Sunteți pe pagina 1din 4

Forta in regim de viteza este calitatea sistemului neuromuscular de a invinge o rezistenta

suficient de mare printr-o viteza de contractie maxima. In literatura de specialitate, calitatea


motrica, forta in regim de viteza este cunoscuta si sub denumirea de forta exploziva.
Pentru dezvoltarea acestei calitati se folosesc intensitati cuprinse intre 65-95% din posibilitati,
intr-un numar de 3-6 repetari, 6-9 serii, pentru 6-9 exercitii. Forta in regim de viteza este o
calitate motrica combinata intalnita in aruncari (ciocan, greutate, disc, sulita), haltere, rugby
(inaintare), bob (impingator), gimnastica, sarituri in apa, judo etc.
Forta in regim de rezistenta reflecta capacitatea organismului de a rezista la eforturi in conditiile
contractiilor musculare de lunga durata.
Intensitatile de lucru sunt cuprinse intre 65-80% din posibilitati; in antrenamente se efectueaza
un numar mare de repetari (6-12 si in unele cazuri pana la refuz), in 4-12 serii si 9-12 exercitii.
Forta in regim de rezistenta este predominanta in urmatoarele probe si ramuri de sport, canotaj,
caiac-canoe, biatlon, ciclism sosea, patinaj artistic, haltere, gimnastica, lupte, polo etc.

Fora

Definiie. Capacitatea organismului de a nvinge o rezisten (n sensul de


opoziie) prin intermediul contraciei musculare.

Forme de manifestare. n funcie de participarea grupelor musculare


exist:

-for general cnd la efort particip principalele grupe musculare.

-for specific cnd la efort ia parte una sau cteva din grupe musculare
ale organismului.

n funcie de caracterul contraciei musculare fora se clasific n:

-for static (izometric), cnd prin contracie nu se modific lungimea fibrei


musculare

-for dinamic (izotonic) cnd prin contracie se modific lungimea fibrei


musculare angajate n efort

-for mixt, cnd pentru nvingerea rezistenei se ntlnesc att contracii


statice ct i dinamice.

n funcie de modul cum se combin cu celelalte caliti motrice fora poate


fi:

-for n regim de vitez

-for n regim de rezisten

-for n regim de ndemnare.

Factori determinani.

-concentrarea proceselor nervoase fundamentale excitaia i inhibiia .

-capacitatea de reglare a funciilor vegetative de ctre sistemul nervos


central.

-numrul de fibre musculare angajate n contracie i mrimea suprafeei


sciunii fiziologice a acestora

-calitatea proceselor metabolice i a substanelor energetice existente n


muchi.

-durata contraciei musculare (contracii de 20 30 sec. determin o cretere


mai evident a forei dect cele de 2-3 sec.)

-starea de funcionare a segmentelor de sprijin, a ligamentelor i articulaiilor.

-valoarea unghiular a segmentelor implicate n aciune.

-nivelul de dezvoltare a celorlalte caliti motrice de baz, mai ales viteza i


rezistena.

Antrenarea fortei la copii si juniori


Antrenamentul de forta la copii si juniori are un rol important in formarea si dezvoltarea lor fizica
armonioasa. In procesul de dezvoltare a fortei trebuie avut in vedere faptul ca in aceasta
perioada, in diferitele etape de crestere si dezvoltare, este necesar sa se lucreze corespunzator
particularitatilor specifice fiecarei categorii de varsta. In etapele premergatoare perioadei
postpubertare, sistemul osos nu este suficient de consolidat, tesutul muscular este fragil si

predispus la leziuni in cazul unor incarcaturi mari, motiv pentru care trebuie evitate chiar anumite
tipuri de exercitii, cum ar fi flexiile, lucrul cu greutati deasupra capului etc.
La varsta scolara mica (antepubertara) trebuie continuata dezvoltarea fizica generala, pentru
consolidarea aparatului locomotor. De asemenea, este necesara antrenarea detentei.
Prin intermediul lectiilor de educatie fizica, al activitatilor sportive extrascolare si al
antrenamentului sportiv se asigura o activitate motrica complexa ce contribuie si ea la
dezvoltarea fortei.
Antrenamentul in circuit, catararea, tractiunile sub toate formele, sariturile etc., cu sau fara
ingreuieri (minge medicinala, sac cu nisip, etc.), organizate sub forma de joc, stafete, isi aduc o
contributie considerabila la dezvoltarea fortei.
La pubertate, cand se produce atat dizarmonia pasagera a proportiilor corporale, consecinta
determinata in principal de cresterea in lungime a membrelor si in inaltime a bustului (marea
alternanta GODIN), precum si modificarile functionale, indeosebi la nivelul sistemului
cardiovascular si aparatul respirator ceea ce reduce, in general, capacitatea de efort - , se
recomanda lucrul cu incarcatura gradata si individualizata pentru dezvoltarea generala a unei
musculaturi robuste menite sa consolideze coloana vertebrala si sistemul osos in general. In
etapa postpubertara, dupa 13-14 ani, in functie de factorul constitutional individual, se poate
incepe antrenamentul cu hantele, progresiv cu hantele si mai tarziu antrenamentul izometric,
deoarece chiar in aceasta perioada exista imperfectiuni structurale ale aparatului respirator,
izometria in aceste conditii ingreuind circulatia venoasa a sangelui prin cresterea presiunii
intratoracice si intracraniene pe care o provoaca, tulburand astfel procesele tisulare de
oxigenare. Exercitiile cu partener sunt foarte indicate la aceasta varsta

n perioada de adolescenta se pot folosi aceleasi metode si mijloace de antrenament utilizate la


adulti, cu conditia gradarii continue a incarcaturii.
Indicatii metodice de antrenament:
- asigurarea unei dezvoltari fizice generale armonioase corespunzator perioadei respective de
varsta;
- desfasurarea unui antrenament variat, stimulativ si diferentiat;
- dezvoltarea prealabila a fortei musculare ca o conditie a desavarsirii tehnicii sportive;
- efectuarea unui atent examen ortopedic inaintea inceperii antrenamentului de forta, calitate
necesara in sportul de inalta performanta.