Universitatea "Dunarea de jos" din Galati

Facultatea de Educație Fizică și Sport

Temă

Elaborati un referat in care sa descrieti tehnica si sa mentionati cele mai relevante exercitii
de consolidare perfectionare a probei atletice la alegere:
saritura in lungime cu elan

Student, STOICA IONUŢ

An. I Master

GALAŢI

1
 SARITURA IN
LUNGIME CU ELAN

2
1. Introducere
Săriturile reprezintă probe atletice cu un înalt grad de spectaculozitate, ce a cunoscut de-a lungul timpului multiple modificari
ale tehnicii sau procedeului folosit în obtinerea performantei. În esenta, în probele de sarituri se urmareste realizarea unei
traiectorii în aer a C.G.C (centrul general de greutate a corpului). cât mai lunga la saritura în lungime sau cât mai înalta la
saritura în înaltime. Pentru realizarea acestui scop se coreleaza toate fortele interne si externe ce intra în angrenaj. Sarcina
saritorului este de a transforma energia cinetica orizontala (elanul) într-o traiectorie parabolica a C.G.G. Prin natura
miscarilor, sariturile sunt actiuni aciclice. Sariturile atletice sub diferitele forme se compun din urmatoarele faze:
elanul;
bataia – desprinderea;
zborul;
aterizarea.
Se remarca raportul de interdependenta între toate fazele întâlnite în sarituri. Faza de bataie – desprindere este cea mai
importanta în toate probele de sarituri; pe când celelalte faze au pondere diferita în functie de tipul de saritura.
II. Scopul şi sarcinile:
II.1. Tehnica învatarii sariturii în lungime
În ansamblu aceasta proba acumuleaza relatia de viteza – forta prin faptul ca este nevoie de o anumita forta care sa transforme
viteza orizontala într-o actiune ascensionala astfel ca C.G.G. sa efectueze pe o traiectorie data o miscare cât mai lunga. Fazele
sariturii în lungime sunt:
a) Elanul – reprezinta o alergare de viteza uniform accelerata. Pe parcursul elanului ritmul pasilor este constant, la fel
si lungimea lor. Face exceptie ultima portiune de 1 – 3 pasi unde se remarca o lungire si apoi o scurtare a pasilor, precum
si o accelerare a ritmului pasilor.În timpul elanului impulsia este ceva mai energica fata de alergarea de viteza, coapsa
piciorului pendulant se ridica mai mult (aproape de nivelul orizontalei), trunchiul saritorului este aproape de verticala, lucrul
bratelor este mult mai energic. Lungimea elanului difera de la sportiv la sportiv, dar de regula se mentine în jurul a 45 metri
pentru atletii de mare performanta sau în jurul a 20 – 22 pasi de alergare. Elanul se caracterizeaza printr-o constanta atât în
lungimea pasilor cât si prin viteza de deplasare specific fiecarui sportiv. Referitor la ritmul ultimilor pasi la nivelul
începatorilor se recomanda ca penultimul pas sa fie mai lung si ultimul mai scurt. La nivelul atletilor de performanta se
obisnuieste ca ultimii 6 pasi sa fie controlati si din acestia primii trei sunt în ordine crescatoare, urmeaza pasul 4 care
este mai scurt (cu ≈ 10 cm), pasul 5 mai lung cu ≈ 10 cm fata de primii 3 pasi si ultimul pas al 6 foarte scurt ≈ cu 30 cm fata de
penultimul pas.
3
 Fig.1.
b)
Bataia si desprinderea – reprezinta cel mai important moment al sariturii. Aici are loc actiunea de trcere de la
miscarea ciclica orizontala la cea aciclica a sariturii. Din punct de vedere fizic unghiul ideal de desprindere este de
45º dar în practica acesta este imposibil. În functie de viteza desfasurata pe elan, în functie de forta de transformare
a acestei viteze în forta ascensionala se întâlnesc unghiuri de desprindere cuprinse între 22 – 28 grade.
Actiunea de bataie – desprindere dureaza dupa masuratorile efectuate de specialisti între 0,10 – 0,13 secunde, deci
este foarte scurta si totusi se pot afla unele momente
descompuse:
asezarea piciorului de bataie – este o miscare de sus în jos si dinspre înainte spre înapoi cu contact pe toata talpa.
Unghiul de contact între sol si gamba este de 63 –
68º (figura 15);
faza de presiune (amortizare) se caracterizeaza prin trecerea C.G.G. din înapoia punctului de sprijin la nivelul
verticalei si apoi în fata. În acest moment piciorul de bataie se îndoaie cu aproximativ 35º pentru a „primi” greutatea
corpului si a trece la pozitia de explozie spre înainte si în sus. Aceasta actiune este corelata cu cea a piciorului
pendulant si se face dupa ce acesta a depasit momentul verticalei piciorului de sprijin;
extensia de desprindere, se produce prin extensia completa a corpului pâna în vârful picioarelor. Aceasta
miscare este ajutata de avântarea piciorului pendulant si de actiunea bratelor.

4
Zborul – dupa desprindere C.G.G. se înscrie pe o traiectorie parabolica în aer. Pozitia trunchiului
este dreapta in fata axei verticalei .Unghiul dintre trunchi si coapsa este de ~ 80 iar unghiul dintre
coapsa piciorului de avintare si cea a piciorului de impulsie este de 135-145. Bratul opus piciorului
de avintare este indoit si ridicat la nivelul umerilor cu un unghi de 100 120 * fata de trunchi. În
timpul zborului nu se pot face modificari ale traiectoriei de zbor în schimb se urmareste
pregatirea urmatoarei faze. Astfel, miscarile efectuate de sportivi contribuie la mentinerea
echilibrului corpului în raport cu centrul de greutate, iar pe de alta parte se cauta gasirea celei mai
bune pozitii în vederea pregatirii aterizarii. Aceste actiuni sunt executate de picioare si brate. În
functie de lungimea sariturii sunt necesare mai multe miscari ale bratelor si picioarelor de unde apar
termenele:
saritura în lungime cu 1 1/2 pasi în aer (sarituri de 4 – 5 m);
2 1/2 pasi în aer (sarituri de 6 – 7 m);
3 1/2 pasi în aer (sarituri de 7 – 8 m);
3 1/2 pasi în aer + extensie (sarituri de peste 8 m).
Având în vedere lungimea sariturilor observam ca cea mai des folosita este saritura cu
1,1/2 pasi în aer în scoala si cea cu 2 1/2 pasi în aer la nivel de performanta a juniorilor
(figura 3).
 Fig. 3.
d) Aterizarea – este faza ce urmeaza dupa terminarea zborului. Cea mai buna aterizare este
obtinuta dupa un zbor care permite o miscare înainte a coapselor, urmata de ridicarea genunchilor
si gambei si o înaintare a trunchiului.Dupa ce sportivul atinge traiectoria maxima a
zborului,executa o miscare de aducere a piciorului de bataie alaturi de piciorul de avintare. Corpul
incepe sa se aplece in fata in asa fel ca unghiul dintre trunchi si coapse se micsoreaza tot mai mult
cu cit se apropie mai mult de sol.Gambele executa o pendulare inainte. Toate acestea vor realiza un
contact cu solul (nisipul) cât mai aproape de punctul de impact al traiectoriei C.G.G. si realizarea
unei sarituri cât mai lungi (figura 4).

Fig.4.
Din figura 4 se poate observa ca în situatia în care din lipsa fortei necesara mentinerii picioarelor sus
sau din cauza unei grupari prea rapide aterizarea are loc mult înaintea punctului traiectoriei C.G.G. se
produce o reactie a solului (nisipului) de propulsie înainte dupa aterizare (A). În schimb, daca sportivul
în dorinta
. de a lungi saritura peste limitele traiectoriei trece de acest punct, se produce o reactie a solului
inversa combinata cu forta gravitationala ce determina caderea inapoi a sportivului 6
 Exercitiile in succesiunea metodica pentru invatare:

1.Sărituri cu desprindere pe un picior, cu elan.

- sărituri pe aparate aşezate în serie, cu alergare 3-5 paşi între ele; pe aparate aşezate în serie şi în urcare (de înălţime din ce
în ce mai mare).
- Sărituri peste obstacole, cu desprindere pe un picior şi aterizare pe celălalt: peste
unul sau mai multe obstacole dispuse la intervale care să poată fi parcurse în 3 şi 4 paşi de alergare.
- Sărituri peste obstacol cu elan perpendicular pe ştachetă şi cu aterizare pe ambele
picioare, cu sau fără sarcini de rezolvat în timpul zborului.
- Săritură cu atingerea obiectelor suspendate.
2.Săritură în adâncime
- sărituri în adâncime de pe aparate din ce în ce mai înalte (ex. 40-60 cm la clasa I-a
şi 80-100 cm la clasa IV-a).
3.Pasul săltat
Mijloace:
- Pas săltat prin deplasare uşoară cu rulare călcâi-vârf, alternativ pe un picior şi pe celălalt, braţele se mişcă liber; treptat se
intensifică impulsia şi avântarea segmentelor libere trecându-se la executarea pasului săltat alternativ;
- Pas săltat, prinşi de umeri câte 2-3-4 etc.;
- Pas săltat cu trecerea piciorului de avântare peste obstacol;
- Succesiune de paşi săltaţi intercalaţi la 2-3 paşi de alergare;
4.Pasul sărit
Mijloace. Cu plecare de pe loc şi cu elan:
- Alergare sărită pe semne sau cu călcare în zone;
- Pas sărit peste obstacole joase (mingi umplute);
- Pas sărit cu accent pe rulare călcâi-vârf, zbor planat – lung şi razant, contact activ prin tracţiune dinainte-înapoi
 5.Pas sărit continuu pe un picior (sărituri succesive cu deplasare).
- sărituri pe un picior din cerc în cerc;
- sărituri pe un picior peste obstacole.
Este un exercitiu care solicită fortă şi coordonare, ca atare nu poate fi folosit la elevii de vârstă mică.
6.Săritura în lungime fără elan.
- săritură pe capacul lăzii de gimnastică;
- săritură peste obstacole joase;
- săritură în lungime fără elan;
- idem cu depăşirea unor repere;
- sărituri de pe aparate (de diferite înălţimi).
7.Plurisărituri (cu şi fără elan).
- Triplusalt;
- Pentasalt
- Decasalt

8
GREŞELI FRECVENTE ŞI CORECTAREA LOR

La pasul săltat
1.Se ridică braţ şi picior de aceeaşi parte.
- Cauza: reprezentare greşită, slabă coordonare.
- Corectarea: formarea reprezentării, pas săltat fără lucrul braţelor la început.
2.Genunchi ridicat insuficient, gamba flexată pe coapsă.
- Cauza: reprezentare greşită, deprindere neformată.
- Corectarea: formarea reprezentării; pas săltat cu accent pe ridicarea coapsei şi trimiterea gambei
înainte; pas săltat cu trecerea piciorului de avântare peste obstacol (minge umplută, stinghia gardului,
etc.).
3.Piciorul de desprindere nu se întinde complet.
- Cauza: impulsie incompletă, talpa piciorului nu rulează până la vârf;
- Corectarea: pas săltat cu accent pe rulare până la vârf şi cu desprindere energică.
4.Bazinul nu merge înainte, trunchiul este îndoit.
- Cauza: la desprindere bazinul este înapoia aplicării forţei de împingere.
- Corectarea: pas săltat cu trimiterea bazinului înainte.
5.Bărbia în piept.
- Cauza: privire la lucrul picioarelor.
- Corectare: pas săltat privind un reper în faţă – sus.
.
9
La pasul sărit.
Contactul cu solul se face pe vârful piciorului.
Cauza: reprezentare greşită.
Corectarea: formarea reprezentării; pas sărit cu contact pe călcâi-talpă.
Pas sărit mic.
Cauza: coapsa piciorului de avântare nu se ridică suficient; gamba nu este trimisă înainte, bărbia în piept.
Corectarea: pas sărit cu accent pe ridicarea coapsei; pas sărit călcând pe zone şi
privirea spre înainte (zonele fiind din ce în ce mai depărtate).
Impulsie incompletă.
Cauza: forţă insuficientă; grabă în executare.
Corectarea: dezvoltarea forţei de împingere; pas sărit lung; pas sărit peste
obstacole joase.
Lipsa avântării braţelor.
Cauza: reprezentare greşită, deprindere neformată.
Corectarea: formarea reprezentării; pas sărit cu accent pe lucrul braţelor.
La săriturile pe un picior cu deplasare.
Contact cu solul pe vârful piciorului.
Cauza: reprezentare greşită, deprindere neformată
DATA 24 XI. 2021
CLASA a-IX-a
EFECTIV 11 fete/12 baieti

SUBIECTUL SĂRITURA ÎN LUNGIME CU ELAN

– consolidarea bătăii şi a aterizării

OBIECTIVE CADRU
-Dezvoltarea capacităţii motrice generale a elevilor necesare desfăşurării activităţilor sportive.
OBIECTIVE DE REFERINŢĂ:
- Să adopte reflex postura corectă a corpului în orice împrejurare şi să acţioneze pentru prevenirea instalării viciilor de postură;
- să rezolve, adecvat posibilităţilor proprii, solicitările motrice impuse de practicarea exerciţiilor fizice şi de activităţile
cotidiene.
METODE ŞI PROCEDEE
explicaţia, demonstraţia, exersarea, exerciţiul
MIJLOACE DE ÎNVĂŢĂMÂN, fluier,lada gimnastica, groapa de nisip
DURATA 15 minute
Loc desfasurare.teren sport

11
 DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII
Verigi Conţinut Formaţii si Dozare Observaţii
indicatii metodice
4 grupe de câte 6 4X
Consolidarea 1. Săritura în lungime cu elan. p. p
cunoştinţelor - Exersarea accelerărilor cu menţinerea - accent pe ultimii trei
vitezei maxime pe distanţa de 15-20 m.
priceperilor şi - Exersarea elanului şi a bătăii în spaţiu paşi de alergare.
deprinderilor. delimitat. Individual 4X
-Atingerea după bătaie în timpul -marcarea pragului p. p
15 minute
zborului a unui obiect suspendat prin două plăcuţe 3X
deasupra gropii. aşezate deoparte şi de p. p.
-Exersarea desprinderii şi zborului cu alta a pragului.
bătaie pe o trambulină. deasupra gropii se va
-Exersarea săriturii integrale sub formă ţine o ştachetă cu un 3X
de concurs. p. p.
Săritura în lungime de pe loc sub formă fanion.
de întrecere. -se va aşeza un prag 4X
Clasa este împărţită în patru grupe. p. p.
Groapa de sărituri este împărţită în dublu.
4 zone. Fiecare sare din spatele unei -se acordă două
linii şi va rămâne pe locul unde a
aterizat pentru a se stabili punctajul. Cei încercări şi se va
ce sar în zona 1 au un punct, cei ce sar în
zona 2 au 2 puncte, cei ce sar în zona 3 stabilii cele mai bune
au 3 puncte, cei ce sar în zona 4 au 5 rezultate la B.,F.
puncte. Câştigă echipa care va acumula
cele mai multe puncte. -Individual 4 echipe

12
III. Concluzii
Săritura în lungime este o probă de atletism. Concurenții trebuie să sară înainte de capătul unei
scânduri de decolare implantată la sfârșitul pistei. Săritura se măsoară de la capătul scândurii până la
cea mai apropiată urmă făcută în nisip de orice parte a corpului. Fiecare competitor are dreptul la trei
sărituri neconsecutive; va fi luată în considerare cea mai buna saritura.

Bibliografie
1. Nechita Florentina - Teoria si practica instruirii in atletism –curs
2.https://ro.wikipedia.org/wiki/
3.https://www.libertatea.ro/sport/luvo-manyonga-este-campion-mondial-la-saritura- in-lungime-
1927612
4.https://csmbucuresti.ro/stire/1295-alina-rotaru-a-sasea-in-lume-la-saritura-in- lungime
5.https://www.fra.ro/probe-atletism/sarituri-saritura-in-lungime/
Luvo Manyonga - Campion mondial – Saritura in
lungime