UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICĂ ȘI SPORT

SPECIALIZARE - EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORTIVĂ(la DROBETA-TURNU SEVERIN)
Activităţi motrice adaptate
STUDENT : DINA CONSTANTIN ALIN REFERAT
AN III , AN SCOLAR 2019-2020

ROLUL SPORTULUI ÎN
INTEGRAREA SOCIALĂ A COPIILOR CU DIZABILITĂŢI

Sportul adaptat constituie o ramură a sportului care utilizează structuri motrice, reguli
specifice, condiţii materiale şi organizatorice modificate şi adecvate cerinţelor proprii diferitelor
tipuri de deficienţe (nevoi speciale).
Privind din perspectiva adaptării, persoanele cu deficienţe vor întâmpina dificultăţi:
1. dificultăţi de ordin general:
 dificultăţi de deplasare, de a efectua gesturi obişnuite, pentru cei cu deficienţe fizice;
 dificultăţi de exprimare şi comunicare, pentru cei cu deficienţe senzoriale;
 dificultăţi de adaptare la modul de viaţă considerat normal şi la obişnuinţele sociale, pentru cei cu
deficienţe mintale;
 dificultăţi de întreţinere, pentru cei cu condiţie materială precară.
2. dificultăţi de ordin profesional:
 persoanele cu nevoi speciale nu dispun întotdeauna de un învăţământ sau de o formă profesională
adaptată aptitidinilor fizice sau mintale;
 dificultăţi în găsirea unor locuri de muncă adecvate profesiei lor, precum şi insufucienţa sau
absenţa măsurilor de protecţie socială;
 în general, se manifestă tendinţa de a considera persoanele handicapate incapabile să exercite
activitate profesională.
3. dificultăţi de ordin psihologic şi social:
 bariera psihologică între persoanele cu handicap şi cele valide,datorată dificultăţilor cotidiene,
profesionale şi a relaţiilor sociale.
Având în vedere toate aceste condiţii, se poate spune că persoana cu nevoi speciale îşi
trăieşte de trei ori handicapul: în primul rând este atins corpul sau spiritul său, în al doilea rând are
dificultăţi în realizarea unor activităţi şi în al treilea rând din cauza barierelor psihologice.
Educaţia integrată se referă la includerea în structura învăţământului de masă a copiilor cu
cerinţe speciale în educaţie (copii cu deficienţe senzoriale, fizice, culturale, intelectuale sau de limbaj,
devavorizati socio-economic şi cultural, copii din centrele de asistenţă şi ocrotire, copii cu uşoare
tulburări psiho-afective şi comportamentale, copii afectaţi cu HIV) pentru a oferi un climat
favorabil dezvoltării armonioase şi cît mai echilibrate a personalităţii acestora.
Educaţia incluzivă are la bază principiul dreptului egal la educaţie pentru toţi copiii,
indiferent de mediul social sau cultural din care provin, religie, etnie, limbă vorbită sau condiţiile
economice în care trăiesc.

1
UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICĂ ȘI SPORT
SPECIALIZARE - EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORTIVĂ(la DROBETA-TURNU SEVERIN)
Activităţi motrice adaptate
STUDENT : DINA CONSTANTIN ALIN REFERAT
AN III , AN SCOLAR 2019-2020

Profesorul de educaţie fizică adaptată este un specialist în probleme de corectare a

deprinderilor motrice, de educare a posturii şi a biomecanicii mişcării, prin exerciţii fizice.
Mijloacele utilizate vor avea un caracter profilactic, de dezvoltare şi de recuperare - reabilitare. Acest
specialist va avea o ofertă variată de programe, din aria jocurilor dinamice, ramurilor de sport,
activităţilor de expresie corporală, pentru toţi copiii care au nevoie de tratare diferenţiată sau de
program individualizat. Ca şi profesorul de educaţie fizică, acesta are competenţe în ceea ce priveşte
îmbunătăţirea fitness-ului, însuşirea unor deprinderi care să facă parte din activităţile pe termen lung
ale subiecţilor. Trebuie amintit faptul că profesorul de educaţie fizică adaptată lucrează atât în şcoli
speciale, cât şi în şcolile de masă, ca profesor de sprijin – asistă participarea copiilor cu deficienţe,
integraţi în colective obişnuite, la lecţiile de educaţie fizică.
Sportul are un rol important în procesul integrării sociale a populaţiilor deficiente. Aceasta
se realizează în special urmărind 3 principii:
1. Principiul normalizării se axează pe aplicarea modelelor curative şi readaptative (J.
Genolini, 2002). Modelul curativ urmăreşte identificarea cauzelor disfuncţiilor (etiologie) ce permit
găsirea elementelor cheie în vindecarea şi suprimarea agentului patogen. Cu toate acestea, se pune
problema reducerii sau anulării sechelelor funcţionale care urmează deseori procesului de vindecare.
Sănătatea nu se reduce doar la absenţa maladiei, ci ea presupune o stare de bine complexă, fizică,
mentală şi socială. Intervenţiile corective, readaptative, reeducative se înscriu în demersul integral al
normalizării individului. Modelul readaptativ presupune un cadru conceptual mult mai larg, prin care
individului îi sunt redate disponibilităţile fizice, motrice, intelectuale, iniţiale. Acest cadru presupune
rezolvarea problemelor pe trei nivele: organul afectat – persoana – contextul social.
2. Principiul acceptării celuilalt vine să demonteze ansamblul barierelor fizice şi socio-
culturale care împiedică participarea deficientului la viaţa socială. Noţiunea de handicap trebuie să se
conjuge cu cea de diferenţă. Prioritatea în cadrul măsurilor de integrare constă în modificarea
factorilor de mediu, prin asigurarea unor facilităţi materiale extinse şi prin crearea de competenţe
pentru specialişti în a-şi asuma responsabilităţi specifice, care nu exclud responsabilitatea colectivă.
3. Principiul interacţiunii rezultă din conjugarea principiilor precedente. Prin includerea
noţiunii de handicap de situaţie se încearcă limitarea deficienţei percepute, în sensul că subiectul
poate realiza o serie de sarcini într-o manieră deferită de ceilalţi şi într-un context ambiental adaptat
(de ex. un subiect cu deficienţe auditive îşi resimte “handicapul” numai în ceea ce priveşte
comunicarea). Handicapul de situaţie nu se defineşte doar prin diagnosticul medical atribuit, ci este
rezultatul confruntării între deficitul funcţional, rezidual şi situaţiile cu care se confruntă persoana
respectivă. Acest principiu apără locul subiectului în comunitate şi valorizează în mod special
percepţia individului despre propriul handicap; de fapt, această percepţie este cea care determină
calitatea de “handicapat” a unei persoane, sau considerarea unei situaţii ca fiind handicapante.
Toate aceste principii se aplică fără restricţii în activităţile fizice adaptate care reprezintă
acţiuni de intervenţie globală menite să trateze maladia, să reducă deficienţele, să optimizeze

2
UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICĂ ȘI SPORT
SPECIALIZARE - EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORTIVĂ(la DROBETA-TURNU SEVERIN)
Activităţi motrice adaptate
STUDENT : DINA CONSTANTIN ALIN REFERAT
AN III , AN SCOLAR 2019-2020

capacităţile restante şi să dininueze handicapul social. De exemplu pentru nevăzători, un parcurs

aplicativ va favoriza dezvoltarea simţului kinestezic şi va permite compensări la nivel auditiv; pentru
un deficient mintal cu probleme de concentrare a atenţiei, se va selecţiona informaţia relevantă pentru
sarcina de rezolvat prin structurarea experienţei trăite în trecut şi optimizarea mecanismelor de
reactualizare; pentru un subiect asmatic se va urmări refacerea capacităţii aerobe şi formarea
capacităţii de a doza efortul astfel încât să resimtă cât mai puţin bronhospasmul post efort.
O altă perspectivă importantă a rolului pe care îl are sportul în contextul integrării sociale o
reprezintă abordarea preventivă. Această concepţie subliniază efectele benefice ale mişcării şi
activităţilor fizice asupra menţinerii şi îmbunătăţirii stării de sănătate. Ea presupune identificarea
factorilor de risc (sedentarism, izoare socială, obiceiuri alimentare nefaste etc) şi conceperea de
programe ca antidot.
Cerinţele educative speciale (CES) se referă la cerinţele educative consecutive unor
disfuncţii sau deficienţe de natură intelectuală, senzorială, psihomotrică, fiziologică etc., ca urmare a
unor condiţii psiho-afective, socio-economice sau de altă natură (cum ar fi absenţa mediului familial,
condiţii de viaţă precare, anumite particularităţi ale personalităţii copilului etc.), care plasează
subiectul într-o stare de dificultate în raport cu ceilalţi.
Integrarea şcolară reprezintă procesul de includere în şcolile de masă /clase obişnuite a
copiilor consideraţi ca având cerinţe educaţionale speciale, dorindu-se astfel o schimbare de atitudine
faţă de problematica şi posibilităţile de implicare activă şi efectivă în viaţa comunităţii a persoanelor
cu cerinţe speciale.
Contactele între copiii normali şi cei handicapaţi stimulează puternic integrarea lor.
Şcolarizarea trebuie asigurată pe cât posibil în mediul şcolar obişnuit, făcând apel la asistenţă şi la
alte mijloace de susţinere.
Profesorul care lucrează cu subiecți de diferite vârste utilizând mișcarea, exercițiul fizic ca
principal mijloc de lucru contribuie la dezvoltarea fizică și funcțională a ființei umane având un
evident rol de arhitect al acesteia, dar și profunde responsabilități care trimit la un vechi percept
cunoscut în științele medicale și nu numai: „PRIMUM NON NOCERE” (înainte de toate să nu faci
rău). Cunoașterea efectelor exercițiilor fizice și a factorilor asociați obligă la competență și formarea
capacității de a utiliza adecvat și eficient aceste efecte.
În acelaşi timp este necesară cunoașterea particularităților fiecărui subiect, a capacității lui
de efort fizic, a disponibilităților și limitelor, a tuturor resurselor fizice, psihice, caracteriale etc., în
vederea individualizării prin sport şi mișcare, dar și pentru elaborarea unor programe sau prognoze de
succes prin selectarea și adaptarea mijloacelor după accesibilitatea lor.
Dozarea și gradarea exercițiilor, selectivitatea pe criterii de maxim efect și eficență, precum și
economia efortului sunt alte două principii metodice obligatorii. Alături de acestea la baza cunoașterii
elevilor trebuie să existe temeinice cunoștințe de anatomie și fiziologie specifice fiecărei etape de

3
UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICĂ ȘI SPORT
SPECIALIZARE - EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORTIVĂ(la DROBETA-TURNU SEVERIN)
Activităţi motrice adaptate
STUDENT : DINA CONSTANTIN ALIN REFERAT
AN III , AN SCOLAR 2019-2020

vârstă. Respectarea principiilor de igienă în folosirea mijloacelor ajutătoare și asociate constituie

deasemenea un principiu metodic fundamental.
Aplicarea principiilor pedagogice și utilizarea corectă a metodelor acestei discipline științifice
necesită, pe lângă aprofundate cunoștințe de specialitate și dezvoltarea unor aptitudini pedagogice
care trebuie să se afle în bagajul oricărui viitor specialist în cultură fizică.
Profesorul trebuie să-și dezvolte cunoștințele și abilitățile profesionale pentru formarea unor
grupaje pe categorii de vârstă (și nu numai) pentru posibilitățile de lucru frontal, dar cu respectarea
resurselor individuale fiind foarte importantă formarea „spiritului de echipă”.
Formarea unui puternic fond motivațional al subiecților se va face de profesorul de educaţie
fizică şi sport prin stăpânirea gamei metodelor și proceselor de învățare, iar asigurarea succesului
continuu prin stăpânirea principiilor pedagogice și profunde cunoștințe psihologice. Acesta trebuie să
conștientizeze obiectivele pregătirii elevilor în funcție de posibilitățile oferite de vârstă, pregătire
intelectuală și puterea lor de înțelegere.
Aşadar, profesorul de educaţie fizică trebuie să-și valorifice permanent experiența
profesională analizând succesele, dar mai ales insuccesele, evitând instalarea rutinei și indiferenței,
supramotivarea mercantilă, stereotipiile profesionale ineficiente, plafonarea.
Putem afirma cu tărie faptul că Educaţia fizică şi Sportul se constituie ca o necesitate pentru
toţi indivizii societăţii şi în special pentru cei cu nevoi speciale. Activităţile fizice adaptate
favorizează pe de o parte, creşterea calităţii vieţii, şi pe de altă parte, contribuie la integrarea şi
coeziunea socială.

Bibliografie :

1. Dragnea, A., Bota A. – Teoria activităţilor motrice, Editura Didactică şi Pedagogică RA.,
Bucureşti, 1999
2. Teodorescu, S., Bota, A., Stănescu, M. – Educaţie fizică şi sport adaptat pentru persoane cu
deficienţe senzoriale, mintale şi defavorizate social, Editura Semne, Bucureşti, 2004
3. Marcu, V., colab. – Activităţi fizice adaptate, Editura Universitaria, 2007, Craiova
4. Teodorescu, S., Bota., - Activităţi motrice adaptate pentru persoane cu deficienţe locomotorii,
Editura Semne, Bucureşti, 2007
5. Vrăşmaş, T. – Învăţământul integrat şi/incluziv pentru copiii cu cerinţe educative speciale,
Editura Aramis Print, Bucureşti, 2001
6. https://www.studocu.com/ro/document/universitatea-din-oradea/electric-machines-and-
actions-ii/note-de-curs/activitati-motrice-adaptate-si-pe-grupe-de-varsta/2880674/view