PARTICULARITĂṬILE DE DEZVOLTARE BIO-PSIHO-MOTRICE ALE

ELEVILOR DE LICEU

Domeniul încorporează studiul caracteristicilor evoluṭiei psihice, dimensiunea evoluṭṭiei

temporale diferenṭiate cu schimbări ce survin în decursul întregii vieṭi, de la naṣtere pȃnă la
moarte cu tendinṭa de a face o mai mare apropiere a psihologiei de viaṭa concretă. Contribuṭii
importante la studiul domeniului au adus cercetătorii în psihologia copilului ṣi adolescentului,
precum ṣi specialiṣtii în psihologia vȃȃrstei adulte ṣi psihologia senectuṭii. Ca urmare, se
impun unele delimitări conceptuale privind domeniul psihologiei vȃrstelor în raport cu
celelalte domenii.
Psihologia copilului este centrată asupra studiului copilului, are ca scop descrierea ṣi
explicarea dezvoltării copilului de la naṣtere la adolescenṭă. Psihologia copilului nu trebuie
confundată cu psihologia genetică care la rȃndul ei este o ṣtiinṭă a dezvoltării, centrată asupra
aspectului evolutiv al comportamentelor ṣi asupra genezei lor. Psihologia copilului studiază
dezvoltarea copilului pentru a descrie ṣi explica dezvoltarea acestuia, precum ṣi pentru a
realiza predicṭii ṣi recomandări privind educaṭia copilului, pe cȃnd psihologia genetică,
plecȃnd de la studiul copilului are ca scop cunoaṣterea genezei structurilor mentale ale
adultului. Un alt aspect de menṭionat este acela că studiul psihologiei genetice nu se ocupă cu
studiul genezei umane acesta fiind domeniul geneticii ca domeniu de studiu al eredităṭii
umane. Termenul de „psihologie genetică” nu include aspectul ereditar al conduitelor ci
dimpotrivă aspectul lor evolutiv.
Termenul de „dezvoltare” este definit ca ansamblu de transformări care afectează organismele
vii sau instituṭiile sociale ceea ce implică de asemenea noṭiunile de „continuitate”, „finalitate”
ṣi „evoluṭie” (Bideaud, Houde, Pedinielli, 2002, p.3). O accepṭiune generală a termenului este
aceea conform căreia dezvoltarea este un ansamblu de etape determinate temporal care
conduc un organism viu sau o organizaṭie socială dintr-un stadiu primitiv către unul mai
elaborat ṣi mai complex, provizoriu sau definitiv. Mecanismele care asigură sau permit
trecerea dintr-o etapă în alta se circumscriu dezvoltării.
Cu alte cuvinte, dezvoltarea  înseamnă modificări complexe bio-psiho-sociale ale individului
ierarhizate în timp. Schimbările sunt bine structurate pe vȃrste, deṣi vȃrsta în sine nu le
explică. Transformările cantitative ṣi calitative ce definesc dezvoltarea pot fi clasificate în trei
mari categorii, în funcṭie de specificul dezvoltării: fizice, psihice ṣi sociale. Există strȃnse
corelaṭii între tipurile de dezvoltare, dar evoluṭia lor este relativ independentă una de cealaltă.
De exemplu, încheierea perioadei de creṣtere nu duce la stoparea dezvoltării psihice sau o
încetinire a dezvoltării din acest punct de vedere, dar creṣterea este esenṭială pentru fazele
timpurii ale dezvoltării psihice cȃnd ritmurile de dezvoltare sunt mai apropiate.
Un alt aspect este dacă dezvoltarea este un proces continuu fără întreruperi sau dacă constă
din etape separate. În concluzie, dezvoltarea înseamnă a creṣte, a se maturiza ṣi a
învăṭa. Creṣterea se referă la modificări fizice care sunt în primul rȃnd cantitative ṣi
dimensionale, implicȃnd adăugiri ṣi nu transformări. Se pot identifica creṣteri ale masei
somatice, cum sunt modificările sistemului osos ṣi a masei musculare ṣi creṣteri ale masei
nervoase a organismului, cum ar fi creṣterea numărului de ramificaṭii nervoase ṣi a masei
cerebrale. Asemenea schimbări, cum sunt creṣterea în înălṭime sau greutate, sunt exemple
clare de creṣtere.
Maturarea este un termen folosit pentru a descrie schimbări relativ independente de mediul
copilului. Aceste schimbări sunt atri-buite schimbărilor genetice (Guy R. Lefrançois, p. 4) sau
celor fiziolo-gice (M. Zlate, 1993).
Etapa vȃrstei liceale este etapa postpubertate ṣi a adolescenṭei în care se desăvȃrṣeṣte
ṣi se încheie perioada de creṣtere. A., Dragnea, A., Bota, S., Teodoreascu, M., Stănescu, S.,
Ṣerbănoiu ṣi V., Tudor ( 2006, pag. 48), consideră că ”această perioadă pe care unii autori o
împart în 3 sub-etape – pre-adolescenṭa (14-16 ani), adolescenṭa propriu-zisă (16-18 ani),
adolescenṭa prelungită (18-25 ani), este legată de dobȃndirea statutului de adult ṣi este
caracterizată de intensa dezvoltarea a personalităṭii, toate acestea în contextul ieṣirii treptate
de sub tutela familiei ṣi a ṣcolii”. La sfȃrṣitul acestei etape organismul ajunge la maturitatea
somato-vegetativă, caracterizată printr-o serie de transformări ce accelerează procesul de
maturizare din toate punctele de vedere.
Morfologic se observă o accentuare a creṣterii dimensiunilor transversale prin
mărirea diametrului bitrohanterian ṣi biacromial, a perimetrului toracic, a braṭului, a coapsei, a
gambei atȃt pe baza hipertrofiei musculare, cȃt ṣi pe baza acumulării ṭesutului adipos.
Oasele, în această etapă, continuă să crească în lungime, lăṭime ṣi grosime. Creṣterea
coloanei vertebrale se apropie de faza finală, caracterizată prin sudarea la nivelul osului
sacral, prin formarea discurilor epifizare la nivelul vertebrelor. Mobilitatea coloanei atinge
valori maxime la începutul acestei etape, după care se stabilizează ṣi începe să scadă după 18
ani. Înălṭimea creṣte cu 1-2 cm pe an ṣi se stabilizează în jurul vȃrstei de 18 ani la fete ṣi 20
ani la băieṭi. Pe parcursul vieṭii talia creṣte de 3,3 ori faṭă de cea înregistrată la naṣtere.
Structura oaselor se apropie de cea a adultului, iar proporṭiile dintre segmente se
apropie ca valoare de cele ale oamenilor maturi.
Musculatura corpului se dezvoltă mai ales în ceea ce priveṣte grosimea fibrelor
musculare. Tonusul muscular necesar pentru menṭinerea unei poziṭii corecte ṣi frumoase nu
este suficient, ceea ce necesită acṭiunea de dezvoltare a forṭei musculare. Dezvoltarea
musculaturii corpului este însoṭită de acumularea de ṭesut gras, subcutanat, acumulare ce se
poate continua dacă nu este controlată ṣi stopată. Greutatea corpului creṣte de la an la an cu 1-
2 kg, atunci cȃnd este bine controlată ṣi ajunge să fie de 20 ori mai mare decȃt era la naṣtere.
Organele de simṭ, la această vȃrstă, se apropie ca dezvoltare de nivelul adultului, mai puṭin
din punct de vedere funcṭional.
Dezvoltarea aparatului cardiovascular este lentă dar continuă, atȃt morfologic cȃt ṣi
funcṭional, pe toata această perioadă (15 – 19 ani). La fete acest proces se termină mai repede
în comparaṭie cu băieṭi. Dezvoltarea morfologică a inimii ṣi a vaselor periferice se reflectă în
creṣterea capacitaṭii funcṭionale a întregului aparat cardiovascular.
Volumul ṣi greutatea miocardului creṣte odată cu creṣterea reṭelei vasculare a
muṣchilor scheletici ṣi a celorlalte organe periferice. Inima în această etapă realizează o
apropiere de procesul de finalizare a dezvoltării, inima fetelor ajungȃnd la un volum mediu de
150 cm³ ṣi la băieṭi de 200 cm³.
Asigurarea unei capacităṭi de efort ridicate este dependentă ṣi de dezvoltarea ṣi buna
funcṭionare a aparatului respirator ṣi de factorii dimensionali ai acestuia: capacitatea vitală,
capacitatea funcṭională reziduală, capacitatea pulmonară totală, precum ṣi de anumite
capacităṭi funcṭionale: capacitatea ventilatori (debitul respirator maxim pe minut) ṣi
capacitatea de difuziune a plămȃnilor. In perioada de pubertate se produce o dezvoltare
susṭinută a aparatului respirator care e urmată în perioada adolescenṭei de una lentă pană la
maturizare.
Funcṭional se constată o mai bună adaptare a sistemului circulator ṣi respirator la
eforturile de lungă durată. Pe plan fiziologic se obṭine o sporire continuă a capacitaṭii
funcṭionale a miocardului, se îmbunătăṭeṣte economia funcṭională a întregului aparat
cardiovascular, principalii indici termodinamici apropiindu-se mult de cei ai adulṭilor tineri.
Aparatul cardio-vascular al adolescenṭilor funcṭionează aproape de capacitatea adulṭilor, mai
ales prin creṣterea volumului sistolic. Debitul cardiac ajunge între 3,2 - 3,7 l/minut la fete ṣi
între 4,3 - 4,7 l/minut la băieṭi. Frecvenṭa respiratorie ṣi cardiacă se apropie ca valori de cele
ale adulṭilor. Etapa adolescenṭei este o etapă foarte favorabilă dezvoltării capacităṭii de efort
maxim aerob, transportul ṣi schimbul de gaze fiind foarte aproape de valorile adulṭilor.
Sistemul nervos central devine mai stabil, puternic, cu mari posibilităṭi de formare de
noi engrame. Alternarea dintre excitaṭie ṣi inhibiṭie contribuie la formarea deprinderilor
motrice complexe ṣi rapide. Se amplifică funcṭiile sistemului nervos central, se îmbunătăṭeṣte
memoria ṣi capacitatea intelectuală, spiritul critic, capacitatea de evaluare, capacitatea de
exprimare plastică ṣi nuanṭată ṣi se dezvoltă imaginaṭia. Adolescenṭa e marcată de
îmbunătăṭirea capacităṭii funcṭionale a aparatului respirator care e oglindită prin creṣterea
capacităṭii maxime de efort aerob, ceea ce face ca elevii sa facă fată cerinṭelor impuse de
eforturile bazate pe rezistenṭă. Este perioada cea mai favorabilă dezvoltării capacităṭii de efort
maxim aerobic.
Din punct de vedere psihologic se poate sublinia că are loc o maturizare a proceselor
cognitive, afective ṣi volitive. Creṣte motivaṭia, responsabilitatea ṣi preocuparea pentru
cunoaṣterea “de sine” pe baza analizei critice a activităṭii proprii, dar ṣi a activităṭii colegilor.
Creṣte capacitatea de gȃndire, raṭionalizare, analiză ṣi decizie. În perioada adolescenṭei apare,
pentru a doua oară, etapa întrebărilor legate de filozofia vieṭii ṣi existenṭei.
În ceea ce priveṣte motricitatea se observă că execuṭia deprinderilor motrice este
cursivă, naturală ṣi coordonată. Se îmbunătăṭesc indicii de dezvoltare a vitezei, rezistenṭei,
forṭei, coordonării ca urmare a maturizării atȃt a sistemului muscular, ligamentar ṣi osos, cȃt ṣi
a sistemului nervos central. Indicii de manifestare a mobilităṭii articulare sunt mai scăzuṭi la
băieṭi decȃt la fete, dar băieṭii se miṣcă cu mai multă uṣurinṭă, forṭă ṣi rapiditate decȃt fetele.
Adolescentele se miṣcă cu mai multă graṭie ṣi armonie decȃt băieṭii. La probele de control,
performanṭele înregistrate sunt mai bune la băieṭi decȃt la fete. Creṣterea performanṭelor la
probele de control de la un an la altul sunt semnificative la băieṭi ṣi nesemnificative la fete.
La această vȃrstă relaṭiilese realizează uṣor între subiecṭi de acelaṣi sex, cȃt ṣi între
subiecṭi de sex opus. Se realizează relaṭii de prietenie, ce pot dura toată viaṭa. Încep să se
aprecieze ṣi să se respecte reciproc în adevăratul sens al cuvȃntului, se respectă se apreciază ṣi
se evidenṭiază liderii. Apar grupuri bine sudate ce au la bază obiective comune. Apar ṣi
manifestări neprincipiale ṣi de dominaṭie, de impunere, care sunt rapid înlăturate.
Aṣa cum arată studiile lui Armstrong - Davies, citaṭi de Weineck, J., în 1997, pag.
170, „se înregistrează adesea la copii factorii de risc caracteristici instalării bolilor cardio-
vasculare, datorită modificării deprinderilor de viaṭă”.
Bibliorafie:
1. RAŢĂ G., . Curs didactica specialitatii,nivel II .
2. ṢCHIOPU, U., (1995). Psihologia vârstelor, ciclurile vârstelor. Edit. Didactică ṣi
Pedagogică Bucureṣti, pag.62 .
3. DRAGNEA, A., BOTA, A., TEODORESCU, S., STĂNESCU M., ȘERBĂTOIU, S.,
TUDOR, V., (2006). Educație fizică și sport- Teorie și didactică, Edit. FEST,
București, pag.4, pag.151