ARUNCAREA GREUTĂȚII

Student : Dobre Mihai-Iulian

Profesor : prof. dr. Moisescu Petronel
 SCURT ISTORIC PRIVIND ARUNCAREA GREUTĂȚII

 Aruncarea greutății este o probă sportivă care aparține

de atletism. Greutatea este o bilă de metal cu diametrul
între 110 – 130 mm, care cântărește 7,26 kg la bărbați si
4 kg la femei. Tehnica este aruncarea bilei cu o mână de
la umăr dintr-un cerc cu diametrul de 2,135 m. Proba
sportivă este cunoscută din antichitate, fiind amintită în
Iliada lui Homer. Probabil deja anterior a existat proba de
aruncare a unei greutăți mai mari, ca o demonstrație a
forței masculine
REGULI ÎN ARUNCAREA GREUTĂȚII
 Pentru ca aruncarea să fie măsurată, execuția nu trebuie
să scadă sub linia umărului sportivului în nici un stadiu
al încercării, iar mingea de metal trebuie să aterizeze în
interiorul unui sector desemnat de 35 de grade. În timpul
execuției, sportivul nu trebuie să atingă partea superioară
a bordurii sau să părăsească cercul înainte ca mingea să
aterizeze. Ieșirea are loc numai prin jumătatea din spate
a cercului.
Atleții vor arunca de obicei de patru sau șase ori într-o
competiție. În caz de egalitate, câștigător va fi atletul cu
următoarea cea mai lungă aruncare.
ARUNCAREA GREUTĂȚII “ÎN ȘCOALĂ”
 Această proba nu este specificată în programa școlară
pentru ciclul de învățământ primar dar nici în cel
gimnazial, această poate fi abordată abia în clasele IX-
XII
 METODICĂ ÎNVĂȚĂRII
TEHNICII DE ARUNCARE A GREUTĂȚII CU ELAN LINIAR

 Aruncarea greutății face parte din școală aruncării și

aceast este o aruncare de tip împins, în această prezentare m-
am axat pe cel mai ușor de însușit mod de aruncare a
greutății.
 Indicații metodice :
 - datorită indicilor de dezvoltare morfo-somatică specifică
începătorilor se va începe învățarea cu greutăți mai mici.
 - pentru a se evita formarea stereotipurilor dinamice puternic
consolidate pe parcursul învățării va trebui să se nu se exerseze
timp îndelungat componentele în mod separat ci procesul de
perfecționare și automatizare să se producă pe fondul exersării
globale.
EXERCIȚII PENTRU OBIȘNUIREA CU GREUTATEA:

 -ducerea greutății în jurul corpului, prin trecerea ei dintr-

o mâna în altă,
 -trecerea greutății printre picioare, trunchiul aplecat pe
un traseu în formă de opt,
 -trecerea greutății dintr-o mâna în altă cu o mișcare
scurtă din articulația pumnului,
 -trecerea greutății înaintea bazinului dintr-o mâna în altă
sub formă de cernut,
 -apucarea greutății de deasupra, eliberarea pe verticală și
prinderea înainte de a cădea pe sol.
ÎNVĂȚAREA MECANISMULUI DE TIP ÎMPINGERE
 -împingerea mîngîi medicinale cu două mâini de la piept,
înainte și în sus,
 -stand depărtat cu față spre direcția de aruncare, greutatea
fixată în spațiul cuprins între, regiunea supraclaviculara,
mușchiul sternocleido-mastoidian și mandibulă, împingerea
în jos și înainte
 -din aceeași poziție împingerea pe verticală, de la umăr
urmată de o mișcare activă din articulația pumnului, pentru a
se mari eficientă se va efectua flexia și extensia membrelor
inferioare.
ÎNVĂȚAREA PRIZEI LA GREUTATE:
 -luarea greutății de pe sol cu ambele mâini ridicarea ei la
nivelul pieptului, așezarea ei

 în mâna brațului aruncător, la rădăcina degetelor și

fixarea în regiunea supraclaviculara și efectuarea de
mișcări de aplecare răsucire îndoire, pentru a verifică
stabilitatea prizei.
ÎNVĂȚAREA ARUNCĂRII FĂRĂ ELAN:
 -aruncări din stand depărtat lateral cu față spre direcția de aruncare
folosind progresiv tot mai pronunțat flexia genunchilor, răsucirea
trunchiului spre brațul aruncător și depășirea obiectului,
 -aruncări din stand depărtat lateral cu latura opusă brațului aruncător
spre direcția de aruncare cu indoirea genunchiului de pe partea
brațului aruncător înclinarea trunchiului și umerilor,
 -aruncări din stand depărat cu spatele la direcția de aruncare, poziția
fundamentală de începere a efortului final.
 ÎNVĂȚAREA ARUNCĂRII CU ELAN “GRUPAT”
 -o prima etapă pentru învățarea elanului, săritură razantă,
pregătitoare pentru efortul final, dar fără eliberarea obiectului,
 -a două etapă în care se urmărește asociarea elanului cu efortul final.
 -aruncări cu elan: grupare, impulsie, săltare, alunecare spre direcția
aruncării, aruncare.
 INDICAȚII METODICE ȘI GREȘELI
FRECVENTE
 -în timpul săltării se trage brațul de pe partea opusă
brațului aruncător provocând întoarcerea prematură a
trunchiului în direcția aruncării,
 -în faza de începere a elanului și în momentul aterizării
după săltare se execută o flexare exagerată a trunchiului
în loc de flexarea piciorului de impulsie,
 -depășirea spațiului de aruncare