Mişcarea înşelătoare (driblingul)

Mişcarea înşelătoare, fenta sau driblingul sunt termeni folosiţi în

literatura de specialitate pentru a desemna de obicei acţiunea de a deruta
adversarul şi de a-l depăşi. Câteva clarificări sunt însă necesare.
Mişcări înşelătoare se numesc mişcările sau acţiunile întreprinse de
fotbalist pentru a-şi induce în eroare adversarul.
Elementul tehnic prin care un jucător aflat sau nu în posesia mingii,
induce în eroare biomecanic, un adversar pentru a-l inactiva temporar şi pentru
a-şi crea prin aceasta un avantaj tactic oarecare, defineşte noţiunea de fentă.
După cum se vede mişcarea înşelătoare cât şi fenta pot fi executate atât cu
mingea cât şi fără minge. În terminologia curentă însă, fenta sau mişcarea
înşelătoare este echivalentă, sinonimă cu noţiunea de dribling. Distincţia dintre
aceşti termeni este dată de faptul că noţiunea de dribling înseamnă acţiunea de
depăşire a adversarului cu mingea la picior. Dacă fenta poate fi făcută şi pentru a
deruta adversarul în vederea efectuarii unei pase pe lângă acesta sau pentru a scăpa
din marcaj, driblingul realizează numai depăşirea adversarului având mingea la
picior.
Menţionăm în continuare că driblingul constituie o aptitudine naturală.
După instruire, antrenament şi joc ea devine deprindere. După repetări
îndelungate, fiecare jucător îşi formează felul său particular de a dribla,
determinat de caracteristicile individuale.

Clasificarea mişcărilor înşelătoare

În funcţie de partea corpului care dă tonul mişcării, fentele pot fi:

- cu trunchiul
- cu piciorul
- cu capul (privirea)
La fel ca şi la celelalte elemente tehnice sistematizarea procedeelor
componente are loc din necesitatea de a le analiza separat, în mod amănunţit. În joc,
driblingul angajază în totalitate diferite părţi ale corpului, fiecare din ele
contribuind la realizarea efectului de ansamblu. Predominanţa unuia sau altuia
dintre segmente, greu de sesizat uneori, defineşte procedeul, dar nici un dribling n-
ar fi posibil fără angajarea întregului corp.
 Biomecanica generală de execuţie a fentelor

Din punct de vedere biomecanic, fenta constă din inactivarea

adversarului, prin angajarea sa într-o direcţie falsă de acţiune cu scoaterea astfel a
centrului său de greutate din suprafaţa de sprijin printr-o mişcare sau intenţie
de mişcare înşelătoare a posesorului mingii.
Fazele de acţiune şi contraacţiune ale cuplului atacant-apărător, din care
rezultă pe de o parte fenta şi pe de altă parte dezechilibrarea sunt:
apelul 1 (fals) adresat adversarului printr-o intenţie de mişcare de către
posesorul mingii
reacţia adversarului la apel, cu deplasarea centrului de greutate sau chiar a
corpului
apelul 2 (real) adresat prin mişcarea adevărată, de către posesorul mingii
absenţa reacţiei adversarului la apelul 2, el fiind “plecat” pe apelul 1
depăşirea adversarului pe partea sa inactivată.

În faza apelului 1, atacantul conştient sau spontan, iniţiază o mişcare de

încercare, cu piciorul, trunchiul, braţele sau privirea. Dacă adversarul răspunde
şi pleacă, atacantul îl “execută” pe partea opusă, eliberată. Dacă adversarul “nu
se prinde” la prima fentă, atacantul sugerează o altă intenţie. Şi tot aşa până ce în
sfârşit îl dezechilibrează.
Pe faza a doua, apărătorul “crezând” într-o oarecare mişcare a atacantului,
răspunde la ea cu intenţia de-a i-o contracara. El pleacă, se deplasează în
direcţia în care anticipează acţiunea atacantului.
În faza a treia, modificându-şi planul, atacantul iniţiază o mişcare opusă
primei, un alt apel deci, care-l găseşte pe apărător nepregătit.
În faza a patra, apărătorul, dezechilibrat va reacţiona întârziat la schimbarea
mişcării.
În faza a cincea atacantul va profita de dezechilibrarea apărătorului şi îl va depăşi
pe partea inactivată prin dribling. Aceasta fiind schema tip a unei mişcări înşelătoare
trebuie precizat că driblingul este o selecţie motrică particulară a fiecărui
jucător, determinată atât de caracteristicile individuale cât şi de reacţia
imprevizibilă a adversarului care va impune modificări ale mişcării.
 Fente executate cu piciorul

Ca şi la fentele executate cu trunchiul şi în cazul fentelor de picior,

mişcarea principală care decide derutarea adversarului, este, de obicei, frânarea
intenţiei iniţiale de acţiune, urmată imediat de efectuarea depăşirii. Mai mult decât
la celelalte procedee, fentele cu piciorul lasă câmp liber iniţiativei şi
creativităţii executantului. Cu toată diversitatea lor, care scapă uneori
clasificărilor, se pot puncta procedeele cele mai întâlnite :
fenta de pasare (sau de tras la poartă);
pendularea piciorului pe deasupra mingii – bicicleta;
călcarea mingii;
derutarea simplă cu şiretul;
fenta cu trecerea piciorului peste minge din afară, înspre înauntru;
fenta cu trecerea piciorului peste minge dinăuntru spre în afară;
mişcarea înşelătoare cu readucerea mingii cu talpa;
mişcarea înşelătoare cu piruetă;
fenta de preluare;
autopasa.

Condiţia reuşitei driblingului este ca atacantul să exploateze momentul de

derută al apărătorului, plecând pe partea inactivată a lui.

Greşeli frecvente
Insuficienta amplitudine a mişcării false.
Start greoi şi întârziat care permite revenirea adversarului.
Nu se protejază mingea în momentul depăşirii.

Utilizare tactică
La depăşirea adversarului aflat în poziţie “faţă-n faţă” sau în spatele
atacantului.
 Biomecanica loviturii

La nivelul copsei principale, muschii ce participa la actiune sunt :

Cvadricepsul : → insertia de origine la nivelul superior al femurului si

tendonul spinei iliace
→ insertie terminala la nivelul rotulei
Tensorul fasciei lata : → insertie de os : pe spina iliaca antero-superioara

→ insertie terminala pe capul peroneului

→ actiune : › flexor al coapsei fata de bazin

› adductor al coapsei
› fixeaza genunchiul aflat in extensie
› continua flexia gambei fata de bazin

Bicepsul femural : → insertia de origine : tuberozitatea ischiatica si linia

aspra a femurului
→ insertia terminala : pe capul peronelui

→ actiunea : › extensor al coapsei

› flexor al genunchiului
› rotatia in afara a gambei

La nivelul gambei muschii ce participa la actiune sunt :

Tricepsul sural/gemenii gambei : → origine : › fata posterioara si

superioara a tibiei si a peroneului
→ insertia terminala : › tendonul
Achilian la nivelul calcaneului
→ actiune : › flexor al gambei fata de coapsa
› rotatie interior exterior a gambei
Cvadriceps

Tensorul fasciei lata

Biceps femural

Triceps sural