Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Aparatul locomotor al copilului nu are inca rezistenta adultului, ceea ce impune introducerea
gradata a exercitiilor cu ingreuieri. In acest sens, antrenamentul de forta pentru copii si
juniori presupune:
- asigurarea unui timp suficient de refacere dupa un antrenament predominant de forta;
- evitarea alternarii bruste a incarcaturii;
- evitarea exercitiilor cu haltere, pe deasupra capului si mai ales in timpul puseului de
crestere la pubertate, avand in vedere efectul lor negativ la nivelul coloanei (HollmannHettinger). La aceasta varsta, greutatea proprie este suficienta ca incarcatura;
- evitarea lucrului static de durata, care poate afecta indeosebi circulatia venoasa si, implicit,
procesele de oxigenare. Lucrul dinamic este de preferat.
Optimizarea antrenamentului sportiv la copii si juniori impune, asadar, cunostinte referitoare
la particularitatile de crestere a acestora in diferite etape. Numai pe baza lor se poate
elabora un proces de pregatire sportiva adecvat varstei si nivelului de dezvoltare, dar si
nevoilor si dorintelor manifestate de copii si juniori.
La varsta scolara mica (antepubertara: 6-11 ani fete si pana la 12 ani baieti), caracterizata
prin debut scolar si printr-un comportament gestual impetuos, este evidenta atractia copiilor
catre sport, catre intrecerile sportive. Aceasta varsta (copiii fiind mici si usori) poate fi
considerata o etapa foarte favorabila pentru invatare, pentru o pregatire tehnica de baza.
Cresterea este in general uniforma, accelerandu-se catre sfarsitul perioadei. Aceasta se
manifesta in principal prin alungirea membrelor inferioare; pana la 10 ani, diferentele de
crestere a copiilor de sex opus nu sunt mari; la fete, de la aceasta varsta incepe o accelerare
a cresterii ca urmare a aparitiei pubertatii.
Sistemul nervos. Creierul are o greutate aproximativ egala cu aceea a adultului, insa, din
punct de vedere functional, dezvoltarea lui nu este completa; se constata o mai buna
dezvoltare a primului sistem de semnalizare ; aria motrica corticala se apropie de maturatie
si este completa abia la 13-14 ani.
Din punct de vedere functional, fenomenul cel mai izbitor este lipsa echilibrului dintre
procesele corticale fundamentale, remarcandu-se o neta predominanta a excitatiei. Dintre
diversele forme de inhibitie, mai ales inhibitie de diferentiere (una dintre formele principale
ale inhibitiei interne, conditionate) este slab dezvoltata si ingreuiaza fixarea corticala a
elementelor (cuvintelor, notiunilor, miscarilor) nou receptionate.
Plasticitatea accentuata a sistemului nervos central la aceasta varsta asigura o receptivitate
deosebita, dar slaba dezvoltare a inhibitiei de diferentiere ingreuiaza fixarea stabila a
notiunilor noi. In aceasta perioada, activitatea glandelor cu secretie interna este insuficienta.
Aparatul locomotor. Oasele sunt mai elastice prin consolidarea sistemelor functionale
lamelare, ceea ce determina tendinta spre deformare a acestora la solicitarile de tractiune,
presiune si rasucire.
Definitivarea cifozei toracice are loc la etatea de 6-7 ani.
Musculatura ajunge sa reprezinte, la 6 ani, 21,7% din greutatea corpului (fata de peste 35%
la adult).
La copiii de varsta antepubertara, fibrele musculare sunt relativ mai lungi decat la adult, iar
portiunile tendinoase sunt mai scurte. La inceputul perioadei, sunt inca subtiri, au nucleele
mari si sunt relativ bogate in sarcoplasma si apa. Printre ele se gaseste o cantitate mare de
tesut conjuctiv.
Tonusul muscular este mai scazut la copiii de varsta antepubertara fata de adult, ceea ce
favorizeaza efectuarea mai ampla a miscarilor in articulatii, dar ingreuiaza realizarea unor
miscari fine, diferentiate, de precizie.
Sistemul cardiovascular. Cordul reactioneaza puternic, insa neeconomic la efort; irigatia
coronariana este bogata; mecanismele de reglare sunt inca slabe pana la 7 ani, datorita
dezvoltarii lor insuficiente, si permit doar solicitari usoare.
Frecventa cardiaca in repaus este in medie de 100/min. la varsta de 6 ani, 90/min. la 7 ani,
84/min. la 8 ani si 80/min. la 12 ani.
Cavitatile nazale sunt mai mici si mai inguste decat la adult, iar laringele se situeaza cu trei
vertebre mai sus decat la adult.
Bronhiile sunt, la inceput putine la numar.
Dezvoltarea toracelui este devansata de aceea a membrelor.
Muschii respiratori, insuficient dezvoltati, nu pot asigura marimea corespunzatoare a
volumului toracelui in efort, amplitudinea miscarilor respiratorii fiind din aceasta cauza
relativ mica.
In timpul efortului fizic, posibilitatile de marire a volumului cutiei toracice intr-o respiratie
ampla sunt reduse. De aceea, la cel mai mic efort, acesti copii isi accelereaza frecventa
respiratorie, evident in anumite limite.
Asigurarea echilibrului corpului in timpul miscarilor intampina dificultati din cauza
analizatorului kinestezic, insuficient dezvoltat, dar si ca urmare a faptului ca centrul de
greutate al corpului este mai ridicat fata de sol.
Nivelul de dezvoltare pe plan psihofizic la aceasta etapa de varsta permite formarea unor noi
deprinderi motrice, ameliorarea coordonarii, indemanarii, supletei si mobilitatii, asigurarea
unui bagaj fundamental de procedee tehnice specifice sportului sau probei sportive in care
copilul se initiaza si se specializeaza (gimnastica artistica, fosta sportiva, gimnastica ritmica
sportiva, inot, patinaj artistic, schi alpin, schi fond, fotbal etc.). Aceasta pregatire tehnica se
slefuieste treptat, pe parcursul timpului si isi gaseste expresia in maiestria sportivului
respectiv. Ea se cladeste pe fondul unei solide pregatiri fizice, care incepe la 7-8 ani.
Eforturile antrenorului trebuie indreptate in directia insusirii corecte a miscarilor, a eliminarii
leganarii sau a altor elemente de prisos in mers si alergare, cu accent pe formarea unei
tinute corecte si insusirea unui ritm corespunzator al miscarilor. O atentie speciala trebuie
acordata dezvoltarii muschilor extensori ai spatelui si gatului, precum si a altor grupe
musculare extensoare, in vederea asigurarii unui echilibru functional intre marile grupe
musculare antagoniste.
Rezistenta la efort static a copilului la aceasta varsta este mica, in schimb se recomanda
efortul dinamic, concretizat in contractii si relaxari succesive, care este favorizat si de gradul
Sistemul nervos se dezvolta rapid, acum incheindu-se practic, maturizarea ariei corticale a
analizatorului motor. Functia de analiza si sinteza a scoartei se dezvolta, ca de altfel si
procesul inhibitiei interne. Pe aceasta baza, viteza de realizare a diferentierilor creste, iar
reflexele conditionate formate se sting mai lent. Functia celui de-al doilea sistem de
semnalizare domina in raport cu aceea a primului sistem.
Trebuie aratat ca la pubertate mai persista inca, intr-o oarecare masura, insuficienta
proceselor de inhibitie conditionata, in schimb, predomina procesele de excitatie. Datorita
acestui fapt, miscarile copiilor la aceasta varsta au un caracter brusc, iar precizia lor este
scazuta.
Sistemul cardiovascular se dezvolta lent in etapa pubertara. Arterele au un diametru
proportional mai mic decat la adult, iar venele si sistemul limfatic sunt destul de bine
reprezentate. Frecventa cardiaca inregistreaza la inceputul perioadei 90-100 pulsatii pe
minut si scade la finele pubertatii pana la 82-88 pulsatii/minut.
Asadar, sistemul cardiovascular prezinta dificultati de adaptare la eforturile intense, fapt
evidentiat prin aceea ca oxigen-pulsul maxim obtinut in valori absolute sau pe Kg/corp, este
mai mic, iar volumul sistolic si debitul cardiac maxim sunt departe de valorile adultului,
baietii inregistrand valori superioare comparativ cu fetele.
Aparatul respirator se dezvolta intens in etapa pubertara. Functia respiratorie se
amelioreaya net. Astfel, creste amplitudinea miscarilor respiratorii (de la 230 ml volum
curent la 11 ani, la 350 ml la 15 ani), scade frecventa respiratorie (de la 22 la 18 respiratii pe
minut in medie), creste capacitatea vitala, iar respiratia tisulara apreciata dupa VO max.
pe minut se amplifica in mare masura (cu toate acestea nu sunt atinse limitele maxime ale
capacitatii aerobe de efort, astfel incat in eforturile de rezistenta nu se pot obtine rezultate
maxime).
Aparatul vestibular ca organ de echilibru precum si alti analizatori ating o dezvoltare
comparabila cu aceea a adultului (A. Demeter).
Aceasta perioada de varsta, marcata de o nevoie acuta de miscare este extrem de
importanta in pregatirea sportiva.
Mentionam ca au loc cresteri medii anuale in greutate pana la 9,5-10 kg. si in inaltime pana
la 10 cm. (fenomenul de acceleratie). Secretiile hormonale, dezvoltarea sexuala, labilitatea
psihica si modificarile somato-psihologice, la care se mai pot adauga unele aspecte sociale
legate de fenomenul de neotonie (accelerarea maturizarii somatosexuale si intarzierea
maturizarii psihice care permite o mai mare receptivitate a sistemului nervos, precum si
intarzierea maturizarii sociale, o data cu cresterea duratei de scolaritate), concretizate in
fenomene de detasare de casa parinteasca, conflicte cu parintii, cu antrenorii, cu adultii in
general tendinte de autonomie si responsabilitate proprie necesita din partea pedagogului o
revedere a noilor relatii care se impun intre educator educat, profesor-elev sau
antrenor-sportiv, unde tactul si experienta adultului trebuie sa fie folosite pentru evitarea
incidentelor si mentinerea interesului juniorului pentru pregatirea lui sportiva.
Copilul manifesta acum o mare indrazneala, accepta constient riscuri, deci se pot realiza
acumulari tehnice deosebit de importante, care vor influenta favorabil evolutia sa sportiva;
ceea ce se omite acum in pregatire ori se invata gresit (deprinderi, gesturi tehnice) va fi
foarte greu sa se corecteze mai tarziu.
ramane in urma ca valoare fata de viteza si coordonarea motrica, ai caror parametri sunt
apropiati de aceia ai adultilor. Tonusul muscular si capacitatea de rezistenta la efortul static
inregistreaza valori crescute.
Sistemul nervos se caracterizeaza prin faptul ca isi continua dezvoltarea, indeosebi prin
permeabilizarea sinapselor. Exista un echilibru intre excitatie si inhibitie, intre iradiere si
concentrare. Plasticitatea si receptivitatea sunt mari, engramele fixandu-se cu usurinta,
ceea ce explica facilitatea insusirii deprinderilor motrice in aceasta etapa.
Analizatorii inregistreaza, de asemenea, un grad de maturizare apropiat de acela al adultilor
pe plan morfologic, dar sub raport functional nivelul este inferior.
Sistemul cardiovascular isi accelereaza dezvoltarea.
Volumul si greutatea miocardului cresc, mai ales ale cordului stang. Suprafata de sectiune a
fibrelor miocardice sporeste si, in consecinta, creste si amplitudinea de contractie. Frecventa
cardiaca si tensiunea arteriala au valori apropiate de acelea ale adultului.
In privinta economiei cardiovasculatorii in efortul fizic maximal, remarcam faptul ca indicele
oxigen-puls maxim inregistreaza in aceasta etapa o imbunatatire neta.
Aparatul respirator se apropie in plan morfologic de acela al adultului, dar functional este
inca departe si continua sa se dezvolte.
Sub raport functional, parametrii ventilatiei pulmonare se imbunatatesc, frecventa
respiratorie scade, in timp ce amplitudinea miscarilor respiratorii creste, capacitatea vitala
sporeste, iar VO2 max. se ridica in mod considerabil.
Cu toate acestea VO2 max. pe min./kg./corp si oxigen-pulsul maxim nu ating valori foarte
inalte decat prin antrenament, etapa postpubertara fiind favorabila efortului de rezistenta.
Mentionam, de asemenea, ca in aceasta perioada are loc stabilizarea secretiei endocrine si a
reglarii vegetative simpatice si parasimpatice.
In medie, greutatea corporala inregistreaza o crestere anuala de 4-5 kg. fata de cele 9,5-10
kg. din perioada anterioara, iar cresterea in inaltime se reduce la 1-2 cm. fata de 10 cm.
Proportiile corporale se armonizeaza, capacitatea de coordonare cunoaste sensibile
ameliorari, creandu-se astfel premise favorabile pentru perfectionarea capacitatii motrice.
Echilibrul psihic al adolescentului o consecinta a influentei pozitive exercitate de scoala,
familie si societate se rasfrange pozitiv si asupra procesului de antrenament, avand drept
consecinta modelarea personalitatii tanarului si integrarea lui sociala.
Dat fiind ca la aceasta varsta se evidentiaza stabilitatea psihica, armonizarea proportiilor
corporale, nivelul intelectual ridicat, o capacitate de observare ameliorata, perioada
postpubertara este considerata a doua varsta de aur pentru invatare.
Acum se poate efectua un antrenament amplu, intens, la parametrii impusi de exigentele
performantei in ramura de sport respectiva. Este o perioada de acumulari si de perfectionare
specifica probei sau sportului in care adolescentul este specializat si in care obtine