~i a regimului alimentar sever rn-am dus sa vad
colectia paleontologic a, unde erau reuniti toti mon~trii stravechi,
creaturile de co~mar ale bunului Dumnezeu. Colectia este pur ~i simplu
unica pentru filogeneza mamiferului tertiar. Imi este imposibil sa-ti
descriu tot ce-am vawt aeolo. M-am fntflnit apoi eu John, care tocmai
picase din Europa. Pe la ora trei ~ijumatate am pleeat per elevated2 din
Strada 42 la debareader ~i ne-am ureat pe 0 eonstructie imensa ~i ciudata
- un vapor, care avea vreo einci punti albe. Acalo am Inehiriat ni~teeabine
~i am pomit de la West River, fneonjunnd vlrful Manhattanului eu
zglJie-noriigiganti, am luat-o pc East River In sus, trecind pc sub padurile
Brooklyn ~i Manhattan, drept prin fumiearul nesfir~it de remorchere,
fenboturi etc., etc., prill sound3-ul din spatele lui Long Island. Era umed
~i rece; ne dureau burtile, aveam diaree ~i sufeream de foame, ~a di
ne-am vlnt repede in pat. Duminicii dimineata am ajuns pe pamfnt, in
Fail River City, de unde alll luat, pe ploaie, treuul spre Boston. Am
plecat imediat mai departe la Worcester. Ne aflam fnca pe drum dnd
eeru! s-a inseninat. Peisajul era de-a dreptui indntator, eu dealuri joase,
multli plidure, mlaqtini, lacuri mieu~e,b!ocuri eratice uria~e; satucuri ell

1 Freud, Ferenczi ~ilung (11. ed. germ.).

2 eu trenul aerian (n. t.).
3 Stnmloare, bra\ (11. t.)

361
case din lemn, vopsite in ro~u, verde sau gri ~1eu ferestre ell rame albe
(Olanda!), ascunse pe dupa niste copaci mari s1 fmmosi.
Ora unsprezece ~i jumatate, Worcester. La Standish Hotel am gasit
un adapost foarte agreabil si ieftin 0/1 the American plan, deci cu pensiune.
Seara, la ~ase, dupa 0 odihna buna - in vizita la Stanley Hall. Este un
damn batrin extrem de fin ~i de distillS, care are aproape saptezeci de
ani ~i ne-a primit cu cea mai mare ospitalitate. Are 0 sotie grasa, vesel a
~i blajina, dar foarte urita; stie m schimb sa gateascii formidabil. Ne-a
eonsiderat de indata pe Freud ~i pe mine "boys" ai ei ~i ne-a coplesit cu
mine are excelenta si vin nobil, asa ca ne-a fost vizibil mai bine. Am
petrecut 0 noapte foarte buna la hotel, iar azi-dimineata ne-a.'11mutat la
fa.'11ilia Hall. Casa este amenajata eolosal de amuzant, [otul e Spatios si
comod. Au 0 camera de lucm superb a cu multe mii de carti si de tigari
de foi. Servitorii sint doi negri tuciurii ca noaptea, imbriicati in smoking,
de 0 solemnitate grotescii. Pretutindeni, covoare; toate usile, deschise,
chiar si cele de la toaleta si de la intrare, de peste tot se intra s1 se iese,
ferestrele ajung pina la podea; in juml easel - gazon englezesc, Iara gard
la gradina. Jumatate din oras (circa 180.000 de loeuitori) este situata
intr-o piidure eu pomi batrini, care umbrese toate strazile. Cele mai multe
case sint mai mici decit a no astra, fermeciitor ineonjurate de flori ~i
tufisuri inflorite, acoperite de vita siilbaticii si glicine, totul e ingrijit,
curat, bine intretinut si extrem de pasnic si confortabil. 0 cu totul alta
America! Este asa-numita New England. Orasul a fost mtemeiat mea din
1690, este deci foarte batrin. Multa bunastare. Universitatea, abundent
dotata, este midi, insa distinsa si de 0 eleganta simpJa si autentica.
Azi-dimineata a avut loc sedinta de deschidere. Intii i-a venit rindul pro-
fesomlui X., care a debitat tot soiul de chestii plicticoase. Ne-am facut
curind nevazuti si am pomit la plimbare prin Imprejurimile orasului care
este inconjurat peste tot de lacuri mici si foarte mici si de paduri raco-
roase; am fost mcintati de privelistea fmmoasa si linistitoare. Este 0
odihna reconfortanta dupa viata din New York ...

Clark University
Worcester, Massachusetts
Miercuri, 8.IX.1909

...Toti oamenii de aici sint foarte amabili ~i au un nivel cultural pla-

cut. Smtem excelent ingrijiti la familia Hall, unde ne refacem zilnic dupa
oboseala newyorkeza. Stomacul meu ~i-a revenit aproape complet, din
dnd in dnd mil. mai zgfndiire pUtin, dar starea generala este buna. Freud
~i-a inceput ieri prelegerile ~i a repurtat un mare succes. Ci~tigam aiei
teren ~i cauza noastra cre~te incet, dar sigur. Am avut astazi 0 discutie
des pre psihanaliza cu doua doamne mai in vlrsta, deosebit de cultivate,
care $-au dovedit foarte informate si cu 0 gfndire libera. Am fost extrem

362
de mirat, dici ma a~teptasem la rezistente. De curind am avut un garden
party mare eu cindzeci de oarneni ~i am fast inconjurat de cinci cucoane.
Am putu! chiar sa fae glume engleze~ti - dar in ce englezeasca! Miine
tin prima conferinta, insa mi-a pielit orice spaima, ciici auditoriul este
mofensiv ~i doar domic sa afle noutati, ceea ce, in fond, ii 9i putem oferi.
Se spune ca vom fi numiti simbata viitoare, eu mare pompa, doc tori
honoris causa ai Universitatii. Seara va avea lac oformal reception. Fortat
de imprejurari. iti trimit 0 scrisoare scurta, dici familia Hall a invitat
astazi in cinstea noastdi citeva persoane lafive o' clock. Am fast 9i inter-
vievati de Bostol1 Evening Transcript. Sintem aici oarnenii zilei. Ne face
bine sa traim a data 9i aceasta fateta a vietii. Simt cii libidoul meu sa-
vureaza asta eu inghitituri mari...

Clark University
Worcester. Massachusetts
14.IX.1909

...Aseara a avut lac eu ta-'ll-tarn 0 mare mascarada, eu toate robele ro~ii

9i negre posibile ~i palari! patrate eu Giueur! de auf. Am fast promovat,
in eadrul unei ceremonii fastuoase, la rangul de Doctor of Laws honoris
causa, 9i Freud la fel. Am voie sa adaug aeum in urma numelui meu
L.L.D. Impunator, nu-i asa? Astazi, prof. M. ne-a dus cu automobilulla
margii1ea unui lac fmmos pentm IUllch. Peisajul a fast incmtator. Asta-seara
se tine in easa Hall inca 0 private conference despre psychology of sex.
Timpul ni se umple intr-un mod teribil. In asta, arnerieanii sint eu ade-
varat maestri, de ab!a-ti lasa timp sa resphi. Dupa toate aceste minuni
S1.l1tearn ostenit 9i mi-e dor de linistea din munti. 1mi vijlie capu!. Aseara
a trcbuit sa lin eu oeazia numirii un discurs improvizat in fata a vreo trei
sute de persoaneo
... Ma bucur grozav sa ajung din nOli pe mare unde suf1etul rascolit
i~i poate reveni datorita lini9tii si intinderii nesfir~ite. Aid ne gasim intr-un
virtej aproape continuu. Mul~umesc lui Dumnezeu ca mi-arn recapatat in-
treaga capacitate de a gusta si savura, a~a di ma pot bucura de toate. Iau
acum cu mine in fuga tot ce se mai peate apuca, iar apei ma voi Ugezasatu!...

P.'s Camp
Keene Valley
Adirondacks, N.Y.
16.IXo1909, 8 1/2 a.m .

... Ai fi nespus de uimita daca ai vedea unde arn aterizat acum in

aceasta ~ara a posibilitatilor realmente nelimitate. Slnt intr-o cabana mare
de lemn care are a singura ineapere, in fata mea e un imens ~emineu zidit,

363
facut din caramida nears a, Cll a gramadii mare de lemne inaintea lui, iar
Ia perete: 0 droaie de vesela, multe cih1i~ialtele asemenea. Cabana em-
conjurata de 0 veranda acoperita :;i daca pa~e~tiafara, nu vezi Ia mceput
dedt pomi: fagi, brazi, pini, tuia... totul ni\el straniu, iar ploaia susura
dulce, scurgindu-se blInd. Printre copaci se zarqte un peisaj montan,
acoperit eu piidure. Cabana se afla pe un versant, ceva mai jos sint io-
~irate vreo zece CaSU\ede lemn, ici locuiesc femelle, cola barba\ii, iei
este bucatiiria, cola restaurantul, intre ele pasc vad ~i cai. Cad aici s-au
instalat doua familii P. ~i 0 familie x., cu personalullor de serviciu cu
tot. Daca 0 iei in susul piriului care curge prin rata, ajungi in p3.dure~i
descoperi foarte curind ca este vorba de 0 pacture virgina nordica. Solul
e alcatuit din grohoti~ din epoca glaciara, acoperit eu un covor moale
~i gros de mu~chi ~i feriga; deasupra, prabu~itil.intr-o dezordine sii!-
batid!., 0 incolacire de crengi ~i trunchiuri marl ~i putrezite, din care se
ridica din nou capaci tineri. Daca urci mai departe pe ciirarea moale,
acoperita numai eu lemn putrezit, ajungi mtr-o zona de cring extrem de
des, intre\esut Cll mure, zmeura ~i 0 combina\ie ciudata intre cele doua.
Mil de pomi inal(i ~imorti (i~nescgolft;)idin desi~. S-au prabu9it cu miile
~i,in cadere, au alcatuit 0 inc1lciturade nepiitnms. Te furi~ezica\1irlndu-te
pe ~i pe sub trunchiuri groase de copaci, cazi, dUdnd peste lemn putred,
in gauri adinci, dai pe drum de urme de cerb; ciodinitorile au ciocanit
in pomi gauri marl cit capul. Pc alocuri, un cieion a smuls din pfurJnt
sute de copaci uria~i, care searnana cu sequoia, a~ainclt acum riidacinile
Ii se ridica spre eer. Un incendiu a pustiit eu ni~te ani in urma 0 zona
de p3.durece se intinde pe citeva mile. In sIIT~it,ajungi pe un virfrotund
de stmca, inalt de peste J000 m, ~i de acolo prive~ti in jos spre un peisaj
glaciar sii!batic, Cll dmpii ~i lacuri, aeoperit camplet de piidure virgina
inca din epoca glaciara. Acest (inut straniu ~i siilbatic este sHuat la extre-
mitatea nord-esticii a Statelor Unite, in statuI New York, aproape de gra-
ni\a canadianii. Aid mai traiesc ur~i, Jupi, cerbi, elani, pord spino~i. $i
~erpi sint peste tot. Chiar ieri, la sosirea noastra, ne-a intimpinat unul
lung de doua picioare. Nome ca in regiunea asta nu exisHi ~erpi eu clo-
patei, in sehimb se pot intilni multe exemplare la citeva ore distan\a, pe
malurile lacurilor mai ealde George ~i Champlain. Locuim intr-o cabana
midi, iar obieetul pe care dormim este ceva intre hamac ~i pat de
carnpanie ...
ered cli ar trebui sa venim 0 data impreuna aici, este am de pHi-
eut! Peste tot unde ai cuno~tin\e, e~ti [ratai ~i ingrijit minunat. Sintem
toti de aeord ca de pe urma acestei calMorii ne vor ramine cele mai
frumoase amintiri. Freud l~i eroie~ie drum eu un zimbet filazofie prin
asHi lume pUna de pitoresc. In ceea ce mil privqte, particip intens la
tot ~i-mi place. Dadl ar fi sa iau cu mine tot ce a~ putea lua, nu mi-ar
ajunge nici doua luni. Este bine sa pledim atit timp elt incii este atit
de frumos ...

364
 Albany, N.Y.
18.IX.1909

... Mai sint doua zile pina la plecare! Totul e ca-ntr-un v1:rtej.leri ma
aflam inca pe un virf stincos gola9' la 0 altitudine de aproape 1700 m,
in mijloeul unor piiduri virgine imense 9i privearn in deplirtare spre
infiniturile albastre ale Ameridi, inghefind pina in maduya oaselor in
yiutul reee ca ghea(a, iar astazi sint in viltoarea citadina din Albfu"1Y,
eapitala statului New Yark! Cele 0 suta de mii de impresii pe care Ie iau
eu mine din aceasta lara a minunilor nu se pot deserie eu ajutorul eon-
deiului. Tottll are implicafii mult prea vaste, este mult prea mare $i
incalculabil. Ceva ce mi s-a clarificat treptat in ultimele zite este re-
eunoa9terea cli un ideal de posibilitate de viatii a devenit aid realitate.
Blirbatilor Ie merge aiei atlt de bine pe elt 0 permite gradul de civiliza\ie,
iar femeHor - prost. Am vP'zutaiel lucruri care iti suscitii eea mai mare
admiratie 9i altele care te provoaca la 0 meditatie profunda asupra
dezvoltlirii sociale. Simem, in ceea ee prive9te civiliza\ia tehnidi, la 0
distan\a de muite mile in urma Amendi. Dal' toate astea costa ingrozitor
de mult sl poa..rtadeja in sine germenele sffr~ituluL Trebuie sa-ti po-
vestesc multe, foarte mu!te. Ce-am trait in aceasta cali1torie nu voi uita
niciodatii. Dar acurn sintern obositi de America, Milne dimineata pleeam
la New York. iar pe 21 septembrie, In largui mlirii en noi L..

NorddeutscherLloyd, Bremen
Nava "Kaiser Wilhelm der GroBe"
22.lX.1909

... leri mi-am scuturat prafui Amerieii de pe taIpi, eu inima u~oara

~i eapul ea dupa 0 mahmureaiil, cad Y.-ii m-au primit eu 0 ~ampa..'1ie
m1nunata... Cu abstinenta a..'11ajuns acum - in ceea ce priYe~teprincipiile
- pe un teren fame ~ubred, a9a cii onoarea ma obliga sa ies di.'1asoeiatiile
mele de cumpatare. IvEirturisesc ca sint un adevlirat paditos ,?isper ea
voi putea astfel sa fezist filra emotie pe viitar la vederea unul pahar eu
vin, s1 anurne a U11uianebiiut. Asa-1intotdeauna, numai fmctul oprit te
atrage. Cred ca Il-ar !reolli sa-mi interzic prea multe ...
C1iUitoriaa mceput ieri la ora 10; stlnga - tumurile foarte inalte
1...'1

ale zglrie-norilor albictosi 9i rosietid din New York City, in dreapta-

co~urile fumeginde, docurile etc. din Hoboken. A fost 0 dimineatii ee-
toasa. Curind New York-ul a displirut ~i nu dupa mult timp a inceput
hula. La nava-far ne-am desplirtit de pilatul american si am ie~it in larg,
"in de~ertul trist al mani". Este ca intotdeauna de 0 maretie ,?isimplitate
cosmica ~i si!este la tacere, caei ce-ar putea rasti omul aid, mai ales
f1oaptea, dnd oeeanul este singur eu eeml instelat? Privim muti in de-
pihrtare, renuntlnd la orice t:ufie, in vreme ce multe cuvinte 9i irnagini
365
vechi ne tree prin minte: 0 voce dulce roste$te ceva despre batrina,
infinita "mare care vuie~te in departiiri", despre ,.valurile mfu:ii ~i ale iu-
bilii"l, despre Leueoteea, zeita dragala$a care, ti~nlnd din spuma valu-
rilor agitate, il pregate$te lui Odiseu, eel obosit de atita drum, valul de
perle eel fin $i salvator. Marea este ea muzica, are in sine $i atinge toate
visele sufletului. Frumusetea ~i maretia marii constau In aceea dl ea ne
eonstringe sa coborim in striifundurile rodnice al propriului suftet uncle
ne confruntam cu noi in~ine, autoerelndu-ne, animind ,.de~ertul trist al
mani". Acum inca slntem obositi de "chinul acestor din urma zik' $i
refleetam ~i facem ordine, eu ajutorul unei mUDci a incon~tientului, prin
tot ceea ce a rasco!it America ln noLo

Norddeutscher Lloyd, Bremen

Nava "Kaiser Wilhelm der GroBe"
25.IX,1909

... leri s-a iscat 0 furtuna care a durat toata ziua, prelungindu-se pina
spre miezul nOPiii. Cea mai mare parte a zilei am stat in fata, sub puntea
de comanda, intr-un lac iniiltat $i ferit, $i am admirat spectacolu! grandios
oferi! de coamele valurilor rostogolindu-se spre noi ~i revarslnd un nor
invirtejit de spuma peste vapor. Acesta lncepu sa se clatine cumplit din
cauza mliului $i, de mai multe ori, asupra no astra se abaturii aversele
sMate. Se facu reee, a$a ca ne-am dus sa bem un ceai. Acolo lnsa, creierul
se scurse pe canalul spinal $i cauta sa se ridlce din nou, impingj'nd pe
sub stomac in sus. De aceea m-am retras in pat, unde m-am simtit curind
faarte bine ~i am servit chiar 0 cina placutiL Din dud ln dna, afara se
izbea dte un val de vas, tunlnd $i bubuind. Toate obiectele din Indpere
prins era viala: perna canapelei se tIn In semiintuneric pe jos, un pantof
care zikuse pe podea se ridid, p1ivi uimit de jur-lmprejur 5i se duse apci,
tlrslindu-se incet, sub sofa; pantoful care statea In picioare se lasa obosH
pe 0 parte $i 0 porni dupa celalalt. Acum insa spectacolul se modifidi.
Dupa cite am observat, pantofii se dusesera sub sofa, pentm a Iua de
acolo valiza 5i servieta mea; toata societatea a pomi spre geamantanui
eel mare de sub pat; 0 mined a camasii mele de pe sofa Ie facu un semn
pHn de dor, iar in interiorul dulapurilor $i a! sertarelor rasunara fO$nete
~i pacanituri. Deodata, sub podeaua mea - un cumplit vuiet, pinit,
trosnet, zomait. Caei una dintre bucatarii se aHa jos, chiar sub cabina
mea. Dintr-un foe, cinci sute de farfurii se trezisera din somnolema lor
asemanatoare mortii $i, printr-un salt Indraznet, pusesera capitt rapid

I Des Meeres ulld der Liebe Wellen, titlul unei tragedii a scriitom!Ul viencz
Franz Grillparzer (1791-1872), despre iubirea dintre Hero ~i Leandm
(Il. t.).

366
zadarnidei sortii lor de sclave. In eabinele din jur, gemete inexprimabile
tradau seeretele menuului. Am dormit minunat, iar de azi-dimineatii v1n-
tul a inceput sa bata dintr-o alta directieoo.

Din scrisorile luz"Freud ditre lung!

16 aprilie 1909
Viena, IX, Berggasse 19

Draga prietene,
oo'Este remarcabil ca exact in seara in care eu v-am adoptat fomlal
ca fiu prim-nascut $i v-am uns urma$ :;;iprint mO$tenitor - in partibus
illfidelium - dumneavoastra m-ati destituit din derr.nitatea mea de tata,
destituire ce pare a va fi plikut la fel de mult ca mle instituirea persoanei
dumneavoastra in dernnitatea respectiva. Acum mi-e teama sa nu recad
fata de dumneavoastra in wIul de tata, dad va vorbesc despre punctul
meu de vedere refelitor la fenomenul spiritelor zgomotoase (Poltergeister);
trebuie insa s-o fac, fiindca lucrurile stau totu$i altfel dedt ati putea crede.
Asadar, nu neg ca experimentul $i comuniciirile dumneavoastra mi-au
lasat 0 impresie putemica. lVIi-am propus sa observ fenomenul dupa
plecarea dmnneavoastra si va dau aici rezultatele.ln prima mea camera
trosneste tot timpul, acolo unde cele doua stele2 egiptene grele stau pe
rafturiie de stejar ale bibliotecii; asta este deci evident. In cea de-a doua,
acolo unde am auzit noi zgomotul, trosneste foarte rar. La ineeput am
crezut ca s-ar putea considera aceasta un fel de dovadii, dad zgomotul
atit de frecvent elt timp ati fost dumneavoastra prezent nu s-ar mai fi
auzit deloc dupa ce ati pleeat - or, de atunei s-a repetat deseori, insa
niciodata in legiitura eu gindurile mele $i niciodata dnd ma gindeam la
dumneavoastra sau la problemele dunmeavoastra specifice. (Nici acum
- adaug ca provocare.) Observatia i$i pierdu insa curind valoarea din
alta cauza. Credulitatea mea sau eel putin disponibilitatea mea in a erede
disparu 0 data ell vraja prezentei dumneavoastrii aid; din fu'1umite motive
launtrice mi se pare iaraSi total improbabil sa se petreaca un lueru de aeest
gen; mobilierul lipsit de spirite sta tacut in fata mea, asemenea naturii
lipsite de zei in fata poetului, dupa dlsparitia zeilor Greciel.
Imi pun deci din nou ochelarii de tata eu rame din com si Ii atrag
atentia fiului drag sa-Si pastreze eapullimpede $1mai degraba sa nu vrea
sa prieeapa ceva ciecit sa aduca jertfe atlt de mali cauzei intelegerii; Si,
dind din cap ell intelepciune in legatura eu problema psihosintezei,
gindese: Da, ee sa-i fad, a~a-s tinerii, se bueura eu adevarat numai atund

1 Cu autorizatia amabila a lui Ernst Freud, Londra (11. ed. germ.).

2 V. nota 2 de la p. 167 (11. t.).

367
cind n-au nevoie sa ne tirasca ~i pe noi dupa ei, numai atunci dnd noi
nu putem tine pasul, caci ni se taie rasuflarea ~i avem picioareie obosite.
Atunci, folosindu-ma de dreptul conferit de anii mei, devin vorbiire~
~iva povestese despre 0 alta chestiune dintre cer ~ipamint, care nu poate
fi inteleasa. Aeum citiva ani am deseoperit in mine convingerea cii voi
muri intre 61 ~i 62 de ani, eeea ce in acel moment mi s-a paTutinca un
termen Yndepartat. (Numai opt ani ma mai despart aeum de el.)l Am
pleeat apoi eu fratele meu YnGreeia ~i am eunoscut 0 senzatie de-a
dreptul nelini~titoare vazmd cum cifra 61 - sau 60 YnIeg1ituracu 1 ~i
eu 2 - se repeta ell oriee oeazie la toate abieetele care aveau un numar,
mai eu seama la mijloaeele de transport - ceea ee arn 91notat cu con-
~tiinciozitate. Cind am ajuns la hotelul din Atena ~i ni s-au dat eamere
la etajulYntli am rasuflat U9urat,sperind sa scap de atmosfera apaslitoare,
cad aid nu putea intra in discutie nr. 6 I. Da, dar am primit nr. 31 (cu
spiritul meu fatalist I-am V3.zuttotu~i ca pe jumiltatea lui 61-62) ~i
aeeasta cifd mai desteaptli si mai iute s-a dovedit mai eonsecventa in
urmiirire decit prima. De la calatoria de intoarcere ~i pilla foarte de
eurind, acest 31, asociat bueuros eu un 2, mi-a riimas fidel. lntrucit am
si anumite zone in sistemul meu in care sint numai avid de cunoa~tere
~inicidecum supersti~ios, am incercat de atunci sa fac 0 analiza a acestei
convingeri. Iat-o! Convingerea mea i~i are r1idiicinile in anul 1899.
Atunci s-au petreeut simultan doua evenimente. In primul rind, am seris
Interpretarea viselor (care, eu 1900, este postdatata), in al doilea rind, mi
s-a dat un nou numar de telefon, pe eare-l mai am ~i azi: 14362. Un
element camun se paate siabili usor intre aceste doua fapte; in 1899, eilld
an1 seris lnterpretarea vise/or, aveam 43 de fuli. Ce alteeva era oare mai
la illdemina dedt ideea cli eelelalte dfre urmau sa semnifiee sfir~itul
vieiii mele, deei 61 sau 62? Deodata exista metoda in oriee sminteala
sau absurditate. Superstitia ea voi muri iutre 61 'Ii 62 de ani se dovede~te
a fi eehivalenta ell eonvingerea ea mi-am implinit eu eartea despre vise
opera vieiH, ea nu mai trebuie sa spun nimic 'ii pot muri !ini:;tit. Veti fi
de aeord ea nu mai suna atit de absurd dupa aeeasta experieni1LDe altfel,
Ynspatele acestor lueruri zace influenta tainic? a lui W. FlieB; superstiiia
s-a declan~at in anul ataeului sau.
Aid ve~igasi din nou confirmata natura specific evreiasca a misticii
mele. In rest sint inclinat sa spun doar ca aventuri ca aeeasta ell cifra 61
se explidi prin doua momente, mai intii prin ateniia, amplifieatii enorm
prin ineon~tient, care vede a Elena in fiecare femeie, ~i 1.\1al doilea rind
prin "solieitudinea hazardului" prezenta in mod incontestabil, care joaea
aeela~i rol in formarea halucina~ii1or,preeum solicitudinea somatica in
simptomul isteric ~i cea lingvistica in joeurile de cuvinte.

1 Freud a muri! la Vlrstade 83 de ani (n. t.).

368
 A~tept deci en interes sa ailn ~i alte a.rnanunte despre cercetarile
dumneavoastra complexe legate de problema fantomelor, ca despre 0
duke 51 gratioasa amagire pe care eu insumi n-o impartasesc.
eu salutari cordiale dumneavoastra, sotiei 5i copiilar,
Al durruleavoastra
Freud

12 mai 1911
Viena, IX, Berggasse 19

'" '" .
iJraga pnetene~
... ;;;t1u ca va liisati ghidat de l!1clinatiile dumneavoastra cele mai
HluEtTiceditre studiul fenomenelor oculte 51nu ma fudoiesc ca veti reveni
ac;;sa ell 0 tnC3.Ieatur2i. flu se poate face nimic contra acestui lucru
5i e>ricine ascultii de in!.arl\uin~a impulsurilor iui procedeaza drept. Re-
!YUHIC-ledurnneavoastta dobil1dit prin cercetarca problemei dementei va
un timp bun ac:u;':.\l:iei de "mistic". Numai sa nu ne ramineti
pr,:;a mult acolo~ In colonii1e de lu tropice; caei important este sa domne~ti
8~casa...
Va 5alut cordial 31 apcr di 51 dumneavoastra imi veii serie dupa un
lnte.r'!'al Dial scurt de timp.
Ai dumneavoastra credincios
Freud

15 iunie 1911
Viena, IX, Berggasse 19

prietene~
pl':::bleme ale ocuItismului am devenit umil de dnd cu marea
lectie pe care am prirnit-o de la experienta racuta de Ferenczi.1 Promit
sa erect tot ceea ce poale fi f5.cut S&~para eft de ell rezonabiL I~u 0 fac
bucuros~ asta. I)ar hybrisul rneu a fast zdruncinat de-atunci. A~ dari
tare ITluh sa V3~:$tiu fn Qeord ell F. dacii unul dintre dumneavoastra se
hEzardeaza sa intreprinda pasuI periculos al pubiicarii ~i-mi imaginez ea
convenit sa pastrati 0 totala independenta in timpui lucrului...
S31uti).ri cordiale durr,ueavoastra ~i frumoasei case.
Al dumneavoastra credincios
Freud

1 Cf. E, Jones) ~Das Lehen und lVerk van Signnmd Freud (Fiata !ii opera
!tli Signiluzd Freud), Fn1.nkl'urt, 1962~ p. 447 ~. urrn. (n. ed. genn.).

369
 Scrisoare dare sotia [ui, trimisa din Sousse, Tunisia
Luni, 15.III.l920
Grand Hotel. Sousse

Aceasta Africa este incredibilii'

... Din pac ate nu pot sa seriu eoerent; sint prea multe de spus. Num.ai
ci:teva trasaturi rapide de condei. Dupa 0 vreme grea ~i rece pe mare, 0
dimineafa racaroasa in Alger. Case ~i striizi luminoase, pfkuri de capaci
de-un verde sumbru, Cll virfuri inalte de palmieri ridici:ndu-se dintre ei.
Bumuzuri albe, fesuri ro~ii, printre ele gaibenul tiraliorilor Africii, rasul
spahiilar, apoi Gradina Botanicii - padure tropicala vriijita, viziune
indiana; arbori ar;vatta sacri, cu uria~e riidacini aeriene ca ni~te man~tri,
sala~uri fantastice de zei, imense ca intiIldere, cu frunzi~ dens, verde pro-
fund, fo~nind in briza marii. Apoi, treizeci de ore de c31atorie cu trenul
pina la Tunis. Ora~ul arab este Antichitate 5i Ev Mediu maur, Granada
~i pove~tile din Bagdad. Omul nu se mai gfnde5te la sine, ci este dizolvat
in aceasta diversitate ce nu poate fi evaluata 5i cu atit mai putin descrisa:
in zid, 0 coloana romana; 0 evreicii batrina de 0 urltenie greu de zugravit
in cuvinte trece in pantaloni albi bufanti; un strigator se inghesuie cu 0
lncarciHura de burnuzUl1 prin mul\ime si lipa eu sunete guturale, care ar
putea proveni din cantonul ZUrich; un call de cer de un albastru adinc;
o cupola de moschee alba ca zapada; un cizmar coase cu rivna pantofi
intr-o nisa mica 5i boHita; pe salteaua din fata Iui, 0 paUl. calda 51
stralucitoare de soare; muzieanti orbi eu to be si !ilute minuscule cu trei'
coarde; un cersetor, care-i tot numai zdrenle; aburi de la prajituri in ulei;
roiuri de muste; sus, in eterul bineelivinlaL pe minaretul alb, un muezin
dnta rugaciunea amiezii; jos, 0 curte umbroasa, racoroasa, eu coloane
si 0 POa!1:aill forma de po,coava ~i incadrata de majolica, pe zid se liW'lie
in soare 0 pisidi riioasa; un du-ie-vina de ma.l1tale ro~ii, albe, galbene,
albastre, maro, de turbane albe :')ifesuri rqii, uniforme, fete Cll pie!ea
de 1a alb ~i galben-deschis pina la negru ca tikiunele, 0 tirsiiala de papuci
galbeni ~i ro~ii, 0 fofilare tiptila de picioare negre go ale etc., etc.
Dimineata se ridica mare!e zeu ~i umple ambele orizonturi ell bucuria
si puterea lui, :')itot ce-i viu Ii da ascultare. Noaptea, luna este at1t de
argintie si stralueeste cu ° claritate atit de dumnezeiasca, indt nimeni
nu se indoiqte de Astarte.
Intre Alger si Tunis se intind 900 kIn de piirfljnt african., care se inalta
pentm a forma nobilele 9i vastele altitudini ale marelui Atlas; vai largi
~i podi~uri doldora devin, grine si piiduri ve,zi de stejar de pluta. Astazi,
Horus s-a ridicat dintr-un mUlite indepiirtat ~i palid peste 0 cimpie ne-
sfirsit1i, verde 5i maIO, iar din desert s-a pornit un 'lInt puternic, sumnd
Inspre largul marii de un albastm inehis. Pe dealuri ondulate gri-verzui,
resturi galben-maronii de orase romane, pe care pase rarele capre negre;
in apropiere, 0 tabara de beduini cu eorturi negre, camile si magari; tre-

370
nul trece peste 0 camila care nu se putea decide sa coboare de pe linie
~i0 omoar8~; 0 alergatura con1inui1~se striga, se gesticuleaza, siluete albe;
~i tot mereu marea, ba de un albastruadinc, ba sticlind in soarele scin-
teietor de te dor ochii. Din paduri de maslini ~i din palmieri ~l garduri
vii de cactu~i urja~i, plutind in 8.cl1lice sclipe~te in soare, rasare un oras
alb ca zapada, cu cup ole 5i lummi de un alb celest, rasfirat magnit1c pe
a coiin~.; apoi Sousse, cn zidurile ~i tumurilc-i aibe; jos, portul, peste
zidul partuar, marea de un :ilbastru profund; in porl se at1a veliel1l1 ell
cele doua vele latine pe care Ie-am pictal dndva!!!
Te impiedici la tot pasul de vestigii romane; am dezgropat din
panllnt~ eu ajutorul bastonului n1eu~ un vas ron1c.11.
Toate astea sint aoar 0 bilb'i'ial3, mizera, nu de ce-lni spune
Africa, dar ea vorbe~te. Irnagineaza-ti un soare putemic, un aCTlimpcde
ca pe muntii eei TIla11J.ialti, 0 11l:lre Inai albastra dectt ai V3zut vreodata,
toate culorile de 0 foq3. incredibiUi, in piete mal gase~tl de cumpilrat
amforele a,11tice,inchipuie-ti - ~i ce mal luna!!!. ..

,Dintr-o scrisoare catre un tfndr savant

(1952)

...Eu IDsurni ma definesc drept erYlpiric, caci doar trebuie Sfl fiu ~i
ceva onoraoi1. Adesea m! se rcpro~eazil. ca sint un filozof prost ~i
binefnteles ea nu-nli place sa fin ceva 111ediocnl. Ca enlpiric, !T1aCar 3.111
realizat ceva. Unui CiZIT13I bun care se $i considera a fi ca atare doar n-{)
i
sa se t~crie pe piatra funera.ra ca a tryst un paHirier prost~ pentlu ca S-3.
rntlrnplat sa faca 0 data 0 p.ITHirie care nu. s··a potrl'vit.
Limba pe care 0 vorbesc trebuie sa fie echivoca, respectiv ell dublu
sens) pentru a tine cont de natura Si Hspe.ctul ei dublu. Eu tind
cOTI~tient ~i intentional catre exprin1area ell doua intelesuri; c:.lci este
supe-noa.ra univocitatii :?i corespunde naturii fiintei. Conform dispozitiei
mele naturale a~ putea foa.Jie bine sa fiu univac. p.j\.stanu-i greu, este insa
In detrilnentuI ade\/arului. In mod intentionat las sa rasune toate
tcnalitatile :si nUCLl1tarile, fiindca~ elc, pe de 0 parte, siD.t oricum prezente~
iar pc de alta, dau 0 imagine ITlai fidel a a realitatii. Exprimarea univoca
ar-e sens doa.r cind se constatti fapte, IlU lIlsa cirid e vorba de 0 inter-
pretare, cae! "sensu!" nn este tautologie, ci cuprinde lTItotdeauna mai
mult in sine declt obiectul c-Oucret 0.1 enuntului.
Nu si'nt - spus Si mai precis - decft psihiatru; caci problematica mea
escntialiJ., dltre care se lndreapta toate cforturile mele, este tulburarea
sufleteasca - fenoIIlenologia~ etiologia ~;j teJeologia ei. Orlee altceva
joaca la rnine un rol auxiliar. T~uIlia sinn~chernat nici sa fondez 0 religie,
nici sa profesez vreuna. Nu cultiv I1ici 0 filozo:fie~ ci ma gindesc doar
ca, in limitele sarcinii paniculare ce mi-a revenit. sa fiu un bun medic
aI suf1etelor. Acestea sint predispozitiile pe care Ie-arD gasit in mine ~i
-'.-,11
.J,
a~a funqionez ea membru al soeietatii omene~ti. Nu neg nicideeum ca
alti oameni ~tiu mai multe dec1't mine. Eu nu ~tiu, de pilda, cum ar putea
fi faeuta vreodata experienta lui Dumnezeu, desprinzindu-ne de expe-
rienta omeneasca. Daca nu fae experienta Lui, cum pot sa spun di El
exista? Experienta mea este insa foarte ingusta ~i restrmsa ~i, astfel, ~i
eeea ce reveieaza ea ramine, in ciuda presentimentului apasator al in-
comensurabilului, restrins ~i la scad omeneasca, iar asta vedem cel mai
pregnant dnd ineeream s-o exprimam. Gnd e yorba de experienta, nimie
nu seapa de ambiguitatea psihieului. Experienta eea mai mare este tot-
odata cea mai mica ~i limitata, ~i de aceea ne ~i sfiim sa vorbim prea
tare despre ea sau, eventual, sa mai ~i filozolam pe seama ei. Smtem prea
mici ~i prea nepotriviti, ea sa ne putem permite 0 asemenea indrazneala.
De aceea prefer limbajul eehivoc, caci el tine cont in acee~i masura de
subiectivitatea reprezentarilor arhetipale ~i de autonamia arhetipului.
"Dumnezeu", de exemplu, inseamna pe de 0 parte un ens potentissimum1
inexprimabil, pe de alta, a aluzie extrem de inadecvata ~i 0 expresie a
incapacitatii ~i perpIexitatii umane, deci 0 tdire de natura elt se poate
de paradoxaHi. Spatiul sufletului este imens ~i pI in de realitate vie. La
marginea lui se afla secretul materiei ~i eel al spiritului, respectiv al sen-
sului. Pentru mine, acesta este cadrulin interiorul caruia imi pot exprima
experienta ...

Dintr-o scrisoare catre un coleg

(1959)

... Conceptul de ordine (m ereatie) nu este identiecu eel de "sens".

o fiinta organica nu este nici ea - in ciuda rmduirii ei eare, In sine, are
sens - neaparat plina de sens in contextul general ... Far2. con~tiinta
reflexiva a omului lumea este de un nonsens imens, caci omul e, eonfoml
experientei noastre, singura fiinta care poate eonstata "sensul".
Nu ~tim sa indieam in ce consta faetorul eonstructiv al dezvoltarii
biologice. ~tim insa ca homeotermia si diferentierea ereierului au fost
necesare pentru formarea con~tiintei ~i deci ~i pentru manifestarea unui
sens. Nu se poate imagina prin ee fel de hazarduri ~i riscuri a trecut pro-
cesul de evoiutie, derulat de-a lungul a milioane de ani, al unui lemurian
arboricol, pma la stadiul de om. In acest haos al eontingentelor au aqio-
nat probabil fenomene sincronistice, eare, m momente arhetipale, au putut
efeetua, fata-n fata cu legile eunoseute ale naturii ~i ell ajutorul aeestora,
sinteze ce ne par minl!nate. Cauzalitatea ~i teleologia dau gre~ aici, caci
fenomenele sincronistice se comparta ea hazardul.

1 Fiinta atotputernidi (n. t.).

372
 fntrucit probabilitatea legilor natmii nu alimenteaza cu nimic supo-
zi~ia ca doar din hazard ar putea Iua na~tere sinteze superioare, ca de
exemplu psihicul, avem nevoie de ipoteza unui sens latent, pentru a
explica nu numai fenomenele sincronistice, ci ~i siiltezele superioare. Mai
intii, calitatea de a fi inzestrat cu sens pare illtotdeauna a fi ceva in-
con~tient ~i de aceea nu poate fi descoperita decit post hoc; astfel exista
tot mereu ~i pericolul sa se atribuie sens acolo unde de fapt nu exista a~a
ceva. A vem nevoie de experien~ele sincronistice pentru a putea justifica
ipoteza unui sens latent care este independent de con~tiin~a.
Cum 0 crea~ie n-are un sens recognoscibil fara con~tiin~a reflexiva a
omului, acestuia i se confera prin ipoteza unui sens latent 0 insemnatate
cosmogonica, 0 veritabila raison d' hre. Daca, in schimb, Creatorului I Se
atribuie sensullatent ca plan con~tient de crea~ie, se na~te illtrebarea: De
ce ar organiza Creatorul tot acest fen omen universal, 0 data ce El ~tie
deja unde ar putea sa Se oglindeasca, ~i de ce S-ar oglindi, 0 data ce este
deja con~tient de Sine? De ce ar crea, pe linga omniscientia Lui, 0 a doua
con~tiin~a, inferioara -intr-un fel miliarde de oglinjoare tulburi des pre
care ~tie anticipat cum va fi imagine a pe care 0 pot reda?
Dupa toate aceste considera~ii am ajuns la concluzia ca no~iunea de
a fi creat "dupa chipul ~i asemanarea ..." nu este valabila numai pentru
om, ci ~i pentru Creator: EI este asemanator sau identic cu omul, adica
este la fel de incon~tient ca acesta sau ~i mai incon~tient, caei, conform
mitului incarnarii Se simte chiar obligat sa devina om ~i sa Se of ere
omului ca jerWL.

Theodore Flournoy

in timpul rela~iilor mele cu Freud gasisem ill Theodore Flournoy un

prieten paterno Era deja in virsta cind I-am cunoscut. Din pacate a murit
dvva ani dupa aceea. Pe vremea cind mai eram medic la BurghOlzli, i-mn
citit cartea Des lndes a la Planete Mars, care mi-a Hisat 0 impresie pro-
funda. I-am scris ca a~ vrea s-o traduc in germ ana. Am primit raspuns
abia peste 0 jurnatate de-an; se scuza ca oferta mea ramasese atita timp
fara raspuns. Spre regretul meu, desemnase deja un alt traducator.
Mai tirziu I-am vizitat peFlournoy la Geneva, ~i cind am ajuns treptat
sa recunosc care erau limitele lui Freud, am inceput sa-I fac din cind in
cilld cite 0 vizita, ca sa stam de yorba. Era important pe_ntru mine sa aflu
ce gilldea despre Freud, caci spunea lucruri inteligente la adresa IuL Mi-a
atras mai cu seama atenlia asupra rationalismului iluminist allui Freud,
ceea ce clarifica multe aspecte ale gindirii sale ~i Ii explica ~i unilate-
ralitatea.
in 1912 I-am convins pe Flournoy sa ia parte la congresul de la
Mtinchen, la care s-a produs apoi ruptura dintre Freud ~i nnne. Prezen~a
lui a insernnat pentru mine un suport considerabil.

373
 Aveam in anii aceia - mai ales dupa despar(irea de Freud - senzatia
cit sint inca mult prea tinsx spre a fi de sine statalOr. tv!ai simteam nevoia
unui sprijin $i imi trebuia mal ales eineva eu care sa pot diseuta desehis.
Este ceea ce am gasit in Flournoy, a$a ca el a reprezentat curind pentlU
mine un soi de contrapondere 1a Freud. Cu el puteam sta de vorba $i
despre toate problemele care ma preocupau din punct de vedere $tiin-
(ific, de pilda despre somna.mbulism, despre parapsihologie $i psihologia
religiilor. Dear nu aveam pe atunci pe nimeni care sa fi imparta$it intcre-
sele mele in aceasta privinta. Conceptiile lui Flournoy erau exact pe
aceea$i linie cu ale mele, stimuIlndu-ma in repetate rinduri. Conceptul
de imagination creatrice, care ma interesa in mod deosebit, I-am im-
plUmutat de la el.
Am invatat multe de 10.e1. :tvfaicu seamS. maniera de a considera un
pacient, adh'1cirea plina de simpatie $i ih(elegere in povestea lui. De aceea
am $i preluat un caz de 10.el, $i anume pe eel al lui Miss l'vliHer. In
Transformari si simboluri ale libidolilui (1912) I-am supus unei analize
minu(ioase.
Ma preocupasera inca de mult corela(iile din produsele fanteziilor la
schizofrenici. Flournoy m-a ajutat sa Ie inteleg mai bine. El vedea
problemele in totalitatea lor $1.in primul rind, Ie vedea obiectiv. Pentm
el, importante erau faptele, adica ceea ce se petrece. Se apropia cu pru-
denta de un caz $i nu pierdea niciodata din vedere illtregu1. Impresi: mea
clara despre atitudinea $tiintifica a lui Flournoy era ca avea un approach!
realmente obiectiv, iar asta Illi se parea remarcabil in comparalie cu cele
viizute la Freud. Freud avea un sti! dinamic $i patrunzator: a~tepta ceva
de la cazuriJe pe care Ie trata. Flournoy nu voia nimic. Privea de departe
~i vedea dar. Datorita influenlei lui Freud a.m dobindit multe cuno$tLr1te,
dar multe nn mi s-au clarificat. Flournoy m-a invalat sa iau distanla fala
de obiect $i a sprijinit $i linut treaza in mbe niizuinla catre rinduirea
lucruri!or intr-o perspectiva vasta. Stilul sau era mai curind descriptiv,
nu se lasa in seama presupunerilor $i, in ciuda unui interes viu $i cald
pentm pacient, se tinea mereu fata de acesta la 0 distan\a necesara exa-
minarii. Or, astfel reU$ea sa nu piarda din vedere intregul.
Flournoy era 0 personalitate instruita $i distinsa, foarte fin cultivata,
psihic echilibranta ~i inzestrata cu un simt diferentiat al propor(iilor.
Toate acestea aveau 0 inriurire benefica asupra mea. Era profesor de filo-
zofie $i psihologie. 0 influent a puternicii exercita asupra lui pragma-
tismullui James, un mod de a concepe lucrurile care nu sta in spiritul
german ~i, ill consecinta, n-a obtinut din partea acestuia recunoa$terea
pe care ar fi mentat-o. Pragmatismul este inss. tocmai pentru psihologie
de 0 importanta ce nu trebuie neglijata. Ceea ce am apreciat in mod
deosebit la Flournoy a fast modul sau filozofic de a considera lucrurile

! (Mod de) abordare (n. t.).

374
~i mai cu seama critica Iui bine chibzuita, bazata pe 0 cultura cuprin-
zatoare.

Richard Wilhelm

Pe Richard Wilhelm I-am cunoscut Ia Dannstadt, la baronul Key-

serling, cu prilejul unei sesiuni a ,,~calii inteIepciunii". Era pe la incepu-
tul anilar '20. In 1923 I-am invitat Ia ZUrich, unde a tinut la Clubul de
psihologie 0 conferima despre I Ging I.
Inea inainte de a-I cunoa~te ma ocupasem de filozofia orientala ~i
incepusem prin anul1920 sa experimentez pe baza lui I Ging. Era fn tim-
pul unei veri petrecute la Bollingen, dnd am luat hotanrea sa aprofundez
misterele acestei carti. In lacul tulpinilor de coada-~oricelului care se
falasesc fn metoda clasicii, mi-am tiliat tulpini de trestle. Apoi am ~ezut
adesea ore 1ntregi pe jos, sub pfuul secular, eu I Ging linga mine ~i am
exersat tehnica, raportind unulla altul "oracolele" rezultate, ca intr-un
joc de fntrebari ~i raspunsuri. Reie~eau astfel tat felul de ciudatenii de
netagaduit - corelatii pline de tilc cu propriile-mi procese de gindire,
pe care nu mi Ie puteam explica.
Singura interventie subiectiva in decursul experimentului consta in
aceea ea experimentatorul fmparte miinunchiul de 49 de tulpini ill mod
arbitrar, adica fara sa numere, dintr-o mi~care. EI nu ~tie cite tulpin! se
afla ill fiecare dintre miinunchiuri, dar de acest raport numeric depinde
rezultatul. Toate celelalte manipuliiri sint rfnduite mecanic ~i nu permit
nici 0 interferenta a vointei. In cazul in care chiar exista vreo relatie
cauzala psihiea, atunci aceasta nu poate sa rezide dedt in impfu1irea
aleatorie a miinunchiului (sau, in alta metoda, in eaderea intfmpIatoare
a monedelor).
Pe parcursul illtregii vacante de vara ma preocupara atunci intre-
biirile: Au raspunsurile din I Ging sens sau nu? Daca au, atunci cum se
produc legaturile dintre ~irul psihic ~i cel fizic de evenimente? M-am
lovit tot mereu de coincidente uimitoare care m-au dus cu gilldulla un
paralelism acauzal (0 sincronicitate, cum i-am spus mai tirziu). Am fost
atit de fascinat de aceste experimente, ea am uitat complet sa-mi fac
insemnari, ceea ce am regretat ulterior foarte tare. Mal tirziu am reluat
insa de atftea ori experimentul cu pacientii mei, fncit m-am putut con-
vinge de numfuul relativ mare al raspunsurilor care 0 nimereau vizibil.
Voi da ca exemplu cazul unui barbat mal tinar cu un pronuntat complex
matern. Dorea sa se insoare ~i facuse cuno~tinta Cll 0 fata care i se parea
potrivita. Se simtea insa nesigur ~i se temea de posibilitatea ca, sub

I Carte veche chinezeasca de intelepciune si oracole, ale carei origini se

ami in mileniul al IV-lea a. ChI. (11. ed. germ.).
375
influent a eomplexului sau matern, sa. nu ajunga din nOli, din nebagare
de seama, sub dominatia unei alte marne Gare sa-l cople~easdL Am facut
experimentul cu eJ. Textul hexagramei (rezultatului) sau a suna! astfel:
"Fata este putemica. Nu e bine sa ia cineva in ciisatorie 0 astfel de fata."
Prin 1935 m-am intllnit cu filozoful chinez Hu Shih. L-arn intrebat
des pre I Ging ~i am primit raspunsul urmator:
- 0, nu-i altceva decit 0 culegere de formule magice rarii im-
portantal
Nu cuno~tea metoda practica ~i nici utilizarea ei - a~a sustinea.
Chipurile, ar fi avut doar 0 data de-a face cu ea. In tirnpul unei plimbari,
un prieten i-ar fi relatat povestea sa nefericita in dragoste. Tocmai treceau
pe Jinga un ternplu daoist. I-a; fi spus prietenului sau in gluma: "Aid
poti consulta oracolul in aceasta privinta." Zis ~i filcut. Au intrat im-
preuna in templu ~i i-au cerut preotului un oracoll Ging. El insa pretindea
di nu credea in aceasta absurditate.
L-arn intrebat daca oracolul fusese coreet. La care mi-a raspuns
recalcitrant:
- 0, da ... sigur ca da.
Amintindu-mi de cunoscuta poveste despre "bunul prieten" care face
tot ceea ce nu vrem sa ne atribuim nOlla i'n~ine, I-am intrebat eu precautie
daca n-a profitat ~i el insu~i de acest prilej.
- Ba da, mi-a raspuns, i-a.rn pus ~i eu in gluma a intrebare.
- Si a tinut oracolul cont de ea?
A ezitat.
- Mda, dad se poate spune a~a.
Era clar ca subiectul Ii era neplacut. Ceea ce e personal atecteaza
lineod obiectivitatea.

La citiva ani dupa primele mele experimente eu tulpinile de trestie

aparu I Ging cu comentariullui Wilhelm, Bineinteles ca a.rn filcut imediat
rast de carte ~i am constatat cu satlsfactie oil vedea corelatiile de sens
intr-un chip foarte asemanator eu cel in care m! Ie reprezentasem eu. Dar
Wilhelm cuno~tea intreaga literatura de specialitate 'Ii putea astfel umple
golurile care-mi rilmasesera mie. Clud a venit 1a Zurich am avut oeazia
sa diseut pe larg cu el ~i sa vorbim despre religie ~i filozofie chinezeasdL
Ceea ce mi-a comunicat din abundenp cuno~tintelor lui referireare la
spiritul chinezesc mi-a arutlcat atlli"1ci0 lmnina asupra dtorva dintre cele
mai dificiJe probleme pe care m!. Ie puneo. incoD'itientul european, Pe de
alta parte, I-a mirat nespus ceea ce i-am povest!.t eu in kgatura cu re-
zultatele cercetiirilor mele in domeniul incon~tientului: did a recunoscut
in ele ceea ce considerase pin~. at\Ll1ci a fi exdusiv tradi\ie a fiJozonei
chineze~ti.
Tinar fiind, Wilhelm plecase in China in slujba misiunii crestine ~i
acolo i se dezviiluise lumea spiritualitatii OrientuluL \Vilhelm em 0
persona1itate autentic religioasa, ell vederi largi 31clare. iwea capacitatea

376
sa asculte cu 0 atitudine lipsita de prejudecati revelatiile unui spirit straiu
~i sa savir~easca acea minune a empatiei (Einfiihlung) care-l abilita sa faca
accesibile Europei comorile spirituale ale Chinei. Era adinc impresionat
de cultura chinezeasca; odata imi spuse: "E 0 mare multumire pentru
mine ca n-am botezat niciodata un chinez!" 1.11 ciuda filiatiei sale cre~-
tine nu putea sa nu recunoasca profunda logica ~i claritate a spiritului
chinezesc. Nil era numai influentat de el pina in ramnchi, ci efectiv
cople~it ~i asimilat. Lumea conceptiei cre~tine treeea in planul secund,
dar nu disparea nieiodata cu desavir~ire, ci alcatuia 0 reservatio mentalis,
o rezerva moralii de 0 asemenea importanta incit condition a destinul.
Wilhelm a avut noroeul rar sa-l cunoasca in China pe unul dintre
inte1eptii vechii ~coli pe care revolutia il alungase din interior. Acest
maestru bamn, pe nume Lau Nai Si.ian, I-a initiat in ~tiinta filozofiei
chineze~ti yoga ~i a psihologiei lui I Ging. Datoram eolaborarii eelor doi
barbati editia lui I Ging eu comentmiul ei remarcabil. Ea a adus pentru
prima oara aeeasti:'i lucrare orientala de 0 inegalabila profunzime in fata
ochilor Occidentului intr-un mod viu ~i comprehensibil. Consider ca
public area acestei lucrari este realizarea cea mai de seama a lui Wilhelm.
Cu toata claritatea ~i inteligibilitatea spiritului sau occidental, el a dat do-
vada in comentariulla I GUlg de 0 adaptare fara pereche la ,psihologia
chinezeasca.
Cind a fost terminata ultima pagina a traducerii ~i au ie~it primele
~palturi, batrinul maestru Lau Nai SUan a incetat din viata. Era de parca
~i-ar fi incheiat opera ~i ar fi transmis europeanului ultimul mesaj al
b1imnei Chine muribunde. Wilhelm i-a implinit visul des pre discipolul
fara egal.
Cind I-am cunoscut pe Wilhelm, parea un adevarat chinez, atit in
mimica ~i scris, cit ~i in limbaj. Preluase punetu! de vedere oriental ~i
fusese complet impregnat de vechea cultura chinezeasca. Ajuns in
Europa, s-a dedicat carierei didactice la Institutul chinezesc din Fnmkfurt
pe Main; aici, ca ~i la conferintele lui in fata profanilor, I-au cople~it insa
din nou necesita\ile spiritului european. Aspectele ~i formele cre~tine au
ie~it iara~i tot mai mult la suprafatlL Unele prelegeri tinute de el ~i pe
care Ie-am auzit mai tirziu de abia de se mai puteau deosebi de ni~te
predici.
Retransformarea lui Wilhelm ~i reasimilarea lui la Occident mi s-au
pamt nitel nechibzuite ~i deci periculoase. Mi-a fost teama sa nu ajunga
astfelin conflict cu sine. Cum era yorba, din cite am crezut sa recunosc,
de 0 asimilare pasiva, adica de 0 influentare prin mediu, exista riscul unui
conflict relativ incon~tient, al unei ciocniri a sufletului occidental cu cel
oriental. Daca" dupa cum banuiese eu, atitudinea cre~tina cedase initial
in fata influentei Chinei, acum se putea insa produce contrariul - sfera
europeana putea ci~tiga din nou prioritate in fata Orientului. Or, daca
acest proces are loc fara 0 confruntare con~tienta profunda, atunci

377
planeaza pericolul unui conflict incon~tient care poate afecta ~i starea
sanata\ii fizice.
Dupa ce am ascultat prelegerile lui Wilhelm, am incercat sa-I atrag
aten\ia asupra primejdiei care-l amenin\a. I-am spus textual:
- Dragul meu Wilhelm, va rog sa nu mi-o lua\i in nume de rau, dar
am sentimentul ca Occidentul va cople~e~te din nou ~i ca deveni\i infidel
misiunii dumneavoastra de a trans mite Orientul Occidentului.
- Cred d aveti dreptate; ceva ma subjuga aiei, mi-a raspuns. Dar
ce e de fkut?
Cltiva ani mai tirziu, in timp ce Wilhelm se afla la mine acasa ca
oaspete, avu 0 recidiva a dizenteriei est-asi2.tice pe care 0 contractase cu
vreo douazeci de ani m urma. In lunile urmatoare, starea i se inrauta\i ~i
am auzit di era internat in spital. Am plecat la Frankfurt sa-l vizitez ~i
I-am gas it gray bolnav. Ce-i drept, medicii nu aballdonasera orice spe-
ranta ~i chiar ~i Wilhelm vorbea des pre planuri pe care urma sa Ie traduca
in via\a dnd se va simti mai bine. Am sperat ~i eu impreunii cu el, dar
aveam mdoielile mele. Ceea ce-mi incredin\a atunci imi adeveri banu-
ielile. In visele pe care Ie avea, se gasea din nou pe nesfir~itele carari
ale stepelor asiatice pustii - in China parasita -, acaparat iar de pro-
blema pe care i-o pusese China ~i al direi raspuns Occidentul i-I refuzase.
De~i era con~tient de aceasta problema, nu putuse gasi 0 solutie. Boala
se taragana luni de zile.

La dteva saptamini inaintea mOf\ii lui, ci:nd nu mai aveam de mai

multa vreme ve~ti de la el, am fost tinut treaz, toemai cmd eram pe punctul
de a adormi, de 0 viziune. La patul meu statea un chinez intr-un ve:;;mmt
albastru mehis, cu miinile incruei~ate in mineei. Se inc1ina adinc in fata
mea, ca ~i cum ar fi vrut sa-mi transmita un mesaj. ~tiam des pre ce era
yorba. Ciudata la aceasta viziune era claritatea ei extraordinarii. Nu numai
cii vedeam fiecare rid de pe fata lui, dar ~i fiecare fir din \esatura ve~-
mintului sau.
Problema lui Wilhelm se poate concepe ~i drept conflict intre con-
~tient ~i incon~tient, care la el luase forma up-ui conflict dintre Vest ~i
Est. Am crezut cii-i inteleg situatia, 0 data ce aveam aceea~i problema
ca ~i el ~i ~tiam ce insemna sa te afli implicat mtr-un asemenea conflict.
E-adevarat ca Wilhelm nu se exprimase !impede in fata mea nlei 1a
ultima noastra intllnire. Am observat totu~i cii era extrem de interesat
cInd introduceam punctul de vedere psihologic. Interesul lui dura msa
numai atIt timp elt era yorba despre lucruri obiective, despre meditatii
sau probleme de psihologie a religiei. Aici, totul era in ordine. Dad insa
incercam sa abordez problemele actuale ale conflictului sau launtric, sim-
team de indata 0 ezitare ~i 0 inchidere m sine, caei il atingea pina la
smge; un fenomen pe care I-am remarcat la multi oameni de seama. Este

378
acel Unbetretene, nicht zu Betretende1 al unui domeniu unde nu trebuie
sa se patrunda, care nu se poate fort a ~i nu trebuie fortat, un destin ce
ilL! suporta interventia umana.

Heinrich Zimmer

Pe Heinrich Zimmer I-am cunoscut !a inceputul anilor '30. Citisem

cartea lu! fascinanta, Kunst/arm und Yoga2 ~i-mi dorisem inca de mult sa-l
cunosc personal. Am gasit in el un om genial cu un temperament extrem
de viu. V orbea foarte mult ~i foarte iute, era insa capabi! ~i sa asculte cu
o atentie intensa. Am petrecut impreuna citeva zile frumoase in decursul
carora am purtat discutii bogate in continut ~i colosal de stimulatoare
pentm mine. V orbeam mai ales despre mitologia indiana. Cu aceasta oca-
zie imi povesti cum reactionase la cartea publicata de Richard Wilhelm
~i de mine, Secretui Florii de Aur. Din pacate, la vremea dnd 0 scrisesem,
ealtea lui Z;mrner despre forma a,.'tistica si yoga 1m-era mca necunoscuta,
asa indt nu-i putusem folos; materialul deosebit de valoros pentru mine,
ceea ce am regretat apoi nespus. Cmd Zimmer avu mtre mlini Secretul
Florii de AuI' 5i rasfoi cartea se infurie - a5a mi-a povestit - din cauza
comentariului meu psihologic. Zvirli cartea de perete.
Aceasta reaqie caracteristica nu ma mira, dici imi era cunoscut de
mult, dar numai in mod indirect, cum se manifestase in cazuri asema-
natoare. Zimmer a fast primul sa-mi povesteasca nemijlocit despre acest
subiect. Ca atitia a1tii, reaqionase la cuvintul "psihologic" ca taurulla
culoarea rosie. Doar "sufletul" n-are nimic a face cu astfel de texte care
au un interes pur istorie! Asta poate fi numai 0 dovada de !ipsa de
abordare ~tiintifica, de simple idei fantastice 1
Dupa dtva timp cind Isi rec15tiga judecata ~i astfel 5i constiinta
stiintifica, resirnti 0 anumita euriozitate sa afle ce avea de fapt de spus
psihologia intr-un astfel de eaz. Ridica volumul de pe jos si incepu sa
citeasdi. FEnd un mare cunoscator de literatura indiaria, nu putu sa nu
descopere 0 serie de paralele interesante, pentru care il ajutara foarte mult
pronuntata sa clarviziune artistica si intuitia-i iesita din comun. Spuse -
textual - eu ceva ironie in glas: "Atunci am realizat brusc ca textele
mele sanscrite nu prezentau numai dificultati grama~cale. sintactice, ci
ca aveau, pe linga aeestea, 5i un sens."
Chiar daca aceasta remarea exagerata trebuie inteleasa cum grana
salis, apreciez in mod deosebit miirturisirea lui Zimmer. Este de 0
onestitate neobi~nuita Si reconfortanta, indeosebi daca ne amintim de acei

1Goethe, Fallst II, v. nota de la p. 344 (n. t.).

2KlIllsiform lI11dYoga im illdischell KlIltbild (Forma artistica $i yoga /n
imaginea indica de clllt), Berlin, 1926 (n. ed. germ.).

379
 \
dii minorum gentium! eare ne asigura eu un resentiment prost disimulat
di au ~tiut toate astea de mull.
Din piicate, moartea timpurie a lui Zimmer i-a Iaeut imposibiHi 0
eiUatorie in India. M-am intrebat adesea ce efeet ar fi putut avea asupra
lui eontaetul nemijlocit eu India. M-a~ fi a~teptat la lueruri mari de la el,
avind in vedere deschiderea lui ~i eapacitatea lui de asimilare, eunoa~-
terea profunda a literaturii indice ~i intuiiia lui ie~ita din com un. In loe
de aeestea, Manii I-au ehemat ia ei.

In intreaga sa fiinta, Zimmer a fost un puer aeternus, eare, inaripat

cu un limbaj stralucitor, faeea sa inf10reasea toti mugurii gractinilor
legendelor indiene. I-a imparta~it ~i soarta, dici "tinar moare cel ee e iubit
de zei". ~i Wilhelm a murit prematur, fara insa ca acea latura a "eternului
eopil" sa fi devenit vizibila in aeeea~i masura ea la Zimmer, despre care
aveai senzatia ea inverzea ~i It,f1orea intr-o abundenta inepuizabiHi. Am
banuit totu~i di ~i in Wilhelm se aseundea eeva asemanator in modul cum
a asimilat China sau, mai bine-zis, eum I-a asimilat China pe el. Aut
Zimmer cit ~i Wilhelm aveau 0 naivitate gepjalii. Arnindoi pareau sa
traiasdi in realitate ca intr-o lume striiina, in timp ce fiinta lor eea mai
launtridi urma, neexplorata ~i neatinsa, linia sumbra a destinului.

Completare la Cartea ro~ie

In toa..'llila anului 1959 lung reIua, dupa 0 perioada mai lunga de

indispozitie, Cartea ro:fie, pentm a ineheia ultima imagine, ce ranlasese
neterminata. Nu putu insa sau nu '1m s-o termine nid atunci. Ea avea,
zicea el, de-a faee eu moartea. In locul ei, ~ternu pe hirtie 0 noua diseutie
imaginara mai iunga ~i eare se leaga de unul dintre dialogurile de ineeput
ale diI1ii. Partenerii de diSeutie erau din nou Eliahu, Salomeea ~i ~arpele.
~i de asta data serise eu muM grija, eu tu~ negm, in seriere gotidi
pres~curtata. Ocazional, literele ini(iale erau ornate cu motive pictate.
In ineheiere exista 0 eompletare, singura paginaa aeestei eiJ.rtipe care
a scris-o eu serisul sau de mina obi~nuit; ea se intrerupe in nrijlocul uIlei
fraze. lata textu1:

,,1959.
Am lucrat timp de 16 ani la aceasta carte. M-a tinut departe de ea
cuno~tinta pe eare am faeut-o in 1930 ell alehinria. Inceputul sf'lf~itului
veni in 1928, dnd Wilhelm inri trimise textu1 tratatului alehimic Secretul
Florii de AuI'. Continutul aeestei ciJ.rti gasi atunci dmmul ditre realitate.
N-am mai putut luera la ea.

1 Zei de "ordin inferior" (n. t.).

380
 Observatorului superficialli va piirea ca 0 nebunie, ceea ce ar ti ~i
devenit, dacii n-~ fi putut capta foI1a cople~itoare a evenimentelor ini-
tiale. .stiusem dintotdeauna cii acele evenimente contineau lucruri preti-
oase ~i de aceea n-am ~tiut ce sa fac altceva mai bun decit sa Ie notez
Intr-o carte « pretioasii », adicii scumpa, ~i sa pictez imaginile care mi se
iveau pe dnd Ie retraiam - atlt de bine cit am reu~it s-o fac. .stiu cH de
Inspairrlintator de neadecvata a fost aceasta Incercare, dar, In ciuda unei
munci imense ~i a unor diversiuni, i-am ramas fidel, chiar dadi niciodata
o aHa posibilitate ..."
 Septem Sermones ad lvlortuos
(1916)

lung a pennis ca Septem Sermones ad Mortuos ($apte predici cafre

morti) sa apara sub forma de bro~ura pentm un cere privat. Daruia oca-
zional clte una prietenilor. Nu s-uu putut proema niciodata fn librarii. Mal
tirziu ~i-a numil aceasta acfiune un "pikat de ti'1erete" ~i a regretat-o.
Limbajul corespunde aproximativ celui din Cartea rD$ie. Faia de
discutiile infinit de lungi Cll figuri LTlterioare din Carrell ro"ie, Septem
Sermones reprezinta un tol inchis in sine. De aceea au fast alese ca
exelnplu. Ele transmit 0 irripfesie~ chiar daca fragrnentara, i:~. ceea ce-l
\inuse pe lung sub tensiune intre ani 1913 -1917 ~i a ceea ce crease e1
atunci.
Scrierea contine "luzii imagistice sau a..l1ticipariideatice caTe au jucat
ulterior un rol in opera ~tiintitica a Iui .lung, mai ales natura contradictorie
a spiritului, a vietH ~i a asen;iunilor psihologice. Gt,direa in paradoxuri
a fast ceea ce-l atrasese pe lung la gnosticL De aceea S-;I Identificat aid
Cll gnosticul Basilides (mceputul secolu1ui a1 II-lea) $1 s-a tinut in parte
$i de terminologia acestuia, de exemplu: Dumnezeu ca ABRAXAS. Aceas-
ta a corespuns unul .ioc inten\ionat de mlstific:rre.
lung $i-a dar numai dupa ezitiiri $i "de dragul onestitatil" cOTIsim·
tamintul ca Septem Sermanes ad Mortuas sa fie publicate in canea iul de
amintiri. Rezolvarea anagramei din finalul cfu:tii n-;j, deZVfuUlt-O nici~
odata.
 VII SERMO~"'ES AD MORTUOS

Cele $apte fnl'a(aturi carre mur(f. Scrise de Basilides la Alexandria,

ora$ul unde Esrul atfnge Vesrul

Senna I

Ivlortii s-au intors de la Ierusalim, unde n-au gasit ce-au cautat. M-au
rugat sa-i las sa intre, si mr-au cerut invi1\11tura, si astfel am ineeput sa-i
invat:
Aseultati dad: ineep eu nlmieul. Nimicul este acelasi lucru eu plinul.
In infinitate, pHn este aeelasi lucru eu gal. Nirnicul este gol 5,iplin. Puteti
spune la fel de bine 5,1altceva des pre nimic, de pild1i ca este alb sau
negru, ca nu este sau este. Ceva infinit si etem nu are proprieti'iti, intrucit
are toate proprietiitile.
Nimicul sau pHnul Te nurnirn PLEROMA. Acolo inHiul1tm, gindirea 5,i
fiinta inceteaza, del ceca ce este etem 5,iinfinit nu are proprietati. In ea
nu este nimeni, pentru dl atunci el ar fi diferit de pleromii si ar avea
proprietati, care l-a1' distinge de plerorna ea fiind eeva diferit.
In pleroma nu este nimic si este tot: nu merit a sa meditiim asupra
pleromei, del asta ar insenma sa ne dizolvam pe noi Insine.
CREA TURA iln este in pleroma, ci in sine insas!. Pleroma este inceputnl
s,i sfirs,itul ereaturii. Trece prin ea, asu cum lumina soarelui patmnde peste
tot prin aer. Desi pleroma patrunde In intregime, ereatura nu are parte
de ea, dupa cum un corp ell desavir~ire transparent nu devine nid lurni-
nos S,1 niei intunecat prin lumina care il strabate.
PHnd 0 parte a etemului ~i infmitului, noi sintem iilsa pJeroma 'insas,i.
Dar nu avem pfu"'tede ca, ci sintem la 0 depiirtare nesf1r~ita de pleroma,
nu spatial sau temporal, ci ESENTIAL, caei, in calitatea noastra de erea-
tura limitata in timp s,i spa\iu, ne deosebim in esenia de plerorna.
Cum si-ntem insa parti ale pleromei, ea se afla si in noi. Pleroma este
infinita, eterna s,iintreaga pina ~i in punctul eel mai mle, cad mie si mare
sint proprietiiti eontinute in ea. Este nimicul, care-i peste tot intreg ~i
eontinuu. De aceea vorbese numai simbolie des pre creatura ea parte a
pleromei, did pleroma nu este de fapt nici.'lieri divizata, 0 data ce este
nimicuL Noi sintem ~i intreaga pleroma, intmdt, simbolie, pleroma este
eel mai mie punet (numai presupus, nu care fiinteaza) in noi ~i infinitul

3R3
 firmament dimprejurul nostru. Dar, in fond, oare de ce mai vorbim despre
pleroma, dad ea este tot ~i nimic?
Vorbesc despre ea ca sa incep de undeva, ca sa va alung iluzia ca
undeva, fie afara, fie inauntru, exista ceva stabilit dinainte sau in vreun
fel determinat dinainte. Tot ce este a~a-zis stabilit sau determinat este
numai relativ. Numai ce este supus schimbarii e stabilit ~i determinat.
Ceea ce-i transformabil este insa creatura, a~adar, ea este unica sta-
. bilita ~i determinata, caei are proprieta~i, ba chiar este ea insa~i pro-
prietate.
Se ridica intrebarea: Cum a Iuat fiin~a creatura? Creaturile au luat
fiinta, nu insa creatura, deoarece ea este proplietatea pleromei inse~i, la
fel ca ~i noncrea~ia,~moartea etema. Creatura este intotdeauna ~i pretu-
tindeni, moartea este intotdeauna ~i pretutind~ni. Pleroma are totul,
diferen~iere ~i nediferentiere.
Diferentierea este creatura. Ea este diferita. Diferentierea este natura
ei, de aceea ea ~i diferentiaza. Omul diferentiaza, caci natura lui este dife-
rentierea. De aceea el diferentiaza ~i proprietati ale pleromei care nu sinL
El Ie diferentiaza pomind din propria lui natura. De aceea omul trebuie
sa vorbeasca despre proprietati ale pleromei care nu sint.
Voi spuneti: Ce fOSt are sa se vorbeasca despre eIe? Doar ai spus
chiar tu ca nu merita sa ne glndim la pleroma.
Va zic toate acestea pentm a va elibera de iluzia tii ne-am putea gindi
Ia pleroma. Daca diferentiem proprietatik pleromei, atunci vorbim din
diferentierea noastra ~i despre diferentierea noastra, dar n-am spus nimic
des pre pleroma. A vorbi insa des pre diferentierea noastra este necesar
ca sa ne putem diferenp.a suficient. Natura noastra este diferentiere. Daca
nu sintem credincio~i acestei naturi, atunci ne diferentiem insuficient. A~a
ca trebuie sa facem diferen~ieri ale proprietatilor.
Voi intrebati: ~i ce-i rau daca nu ne diferentiem?
Daca nu diferentiem atunci ajungem undeva dincolo de propria nOaStra
natura, dincolo de creatura ~i cadem in nediferentiere, care este cealalta
proprietate a pleromei. Cadem in pleroma ins~i ~i renuntiim sa mai fim
creatura. Cadem prada destramiirii in nimic.
Asta e moartea creaturii. Murim deci in masura in care nu diferen-
tiem. De aceea, stradania natural a a creaturii se indreaptil. catre diferen-
tiere, catre lupta contra inceputului pril'lordial, catre egalitatea periculoasii.
E ceea ce se nume~tePRINCIPIUM !NDIVIDUATIONIS. Acest principiu este
esenta creaturii. Vedeti de aid de ce nediferentierea ~i nondistingerea
constituie un mare pericol pentm creatura.
De aceea trebuie sa diferentiem proprietatile pleromei. Proprietatile
slnt PERECHILEDE CONTRARII,ca:
Efidentul & Ineficientul,
Plinul & Golul,
Viul & Mortul,

384
 Diferitul & ldenticul,
Luminosul & Intunecatul,
Fierbintele & Recele
Forta & Materia,
Timpul & Spatiul,
Binele & Raul,
Frumosul & Untul,
Unul & Multiplul etc.
Perechile de contra..•.ii slnt proprietatile pleromei care nu smt pentru
ca se anuleaza.
Intrucft slntem pleroma fnsii~i,avem si toate aceste proprietiiti m noi;
cum fundamentul naturii noastre este diferentierea, avem proprietiitile in
numele ~j sub semnul diferentierii, ceea ce inseamnii:
1. Proprietiitile smt diferite ~i separate in noi unele de altele, de aceea
nu se anuleazii, ci sint eficiente. De aceea sfntem victima perechilor de
contrarii. In noi, pleroma este dezbinatii.
2. Proprietiitile apartin pleromei, iar noi putem ~i trebuie sa Ie po-
sedam sau sa Ie triiim daar In numele ~i sub semnul diferentierii. Noi
trebuie sa ne diferentiem de proprietiiti. In pleroma ele se anuleazii, in
noi nu. Diferentierea de ele elibereaza.
Dacii aspiram la bine sau la frumos, uitam de natura noastra care este
diferentiere ~i eadem prada proprietatilor pleromei, care sint perechile
de contrarii. Ne striiduim sa dobindim binele ~i frumosul, dar, totodata,
cuprindem ~i raul si untul, caci ele sint m pleroma una cu binele si
frumosul. Daca raminem msa credinciosi naturii noastre, si anume dife-
rentierii, atunci ne diferentiem de bine ~i frumos si, astfel, si de rau si
unt, ~i nu eadem in pleroma, adiea in nimic ~i in destramare.
Voi replicati: Ai spus ea si diferitul si identicul sint proprietati ale
pleromei. Cum este dadi aspiram la diferenta? Atunci nu sfntem cre-
dinciosi naturii noastre? Si trebuie sa eadem prada ~i egalitiitii, dacii as-
piram la diferentii?
Sa nu uitati eli pleroma n-are propriet1iti. Noi Ie cream prin gindire.
Daea aspirati deci la diferenta, la egalitate sau la oricare alte proprietati,
atunci a~pirati la ginduri care vin inspre voi din pleromii, si anume
gillduri despre proprietiiiile nonexistente ale pleromei. Alergind dupii
aceste ginduri, cadeti din nou in pleroma ~i atingeti in acela~i timp
diferenta si egalitatea. Nu gindirea voastrii, ci fiinia voastrii este diferen-
tiere. De aceea, nu trebuie sa aspiraii la difereniii, ~a cum 0 gindiii voi,
ci LA FIINTA YOASTRA. De aceea nu exista in fond decit 0 aspiratie, ~i
anume aspiraiia la propria fiinia. Daca aii avea aceasta aspiraiie, n-ar
trebui sii ~tiii absolut nimic despre pleromii si proprietatile ei si tot ati
ajunge graiie fiiniei voastre la te1ul corect. Insa mtrucit gfndirea instriii-
neaza de fiinia, trebuie sa va mviii stiinta cu ajutorul ciireia va puteii iine
gmdirea in fnu.
385
 Senno II

Mortii stateau in noapte de-a lungul peretilor si strigau:

Vrem sa stirn despre Dumnezeu. Unde este Dumnezeu? Dumnezeu
este mort?
Dumnezeu nu-i mort, este la fel de viu ca pururi. Dumnezeu e crea-
tura, caci este ceva definit si de aceea diferit de pleroma. Dumnezeu este
proprietate a pleromei, si tot ceea ce am spus despre creatura este valabil
si des pre el.
E! se deosebeste insa de creatura prin aceea ca este mult mai ne-
des Ius it si mai nedeterminabil dedt creatura. EI este mai putin diferit
dedt creatura, dci fundamentul fiintei sale e abundenta eficienta, si nu-
mai in masura in care e! este definit si diferit este creatura, si in aceasHi
masura el este deslusirea abundentei eficiente a pleromei.
Tot ceea ce nu diferentiem cade in pleroma si este anulat cu contra-
riul sau. De aceea, dad nu-l diferentiem pe Dumnezeu, atunci abundenta
eficienta este anulata pentru noi.
Dumnezeu este si pleroma insasi, dupa cum si fiecare punct minus-
cui din creat si din necreat este pleroma insasi.
Golul eficient este natura diavolului. Dumnezeu si diavol sint primele
deslusiri ale nimicului pe care-l numim pleroma. E indiferent daca ple-
roma este sau nu este, caci in toate ea se anuleaza pe sine insasi. Nu la
fel se intimpHi eu creatura. In masura in care Dumnezeu si diavolul sint
creaturi, ei nu se anuleaza, ci exista, stind unul fata de celiilalt ca opusi
eficienti. Nu avem nevoie de nici 0 dovada a existentei lor, este suficient
ca trebuie tot mereu sa vorbim des pre ei. Chiar dad cei doi n-ar fi, crea-
tura tot i-ar distinge mereu din pleroma gratie naturii ei care diferentiaza.
Tot ceea ce separarea scoate din pleroma este pereche de contrarii,
de aceea de Dumnezeu tine intotdeauna si diavolul.
Aceasta inseparabilitate este atit de strinsa si, dupa cum ati aflat, atit
de indisolubila si in viata voastra, precum pleroma insasi. Asta provine
de la faptul ca ambii stau foarte aproape de pleroma in care toate con-
trariile sint anulate si devin una.
Dumnezeu si diavolul se deosebesc prin plin si gol, ziimislire si
distrugere. EFICIENTA Ie este comuna. Eficienta ii leaga. De aceea, efici-
enta sta peste ambii, fiind un Dumnezeu deasupra lui Dumnezeu, ciici
uneste plinul si golul in efectul ei.
Acesta este un Dumnezeu despre care voi n-ati stiut, did oarnenii
I-au uitat. Ii spunem pe numele lui de ABRAXAS. EI este si mai nedefinit
dedt Dumnezeu si diavolul.
Pentru a-I diferentia pe Dumnezeu de el, il numim pe Dumnezeu
HELlOS sau soare.

Abraxas este efect, !ui nu i se opune nimic in afara nerealului, de

aceea liber se desfiisoara natura-i eficienta. Nerealul nu este si nu se im-
potriveste. Abraxas sta pe deasupra soarelui si pe deasupra diavolului.

386
EI este probabilitatea improbabila, este ceea ce are efect nereal. Dacii
pleroma ar fi avut a fiin~a, atunci Abraxas ar fi fast deslu~irea ei.
EI este, ce-i drept, eficienta insa~i, dar nu un efect anume, ci efectul
In genere.
EI are efect nereal, ciici n-are un efect anume.
EI este ~i creatura, caci este diferit de plerama.
Saarele are un anumit efect, la fel ~i diavolul, de aceea ei ne apar
mult mai eficienti dedt nedeterminabilul Abraxas.
El este foqa, durata, schimbare.

Aici, moqii Iacura mare tarabai, ciici erau cre~tini.

Sermo III

Mor~ii se aprapiara ca negura iscata din mla~tini ~i strigara: Vor-

be~te-ne mai departe despre Dumnezeul supremo
Abraxas este Dumnezeul eel greu de cunoscut. A sa-i puterea cea mai
mare, Intrudt omul nu 0 vede. Din soare el vede summum bonum, din
diavol infimum malum, din Abraxas msa, VIATA cea In toate privintele
nedeterminata, care este mama binelui ~i a raului.
Viata pare a fi mai mica ~i mai slaba dedt summum bonum, de aceea
este ~i greu de imaginat di Abraxas dep~e~te In foqa chiar ~i soarele,
care doar este elInsu~i izvorul striilucitor a tot ce-i foqa de via~a.
Abraxas este soarele ~i, totodata, abisul ve~nic absorbitor al golului,
al diminuatorului ~i allmbucatatitorului, al diavolului.
Foqa lui Abraxas este dubHi.Voi Insa n-o vedeti,caci in ochii vo~tri
se anuleaza elementele opuse, orientate unul catre altul, ale acestei foqe.
Ceea ce roste~te Dumnezeul-soare este viata.
Ceea ce roste~te diavolul este moarte.
Dar Abraxas rostqte cuvintul venerabil ~i blestemat, care este viata
~i moarte simultan.
Abraxas z3rnisle~te adevar ~i minciunii, bine ~i rau, lumina ~i Intu-
neric In acel~i cuvint ~iin acee~i fapta. De aceea, Abraxas este cumplit.
EI este splendid asemenea leului In clipa In care-~i doboara victima.
EI este frumos aidoma unei zile de primavara.
Da, el e insu~i marele Pan ~i micul Pan. Este Priapos.
Este monstrul tanmului de jos, un polip cu 0 mie de brate, Incolacire
Inaripata de ~erpi, furie nebunii.
Este hermafroditul celui mai de jos inceput.
Este stiipinul broa~telor riioase ~i al broa~telor, care locuiesc In apa
~i urea pe piimint, care c1ntaIn cor la prinz ~i la miezul noptii.
Este plinul care se uneste cu golul.
Este sfinta Impreunare.
Este dragostea ~i uciderea ei.
387
 Este srmtul ~i triidiitorullui.
Este lumina cea mai luminoasii a zilei ~i noaptea cea mai adinca a
nebuniei.
A-I vedea insearnna orbire.
A-I cunoa~te insearnna boala.
A i te inchina insearnna moarte.
A te teme de el insearnna intelepciune.
A nu-i rezista insearnna izbavire.
Dumnezeu locuie~te indaratul soarelui, diavolul locuie~te indiiratul
noptii. Ce n~te Durnnezeu din lumina, diavolul trage in noapte. Abraxas
insa este lumea, devenirea ei ~itrecerea ei. Asupra fieciirui dar al Dumne-
zeului-soare, diavolul i~i trirnite blestemul.
Tot ce obtineti implorindu-l pe Durnnezeul-soare ziirnisle~te 0 faptii
a diavolului.
Tot ce creati eu Durnnezeul-soare ii diiruie~te diavolului farta
aqiunii.
A.sta-i cumplitul Abraxas.
Este creatura cea mai putemica ~i, in el, creatura se sperie de ea
ins~i.
Este contradiqia revelatii a ereaturii fata de pleroma ~i de nimicul
sau.
Este groaza fiului in fata mamei.
Este dragostea marnei pentru fiu.
Este incintarea pamintului ~i eruzimea cerurilor.
Omul riirnine stana de piatra in fata chipului sau.
in fata lui nu exista nici intrebare, nici riispuns.
Este viata creaturii.
Este actiunea diferentierii.
Este dragostea omului.
Este rostirea omului.
Este aparenta ~i umbra omului.
Este realitatea in~elatoare.

Aici, mortii urlara ~i vociferara, ciici erau nedesavir~i\i.

SemlO IV

Mortii umplura incaperea mormaind ~i spusera:

Vorbe~te-ne despre durnnezei ~i diavoli, blestematule.
Dumnezeul-soare este bine1esuprem, diavolul este opusul, deci aveti
doi durnnezei.
Exista insa multe lueruri bune ~i inalte ~i multe rele ~i grele, iar
printre aeestea exista doi diavoli-dumnezei, unul este CEEA CE ARDE, iar
celalalt, CEEA CE CRE~TE.

388
 Ceea ce arde este EROSUL sub forma fUidirii. Ea da lumina, mistuind.
Ceea ce cre~te este ARBORELE VIETH. El fnverze~te, acumulfnd fn
cre~tere materie vie.
Erosul se aprinde ~i se stinge, pe dnd arborele vietH cre~te fncet ~i
constant prin timpuri nelimitate.
Binele ~i raul se unesc in flacara.
Binele ~i raul se unesc in cre~terea arborelui.
in divinitatea lor, viata ~i dragostea stau fata fn fata.
lncomensurabil aidoma multimii stelelor este numarul dumnezeilor
~i al diavolilor.
Fiece stea este un dumnezeu, ~i fiece spa~iu pe care-I umple 0 stea
- un diavol. Dar plinul gol al fntregului este pleroma.
Efectul fntregului e Abraxas, lui nu i se opune decft nerealul.
Patru este numarul dumnezeilor principali, caci patru este cifra
masuratorilor lumii.
Unu este fnceputul, Dumnezeul-soare.
Doi este Erosul, caci une~te doi intre ei ~i se raspfnde~te straJucind.
Trei este arborele vietH, dici umple spatiul cu trupuri.
Patru este diavolul, caci deschide tot ce-i fnchis; el dizolva tot ce e
format ~i corporal; el este distrugiitorul, fn care totul devine nimic.
NoroGpe mine, fiindca mi-este dat sa cunosc multiplicitatea ~ivarie-
tatea dumnezeilor; dar vai de voi, fiindca fnlocuiti printr-un singur Dumne-
zeu aceasta multitudine inconciliabila Astfel produceti chinul nonintelegerii
~imutilarea creaturii, ale carei natura ~i nlizuinta sint diferentierea. Cum
sfnteti fideli naturii voastre, daca vreti sa faceti din multitudine unul
singur? Ceea ce Ie faceti dumnezeilor vi se intfmpla ~i voult Toti sfnteti
Iacuti egali ~i, astfel, fiinta voastra este mutilata.
Domneasca egalitatea de dragul omului, dar nu de dragul Domnului,
caci dumnezei sint multi, pe dnd oameni sint putini. Dumnezeii sfnt pu-
temici ~i-~isuporta diversitatea, deoarece, asemenea stelelor, stau fn sin-
guratate ~i la 0 imensa distanta unii de altii. Oamenii sint slabi ~i nu-~i
suporta diversitatea, deoarece locuiesc unul fn apropierea celuilalt ~i au
nevoie de comunitate, pentru a-~i putea purta particularitatea. De dragul
mfntuirii va fnvat reprababilul, din cauza caruia am fost reprabat.
Multimea dumnezeilor corespunde multimii oamenilor.
Nenumarati dumnezei ~teapta evolutia st1iriiomene~ti. Nenumarati
durnnezei au fost oameni. Omul are parte de natura dumnezeilor, el vine
de la dumnezei ~i merge catre Dumnezeu.
Dupa cum nu merita sa reflectarn la pleroma, tot astfel nu merita sa
adorarn multimea dumnezeilor. Cel mai putin merita sa adorarn primul
Dumnezeu, abundenta eficienta ~i summum bonum. Prin rugaciunea noas-
tra nu-i putem adauga nimic, nici nu-i putem lua nimic, caci golul efident
inghite totul in sine. Durnnezeii lumino~i formeaza lumea celesta, ea este
multipHi ~i se intinde ~i se mare~te la infinit. Durnnezeul-soare este
stapfnul ei supremo
389
 Dumnezeii lntunecati fonneaza lumea piimfnteasdL Ea este simpla
~i se miqoreaza ~i se diminueaza la infinit. Stapfnul ei cel mai de jos
este diavolul, spiritul selenar, satelitul piimlntului, mai mic ~i mai rece
~i mai mort dedt piimlntul.
Nu exista diferen~a intre puterea dumnezeilor cele~ti ~i a celor pa-
mlnte~ti. Cei cele~ti miiresc, cei piimlnte~ti mic~oreaza. Incomensurabila
este direc~ia ambilor.

Senno V

Mortii risera a batjocura ~i strigara: Invata-ne, nebunule, despre bise-

rica ~i comunitatea sacra.
Lumea dumnezeilor se deslu~e~te in spiritualitate ~i in sexualitate. Cei
cele~ti apar In spiritualitate, cei piiminte~ti in sexualitate.
Spiritualitatea primqte ~i cuprinde. Ea este femeiascii ~i de aceea 0
numim MATER COELESTIS, mama celesta. Sexualitatea procreeaza ~i cre-
eaza. Ea este biirbateascii ~i de aceea 0 numim PHALLOS, tatal piimintesc.
Sexualitatea biirbatului este mai mult piimlnteasca, sexualitatea femeii
este mai mult spirituala.
Spiritualitatea biirbatului este mai mult celesta, ea merge spre ce-i
mai mare.
Spiritualitatea femeii este mai mult piimlnteasca, ea merge spre ce-i
mai mic.
Mincinoasa ~i demonicaeste spiritualitatea biirbatului, care merge
spre ce-i mai mic.
Mincinoasa ~i demonic a este spiritualitatea femeii, care merge spre
ce-i mai mare.
Fiecare sa mearga la locul sau.
Biirbatul ~i femeia devin diavoli unul pentru celiilalt, dacii nu-~i separa
caile spirituale, caci natura creaturii este diferenp.erea.
Sexualitatea biirbatului se lndreapta spre piimlntesc, sexualitatea fe-
meii se indreapta spre spiritual. Biirbatul ~i fcmeia devin diavoli unul
pentm celiilalt, daca nu-~i separa sexualitatea.
Biirbatul sa cunoasca ce-i mai mic, femeia, ce-i mai mare.
Omul sa se deosebeasca de spiritualitate ~i de sexualitate. Sa nu-
measca spiritualitatea Mama ~i s-o a~eze intre cer ~i piimint. Sa numeascii
sexualitatea Phallos ~i sa-l a~eze lntre sine ~i piimlnt, ciici Mama ~i
Phallos slnt demoni supraomene~ti ~i deslu~iri ale lumii divine. Ei slnt
mai eficienti pentm noi dedt dumnezeii, caci slnt strins inmditi cu natura
no astra. Daca nu va distingeti de sexualitate ~i spiritualitate ~i nu Ie priviti
ca natura peste voi ~i in jurul vostru, atunci Ie cadeti prada ca proprieta~i
ale pleromei. Spiritualitatea ~i sexualitatea nu slnt proprietatile voastre,

390
nu sint lucruri, pe care Ie poseda~i ~i Ie con~ine~i, ci ele va poseda ~i va
con~in pe voi, c5.ci sint ni~te demoni putemici, manifestiiri ale dumne-
zeilor ~i, asadar, lucruri care ajung dincolo de voi ~i existain sine. Omul
nu are 0 spiritualitate pentru sine sau 0 sexllalitate pentru sine, ci se afla
sub legea spiritualita~ii ~i a sexualitatii. De aceea, nimeni nu scapa de
ace~ti demoni. Sa Ie priviti ca pe ni~te demoni ~i ca pe 0 cauza COmllna
~i 0 primejdie comuna, ca pe 0 povara comuna, Cll care viata v-a inciircat.
Astfel, ~i viata va este 0 cauza comuna ~i 0 primejdie comuna, la fel ~i
dumnezeii ~i in primul rind Abraxas cel cumplit.
Omul e slab, de aceea comunitatea este indispensabila; dac5. nu este
sub semnul Mamei, atunci comunitatea este sub semnullui Phallos. Nici
o comunitate - este suferin~a ~i boaUL Comunitate in tot - este dezbinare
~i dizolvare.
Diferentierea duce la singuratate. Singuratatea este impotriva comu-
nitatii. Dar din cauza slabiciunii omului fata de dumnezei si de demoni
~i de legea lor invincibila, comunitatea este necesara. De aceea sa fie atita
comunitate cit e nevoie, ilU de dragul oamenilor, ci al dumnezeilor. Dum-
nezeii va silesc la comunitate. Atit cit va silesc ei, atita comunitate este
necesara, mai mult de atit ~ine de domeniul raului.
In comunitate, fiecare sa se subordoneze celuilalt, pentru ca aceasta
sa se mentina, c5.ci aveti nevoie de ea.
In singuratate, fiecare sa se supraordoneze celuilalt, pentru ca fiecare
sa ajunga la sine insu~i ~i sa evite sclavia.

In comunitate sa fie abtinere,

in singuratate sa fie risipa.
Comunitatea este adincime,
singuratatea este iniiltime.
Masura corecta in comunitate purific5. ~i mentine.
Masura corecta in singuratate purific5. ~i adauga.
Comunitatea ne da ciildura,
singuratatea ne da lumina.

Senno VI

Demonul sexualitatii se apropie de sufletul nostru ca ~arpe. Este pe

jurnatate suflet omenesc ~i se numqte dorinta gindului.
Demonul spiritualitatii pogoara in sufletul nostru ca pas5.re alba. Este
pe jumatate suflet omenesc si se nume~te gindul dorin~ei.
~arpele este un suflet pamintesc, pe jumatate demonic, un spirit, ~i
inrudit cu spiritele moqilor. Aidorna acestora, ~i el roie~te prin lucrurile
parnintului ~i ne face sa ne temern de ele sau Ie face sa ne stimuleze pof-
391
tele. ;;arpele este de natura femeiasd[l ~i cauta intotdeauna societatea
mortilor care se afla sub vraja parnintului, aceia care n-au gasit drumul
spre dincolo, adica spre singuriitate. ;;arpele este 0 tim ~i se atine cu
diavolul ~i cu spiritele rele, un tiran malefic care tortureaza, ademenind
mereu la compania cea mai rea. Pas1irea alba este un suflet semicelest
al omului. Ea s1ila~luie~tela Mama ~i coboara din dnd in dnd. Pas1irea
este b1irbateasca2 ~i este gind in actiune. Este casta ~i solitara, un sol al
Mamei. Zboara sus pe deasupra pamintului. Pretinde singuratatea. Aduce
veste de la cei de departe care au luat-o inainte ~i care sint desavir~iti. Ea
ne poarta cuvintul sus la Mama. Intervine, previne, dar n-are putere impo-
triva dumnezeilor. Ea este un recipient al soarelui. ;;arpele coboara ~i
paralizeaza cu viclenie demonul falic sau Ii da ghes. El duce in sus gin-
duri1eviclene ale pamintescului, care se furi~eaza prin toate gaurile ~i se
prind cu pofta de orice. De~i nu vrea, ~arpele trebuie sa ne fie folositor.
El scapa de prinsoarea noastra ~ine arata astfel drumul pe care cu ratiunea
noastra umana nu I-am putut gasi.

Mortii privira cu dispret ~i griiir1i:Inceteaza sa tot vorbe~ti despre

dumnezei, demoni ~i suflete. Toate astea Ie ~tiamde fapt de mult.

Senno VII

In timpul noptii insa, mortii venira din nou cu ni~te mine lamentabile
~i rostirii: Mai e ceva despre care am uitat sa vorbim: invata-ne despre
om.
Omul este 0 poarta, prin care intrati din lumea exterioara a dumne-
zeilor, a demonilor ~i a sufletelor in lumea interioara, din lumea mai mare
in lumea mai mica. Mic ~i de nimic este omul. de abia J-ati lasat in unna,
ca va ~i aflati in spatiul eel f1irade sfir~it, in infinitatea mai midi sau
launtrica.
In depiirtarea incomensurabila sta 0 singura stea la zenit.
Este unicul Dumnezeu al acestui un om, este lumea sa, pleroma sa,
divinitatea sa.
In aceasta lume, omul e Abraxas, care creeaza sau devoreaza lumea
lui.
Aceasta stea este Dumnezeul ~i telul omului.
Acesta este unicul sau Dumnezeu c1ilauzitor,
in el, omul se indreapta spre lini~te,
spre el 0 pome~te lunga calatorie a sufletului dupa moarte, in el
str1iluce~teca lumina tot ceea ce omul retrage din lumea mai mare.

1 $arpele = die Schlange, feminin in gerrnana (n. t.).

2 Pasarea = der Vogel, masculin in gerrnana (n. t.).

392
 Clitre acest unic Dumnezeu indreapHi-se rugaciunea omului.
Rugaciunea mare~te lumina stelei,
arunca 0 punte peste moarte,
pregate~te viata lumii mai mid
~i diminueaza dorinta tara de speranta a lumii mai mari.
Ciud lumea mai mare devine rece, steaua straluce~te.
Nimic nu este intre am ~i unul Dumnezeul sau, atita timp cit omul
1~1 poate intoarce privirea de la spectacolul scaldat in flacari al Iui
Abraxas.
Om aici, Dumnezeu acoio.
Siabiciune ~i zadiirnicie aici, etema forta creatoare acolo.
Aici numai intuneric ~i umezeaHi rece,
Acolo numai soare.

La care, mortii tacura ~i se ridicara aidoma fumului deasupra focului

ciobanului care-~i pazea tunna in noapte.

ANAGRAMMA: NAHTRIHECCUNDE
GAHlNNEVERAHTUNIN
ZEHGESSURKLACH
ZUNNUS.
 Cite ceva despre familia lui C. G. lungl
de Aniela .Taffe

Familia Jung e originara din Mainz. In timpul asedierii de catre

francezi in 1688, arhive1e au ars, dupa cum a mentionat lung in capitolul
"Tumul", a~a indt arborele genealogic nu poate fi urmiirit dedt pina la
inceputul veacului al XVIII-lea. Striibunicul lui Jung, doctorul Franz
Ignaz lung (1759-1831), s-a mutat de la Mainz la Mannheim. In timpul
campaniilor lui Napoleon a condus un spital militar. Frate1e lui, innobi-
lat ulterior, Sigismund von lung (1745-1824), a fost cancelar bavarez.
S-a casatorit cu sora mezina a lui Sch1eiermacher.
Personalitatea cea mai cunoscuta din ~irul striimo~ilor patemi ai lui
lung este bunicul sau, nascut la Mannheim, Carl Gustav Jung
(1794-1864), pe care 0 soarta ciudata I-a adus la 28 de ani in Elvetia.
Despre istoria amintita de doua ori ill carte, ca bunicullui ar fi fost un
fiu nelegitim allui Goethe, lung mai povestea urmatoarele:
"Cea de-a doua sotie a striibunicului meu Franz Ignaz Jung, Sophie
Ziegler, ~i cu sora ei frecventau cercul teatrului din Mannheim, ~i printre
prietenii lor se numiirau multi poeti. Se spune ca Sophie Ziegler ar fi
nascut un fiu nelegitim allui Goethe ~i ca acest copil ar fi fost bunicul
meu, Carl Gustav Jung. Asta trecea, ca sa zic ~a, drept fapt mai mult
ca sigur. Totu~i bunicul meu nu mentioneaza nimie in acest sens in jur-
nalul sau. Poveste~te doar ca-l vazuse pe Goethe la Weimar, ~i numai
din spate! Sophie lung-Ziegler s-a imprietenit mai tirziu cu Lotte Kest-
ner, nepoata lui Lottchen a lui Goethe. Venea des ill vizita, ca de altfel
~i Franz Liszt, pentru a-I vedea pe bunicul meu. Ci\iva apj mai tirziu,
Lotte Kestner s-a stabilit la Basel, probabil din cauza relatiilor prietene~ti
cu casa Jung. Bunicul meu avea legaturi ~i cu fratele ei, consilierul de
legatie Kestner, care trma la Roma ~i ill a ciirui casa fiullui Goethe, Karl
August, a stat pilla putin inaintea mortii."
Din sursele existente, arhiva din casa lui Goethe de la Frankfurt pe
Main ~i registrul de botez al parohiei or~ene~ti arhiepiscopale (Biserica
Iezuitilor) nu s-a putut dovedi nimic. La timpul respectiv, Goethe nu era

J Pe llnga povestirile orale ale lui Jung am folosit a~a-numita "Carte a

familiei", un volum in-folio legat ill pergament, care contine scrisori ~i docu-
mente vechi ~i a fost permanent completat de Jung, apoi jumalul bunicului
sau, Carl Gustav Jung (editat de catre fiul acestuia, Ernst Jung, fara an de
aparitie) ~i doua articole de M. H. Koelbing, "Wie Carl Gustav Jung Basler
Professor wurde" ("Cum a devenit Carl Gustav Jung profesor la Basel"),
aparut In Basler Nachrichten la 26 septembrie 1954, ~i "C. G. Jungs Basler
Vorfahren" ("Stramo~ii baselezi ai lui C. G. Jung"), aparot ill Basler
Nachrichten la 24 iulie 1955. In plus, am avut la dispozitie rezultatele unei
cercetari genealogice Iacute illtre 1928 ~i 1929. (Toate notele acestui capitol
Ii aparfin Anielei Jaffe.)
394
la Mannheim ~i nu s-a putut stabili dadi, m schimb, Sophie Ziegler 0 fi
fost la Weimar sau in apropierea lui Goethe.
Jung nu vorbea fara 0 oarecare placere despre aceasta istorie care se
afirma cu tenacitate; caci ea ii revela un anume aspect tainic al fasci-
natiei produse de Faust-ullui Goethe asupra lui: ea tinea, ca sa zicem
a~a, de lumea personalitatii sale "m. 2". Pe de alta parte, califica acest
zvon drept "supar1itor". I se parea "de prost gust" ~i sustinea ca exista
din pacate "prea multi pro~ti, care sa spuna astfel de povc~ti despre« tata!
necunoscut »". Iar ascendenta legitima, in primul rind cea prin Carl Jung,
catolicul ~i eruditul doctor in medicina ~i in drept (mort in anul 1654),
rector al Universitatii din Mainz, despre care este vorba la sfir~itul ca-
pitolului "Tuffiul", i se parea semnificativa.
Carl Gustav Jung a studiat la Heidelberg ~tiintele naturii ~i medicina
~i ~i-a sustinut acolo m 1816 examenul de doctorat summa cum laude. Jung
poveste~te ca, student fiind, avea un purcelu~, pe care-l scotea la plimbare
prin ora~, in locul unui ditel, spre amuzamentul intregului Heidelberg.
La 24 de ani era deja chirurg asistent al medicului oculist Rust la Charite
din Berlin si, in acela~i timp, docent, predind chimia la ~coala regala
prusaca de razboi. Pe atunci, diferitele discipline erau mai strins apropiate
intre ele dedt smt astazi!
In timpul anilor petrecuti la Berlin, a locuit (probabil de la sfir~itul
lui 1817) in casa librarului ~i editorului Georg Andreas Reimer. Era
considerat acolo un copil al farniliei, iar doamna Reimer I-a tratat toata
viata ca pe un fiu. Aici el a intrat in cercul unor oameni de seama, printre
care se numarau fratii Schlegel, Ludwig Tieck si Friedrich Schleier-
macher. Sub influenta celui din urma, a trecut la protestantism (el fiind
catolic).
Cercurile literare berlineze i-au fost de la inceput deschise tmiirului
medic. EI insusi avea anumite inclinatii poetice; una dintre poezii i s-a
public at in Teutsches Liederbuch.
Tineretea lui a coincis cu 0 perioada politica agitata. TInar fiind, a
facut parte din societatea de gimnastica a lui Jahn (1778-1852), "tatal
gimnasticii", si a participat la marea sarbatoare de la Wartburg.! Aici,
studentii din mtreaga Germanie ~i-au proclamat dorinta unei Germanii
libere ~i unite. Clnd, doi ani mai tirziu, prietenullui Jung, studentul in
teologie si membrul unei corporatii studentesti Karl Ludwig Sand (nascut
in anul 1795), I-a ucis pe poetul german si consilierul rus de stat August
Kotzebue (1761-1819), infierat din cauza mentalitatii lui reaqionare ~i
suspectat a fi spion, toate corporatiile studentesti ~i asociatiile de gim-
nastica au fost inabu~ite. Nurnerosi universitari de tendinta liberala au
fost arestati ca "demagogi". Printre ei s-a numarat si Carl Gustav Jung,

1 In octornbrie 1817; sarbatoare universitara revolutionara in arnintirea

Reformei (1517) si a bataIiei de la Leipzig (1813), organizata de corporatiile

studentesti din Jena.

395
 e':'~

ARBORE GENEALOGIC

Sophie Ziegler Joh. Sigismund von Jung

(1745-1824. Casalorit ell sora
mezina a lui Schleicrmachc:r)
Virginie de LassauJx
(1804-1830)
Stuttgart
Ooamna dr. Reimer-lung I Elisabeth Catherine Carl Gustav Jung
Reyenlhaler (1794-1864)

------Fal>e-O
(1805-1865)
Augusta
Sophie Frey
(1812-1855)

Emilie Preiswcrk
(1848-1923)
--r- [---..
L COpll
,I,"n trei disllicii

Bertlll.l Schenk Johannes Rauschenbach

(1856-1932) (1856-1905)

~
Emma Rauschenbach CARL GUSTAV lUNG
(1882-1955) . (187:5-1%1)

I Franz lung
Marianne Niehus
dici politia a gasit la el ull cadou de la uciga~, ~ianume un ciocan pentru
cercet1iri mineralogice. (In rapoarte este yorba - caraeteristic! - tot
mereu despre un topor!) A fost Inehis In Inchisoarea din Berlin, eliberat
dupa treisprezeee luni lara a fi fost judecat ~iexpulzat din Prusia. Intruclt,
ca fost "demagog", nu a gasit nici In restul Germaniei vreo posibilitate
convenabila de mlmdi, a plecat In 1821 la Paris, pe atunci centrul euro-
pean eel mai important de cereetare in domeniul medicinei. Acolo I-a
eunoscut pe marele cereetator al ~tiintelor naturii, Alexander yon Hum-
boldt (1769-1859), care I-a recomandat mai intli seetiei de chirurgie de
la Hotel Dieu din Paris. Acolo, Carl Gustav Jung a avut ocazia sa lucreze
in calitate de chirurg ~i sa se perfectioneze.
Prima int11nire Cll Humboldt ne este transmisa ill diferite versiuni.
Conform unei traditii a farniliei, Humboldt 11Intllni pe tiniirul medic stind
Infometat afara pe 0 bancs ~i lllua sub obl1iduirealui. Este ceea ce mi-a
povestit ~i lung. Intr-o relatare a medicului Hermann Reimer!, numita
de M. H. Koelbing "Poezie ~i adevar", se arata cum Carl Gustav Jung,
socrul lui, a fost "abordat la unul din ospetele date de marele chirurg
Dupuytren de catre un domn necunoscut lui, de virsta mijlocie ~i cu un
aer respectabil, care I-a rugat sa-l urmeze dupa masa In loeuinta lui, caci
avea sa-I propuna ceva. Jung 11urma orbe~te ~i se dezmetici abia dnd,
ajun~i ill biroul sau de lucm, protectomllui Ii spuse eii era vorba despre
o catedra de anatomie ~i chirurgie la Universitatea din Basel, in cazulin
care acest post Ii suridea. Acum Jung nu se mai putu abtine, ci-~i lua
ii
inima-n dinti ~i Intreba cui datora atita bunavointa ~i acest noroc. La
care veni riispunsul: «Numele n-are nici 0 importanta; ma cheama Ale-
xander van Humboldt. »" H. Reimer mai adauga: "A. v. H. putea avea
cuno~tinta de cele prin care trecuse Jung fiinddi, din motive literare, avea
des de-a face cu taml meu, dar ~i de la fratele lui, Wilhelm, care-~i
parasise ill 1819 descurajat postul de ministru."
Oricum ar sta adeviirulill legatura cu aceste anecdote, fapt este di
Humboldt II recomanda pe tinarul medic mai Intii (In 1821) Academiei
din Bema, iar cilld acest plan dactu gre~, un an mai lirziu, Universitatii
din Basel.
Aici, situatia era foarte proasta din motive politice ~i tehni-
co-administrative. Din 1806 pilla In 1814, nu se acordase nici un titlu de
doctor. Anatomistul ~i botanistul Johann Jakob Burckhardt a fost timp
de mai multi ani unicul profesor la Facultatea de Medicina, tinIndu-~i
cursulill fata unui singur student ill medicina si a cltorva calfe de barbier.
In 1818 s~au emis ni~te legi pentru 0 re~rganizare marinimoasa a

1 Hermann Reimer era fiullibrarului ~ieditorului din Berlin. S-a illsurat

eu mea lui Carl Gustav lung din prima casatorie a aeestuia eu Virginie de
Lassaulx. Jung aminte~tede vizita pe care i-a Iaeut-o la Stuttgart doamnei
dr Reimer,In anul 1900,dupa examenullui de stat, ~ianume la p. 125.Urma-
torul citat 11preiau din articolul deja amintit allui Koelbing despre "Cum a
devenit Carl Gustav Jung profesor la Basel".

397
Universitatii, ~ila Facultatea de Medicina numlirul profesorilor s-a ridicat
la patru. Cind lung a solicitat catedra de anatomie, chirurgie ~i obste-
trica, a fost chemat (In 1822) sa-~i tina cursurile ~inumit dupa un semes-
tru profesor titular. Astfel a ajuns familia lung in Elvetia.
lung a muncit 0 viata intreaga neobosit ~i cu mult succes pentru dez-
voltarea Facultatii de Medicina ~i a stabilimentelor medicaIe din Basel.
A reorganizat mal intii predarea anatomiei. Dezvoltarea ~i extinderea
SpitaIului ora~enesc ("Btirgerspital"), in 1842, i se datoreaza in mare
parte lui, iar mai tirziu a infiintat Institutul sperantei ("AnstaIt zur
Hoffnung") pentru copii debili mintaI. Interesant pentru noi este efortul
depus de el in vederea crearii unui spitaI de psihiatrie. Intr-un discurs
tipant mai tirziu anonim se poate citi: "In epoca noastra, in care terape-
utica psihica retine intr-o asemenea masura atentia medicilor incit exista
reviste speciale care se ocupa excIusiv de aceasta ramura a ~tiintei
medicale, un stabiliment care i-ar oferi studentului in ~tiintamedicaIa pri-
lejul unor astfel de observatii sub indrumarea profesorului ar onora
Universitatea care ar fi inzestrata cu el. Nu-mi imaginez prin aceasta un
ospiciu obi~nuit, in care de cele mal multe ori sint ingrijiti doar bolnavii
incurabili, ci un spital care ar primi bolnavi de tot felul, a caror In-
sanato~ire trebuie incercata ~i pe cale psihica."
lung insu~i spunea despre bunicullui:
"A fost 0 personalitate puternica ~i frapanta. Un mare organizator,
extraordinar de activ, stralucitor, spiritual ~i exprimlndu-se cu u~urinta.
Eu Insumi am mai navigat in siajul lui. Da, da, profesorul lung a fost
cineva! se spunea prin Basel. Copiii lui erau foarte impresionati de el.
Nu-l inconjurau doar cu admiratie, ci se ~i temeau de el, caci era un tata
destu} de tiranic. Dupa masa de prinz obi~nuia sa doarma vreun sfert de
ora. In acest timp, familia lui numeroasa trebuia sa ramina a~ezata la
masa fara sa scoata 0 vorbulita. "
Carl Gustav lung a fost casatorit de trei ori. La Paris s-a insurat cu
Virginie de Lassaulx (nascuta in 1804), care a murit foarte devreme, ia
26 de ani. Singura fiica rezultata din aceasta casatorie s-a mantat, dupa
cum am mention at deja, cu fiul editorului Georg Andreas Reimer, la care
10cuise lung la Berlin. A doua oara a luat-o de sotie pe Elisabeth
Catharine Reyenthaler. lung povestea:
"Cu ReyenthaIer s-a casatorit din razbunare! Era chelnerita intr-o
circiuma studenteasca din Basel. El ceruse mlna fiicei primarului Frey,
dar fusese refuzat. Necajit, chiar disperat, s-a dus direct la circiuma ~i
s-a casatorit cu chelnerita. Aceasta a murit cUrlnd de iuberculoza, iar
copiii ei, la fel."
A treia oara a luat-o de nevasta, in cele din urma, pe Sophie Frey,
fiica primarului. Mormintul parinti10r ei se gase~te in gaIeria catedraIei
din Basel. Sophie lung s-a stins din viata in 1855 in virsta de 43 de ani.
Doi fii mal mari au murit in tinerete. Fiul mezin, Johann Paul Achilles
Jung (1842-1896), a fost tatallui C. G. lung. Despre el Jung a scris
detaIiat in primul capitol al acestei diI1i. Nu voi repeta decit pe scurt
398
datele exterioare: Paul lung a fost teolog ~i a activat mai Intii ca preot
la KeBwil (cantonul Thurgau), unde s-a nascut C. G. lung In 1875. Apoi,
timp de patm ani, a fost preot la Laufen, 0 parohie situata deasupra casca-
dei Rinului, llnga Schaffhausen. In 1879 a fost ales In fmntea parohiei
de la Klein-Htiningen de llnga Basel.
Mama lui lung, Emilie lung, nascuta Preiswerk, era originara din
Basel. Era fiica mezina a lui Samuel Preiswerk (1799-1871), emditul
~i poetic talentatul prim-pastor baselez, ~i a celei de-a doua sotii a
acestuia, Augusta Faber (1805 -1862) din Ntirtingen In Wtirttemberg. Cei
din familia Faber erau protestanti francezi, veniti In Germania dupa
revocarea edictului de la Nantes (1685). Samuel Preiswerk a fost mai illtii
pastor la Muttenz, dar a trebuit sa se mute ill or~ul Basel dupa separarea
cantonului In Basel-Stadt (Basel-ora~) ~i Basel-Land (Basel-sat), In 1833.
Negasindu-se aici pentm el nici un loc de pastor, s-a dus la Geneva ~i a
predat acolo, la ~coala de teologie a Societatii Evanghelice, limba ebraica
~i teologia Vechiului Testament. A scris 0 gramatica ebraica; aceasta a
cunoscut mai multe tiraje. Cltiva ani mai tIrziu a fost chemat illapoi la
Basel ~i a ajuns pastor la parohia St. Leonhard. Pe llnga activitatea de
pastor, a obtinut ~i titlul de docent pentm limbii ebraica ~i literatura. Era
o natura generoasa ~i un om tolerant, ceea ce reiese ~i din faptul ca Intr-o
revista lunara editata de el, Das Morgenland (Orientul), s-a pronuntat pentm
redobindirea Palestinei de catre evrei.
~i astazi se mai povestesc la Basel anecdote pe seama lui. "In ca-
mera lui de lucm, prim-pastoml Samuel Preiswerk avea un scaun special,
rezervat pentm spiritul primei lui sotii, decedate, Magdalene, nascuta
Hopf. In fie care saptarmna, Preiswerk obi~nuia, spre supararea celei de-a
doua sotii, Augusta, nascuta Faber, sa stea de yorba In taina, la 0 ora
anume, cu spiritul Magda1enei. "1
Jung relateaza des pre el:
"Pe bunicul meu matem nu I-am cunoscut personal. Dar din tot ce
am auzit despre el, am impresia ca numele lui biblic, Samuel, i se potri-
yea bine. Credea ca In cel' se vorbeste ebraica Si de aceea s-a dedicat eu
mare zel studiului aeestei limbi. Nu era numai foarte invatat, ci avea ~i
un simt poetic pronuntat; dar era un om nitel ciudat, care se eredea
permanent Inconjurat de spirite. Mama mi-a povestit adesea cum trebuia
sa se a~eze fndaratul lui, dnd I$i scria predicile. Nu putea suporta ca
spiritele sa treaca prin spatele lui ill timp ce studia Si sa-l deranjeze! Daca
Indaratullui se a$eza un om viu, spiritele ,erau alungate!"
Pe seama sotiei lui, Augusta Preiswerk, bunica materna a lui lung,
exista multe pove"ti. La 18 ani s-a Imbolnavit gray illgrijindu-$i un frate
bolnav de scarlatina ~i a stat timp de 36 de ore in letargie. TImplarul
venise deja cu sicriul, dnd mama ei, care nu putea crede ca murise, a
adus-o din nou la viata cu un fier de calcat tinut pe ceafli. "Gustele", a~a

1 Din: Hans Jelmy, Baslerisches - A[[zubaslerisches (Baseleze - prea-

baseleze), Basel, 1961.

399
i se spunea, avea darnl previziunii, ceea ce familia punea in legatura cu
incidentul mort;ii ei aparente. S-a stins din viata in virsta de 57 de ani.
Sotia lui C. G. lung, Emma (1882-1955)". provenea din familia de
industria;;i Rauschenbach din Schaffhausen. In capitolul dedicat copi-
lanei lui, lung istorise~te ca tatal sau se imprietenise, pe vremea dnd era
preot la Laufen (1875-1879), cu familia Schenk, din care facta parte ~i
viitoarea lui soacra, care avea sa devina doamna Bertha Rauschenbaeh,
~ica aceasta il ducea uneori - lung avea pe-atunci patru ani -la plimbare.
Despre prima intilnire cu sotia lui, lung povestea:
"A vearn un prieten de studentie, a cami familie loeuia la Schaff-
hausen. Vnnd sa-l vizitez odata de la Basel- era in 1896, dupa moartea
tataIui meu -, mama mi-a spus: «Daca-i faci 0 vizita prietenului tau la
Schaffhausen, treci ~i pe la doamna Rauschenbach, pe care am cunos-
cut-o pe dnd era fata. » Asta am ~i facut, iar dnd am intrat in casa, am
viizut pe scan 0 fata, de vreo paisprezece ani, cu eodite. Am ~tiut pe loc :
Iat-o pe sotia mea! Am fost putemic zguduit; caci, de;;i n-o viizusem
dedt un moment scurt, stiusem imediat eu 0 certitudine absoluta ca urma
sa-mi devina sotie. lmi ~ai amintesc ;;iastiizi exact ca indata dupa aceea
i-am spus asta prietenului meu. Bineinteles, il-a facut dedt sa ndii de
mine. I-am replicat: «N-ai dedt sa nzi, dar 0 sa traie~ti ;;i 0 sa vezi. »
Cind, ;;ase ani mai tirziu, am cerut-o in casatorie pe Emma Rauschen-
bach, arn fost ;;ieu mai intti refuzat, la fel ca bunicul meu la vremea lui.
Dar, spre deosebire de el, eu n-aveam nici drciumii familiara in care sa
ma refugiez, nici chelnerita atragatoare, nici nu eram profesor titular cu
o sarcina clar conturata ;;i promitatoare in fata mea, ci un sirnplu medic
secundar cu un viitor nebulos. De ce sa fiu scutit de dezamagiri m Ie
meilleur des mondes possibIes? - dupa cum a adaugat nr. 2. Dupa citeva
saptiimlni, foaia s-a mtors insa, ;;i «nu »-u1s-a transforrnat intr-un « da »,
iar astfel, personalitatea mea nr. 1 s-a afirmat. A devenit, in ceea ce ma
prive;;te, un « da» spus vietii, iar nT.2 a dispamt pentru unsprezece ani
din mintea mea.
Pina in 1902 tinusem un fel de jurnal intim, care a zacut de atunci
mcoace timp de peste un deceniu nedeschis mtr-un sertar. Abia m 1913,
sub presiunea grelelor presimtiri, mi-a rasarit din nou m memorie."
lung s-a casatorit in 1903. Are numero;;i Ulma;;i.Din casatoriile celor
cinci copii ai lui, doamna Agathe Niehus-lung, doarnna Gret Bau-
mann-lung, Franz lung-Merker, doarnna Marianne Niehus-lung ~i
doarnna Helene Hoemi-lung, au rezultat nouasprezece nepoti, iar numaml
stranepotilor se afla in continua cre;;tere.1

I Dupa cum am putut afla ulterior, mai exista 0 a doua versiune in

legatura eu blazonul initial, mentionat de lung in capitolul "Tumul", blazon
care inrati;;aun fenix;;i pe eare bunicullui, C. G. lung, I-a schimbatin actuala
sa forma: ;;i anume un fluture care se tira;;te afara dintr-o crisalida. -
Conformunei traditii familiale,prenumelelui lung, "eruditul doctor in medi-
eina ~iin drept" din Mainz (mort in 1654), nu a fost Carl, ci Simon.

400
 Glosar

Alchimie. Preludiu al ehimiei modeme; chimia experimentalii in

sensul de azi era amesteeata aid eu speeulatH generale, plastic-intuitive,
partial religioase, despre natura ~iom. In neeunoseutul materiei erau pro-
ieetate multe simboluri, pe care astazi Ie recuno~tem ca fiind continuturi
ale ineon-5tientului.Alchimistul cauta "seeretullui Dumnezeu" in mate-
ria necunoscuta -5iajungea astfella procedee~i cai ce se asemuiesc celor
ale psihologiei modeme a incon~tientului. ~i aeeasta se vede confruntata
ell tID fenomen obieetiv necunoseut: ineon-5tientul.
Alchimia filozofidi a Evuiui Mediu trebuie inteleasa din perspeetiva
istoriei spiritului ca 0 mi~care compensatorie fatii de cre~tinism, mi~care
pomind de la incon~tient; cad obieetul meditatiilor ~itehnicH alchimiste
- imperiul naturii ~i al materiei - nu giisise in cre~tinism un loc ~i0
evaluare adecvata, ci, dimpotriva, era eonsiderat a fi eeva ee trebuie de-
p~it. Astfel, alchimia este un soi de imagine in oglindii, intuneeoasii ~i
primitivii, a lumi.ide imagini ~i idei apartinind cre~tinismului, dupa cum
a putut dovedi lung in Psyclwlogie und Religion (Psihologie ~i religie) pe
baza analogiei dintre reprezentarea alchirnidi centrala a pietrei (lapis) ~i
Cristos. Tipice pentru limbajul alchimiei sint imaginea simbolica ~ipara-
doxul. Ambele corespund naturii insesizabile a vietH ~i a psihicului in-
con~tient. De aeeea se spune, de exemplu, ca piatra nu e piatra (adica ea
este totodatii un concept spiritual ~i religios) sau di Mercurul alchimie
- spiritul din materie - este evaziv, iute ca un cerb, fiinddi este in-
sesizabiL "El are 0 mie de nume." Nici unul nu-i exprima total esenta
- dupa cum nici a defmitie nu este capabila sa contureze cu claritate
maxima esenta unui concept psihic.

Amplificare. Extindere ~i aprofundare a tmei imagini onirice prin

asociatii directionate (v. termenul mai jos) ~i eu ajutorul unor paralele
din istoria simbolurilor ~i eea spirituala a omenirii (mitologie, mistiea,
foIclor, religie, etnologie, arta etc.), astfelincft sensul ei devine accesibil
interpretiirii.
401
 Anima ~i animus. Personificare a unei naturi feminine in incon-
~tientul biirbatului ~i a unei naturi masculine in incon~tientul femeii.
Aceasta bisexualitate psihicii este 0 reflect are a realitatii biologice cii
numiirul mai mare de gene masculine (respectiv feminine) este factorul
decisiv in deterrninarea sexului masculin (respectiv feminin). Numiirul
mai mic al genelor sexului opus pare sa formeze un caracter cores-
punzind sexului opus, care ramine insa, datorita faptului ca se afla in
inferioritate, de obicei incon~tient.
C. G. JUNG: "Fiecare biirbat poarta in sine imagine a femeii eteme,
nu imaginea cutiirei femei anume, ci a unei femei in genere. Aceasta
imagine este, in fond, un conglomerat ereditar incon~tient, provenind din
timpuri stravechi ~i ingropat in sistemul viu, un «tip» (<< arhetip ») (v.
mai jos) obtinut din toate experientele ancestrale legate de fiinta fe-
minina, un rezultat al tuturor impresiilor despre femeie, un sistem psihic
de adaptare mo~tenit... Acela~i lucru este valabil ~i la femeie, ~i ea poarta
in sine 0 imagine despre biirbat. Experienta ne inyata cii ar trebui spus
mai exact: 0 imagine despre biirbafi, in timp ce la biirbat este mai degraba
o imagine a femeii. Intrucit aceasta imagine este incon~tienta, ea e in-
totdeauna proiectatii incon~tient asupra fiintei iubite ~i este unul din
motivele esentiale ale atractiei pasionale sau ale contrariului ei."
Die Ehe als ps)'chologische Beziehung (Ciisnicia ca relatie psihologicii),
1925, in Ges. Werke XVlI, 1970, Uber die Entwicklung der Personlichkeit
(Despre dezvoltarea personalitiirii), p. 224.

"Functia naturala a animusului (ca ~i a animei) consta in stabilirea

unei legaturi intre con~tiinta individuala ~i incon~tientul colectiy (Y. mai
jos). In mod corespunzator, persona (v. mai jos) reprezinta 0 zona inter-
mediara intre con~tiinta eului ~i obiectele lurnii exterioare. Animus ~i
anima ar trebui sa functioneze ca 0 punte sau ca 0 poarta conducind la
imaginile incon~tientului colectiv, ~a cum persona reprezinta un fel de
punte spre lume."
Prelegere de seminar nepublicata, vol. I, 1925. Traducere din engleza.

Toate manifestiirile arhetipale, deci ~i animus ~i anima, au un aspect

negativ ~i unul pozitiv, unul primitiY ~i unul diferentiat.
C. G. JUNG: "Animusul este in forma lui primarii incon~tienta un
conglomerat spontan, neintentionat de opinii, care exercita a influenta
dominatoare asupra vietii afective, anima, in schimb, genereaza spontan
sentimente, care ulterior vor influenta, respectiv distorsiona ratiunea.
(<< Ea i-a sucit capul. ») De aceea, animusul se proiecteazii cu predileqie
asupra autoritiitilor «in ale spiritului », cit ~i asupra altor« eroi » (inclusiv
tenori, « arti~ti» ~i celebritiiti sportive). Anima pune bucuros stiipinire

402
pe eeea ee este ineon~tient, vid, frigid, neajutorat, lipsit de relatie, obseur
~i eehivoe in femeie ... Suf1etul care (in proeesul individuatiei) se aUitura
eon~tiintei eului are deci la barbat semn feminin, iar la femeie, maseulin.
Anima lui cauta sa unifiee ~i sa uneasca, animusul ei vrea sa diferentieze
si sa reeunoasca. Acesta este un contrast strict... In realitatea eon~tiintei
el insearnna 0 situatie conf1ictualli, chiar daca relatia con~tienta a eelor
doi indivizi este armonioasa."
Die Psychologie der Ubertragung (Psihologia transferului), 1946, 'in Ges.
Werke XVI, editia a II-a, 1976, Praxis der Psyehotherapie (Praetiea psiho-
terapiei), p. 323.

"Anima este arhetipul vietii... Caci viata vine eatre barbat prin anima,
de~i el este de parere ca ea ar veni spre el prin ratiune (mind). EI stapi-
ne~te viata prin ratiune, dar viata traie~te in el prin anima. lar secretul
femeii este ca viata vine spre ea sub forma spirituala a animusului, de~i
ea presupune ca Eros este eel care i-a aduce. Ea stapine~te viata, ea tra-
ie~te, ea sa zicem ~a, habitual prin Eros, insa viata adevarata, unde ea
este ~i vietima, vine catre femeie prin ratiunea care este intruehipata in
ea prin animus."
Prelegere de seminar nepublicata despreZarathustra lui Nietzsche, 1937.
Traducere din engleza.

Arhetip. C. G. JUNG: "Coneeptul de arhetip ... deriva din observatia

adesea repetata ca, de exemplu, miturile si pove~tile literaturii universale
contin anumite motive care reapar mereu ~i pretutindeni. Aeelea~i motive
Ie mtilnim in fanteziile, visele, delirurile ~i obsesiile indivizilor din ziua
de azi. Aceste imagini ~ieonexiuni tipice smt denumite reprezentari arhe-
tipale. Ele au, eu dt smt mai distinete, msu~irea de a fi insotite de ni~te
tonalitati afeetive deosebit de vii... Ne impresioneaza, ne inf1uenteaza ~i
ne fascineaza. Ele izvorase din arhetipulm sine ireprezentabil - 0 pre-
forma incon~tienta, care pare sa apaqina structurii mo~tenite a psihicului
~i se poate manifesta, m consecinta, peste tot ~i ca fenomen spontan."
Das Gewissen in psychologiseher Sieht (Con~tiinra moralii fn perspeetivii
psihologieii), in: Das Gewissen. Studien aus dem C.-G.-lung-Institut (COll-
$tiinra moralii. Studii din Institutul C. G. lung), ZUrich, 1958, p. 199~. unn.

"Tot mereu mtilnesc ideea gre~ita ca arhetipurile ar fi determinate

din punct de vedere al eontinutului, adica ar fi un reI de « reprezentari »
incon~tiente. De aeeea mai trebuie subliniat 0 data ca arhetipurile nu sint
determinate din punet de vedere al eontinutului, ci doar alformei, ~i chiar
~i aeeasta numai mtr-un mod foarte limitat. Este dovedibil ca 0 imagine
originara (v. mai jos) are un eontinut determinat doar din momentulm
403
care a devenit con~tienta ~i, a~adar, umpluta cu materialul experien~ei
con~tiente. Forma ei, in schimb, este... comparabila eventual cu sistemul
axial al unui cristal, care preformeaza intrucitva structura cristalina in so-
lu~ia-mama, flira ca el insu~i sa aiba 0 existen~a materiala. Aceasta apare
abia in modul de grupare a ionilor ~i apoi a moleculelor. Arhetipul este
in sine un element formal gol, care nu-i nimic altceva decit 0 facultas
praeformandi, 0 posibilitate data a priori a formei de reprezentare. De
mo~tenit nu se mo~tenesc reprezentiirile, ci formele ce corespund In
aceasta privin~a exact instinctelor care, de asemenea, sint determinate
doar ca forma. La fel de pu~in cum poate fi dovedita existen~a arhetipu-
rilor in sine, poate fi dovedita ~i cea a instinctelor, atita timp cit acestea
nu se manifesta in concreto."
Die psychologischen Aspekte des Mutterarchetypus (Aspectele psihologice
ale arhetipului mamei), 1938, in Ges. Werke [XIl, 1976, Die Arehetypen
und das kol/ektive Unbewuflte (Arhetipurile ~i ineon~tientul colectiv), p. 95.

"Mi se pare probabil ca esenia propriu-zisii a arhetipului nu-i capabila

sa devina con~tienta, adica este transcendenta, motiv pentru care 0 denu-
mesc psihoida (v. mai jos)."
Theoretisehe Uberlegungen zum Wesen des Psyehischen (Refleefii teoretice
eu privire la esenfa psihicului), 1946, in Ges. Werke VlII, 1967, Die Dyna-
mik des Unbewuflten (Dinamiea inco~tientului), p. 244.

"Nu avem voie nici 0 c1ipa sa ne abandonam iluziei ca in cele din

urma un arhetip poate fi explicat ~i astfel lichidat. Nici cea mai buna
incercare explicativa nu este altceva decit 0 transpunere mai mult sau mai
pUiin reu~ita intr-un alt limbaj al imaginilor."
Zur Psychologie des Kind-Arehetypus (Despre psihologia arhetipului infans),
1940, in Ges. Werke [XIl, 1976, Arhetipurile ~i inco~tientul colectiv, p. 174.

Asocia~ie. Imbinare de reprezentiiri, percepiii etc., dupa asemiinare,

rela~ie, opoziiie sau succesiune. Asociarii libere In prelucrarea vise lor de
catre S. Freud: inliintuire asociativa spontana a celui care viseaza, care
nu se raporteaza neaplirat la situa~ia onirica. Asociarii directionate sau
controlate In prelucrarea vise/or de catre C. G. lung: idei spontane, care
pomesc de la situaiia oniriea data ~i se raporteaza intotdeauna la ea.
Experimentu/ asociativ: Metoda psihologica de testare pentru detecta-
rea de complexe cu ajutorul masuriirii timpilor de reac~ie~ial interpretiirii
raspunsurilor la cuvinte-stimul date. Dintre caracteristicile complexului
fac parte: timpul prelungit de reaciie sau calitatea subiectiv particulara
a raspunsurilor, daea prin cuvintele-stimul sint atinse complexe pe care
subiectul vrea sa Ie treaea sub tacere sau care nu Ii sint con~tiente.
404
 Con~tiin~a. C. G. JUNG: "Dadi meditam la ceea ce este p~opriu-zis
con~tiinta, sintem adinc impresionati de faptul - 0 minune intre minuni
- di despre un eveniment care are loc in cosmos se produce simultan
launtric 0 imagine, deci ca el se desf~oara, ca sa zic a~a, ~i in interor,
adica: devine con~tient."
Seminarul de la Basel, 1934; prelegere de seminar nepublicata.

"Con~tiinta noastra doar nu se creeaza singura, ci izvor~te din pro-

funzimi necunoscute. Ea se treze~te treptat in copil ~i, pe parcursul vietii,
se treze~te in fiecare dimineata din adincul somnului, dintr-o stare in-
con~tienta. Este ca un copil care se na~te zilnic din pintecele matern al
incon~tientului. "
Zur Psychologie ostlicher Meditation (Despre psihologia medita(iei orien-
tale), 1943, In Ges. Werke XI, edi\ia a II-a, 1973, Zur Psychologie westli-
cher und ostlicher Religion (Despre psihologia religiei occidentale ~i
orientale), p. 616.

Cuaternitate. C. G. JUNG: "Cuaternitatea este un arhetip care apare,

ca sa spunem a~a, in mod universal. Ea formeaza premisa logica pentru
orice judecatii a totalitiifii. Daca vrem sa emitem 0 asemenea judecata,
este necesar ca ea sa aiba un aspect cvadruplu. Spre a desemna, de exem-
plu, totalitatea orizontului, numim cele patru puncte cardinale. Intot-
deauna existii patru elemente, patru calitati primare, patru culori, patru
caste in India, patru cai ale dezvoltarii spirituale in budism. De aceea
exista ~ipatru aspecte psihologice ale orientarii psihice, dincolo de care,
in principiu, nu mai este nimic de spus. Pentru a ne orienta trebuie sa
avem 0 funqie care constata ca ceva este (senzatie), 0 a doua care stabi-
le~te ce este (gindire), 0 a treia funqie care spune dacli asta ne convine
sau nu, daca vrem s-o acceptam sau nu (simtire) ~i 0 a patra funqie care
indica de unde vine asta ~i incotro se duce (intuitie). Dincolo de ele, nu
mai e nimic de spus... Idealul completitudinii este rotundul, cercul (v.
mandala), dar diviziunea sa natural a minimal a este cuaternitatea."
Versuch einer psychologischen Deutung des Trinitiitsdogmas (incercarea
lInei interpretezri psihologice a dogmei Trinitii(ii), 1948, in Ges. Werke XI,
editia a II-a, 1973, Despre psihologia religiei occidentale # orientale, p. 182.

o cuaternitate sau quaternio are adesea 0 structura de 3 + 1, in sensul

ca una dintre marimile sale ocupa 0 pozitie de exceptie ~i este de natura
diferita fata de celelalte. (De exemplu, trei dintre simbolurile evanghe-
li~tilor sint animale ~iunul este inger.) Cind a patra marime Ii se aIatura
celorlalte trei, ia n~tere "Unul", simbolizmd totalitatea. In psihologia
analitica, funqia "inferioara" (adica acea functie care nu se afla la dispo-
405
zitia con~tienta a omului) este de multe ori cea care-l Intruchipeaza pe
"al patrulea". Integrarea ei In con~tiinta reprezinta una dintre sarcinile
principale ale procesului individuatiei (v. mai jos).

Extraversie. Atitudine tipid, marcata poo concentrarea interesului pe

un obiect exterior. Termen opus: Introversie (v. mai jos).

Hieros gamos. Cununie simta sau religioasa. Unire a unor figuri ar-
hetipale In miturile despre rena~tere, in misterele antice, precum ~i In
alchimie. Exemple tipice sint reprezentarea lui Cristos ~i a Bisericii ca
mire ~i mireasa (sponsus et sponsa) ~i unirea alchimica (coniunctio) a
soarelui cu luna.

Imaginea lui Dumnezeu. Concept ce dateaza de la Parintii Bisericii,

dupa care imago Dei (imaginea lui Dumnezeu) este Intiparita In sufletul
omului. Dad a astfel de imagine se ive~te spontan In vise, fantezii,
viziuni ~.a.m.d., trebuie Inteleasa din punct de vedere psihologic drept
un simbol al sinelui (v. mai jos).
C. G. JUNG: "Putem constata numai prin intermediul psihicului ca
divinitatea aqioneaza asupra noastra, dar nu silltem capabili sa distingem
dad aceste aqiuni provin de la Dumnezeu sau de la incon~tient, adidi
nu se poate stabili daca divinitatea ~i incon~tientul constituie doua entitati
diferite. Ambele sint concepte-limiti'i pentru continuturi transcendentale.
Se poate constata illsa empiric cu suficienta probabilitate d ill incon~tient
exista un arhetip al totalitatii, care se manifesta spontan In vise etc. ~i ca
exista a tendinti'i independenti'i de vointa con~tienta de a raporta alte
arhetipuri la acest centru. De aceea nu pare improbabil ca arhetipul tota-
litatii are ill sine a anume pozitie centrala care 11apropie de imaginea lui
Dumnezeu. Asemanarea este subliniata mai ales ~i prin aceea ca arhe-
tipul produce a simbolistid ce a caracterizat ~i exprimat divinitatea din-
totdeauna ... Imaginea lui Dumnezeu nu coincide cu incon~tientul pur ~i
simplu, ci cu un anume continut al acestuia: cu arhetipul sinelui. Pe cale
empirica nu mai sintem capabili sa deosebim imagine a lui Dumnezeu de
acest arhetip. "
Antwort auf Hiob (Raspuns lui lov), 1952, in Ges. Werke Xl, editia a II-a,
1973, Despre psihologia religiei occidentale $i orientale, p. 502 ~. urIll.

Putem explica imaginea lui Dumnezeu "ca pe a oglindire a sinelui

sau, invers, sinele ca pe a imago Dei in homine".
Incercarea unei interpretari psihologice a dogmei Trinitatii, 1948, in Ges.
Wake Xl, editia a II-a, 1973, Despre psihologia religiei occidentale $i
orientale, p. 207.

Imagine originara. (Jacob Burckhardt) Termen folosit initial de

Jung pentru "arhetip" (v. mai sus).

406
 Incon~tient. C. G. JUNG: "Teoretic, cimpului con~tiintei nu i se pot
fixa granite, intrudt el e capabil sa se extinda pina la 0 dimensiune ne-
defrnita. Empiric insa, el i~i afla intotdeauna granita dnd atinge domeniul
necunoscutului. Acesta din urma este constituit din tot ceea ce nu se ~tie,
deci din ceea ce nu are nici 0 relatie cu eul in calitate de centru al cimpului
con~tiintei. Necunoscutul se divizeaza in doua grupuri de obiecte: cele
exterioare, a caror experienta se poate face cu ajutorul simturilor, ~i cele
interioare, care fac obiectul experientei nemijlocite. Primul grup repre-
zinta necunoscutul mediului inconjurator, celiilalt constituie necunoscutul
universului launtric. Acest din urma domeniu este ceea ce numim in-
con~tientul."
Ges. Wake IX/2, 1976, Aion, p. 12.

"Tot ce ~tiu, dar la care nu ma gindesc pe moment; tot ce mi-a fost

odata con~tient, dar acum este uitat; tot ce e perceput de simturile mele,
dar nu-i luat in seama de con~tiinta mea; tot ce simt, gindesc, imi amin-
tesc, doresc ~i fac neintentionat ~i fara a-i acorda atentie, adic1iin mod
incon~tient; toate lucrurile viitoare ce se pregatesc in mine ~i vor ajunge
la nivelul con~tiintei abia mai tirziu; toate acestea sint continutul incon-
~tientului."
Reflecfii teoretiee eu prlvire la esenfa pslhleulul, 1946, in Ges. Wake VIII,
1967, Dlnamiea ineo~tientulul, p. 214.

"La aceste continuturi se adauga ~i toate refularile mai mult sau mai
putin intentionate ale unor reprezentari ~i impresii neplacute. Numesc in-
con~tlent personal suma tuturor acestor continuturi. Dincolo de asta gasim
insa in incon~tient ~i insu~irile pe care nu Ie-am dobindit individual, ci
Ie-am mo~tenit, deci instinctele, ca impulsuri spre actiuni care rezulta rara
o motivatie con~tienta, dintr-o constringere ... (In acest strat "mai adinc"
al psihicului intilnim ~i arhetipurile.) Instinctele ~i arhetipurile... formeaza
incon~tientul colectiv. Eu il numesc colectiv, caci, spre deosebire de
incon~tientul definit mai sus, nu are continuturi individuale, adic1imai
mult sau mai putin unice, ci unele raspindite in mod general ~i regulat. "
Instlnkt und Unbewufites (Instinct sl Ineonstient), 1919, in Ges. Wake VIII,
1967, Dinamlca inco~tientulul, p. 153 ~. unn.

"Primul grup include continuturi care constituie componente inte-

grante ale personalitatii individuale ~i de aceea ar putea fi la fel de bine
~i con~tiente; eel din urma grup insearnna ceva ca 0 condirie sau baza a
psihicului in genere, ~i anume una omniprezenta, identic a permanent cu
sine insa~i."
Ges. Wake IX/2, 1976, Alon, p. 16.

407
 "Pe masura ce adincimea ~i intunericul cresc, « straturile » mai pro-
funde ale psihicului i~i pierd unicitatea individual1LEle devin tot mai
colective cu cit sint mai adinci (mai "jos"), deci in masura in care se
apropie de sistemele functionale autonome, pina ce se universalizeaza
in materialitatea corpului - ~i anume in corpurile chimice - ~i se sting
in acela~i timp. Carbonul corpului este pur ~i simplu carbon. "Cel mai
jos", "in strafund", psihicul este pur ~i simplu «univers »."
Despre psihologia arhetipului infans, 1940, In Ges. Werke lXIl, 1976,
Arhetipurile incon!ftientului colectiv, p. 187.

Individua~ie. C. G. JUNG: "Intrebuintez notiunea de « individuatie »

in sensul acelui proces care produce un «individ» psihologic, adidi 0
unitate separata, indivizibilil, un fntreg."
Bewufitsein, UnbewlIfites und Individuation (Con!ftiinra. incon,wient !fi indi-
viduatie), 1939, In Ges. Werke lXI!, 1976, Arhetipllrile !fi incon!ftientlll
colectiv, p. 293.

"Individuatie insearnna: a deveni 0 fiintii individuala, iar in masura in

care prin individualitate intelegem unicitatea noastra cea mai intima,
ultima ~i necomparabila, inseamna a deveni propriul sine. De aceea, am
putea traduce «individuatie» ~i prin «ajungere la propriul sine» sau
« realizare de sine»."
Die Beziehungen zwischen dem Ich und dem Unbewufiten (Relatiile dintre
eu \,i incon!ftient), 1928, In Ges. Werke vn, edi\ia a II-a, 1974, Zwei Schrif-
ten uber Analytische Psychologie (Doua scrieri despre psihologia analitica),
p. 191.

"Vad tot mereu ca procesul individuatiei este confundat cu con~tien-

tizarea eului ~i astfel eul este identificat Cll sinele (v. mai jos), iar de aici
se na~te fire~te 0 incurcatura infernal a de concepte. Cad in acest fel
individuatia devine pur egocentrism $i autoerotism. Or, sinele cuprinde
infinit mai mult in el insu~i decit numai un eu... El este la fel de mult
acela sau ceilalti, cum este $i eu. Individuatia nu exclude lumea, ci 0
include.
Ref/ecrii teoretiee euprivire la esenrapsihieului, 1946, In Ges. Wake \illl,
1967, Dinamiea ineol1!ftientlllui, p. 258.

Infla~ie. Extindere a personalitatii dincolo de limitele individuale,

prin identificarea cu un arhetip (v. mai sus) san, In cazurile patologice.
eu 0 figura istorica sau religioasa. Actioneaza in cazurile normale ca un
fel de Infumurare, de exagerare a importantei personale, Si este com-
pensata de regula prin sentimente corespunzatoare de inferioritate.
408
 Introversie. Atitudine tipidi, marcata prin concentrarea interesului
asupra proceselor intrapsihice. Termen opus: Extraversie (v. mai sus).

Mana. Tennen melanezian desemnind 0 forta extraordinar de efica-

ce, emanind de la un om, un obiect, de la aCiiuni ~i evenimente, de la
fiiil\e supranaturale ~ispirite. Inseamna ~i sanatate, prestigiu, forta tama-
duitoare ~i magid. Concept primitiv al energiei psihice.

Mandala (sanscrita). Cere magic. La C. G. Jung: Simbol al centrului,

al telului ~i al sinelui (v. mai jos) ca totalitate psihica. Autoreprezentare
a unui proces psihic de centrare, a producerii unui nou centru al per-
sonalitaiii. Exprimata simbolic prin forma circulara sau prin aranjamentul
simetric al cifrei patru ~i al multiplilor sai (v. cuaternitate). In lamaism
~i in yoga tantricii, mandala este instrument de contemplaiie (yantra),
sediu ~i loc de na~tere al zeilor. Mandala perturbata: Orice forma care se
abate de la cerc, patrat ~i crucea cu brate egale ori a carei cifra de baza
nu este patru sau opt.
C. G. JUNO:"Mandala inseamna cere, mai exact, cerc magic. Man-
dalele nu sint riispindite numai in intregul Orient, ci sint atestate ~i la
noi in numar mare, incepind cu Evul Mediu. Mai cu seama in lumea
cre~tina ele exista inca din Evul Mediu timpuriu; cele mai muite II au
pe Cristos in mijloc iar pe cei patru evangheli~ti sau simbolurile lor, in
punctele cardinale. Aceasta conceptie trebuie sa fie foarte veche, 0 data
ce ~i Horus a fost astfel reprezentat, impreuna eu cei patru fii ai lui, de
catre egipteni... In majoritatea cazuriIor, mandala are forma unei flori, a
unei cruci, a unei roti, cu 0 tendinia mareata de a lua cifra patru drept
baza a strueturii sale."
Comentariu la: Das Geheimnis der Go/denen BlUte (Secretu/ F/orii de Aur),
1929, edi\ia a X-a, 1973; apare In Ges. Werke XlII, Studien uber a/chemi-
stische VOTstellungen (Sludii despre reprezentari a/chimice).

Mandalele apar, din cite arata experienta ... in situatii ee se caracte-

rizeaza prin eonfuzie ~iperplexitate. Arhetipul astfel eonstelat reprezintii
o schema ordonatoare plasatii ca un fel de "retieul" psihologic, respeetiv
ea un cere imPil.l1itin patm, pe deasupra haosului psihic, a~a inelt fiecare
continut i~i capata locul, ~ielementele intregului care se afla in pericolul
de a se destrama in vag ~i nedeterminat sint iinute laolalta, in eoeziune,
prin cercul care imprejmuie$te ~i apara.
Ein moderner My thus. Van Dillgen. die am Himme/ gesehen werden (Un mil
modern. Despre obieete. care sfnt vazute pe eer), 1958, in Ges. Werke X,
1974, Zivilisation im (jbergang (Civilizarie fn tranzirie), p. 461.

Nevroza. Stare de dezbinare eu sine insu~i, pricinuita de eontradictia

dintre necesitatile instinctuale ~i cerintele civilizatiei, dintre nemultumi-
409
rile infantile ~i vointa de adaptare, dintre obligatiile colective ~i cele in-
dividua!e. Nevroza este un semna! de oprire inaintea unui drum gresit ~i
un strigat de avertisment care sa incite la procesul persona! de vindecare.
C. G. JUNG:"Dereglarea psihologica in caz de nevroza ~i nevroza
ins~i pot fi concepute drept 0 incercare nereu~itii de adaptare. Formu-
larea [...] este la unison cu parerea lui Freud ca 0 nevroza e oarecum 0
incereare de autovindecare."
Uber Psychoanalyse (Despre psihanalizii), 1916. in Ges. Werke IV, 1969,
Freud und die Psychoanalyse (Freud si psihanaliza), p. 285.

"Nevroza este intotdeauna un inlocuitor a! suferintei legitime."

Psihologie si religie, 1939, in Ges. Werke XI, ediiia a II-a, 1973, Despre
psihologia religiei occidentale si orientale, p. 82.

Numinosum. Concept a!lui Rudolf Otto (Das Heilige - Sacrul)

pentru ceea ce este inexprimabil, tainie, inspaimintator, "cu totul altfel",
insu~ire har1izitadivinitatii ~i nernijlocit experimentabila.

Persona. La origine, masca purtata de actor in teatrul antic.

C. G. JUNG:"Persona ... este acel sistem de adaptare sau acea maniera
prin care comuniciim cu lumea. Astfel, aproape fiecare meserie are 0
persona care-i este caracteristica... Pericolul este doar ca omul sa se iden-
tifice cu persona - profesorul eu manua!ullui sau tenorul cu vocea luL..
S-ar putea spune, exagerind putin: persona este eeea ce cineva de fapt
nu este, ci eeea ee el ~i eeila!ti cred ca este."
Uber Wiedergeburt (Despre renastere), 1950, in Ges. Werke IXIl, 1976,
Arhetipurile si inconstientul colectiv, p. 137.

Psihoid. "Asemarrator sufletului", "de forma sufletului", "cvasisufle-

tesc". Jung caracterizeaza astfel stratul foarte adinc, ireprezentabil, a! in-
con~tientului colectiv (v. mai sus) ~icontinuturile lui, arhetipurile (v. mai
sus).
C. G. JUNG:"Incon~tientul colectiv (v. mal sus) constituie un psihic
care, spre deosebire de fenomenele psihiee cunoscute de noi, nu poate fi
reprezentat, ~i de aceea I-am desemnat drept psihoid."
Synchronizitiit als ein Prinzip akausaler Zusammenhiinge (Sincronicitatea
ca principiu al relariilor acauzale), 1952, in Ges. Werke VlII, 1967, Dina-
mica inconstientului, p. 495.

Sincronicitate. Concept Iaurit de C. G. Jung, pentru a exprima 0

coincidenta sau corespondentii plinii de sens intre:
a) un eveniment psihic ~i unul fizic, care nu sint legate intre ele
cauza!. Astfel de fenomene sincronistice se produe, de exemplu, daca
410
unele evenimente interioare (vise, viziuni, premonitii) au 0 corespondenta
in realitatea exterioara: imagine a launtrica sau premonitia s-a dovedit a
fi "reala";
b) vise, ginduri etc. asemanatoare sau identice, care au loc simultan
in locuri diferite. Nici una, nici cealalta dintre manifestan nu poate fi
explicata prin cauzalitate. Ele par a fi mai degraba corelate cu procese
arhetipale din incon~tient.
C. G. lUNG: "Preocuparea mea cu psihologia proceselor incon~tiente
m-a constrms cu multi ani in urma sa privesc in jur dupii un alt principiu
explicativ (pe linga cauzalitate), dat fiind ca principiul cauzal imi piirea
insuficient spre a explica anumite fenomene ciudate ale psihologiei
incon~tientului. Am descoperit astfel mai intii ca exista fenomene psiho-
logice paralele, care nu se pot nicidecum raporta unele la altele cauzal,
ci trebuie sa fie corelate printr-o aWidesfa~urare de evenimente. Aceasta
conexiune mi se piirea a fi data esentialmente prin simultaneitatea lor
relativa, de unde termenul de « sincronistic ». Se pare intr-adeviir ca tim-
pul, departe de a fi un « ce » abstract, este mai curind un concret « ce »
continuu care contine calitati sau conditii fundamentale care se pot mani-
festa intr-o relativa simultaneitate in diferite locuri, intr-un paralelism
neexplicabil cauzal - ca de pilda in cawl cind anumite ginduri, sim-
boluri sau stan psihice identice apar concomitent."
Zum Gediichtnis Richard Wilhelms (in memoria lui Richard Wilhelm), 1930,
in Ges. Werke XV, 1971, Uber das Phiinomen des Geistes in Kunst und
Wissenschaft (Despre fenomenul spiritului In arta $i $tiinra), p. 66.

"Am ales termenul de «sincronicitate », pentru ca simultaneitatea a

doua evenimente legate prin semnificatie, dar nu in mod cauzal, imi piirea
a fi un criteriu esential. Intrebuintez aici, ~adar, conceptul general al
sincronicitatii in sensul special de coincidenta temporala a doua sau mai
multe evenimente necorelate intre ele cauzal, care au 0 semnificatie
identica sau similara. Aceasta in contrast cu « sincronism », care indica
simpla simultaneitate a doua evenimente."
Sincronicitatea ca principiu al rela{iilor acauzale, 1952, in Ges. Werke VIII,
1967, Dinamica incon$tientului, p. 560~. urm.

"Sincronicitatea nu este mai enigmatica sau mai tainica decit dis-

continuitatile fizicii. Numai convingerea inriidacinata despre atotputer-
nicia cauzalitatii e cea care provoaca dificultati in a intelege ~i care face
ca posibilitatea aparitiei sau existentei unor evenimente lipsite de 0 cauza
sa para de neimaginat... Coincidentele unor evenimente legate prin sens
sint imaginabile ca pur hazard. Insa cu cit ele se inmultesc ~i cu cit mai
mare ~i mai exacta Ie este concordanta, cu atit mai tare scade proba-
411
bilitatea lor ~i cu atit mai mult cre~te inconceptibilitatea lor; adica ele
nu mai pot fi considerate pure eontingente, ci trebuie concepute, In !ipsa
unei explicatii cauzale, drept aranjamente cu sens... « Inexpiicabilitatea »
lor nu consta doar in faptul ciinu Ii se cuno~te cauza, ci mai ales in aceea
ca 0 cauza nici nu este imaginabila cu mijloacele noastre de gindire ~i
intelegere. "
Sillcroflicitatea ca principiu al rela!iilor acauzale, 1952, in Ges. Werke VIII,
1967, Dinamica incoll~tientului, p. 576 ~. unn.

Sine. Arhetipul (v. mai sus) central. Arhetipul ordinii. Totalitatea

omului. Reprezentat simbolic prin cerc, patrat, cuatemitate (v. mai sus),
copil, mandala (v. mai sus) etc.
C. G. JUNG: "Sinele este 0 entitate supraordonata eului con~tient. El
nu cuprinde doar psihicul con~tient,ci ~ipe eel incon~tient ~ieste de aceea,
ca sa zic ~a, 0 personalitate, care sintem $1 noi... Nu exista nici 0 spe-
ranta ca vreodat1isa atingem chiar $i numai 0 con~tien\a aproximativa a
sinelui, deoarece, orieit am putea con$tientiza, tot va mai exista 0 canti-
tate nedeterminata ~i indeterminabila de incon~tient, care apaI1ine ~i ea
totalitatii sinelui."
Rela!iile dintre eu ~i inCOfl$tient, 1928, in Ges. Werke VII, edi\ia a II-a,
1974, Doua scrieri despre psihologia analitica, p. 195 ~. unn.

"Sinele nu este doar punctul central, ci ~i acea circumferinta care

cuprinde con~tientul ~i incon~tientul; este centrul acestei totalitaii, a$a
cum eul este centrul con~tiin\ei."
Traumsymbole des Individuationsprozesses (Simboluri onirice ale procesului
individua!iei), 1936, in Ges. Werke XII, edi\ia a II-a, 1976, Psychologie UM
Alchemie (Psihologie ~i alchimie), p. 59.

"Sinele este ~itelul vietii, intrucit e expresia completa a acelei combi-

natii a destinului care se nume~te individ."
Rela!iile dintre eu $I inco~tient, 1928, in Ges. Werke VII, edi\ia a II-a,
1974, Doua scrieri despre psihologia analitica, p. 263.

Suflet. C. G. JUNG: "Daca psihicul omului este ceva, atunci el este

de 0 complicatie incalculabiIa ~i de 0 diversitate nelimitata, careia e im-
posibiJ sa-i fad fata printr-o simplii psihologie a pulsiunilor. Numai
cufundat in cea mai adinca admiratie $i veneraiie pot sa ma opresc $i sa
privesc tacut la abisuriJe ~i culmile naturii sut1ete~ti, al c1irei univers
nonspaiial ascunde in sine 0 bogatie incomensurabila de imagini ce s-au
acumulat ~i condensat organic in milioane de ani de dezvoltare vie.
Con~tiinta mea este ea un ochi care euprinde in sine ~i imbrati$eaza
412
spa~iile cele mai indepmate, insa non-eul psihic este ceea ce umple
nonspa~ialacest spa~iu.Iar aceste imagini nu sint umbre palide, ci eondi~i
suflete~ti ee ac~ioneazaputemic, pe care noi doar Ie putem in~elegegre~it,
dar niciodata nu Ie putem priva de foqa lor, negindu-le. Cu aceasta
impresie mai pot compara doar priveli~tea oferiHi de eerul noptatie
presarat ell stele; ciici singurul eehivalent allumii interioare este lumea
exterioara ~i, dupa cum la aceasta lume ajung prin intermediul eorpului,
~a ajung la eea interioarii prin mijlocirea sufletului. "
Einfiihnmg zu W. Kranefeld "Die Psychoanalyse" (Introducere la W. Kranefeld
"Psihanaliza"), 1930, In Ges. Werke IV, 1969, Freud $i psihanaliza, p. 381.

"Ar fi 0 blasfemie de afirmat ca Dumnezeu S-ar putea revela pretu-

tindeni ~i tocmai in sufletul omenesc, nu. Da, intimitatea profunda a re-
lafiei dintre Dumnezeu ~i suflet exclude anticipat oriee subapreciere a
sufletului. Poate ea mergem prea departe daca vorbim despre 0 afinitate;
dar, in oriee caz, sufletul trebuie sa aiM in sine 0 posibilitate de relatie,
adica 0 corespondenta eu esenta lui Dumnezeu, altfel nu s-ar putea stabili
niciodata un raport. Aeeasta corespondenta este, formulfnd psihologic,
arhetipul imaginii lui Dumnezeu (v. mai sus)."
Ges. Werke Xl!, edi\ia a II-a, 1976, Psihologie $i alehimie, p, 24 ~. urm.

Trauma psihidi. Eveniment bruse, daunator in mod nemijlocit fiintei,

cum ar fi spaima, teama, ru~inea, dezgustul etc.

Umbra. Parte inferioara a personalita~ii. Suma a tuturor dispozitiilor

psihice personale ~i coleetive, care, ea urmare a incompatibilitatii lor cu
forma con~tient aleasa de via~a, nu sint traite ~i se unesc in incon~tient
intr-o personalitate paqialiJ. relativ autonoma, cu tendinte contrarii.
Umbra se comporta compensatoriu fata de con~tiinta, efectul ei poate fi
de aceea la fel de bine negativ ca ~i pozitiv. Ca figura oniricii, umbra are
acela~i sex cu persoana care viseaza. Ca parte a incon~tientului personal
(v. mai sus), umbra tine de eu; dar ca arhetip (v. mai sus) al "adver-
sarului" - de incon~tientu! colectiv (v. mai sus). Con~tientizarea umbrei
constituie munca de inceput a analizei. Neluarea in considerare a umbrei
~irefularea ei, ca ~i identif1carea eultii Cll ea pot duce la disocieri pericu-
loase. IntrucJt umbra sta aproape de lumea instinctelor, este indispensabil
sa se ~inacontinuu cont de ea.
C. G. JUNO: "Figura umbrei personifidi tot ceea ce subiectul nu
i
recunoa~te ~i ceea ce se impune totu~i mereu - direct sau indirect -
deci, de pilda, tra.saturi inferioare de caracter ~i alte tendin~e incom-
patibile,"
COn$liinra, inconetient $i individuarie, 1939, In Ges. Werke lXii, 1976,
Arhelipurile ,~iincon$tientul colecliv, p. 302.

413
 Vis. C. G. JUNG: "Visul este 0 mica u~a ascUllsa in lacllilul cel
mai launtric ~i mai intim al sufletului; ea se deschide in acea noapte
cosmica primordial a ce era suflet cu mult inaintea existentei unei
con~tiinte a eului ~ice va fi suflet mult dincolo de ceea ce 0 con~tiinta
a eului va putea atinge vreodata,"Caci orice con~tiinta a eului este
singuratica, ea recuno~te fapte izolate, separind ~i diferentiind, dar
de viizut se vede doar ceea ce se poate raporta la acest eu. Con~tiinta
eului este alcatuita din tot felul de ingriidiri, chiar daca ajunge pina
la negurile stelare cele mai indepiirtate. Orice con~tiinta separa; insa
in vis patrundem in omul mai profund, mai general, mai adevarat, mai
etem care tot mai sta in crepusculul noptii originare, unde el inca era
intregul, ~iintregul era in el, in natura nediferenp.abila, !ipsita de orice
calitate de eu. Din acest adinc care Ie une~te pe toate provine visul,
fie el orieit de pueril, de grotesc, de imoral."
Die Bedeutung del' Psychologie fiir die Gegenwart (lmportan(a psihologiei
pentru prezent), 1933, In Ges. Werke X, 1974, Civilizarie In n"anzirie, p. 168.

"Visele nu sint inventii intentionate ~i voluntare, ci fenomene natu-

rale, care nu-s altceva decit ceea ce pur ~i simplu reprezinta. Ele nu
amagesc, nu mint, nu denatureaza sau retu~eaza, ci anunili naiv ceea ce
sint ~i ceea ce gindesc. Sint suparatoare ~i in~elatoare numai pentm ca
noi nu Ie intelegem. Ele nu intrebuinteaza nici un soi de artificiu spre a
disimula ceva, ci spun, in felullor, pe eit de !impede posibil, ceea ce alca-
tuie~te continutullor. Ne putem da seama ~i de ce sint atit de specifice
~i de dificile: experienta arata, intr-adevlir, ca ele se striiduiesc mereu sa
exprime ceva ce eul nu ~tie ~i nu pricepe. "
Analytische Psychologie und Erziehung (Psih%gie analitica $i educarie),
1926, In Ges. Werke XVlJ, 1972, Despre dezvoltarea persona/italii, p. 121.

DIE SCHoNE
FAMILIE

T 0 FAN
 Cuprins

Nota traducatorului 5
lntrodueere de Aniela lafR 9
Prolog 18
1 Copilfuia 21
2 Anii de ~coalii 39
3 Anii de studentie . , 96
4 Aetivitate psihiatriea 128
5 Sigmund Freud 157
6 Confruntarea eu incon~tientul 179
7 Despre n~terea operei 209
8 Tumul 231
9 C1ilatorii 246
Africa de nord (246) - Indienii pueblo (253) - Kenya ~i
Uganda (260) - India (280) - Ravenna ~i Roma (290)
10 Viziuni 294
11 Despre viata de dineolo de moarte 302
12 Glnduri tirzii 328
Privire retrospeetiv1i 355
Apendice 361
Din scrisorile trimise de lung din S.U.A. soriei sale 361
Din scrisorile lui Freud catre lung 367
Scrisoare catre soria lui, trimisa din Sousse, Tunisia 370
Dintr-o scrisoare catre un tfnar savant 371
Dintr-o scrisoare catre un coleg 372
Theodore Flournoy 373
Richard Wilhelm 375
Heinrich Zimmer 379
Completare fa Cartea ro~ie 380
Septem Sermones ad Mortuos 382
Cfte ceva desprefamilia lui C. G. lung
de Aniela Jaffe 394
Glosar ' 401

415

Powered by TCPDF (www.tcpdf.org)