Vladan Claudiu Marian /EFS/ Anul II /GR 124

Lovirea mingii cu interiorul labei – latul

Miscarea de sut este complexa si se poate efectua din diferite pozitii. In mod obisnuit ea consta
din doua faze: una de pregatire, in care piciorul de sut este dus inapoi si alta de executie, cand
piciorul este proiectat energic inainte pentru a lovi mingea, careia ii imprima o miscare cat mai
rapida si precisa. Pe tot parcursul acestor doua faze, corpul se sprijina pe un singur picior, iar
trunchiul si membrele superioare executa diferite miscari pentru asigurarea echilibrului, care este
nestabil (baza de sprijin este mica, redusa la conturul piciorului de sprijin).

. In faza de pregatire, membrul inferior efectueaza o extensie in articulatia soldului, o flexie la

genunchi si o flexie plantara a labei piciorului. Din punct de vedere biomecanic, aceasta miscare
are rolul de a pune in tensiune lantul muscular care va efectua sutul. Ea exercita o tractiune asupra
acestor muschi, care determina alungirea lor si, prin aceasta, acumularea unei energii potentiale
necesare in faza urmatoare. In acelasi timp, alungirea muschilor are rolul de a crea imposibilitatea
unei scurtari mai mari, ceea ce contribuie la cresterea lucrului mecanic efectuat. Este cunoscut
faptul ca, din pozitia de repaus, un muschi se poate scurta cel mult cu 1/3 din lungimea sa (in
contractie maxima). Daca este in prealabil alungit prin intindere, el se scurteaza 1/3 plus lungimea
pe care a fost intins. Cu cat un muschi se poate scurta mai mult, cu atat lucrul mecanic este mai
mare.
In faza de executie, de sut, membrul inferior executa o miscare viguroasa inainte si loveste
mingea. Miscarea consta din flexia coapsei pe bazin, extensia genunchiului si flexia dorsala usoara
in articulatia gleznei. Lantul muscular al sutului la fotbal este format deci din flexorii coapsei,
extensorii genunchiului si flexorii dorsali ai labei piciorului. In cazul cand mingea este lovita cu
partea din afara sau dinauntru a pantofului se executa si usoare miscari de pronatie sau supinatie
ale labei.
Piciorul de sprijin este de regula usor flectat in toate articulatiile, aceasta pozitie fiind asigurata
prin contractia dinamica, de cedare, a triplei extensii. Destul de frecvent, odata cu sutul se
produce si o extensie la piciorul de sprijin, care este asigurata tot de lantul triplei extensii, insa
prin contractia de invingere

Descrierea procedeului. Lovirea mingii cu latul este un procedeu uşor de executat şi mai ales
precis, în dirijarea mingii, datorită suprafeţei mari cu care vine mingea în contact. Tehnica lovirii
mingii cu latul poate fi însuşită relativ uşor. Însuşirea ei fiind uşurată de suprafaţa mare şi netedă
a labei piciorului, ceea ce face ca în şcoală învăţarea tehnicii jocului de fotbal să înceapă cu
predarea lovirii mingi cu latul (fig.13).

Figura 13
Biomecanica procedeului. Suprafaţa numită „latul“ este porţiunea aproximativ triunghiulară de pe
partea triunghiulară a labei piciorului, limitată de articulaţia degetului mare, osul călcâiului şi
partea interioară a osului gleznei.
Elanul se ia în linie dreaptă, şi nu trebuie să fie mai lung de 3-4 metri, deoarece nu poate
influenţa forţa loviturii. Elanul este uşor şi relaxat. După elan urmează aşezarea piciorului de
sprijin lateral faţă de minge la 10-15 cm. cu genunchiul uşor flexat, iar axa longitudinală a labei,
aproape paralelă cu direcţia loviturii.
Vladan Claudiu Marian /EFS/ Anul II /GR 124
Concomitent cu aşezarea piciorului de sprijin urmează potrivirea şi ridicarea piciorului care
execută lovitura. Piciorul este întors din şold în afară până vine în unghi drept faţă de direcţia pe
care trebuie să o urmeze mingea. Mai concret, între cele două tălpi în momentul lovirii mingi
trebuie să fie un unghi de 900. Genunchiul piciorului care execută lovitura va fi puţin flexat şi
relaxat.
Pendularea piciorului spre spate nu trebuie exagerată. Trunchiul se apleacă puţin înainte, privirea
urmăreşte mingea, iar braţul opus piciorului de lovire flexat din cot este dus înainte, iar celălalt
rămâne lângă corp pentru menţinerea echilibrului.
Mişcarea de lovire propriu-zisă porneşte din articulaţia coapsei, după care urmează revenirea
bruscă a piciorului spre minge, iar în momentul lovirii articulaţiile genunchiului şi gleznei vor fi
încordate. Greutatea corpului se află mai mult pe călcâiul piciorului de sprijin. Lovitura propriu-
zisă este urmată de aşa-zisa „însoţire“. După executarea loviturii, nu oprim mişcarea piciorului, ci
după relaxarea articulaţiilor temporar încordate, o continuăm asigurând o cât mai îndelungată
dirijare a mingii .

Variante ale procedeului

Mişcarea descrisă mai sus se referă la lovirea mingilor oprite sau care se rostogolesc pe sol.
În cazul lovirii mingii cu latul întâlnim:
a) lovirea mingilor din aer;
b) lovirea mingilor din drob (care ating solul).

a) Dacă mingea vine din aer pe o traiectorie arcuită, tehnica loviturii cu latul va fi modificată,
astfel ca genunchiul piciorului care execută lovitura să fie flexat mai mult, în funcţie de necesităţi,
pentru ca laba piciorului să întâlnească mingea. Pendularea spre spate a piciorului şi însoţirea
mingii vor fi mai scurte. După cum se ştie unghiul de sosire şi unghiul de ricoşare a mingii sunt în
principiu egale, rezultă că axa longitudinală a labei piciorului va trebui potrivită de jucător în
funcţie de unghiul de sosire a mingii şi de direcţia în care doreşte s-o transmită. Poziţia corpului şi
a braţelor rămân neschimbate.
b) Tehnica lovirii mingilor ricoşate de pe sol nu se deosebeşte de cele descrise mai sus, dar
executarea loviturii este mai dificilă. Aceasta se referă la momentul ricoşării de pe sol, la aşa
zisele lovituri din „drob“. Executarea acestei lovituri este dificilă, fiindcă locul ricoşării determină
cu precizie şi locul luării poziţiei faţă de minge. Pentru executarea loviturii din „drob“ nu ajunge
deci numai intenţia, ci este necesar să ajungem efectiv la locul potrivit, exact în momentul în care
mingea a ricoşat de pe sol.
Conţinut tactic. Lovirea mingii cu latul este folosită pentru transmiterile mingii la distanţe scurte şi
medii; de asemenea mai este folosită în şutul la poartă, din apropiere.
Greşeli frecvente:
- aşezarea piciorului de sprijin cu vârful în afară, fapt care va duce la imprimarea unei
mişcări de rotaţie datorită forţei care nu se transmite în direcţia centrului ei. Aceeaşi
mişcare de rotaţie se poate produce şi datorită răsucirii incomplete a labei piciorului de
lovire în afară;
Vladan Claudiu Marian /EFS/ Anul II /GR 124
- o altă greşeală este lovirea mingii scurt, prin „pocnire“, fără o pendulare
corespunzătoare a piciorului spre spate şi însoţirea acesteia după lovire; urmare o
lovitură lipsită de precizie;
- în momentul executării loviturii articulaţiile nu sunt încordate. În consecinţă, suprafaţa
de
lovire nu va fi rigidă, iar forţa mingii va slăbi.

Exercitii de invatare :
1.-Individual,se exerseaza lovitura cu latul piciorului,fara minge.
2.-Din mers,apoi din alergare usoara,la semnal sonor,jucatorul se opreste si imita lovirea
mingii cu latul piciorului.
3.-Din alergare usoara,la fiecare 4 pasi se imita lovirea mingii cu latul piciorului alternativ cu
stangul si cu dreptul.
4.-Imitarea lovirii mingii cu latul piciorului de la nivelul soldului.
5.-Din alergare usoara,la fiecare 4 pasi,se imita lovirea mingii cu latul piciorului de la nivelul
soldului alternativ cu stangul si cu dreptul.
6.-Alergare usoara cu trecerea picioarelor printre jaloane dispuse pe teren.
7.-Alergare usoara cu trecerea picioarelor peste jaloane dispuse pe teren.
8.-Pe perechi,dispusi fata in fata,se imita lovitura cu latul piciorului lovind usor piciorul
partenerului.
9.-Deplasare pe teren cu alergare spre jaloane dispuse pe teren in linie la jumatatea terenului
si imitarea loviturii in dreptul fiecarui jalon.
10.-Din joc de glezne,la semnal sonor imitarea lovirii cu latul piciorului.
11.-Din alergare cu genunchii sus, la semnal sonor imitarea lovirii cu latul piciorului.
12.-Sarituri usoare, la semnal sonor imitarea lovirii cu latul piciorului.
13.-Din asezat,la semnal sonor luarea pozitiei si imitarea loviturii cu latul piciorului.
14.-Din alergare cu pendularea gambei inapoi, la semnal sonor imitarea lovirii cu latul
piciorului.
15.-Cu minge,jucatorul executa lovirea mingii cu latul piciorului drept de pe sol in fata unui
perete sau panou de la o distanta de 5 metri.
16.-Cu minge,jucatorul executa lovirea mingii cu latul piciorului drept de pe sol in fata unui
perete sau panou de la o distanta de 15 metri.
17.-Deplasare cu mingea la picior,lovirea ei facandu-se doar cu latul piciorului.
18.-Deplasare cu mingea la picior printre jaloane,lovirea mingii facandu-se doar cu latul
piciorului.
19.-Mingile dispuse in linie la centrul terenului, se executa lovirea miingilor cu latul piciorului
drept.
20.-Mingile dispuse in linie la centrul terenului, se executa lovirea miingilor cu latul piciorului
stang.
Vladan Claudiu Marian /EFS/ Anul II /GR 124

BIBLIOGRAFIE

1. BIOMECANICA ARTICULARA IN PRACTICA MEDICALA- EDIT DIDACTICA SI

PEDAGOG- BUCURESTI 2008 - GOGULESCU NICOLAE, GOGULESCU BOGDAN
ADRIAN
2. SPORT SCIENCE.RO - IMPLICATII ALE BIOMECANICII IN ACTIVITATEA SPORTIVA –
GEORGETA NENCIU, MIREL COCONETU-ACADEMIA NATIONALA DE EDUCATIE
FIZICA SI SPORT
ABORDARI INTERDISCIPLINARE IN FOTBAL – AURELIAN DRAGAN, ADRIAN OPREA – EDIT.
ACADEMICA – GALATI 2007 
3. Cornel Popovici – Curs - Fotbal