Profesori buni pentru copii fericiți

Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional

Capital Uman 2014 – 2020
ID PROIECT: POCU/73/6/6/105374
 Tema 15

Conștientizarea propriei narațiuni sau a unei povești personale de viață

Mentor:
Prof. univ. dr. Suzana Dănoiu
 Subteme:

1. Recunoașterea și asumarea propriei povești de viață

2. Renașterea
3. Refulare vs. integrare
 “Poveştile sunt cea mai veche formă de conectare dintre oameni. Visăm în poveşti, ne amintim
întâmplări cu ajutorul lor, anticipăm situaţii folosind o poveste, sperăm, disperăm, credem, ne
imaginăm şi iubim în poveste.”

Cu toţii avem o poveste de spus şi o nevoie de a spune acea poveste.

De ce?
Fiindcă poveştile ne ajută să ajungem la noi înşine, la miezul nostru cel mai intim.
Fiindcă în poveste retrăim şi integrăm experienţele noastre de viaţă.
Fiindcă povestea reprezintă unul din elementele care alcătuiesc esenţa fiinţei umane.
Ne naştem cu povestea în codul genetic, iar acest lucru se vede şi la copiii care
îmbracă experienţele şi trăirile lor în poveşti: triste, atunci când, speriaţi de zmeul
cel rău, ei devin acel zmeu în joacă, care ne sperie pe noi, şi fericite, atunci când
spun: „uite, eu eram bebeluşul cel mic şi tu erai mama/tata care mă lua în braţe şi
nu se uita pe telefon”.
1. Recunoașterea și asumarea propriei povești de viață
1.1. Recunoașterea propriilor greșeli și a propriilor emoții
1.2. Analizarea cu onestitate a poveștilor pe care și le spun și verificarea veridicității lor, în scopul
conștientizării hotarelor, a rușinii, resentimentelor, durerii sufletești etc.
1.3. Înțelegerea profundă a gândurilor, sentimentelor și a comportamentului nostru în strânsă
legătură cu o cunoaștere mai bună a propriei persoane, dar și a felului în care ne conectăm
sau rezonăm cu ceilalți
1.4. Analiza poveștii personale și asumarea adevărului un pas important în transformarea în
persoane mai puternice, capabile să integreze ceea ce au învățat din acest proces într-un
mod nou de viață, cu consecințe atât asupra vieții personale, cât și asupra organizațiilor și
comunității de care aparțin
• „Treaba noastră nu este să negăm povestea, ci să îi sfidăm
sfârşitul! Să ne ridicăm puternic, să ne acceptăm povestea, să o
analizăm şi să îi descoperim adevărul până ajungem într-un
punct în care gândim astfel: Da. Asta este ceea ce s-a întâmplat
şi nu mai pot schimba nimic din ce a fost. Acesta este adevărul
meu. Şi eu aleg cum se termină povestea”. (Brené Brown)
Unul din truismele vieții trăite plenar, din toată inima, spune că ori te integrezi în propria ta poveste și îți asumi adevărul,
ori te proiectezi în afara poveștii tale, încercând disperat să îți regăsești prețuirea de sine.
Asumarea unei povești legate de o căzătură te poate face să te identifici în totalitate cu emoțiile tale, lăsându-te copleșit
de ele.
Corpul nostru reacționează adeseori înaintea minții noastre conștiente, fiind setat să te protejeze, adică să fugă sau să
se lupte. Chiar și în cazul conflictelor și dezamăgirilor minore, de zi cu zi, principalul motiv pentru care refuzăm să ne
asumăm povestea, integrând-o în viața noastră, este intoleranța fizică și emoțională față de disconfort.
Noi ne disociem de poveste în încercarea de a ne proteja.
Există un tipar clar pe care îl manifestă oamenii care demonstrează capacitatea de a se ridica din propria lor cenușă,
mai puternici ca oricând, ieșind din starea lor de durere sufletească sau de adversitate: ei încep prin a-și recunoaște
emoțiile.
Cuvântul reckon (recunoaștere) provine din cuvântul medieval rekenen, care înseamnă a povesti sau a face o relatare.
Recunoașterea din cadrul procesului ridicării din propria ta cenușă, mai puternic ca oricând, are două componente
aparent foarte simple:
1) analiza sentimentelor personale, și
2) curiozitatea manifestată față de povestea din spatele acestor sentimente.
Cu alte cuvinte, ea își propune să afle ce emoții experimentăm și cum sunt conectate acestea cu gândurile și cu
comportamentele noastre.
Opusul curiozității este indiferența. Atunci când ne negăm propria poveste și ne disociem de emoțiile noastre mai greu
de suportat, acestea nu dispar de la sine; dimpotrivă, ele încep să ne controleze, să ne definească.
 2. Renașterea

2.1 Ridicarea din propria cenușă – asumarea și transcederea greșelilor și capacitatea de a face față durerii
sufletești într-un mod care să conducă la mai multă înțelepciune; o analiză onestă a motivelor decăderii, a
ratării, a durerilor sufletești cultivă integritatea și duce la schimbare;

2.2. Relatarea poveștilor și creativitatea – actul creator presupune aducerea la un numitor comun a
experiențelor, astfel încât să înveți mai multe despre tine și despre lumea în care trăiești;

2.3. Asumarea poveștilor de viață, inclusiv a căderilor, evitând astfel fracturarea, ruptura, desprinderea,
disocierea, separarea – relatarea propriei povești ca un început de descoperiri personale a identităţii şi
unicităţii;
 3. Refulare vs. integrare
3.1. Identificarea modalităților de evitare a integrării în viața noastră a durerii generate de dificultățile prin care trecem –
neasumarea poveștilor noastre de viață, a emoțiilor pe care le simțim pot afecta atât sănătatea emoțională, cât și bunăstarea
fizică;

3.2. Confruntarea cu noi înșine trebuie să ducă la prețuirea de sine și conștientizarea propriei valori;

3.3. Decizii legate de noi înșine și de felul în care ne percep ceilalți;

3.4. Cultivarea încrederii în sine - încrederea în sine este elementul care adesea face diferența între oamenii care îndrăznesc să
plece din situațiile neplăcute, din relațiile toxice, să-și cunoască adevărata valoare și cei care aleg să nu facă schimbări din
teama că nu vor mai avea ocazia să întâlnească oameni mai potriviți, job-uri mai bune sau contexte mai fericite.
Recunoașterea – Oamenii care se ridică din propria lor cenușă, mai puternici ca oricând, sunt dispuși și capabili să își recunoască propriile emoții. La
început, ei își dau seama că simt ceva, că le-a fost apăsat un buton emoțional și că nu își pot controla aceste emoții. La scurt timp, ei devin curioși să
afle ce se întâmplă și cum se conectează ceea ce simt cu gândurile și cu comportamentul lor. Angrenarea în acest proces declanșează asumarea
poveștii noastre.
Analiza – Oamenii care se ridică din propria lor cenușă, mai puternici ca oricând, sunt dispuși și capabili să își examineze povestea personală. Ei își
analizează cu onestitate poveștile pe care și le spun în privința dificultăților prin care trec și sunt dispuși să verifice aceste povești pentru a vedea cât
de reale sunt, scop în care analizează teme precum hotarele, rușinea, acuzațiile, resentimentele, durerea sufletească, generozitatea și iertarea.
Analiza acestor subiecte și trecerea de la primele reacții la o înțelegere mai profundă a gândurilor, sentimentelor și comportamentelor noastre conduc
la o serie de înțelegeri fundamentale legate de noi înșine și de felul în care ne conectăm cu ceilalți. Procesul analizei cultivă integritatea inimii și
declanșează schimbarea.
Revoluția – Spre deosebire de schimbarea evoluționistă, care se produce pas cu pas, cea revoluționară transformă într-o manieră radicală gândurile
și convingerile. Analiza poveștii personale și asumarea adevărului nostru pentru a scrie un final nou, mai curajos, ne transformă ființa și modul în care
ne conectăm cu această lume. Oamenii care se ridică din propria lor cenușă, mai puternici ca oricând, integrează ceea ce au învățat din acest proces
în modul lor de viață, de a iubi, de a conduce, de a fi părinte și de a participa ca cetățean la bunul mers al comunității. Acest lucru are consecințe
fantastice nu doar asupra vieții lor personale, ci și asupra familiei lor, asupra organizațiilor și comunității de care aparțin.
Integrarea
Rădăcina cuvântului integrare estecuvântul latin integrate, care înseamnă „a conduce la un tot unitar”. Integrarea este motorul care ne pune în mișcare
de-a lungul procesului de recunoaștere, analiză și revoluție, scopul fiecăruia din aceste procese fiind de a ne face integri, adică de a ne conduce din
nou la starea de tot unitar.
 Bibliografie
Bowlby, John, Crearea si ruperea legaturilor afective, Bucureşti: Editura Trei, 2016.
Covey, Stephen M.R., Rebecca R. Merrill, Viteza încrederii: singurul lucru care schimbă totul, traducere de
Cristina Stan, Bucureşti: ACT şi Politon, 2017.
Iacob, Florin, Regăsirea încrederii în sine, varianta electronică.
Bibliografie:
Bibliografie:
Ignat, Raluca, Dezvoltare personală, vindecare emoțională și maturizare, București: Atman, 2016.
Rogers, Carl R., A deveni o persoană. Perspectiva unui psihoterapeut, Bucureşti: Editura Trei, 2014.
Siegel, Daniel J., Mary Hartzell M. Ed., Parenting from the Inside Out. How a Deeper Self-Understanding Can
Help You Raise Children Who Thrive, 2004.
Brown, Brene , Ridica-te din propria ta cenusa, mai puternic ca oricand. Recunoasterea, Analiza, Revolutia.
Editura: ADEVAR DIVIN . 2005
http://www.librariespirituala.ro/dezvoltare-personala/ridica-te-din-propria-ta-cenusa-mai-puternic-ca-oricand.html