SERVICIUL SI

PRELUAREA DIN SEVICIU

SERVICIUL

1
 Serviciul este acţiunea de punere a mingii în joc, singura acţiune în care execuţia este
determinată în exclusivitate de calităţile individuale ale jucătorului. Este în acelaşi timp prima
acţiune de atac a echipei pentru că printr-o execuţie putenică şi corectă se poate obţine un
punct sau se poate crea a situaţie dificilă pentru echipa adversă, împiedicându-se construirea
în condiţi optime a atacului.

Clasificarea acestei acţiuni se poate face din perspectiva mai multor criterii:
 În funcţie de punctul de lovire a mingii: serviciul poate fi de jos sau de sus;
 Poziţia umerilor faţă de minge şi plasă determină alte caracteristici: serviciul din faţă sau din
lateral;
 După zborul mingii: plasat, planat, în forţă;
 După poziţia executantului: de pe sol sau din săritură;

2
 După distanţa de la care se excută: din apropierea liniei de fund sau de la mare distanţă;

Aspectele tactice individuale elementare legate de execuţia acestei acţiuni sunt:

 Direcţionarea serviciului spre zonele vulnerabile ale terenului advers;
 Trimiterea mingii spre un jucător deficitar la preluare;
 Trimiterea mingii spre jucătorul care a greşit în faza anterioară sau nou intrat în teren.

Procedee de execuţie ale serviciului:

 Serviciul de jos din faţă este utilizat mai ales de începători. Pentru executarea lui, jucătorul
este orientat cu faţa şi linia umerilor paralel cu fileul. Piciorul opus braţului de lovire este plasat
înainte, articulaţiile gleznă, genunchi sunt uşor flexate. Trunchiul este uşor înclinat, mingea este
ţinută la nivelul centurii cu mâna opusă celei de lovire. Se aruncă mingea uşor în sus, iar cu
braţul îndemânatic care a efectuat un scurt elan se loveşte mingea în porţiunea ei inferioara
concomitent cu trecerea greutăţii corpului pe piciorul din faţă. În momentul lovirii, palma este
încordată şi cu degetele apropiate.

Cele mai frecvente greşeli:

 La momentul iniţial: picioarele pe aceiaşi linie, orientarea corpului pe alte direcţii
decât cea a fileului, ţinerea mingii prea aproape sau prea departe de corp;
 În timpul execuţiei: aruncare prea înaltă, lovirea din palmă (fără aruncare), lovirea
cu degetele sau antebraţul;
 În finalul acţiunii: pendularea braţului care loveşte peste nivelul umerilor sau în plan lateral,
neurmărirea cu privirea a mingii servite.

 Serviciul de sus din faţă este folosit atât la nivelul începătorilor cât şi la nivelul de
performanţă.Prin traiectoria, forţa, viteza şi precizia care poate fi imprimată mingii, se creează
posibilitatea utilizării acestui serviciu într-un număr mare de situaţii, terenul advers fiind mult
mai uşor de observat. Poziţia iniţială a jucătorului este cu linia umerilor paralelă cu fileul,
picioarele paralele cu linia umerilor, cel opus braţului de lovire aşezat mai înainte, greutatea
corpului fiind repartizată în mod egal pe ambele picioare. Mingea este ţinută în palma mâinii
care nu loveşte la nivelul pieptului. Braţul de lovire se află ridicat întins la nivelul capului, cu
palma orientată spre minge pregătită pentru lovire. Mingea se aruncă în sus şi în faţă la o distanţă
de cca.40-60 cm, timp în care se trece greutatea pe piciorul din spate şi trunchiul execută o
uşoară extensie. Mingea se loveşte cu toată palma, când se află la momentul maxim al înălţării

3
ei, într-un punct aflat puţin sub axul ei orizontal pe calota inferioară, imprimâmdu-se o traiectorie
ascendentă cu rotaţii înainte.

Greşelile frecvente:
 În momentul iniţial: poziţii incorecte ale picioarelor şi ale
corpului;
 În timpul execuţiei: aruncarea mingii înainte, înapoi sau
lateral, contactul de lovire pe calota inferioară sau lateral,
amplitudine mică a cursei braţului de lovire;
 În finalul acţiunii: centrul de greutate rămâne pe piciorul
din spate, braţul de lovire execută mişcarea de revenire în
plan lateral, privirea nu urmăreşte mingea dupa executie.

 Serviciul de sus planat (plutitor) este serviciul care se foloseşte cel mai mult la nivelul
echipelor de perfomanţă.Tehnica lui de execuţie este asemănătoare cu cea a serviciului descris
anterior, cu câteva modificări.
Astfel articulaţia pumnului şi palma braţului de lovire sunt blocate în extensie pe tot parcursul
execuţiei şi în finalul ei. Lovirea mingii este scurtă, se face într-un punct situat cât mai aproape
de axul median al mingii. Zborul care se imprimă este unul planat cu o traiectorie imprevizibilă,
oscilantă. Dificultatea recepţionării este mai mare decât la cel descris anterior. Se execută de la
distanţe mari faţă de linia de fund, iar traiectoria lui vizează în special partea a doua a terenului
advers.

Greşeli frecvente:
 În momentul iniţial: poziţie prea joasă a braţului cu mingea sau a celui care loveşte, mingea
coborând până acesta se ridică;
 În timpul execuţiei: articulaţia pumnului relaxată, palma acoperă mingea la lovire, punct de
lovire prea jos faţă de planul superior al fileului;
 În finalul acţiunii: pendularea laterală a braţului lovitor, flexia articulaţiei pumnului după
lovire.

 Serviciul din săritură a fost prezentat pentru prima dată la C.M. din 1982 de către echipele
sud-americane (Brazilia) căpătând rapid o largă răspândire la echipele de performanţă, mai ales
masculine. Jucătorul aflat la o distanţă de cca. 2m. de linia de fund aruncă mingea cu una sau

4
două mâini spre înainte în interiorul terenului, executând în acelaşi timp1-2 paşi de elan, apoi o
bătaie pe ambele picioare înapoia liniei de fund, urmată de o săritură spre minge.
Braţul de lovire ridicat întins deasupra capului execută lovirea mingii când aceasta ajunge în
punctul maxim de înălţare. Punctul de lovire este situate puţin sub linia mediană. Aterizarea se
face elastic, pe ambele picioare în interiorul terenului.

Greşeli frecvente:
 În momentul iniţial: distanţă prea mare de linia de fund;
 În timpul execuţiei : nesincronizarea aruncării mingii cu săritura şi lovirea, punctul de lovire
prea jos;
 În finalul acţiunii: neantrenarea în acţiune a trunchiului, aterizare dezechilibrată.
 Mai există şi alte variante mai puţin folosite în jocul practicat azi: serviciul de sus din lateral,
serviciul prin rotarea braţului.

Traseul metodic pentru învăţarea serviciului:

 Sisteme de acţionare cu accent pe ansamblul execuţiei acţiunii:

o Serviciu spre perete de la distanţă mică, îndreptat deasupra unei linii corespunzătoare înălţimii
fileului;
o Pe perechi, la distanţă de 5-6 metri: un elev execută serviciul celălalt prinde mingea;
o Acelaşi exerciţiu cu mărirea distanţei dintre elevi;
o Serviciu spre perete de la 6-7 metri, cu intrare de traiectoria mingii ricoşate, efectuarea unei
preluări de sus, pas de control, prinderea mingii;
o Acelaşi exerciţiu cu preluare de jos;

5
o Pe perechi, la distanţă de 6-7 metri: un elev execută serviciul celălalt preluarea de jos sau de
sus, pas de control, prinde mingea;

 Sisteme de acţionare cu accent pe blocarea articulaţiei pumnului şi cotului şi alegerea corectă a

punctului de lovire:
o Servici la perete distanţă 4=5 metri, deasupra unei linii;
o Serviciu de sus precedat de 2-3 aruncări ale mingii pentru verificarea înălţimii, poziţiei
corpului;
o Pe perechi serviciu cu accent pe blocare prin lovirea de 2-3 ori a mingii inaintea executiei.

În condiţii apropiate de joc:

o Serviciu peste fileu de la diferite distanţe;
o Serviciu peste fileu pe perechi;
o Serviciu în condiţii regulamentare sub formă de concurs;
o Serviciu dirijat pe o anumită parte a terenului: apoi pe diagonală;
o Joc cu penalizarea serviciilor greşite

 Sisteme de acţionare pentru consolidarea serviciului:

o Serviciu dirijat spre ultimii metri ai terenului;
o Serviciu dirijat spre anumite zone.

.PRELUAREA DIN SERVICIU

Preluarea din serviciu face parte din acţiunile individuale de apărare, fiind prima acţiune
din structura de joc, prin care echipa se apără î mpotriva acţiunii adversarului şi intră în posesia
mingii.
Este o acţiune de joc de maximă importanţă al cărui scop este în primul rând de a
împiedica adversarul de a realiza punct direct din serviciu, apoi de a trimite mingea în cele mai
bune condiţii spre ridicător.

Clasificare:
 Preluarea de jos cu două mâini – folosită cel mai frecvent.
 Preluare de sus cu două mâini;

6
 Preluare cu două mâini de sus sau de jos cu plonjon pe spate sau lateral.

Aspectele tactice elementare ale acestei acţiuni includ:

 Direcţionarea preluării spre jucăorul ridicător;

 Imprimarea unei traiectorii care să permită lovitura de atac din lovitura a doua.

Preluarea din serviciu de jos cu două mâini, folosită cel mai frecvent se efectuează după o
deplasare şi oprire rapidă în poziţie specifică caracterizată de mărirea bazei de susţinere prin
depărtarea picioarelordincolo de lăţimea umerilor, cu un picior mai avansat.
Centrul de greutate este coborât prin flexarea pronunţată a articulaţiilor membrelor
inferioare
Braţele sunt depărtate, urmând să se apropie în momentul contactului cu mingea. Lovirea
se face cu antebraţele, articulaţiile pumnului şi cotului sunt în extensie, iar din articulaţia
umărului se face o uşoară anteducţie. Articulaţia cotului rămâne blocată pe tot parcursul
execuţiei.
În funcţie de viteza de zbor a mingii se execută o mişcare de amortizare a contactului
cu mingea: prin coborâ rea sau ridicarea centrului de greutate. La finalul execuţiei, jucătorul
se deplasează şi se pregăteşte pentru următoarea acţiune de joc: dublaj, atac, etc.

Greşeli frecvente:
 În momentul iniţial:
 aprecierea inexactă a traiectoriei şi vitezei
mingii; alegerea greşită a momentului şi
formei de deplasare; aprecierea inexactă a
locului de contact cu mingea; lovirea în
poziţie dezechilibrată;
 În timpul execuţiei:
 lipsa blocării articulaţiei cotului şi a
extensiei în articulaţia pumnului; poziţia
inegală a antebraţelor; contactul cu mingea
cu alte porţiuni ale braţului decât antebraţul,
extensia fragmentată a articulaţiilor trenului
superior.
 La finalul acţiunii:
 braţele ridicate deasupra nivelului umerilor; neurmărirea traiectoriei mingii.

Traseul metodic pentru învăţarea preluării din serviciu:

La începători serviciul are de obicei o forţă şi viteză redusă, astfel că preluarea de jos
se efectuează cu ridicarea centrului de greutate, iar poziţia picioarelor şi asigurarea unei baze se
sustinere mare este un aspect prioritar.
 preluarea de jos din minge aruncată şi servită de la distanţe diferite:
o pe perechi cu o minge la distanţa unei fandări;
o preluare din minge aruncată de profesor la distanţă de 6-7 m în diferite formaţii;
o preluare din serviciu efectuat de la 7-8 metri pe perechi sau în formaţii de trei jucători;

7
o preluare din serviciu efectuată alternativ pe perechi;
o serviciu peste fileu – preluare;

 preluare cu accent pe deplasare:

o pe perechi – preluare de jos alternativ de la distanţe diferite;
o preluare de control la distanţă mică, urmată de preluare lungă spre partener;

 preluare din serviciu în condiţii apropiate de joc:

o preluare din serviciu urmată de atac;
o preluare din serviciu în doi jucători urmată de schimbarea locurilor prin deplasare laterală;
o preluare din serviciu urmată de dublarea atacului şi retragerea în dispozitiv.