2) Bataia
Trebuie sa fie exploziva si implica avantarea si impulsia puternica pe o traiectorie inalata,
verticala. Bataia presupune contactul obligatoriu pe toata talpa.
3) Zborul
Are 2 componente: inaltarea si accelerarea miscarii de rotatie in jurul stachetei. In tehnica
zborului intalnim: rostogolirea paralela cu stacheta si rostogolirea oblica fata de stacheta.
4) Aterizarea
Are ca scop amortizarea socului de ciocnire, evitand astfel accidentele.
2) Bataia
Presupune contactul obligatoriu pe toata talpa. Actiunea bratelor incepe pe ultimul pas.
Piciorul de avantare indoit, urca si realizeaza o rotatie spre interior la 90 de grade. Unghiul la care
se desprinde saritorul de pe sol are valori destul de mari.
3) Zborul
In prima parte, deplasarea saritorului se realizeaza cat mai mult pe verticala. Piciorul de atac
se mentine sus, cu genunchiul in flexie la 90 de grade. Segmentele trec in ordine stacheta: mana,
cap, umeri si restul corpului. Cea mai eficienta trecere peste stacheta este pozitia dorsala arcuita. Se
produce o anumite miscare, de tip eschiva, mai precis, trecerea picioarelor peste stacheta.
4) Aterizarea
Se face pe spate, in zona regiunii toracale, pe fond de tonus muscular, mai ales la nivelul
articulatiei coxo-femurale, care trebuie blocata.
Arbitrii anunta inaltimea la care incepe concursul si inaltimile succesive dupa fiecare tur,
valabil pana cand ramane un singur concurent. Dupa inceperea concursului, nu mai sunt admise
incercari de proba
Un concurent se considera ca a ratat daca doboara stacheta de pe suporti, sau atinge solul,
inclusiv zona de aterizare dincolo de planul stalpilor, cu orice parte a corpului, fara a fi trecut
stacheta.
La inceputul fiecarui tur nou va fi masurata urmatoare inaltime.
Cea mai buna dintre toate sariturile efectuate de catre fiecare concurent va fi inscrisa in
dreptul sau, inclusiv sariturile efectuate la departajarea unei egalitati pentru primul loc.