UNIVERSITATEA “ALEXANDRU IOAN CUZA” DIN IAȘI

FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

SPECIALIZAREA KINETOTERAPIE ȘI MOTRICITATE SPECIALĂ

BULLYING-UL ÎN ACTIVITATEA PROFESIONALĂ

Profesor coordinator:

Student: Dohotariu Diana

Cuprins

1. Ce este bullying-ul?
2. Caracteristici ale bullying-ului
3. Bullying-ul în activitatea profesională
4. Efectele bullying-ului la locul de muncă
5. Consecințe ale bullying-ului
6. Posibilități de reabilitare
7. Joc. Ce facem în următoarele situații?
 1. Ce este bullying-ul?
Rădăcinile etimologice ale cuvântului bullying se pot regăsi în secolul XVI, când “my
bully” însemna “dragul meu”, “iubitul meu”, venind din cuvântul danez boele. Un secol mai
târziu a apărut pentru prima dată cu sensul actual, dar abia în secoul XX acest cuvânt a dobândit
definițiile academice folosite astăzi. Ca verb, to bully înseamnă: a intimida, a speria, a domina,
printre altele. „Bully” este o persoană care își folosește puterea și tăria sa pentru a speria sau răni
persoanele mai slabe (Oxford Advanced Learners Dictionary, 2016).
Așadar, bullying-ul este o acțiune care produce injurii celorlalți, fiind efectuată în mod
repetat, și care se poate manifesta fizic, prin agresivitate fizică sau psihologic, prin producerea
unor daune emoționale. Instrumentele acestui fenomen sunt cuvintele, acțiunele sau excluderea
socială. Fenomenul de bullying poate fi inițiat de o persoană sau de un grup de persoane
(mobbing), implicând un raport de putere inegal, deoarece victima, în cazul acestui fenomen nu
dispune de resurse (fizice, psihologice, sociale) pentru a se apăra. Victima pozează într-o
ipostază de regulă vulnerabilă, care prezintă anumite slăbiciuni pe care bully-ul le poate
exploata. Victima manifestă imposibilitate de apărare și sentimente de neputință. Spectatorii
(bystanders) sunt și ei persoane implicate în fenomenul de bullying, chiar dacă nu în mod direct,
însă asistă la acțiune. Bullying-ul este considerat o formă de violență fizică și psihologică, o
conduită intenționată care vizează producerea unor prejudicii (rănire, distrugere, daune) unor
persoane (inclusiv propriei persoane), cu diferite cauze care determină noi forme de violență.1

2. Caracteristici ale bullying-ului

Bullying reprezintă o formă de abuz emoțional și fizic, care are trei caracteristici:
 intenționat – agresorul are intenția să rănească pe cineva;
 repetat – aceeași persoană este rănită mereu;
 dezechilibrul de forțe – agresorul își alege victima care este percepută ca fiind
vulnerabilă, slabă și nu se poate apăra singură.
Termenul „bullying” s-ar traduce prin „intimidare”, dar nu se rezumă doar la asta,
pornește de la simpla necăjire, etichetare, batjocură, răspândire de zvonuri până la violență fizică.

1
https://ro.wikipedia.org/wiki/Bullying
Comportamentul de bullying se face simțit mai ales atunci când există diferențe de ordin
economic, rasial, cultural, de vârstă etc., iar copii îl învață de la adulți, copii mai mari, televizor. 2
Susan Limber – directorul programului Olweus in SUA – a completat și detaliat ulterior
definiția, segmentând comportamentele de bullying, astfel:
 agresiuni verbale – directe (jigniri, etichetări, umiliri publice, etc.) sau agresiuni verbale –
indirecte (răspândirea de zvonuri, când auzi lucruri despre tine de la alții);
 farse/glume proaste – verbale sau fizice („pranks” cum sunt cunoscute în America);
 cyber-bullying: agresiuni online; se referă la orice comportamnet de bullying mediat de
tehnologie, identificat în spațiul de social media, website-uri, mesagerie etc. ; include dar
nu se limitează la comportamente repetate de tip: mailuri, postări, mesaje, imagini, filme
cu conținut abuziv / jignitor / ofensator; excluderea deliberată a unui copil în spațiul
online; spargerea de parole ale unor conturi personale;
 excluderi/includeri sociale selective (ex. eliminare dintr-un grup sau includere pe baza
unor criterii stricte și subiective sau contextuale), inclusiv condiționarea socială sau
alegerea selectivă a prietenilor (ex. daca vrei sa fii prieten cu mine, nu poți fi prieten și cu
X…)
 agresiuni fizice – directe (te împinge, te bate, te lovește)
 agresiuni fizice – indirecte (îți ia un lucru de-al tău și ți-l aruncă/murdărește/strică/
distruge)
 intimidarea directă (ex. prin amenințări) și generarea fricii. 3

3. Bullying-ul in activitatea profesională

A sosit timpul ca hărțuirea la locul de muncă să fie tratată la fel ca hărțuirea sexuală sau
discriminarea rasială. Acest lucru înseamnă ca făptașii să fie identificați, să se stabilească
anumite reguli de comportament și sancțiuni, ba chiar să existe legi care să interzică și să
penalizeze hărțuirea. Gary Namie, co-fondator al The Workplace Bullying & Trauma Institute,
un expert pe această temă, desenează o imagine amplă a agresiunii la locul de muncă și oferă un
plan care îi poate ajuta pe angajatori să-l reducă sau chiar să-l elimine. Astăzi, fenomenul de

2
https://ro.wikipedia.org/wiki/Bullying
3
https://www.aikiseishin.ro/blog/bullying/
bullying la locul de muncă este mult mai răspândit. Bullying-ul este o formă de violență, dar
rareori implică agresiune fizică sau omucidere.
Fondatorul mișcării internaționale anti-bullying, Heinz Leymann, s-a implicat cel mai
mult în impactul pe care bullying-ul îl are asupra sănătății indivizilor. Leymann a fost un
psihiatru german care a înființat prima clinică de traume din lume în Suedia, în anii 1980. El a
ajuns la concluzia că traumatizarea poate rezulta din "terorizarea psihologică" care se manifestă
la locul de muncă, și a folosit termenul "mobbing". Termenul de "hărțuire la locul de muncă" a
fost inventat de către jurnalistul britanic Andrea Adams, în 1992. Definim intimidarea la locul de
muncă ca ostilitate interpersonală "status-blind", care este deliberată, repetată și suficient de
severă pentru a afecta sănătatea sau starea economică a persoanei vizate. 4
Bullying-ul este întotdeauna intenționat și de durată, cu scopul de a domina și de a
provoca teamă unei persoane percepute ca fiind mai vulnerabilă. De aceea, acest fenomen are loc
deseori în context privat și este produs de persoane împotriva cărora obținerea de dovezi concrete
este dificilă (de regulă o persoană într-o poziție mai înaltă decât victima). Acest tip de agresiune
la locul de muncă este cu atât mai problematic de abordat cu cât cei ce îl perpetuează deseori
operează în cadrul regulilor și politicilor stabilite de organizația lor. Mulți dintre cei ce se
confruntă cu bullying-ul la locul lor de muncă sunt adesea reticenți față de a exprima acest lucru
sau pur și simplu nu știu de existența acestui fenomen (cu alte cuvinte, nu conștientizează că sunt
victimele unui abuz).5
Bullying-ul cuprinde o maltratare care include hărțuirea între persoane de același sex și
aceeași rasă. Cercetările au descoperit că, în numai 25% din cazurile de agresiune, au ca țintă un
grup restrâns și astfel infracțiunile se califică drept hărțuire sexuală sau discriminare rasială. Un
sondaj efectuat de cercetătorii de la Universitatea din Illinois au descoperit faptul că dominanța
pe care o are bullying-ul este similară cu cea a formelor de hărțuire ilegală. Faptul că bullying-ul
nu este ilegal face mai ușoară ignorarea acestuia, deși este de trei ori mai răspândit decât formele
ilegale deja recunoscute.6
Este important să rețineți că incidentele izolate de violență psihologică, cum ar fi un
coleg care țipă la voi în timpul unui conflict, sunt nepotrivite, dar nu sunt considerate agresiuni.
Comportamentele trebuie repetate în timp. În plus, autoritățile de supraveghere au dreptul de a

4
https://www.workplacebullying.org/multi/pdf/N-N-2003A.pdf
5
https://www2.deloitte.com/ro/ro/pages/finance/articles/bullying-ul-la-locul-de-munca-o-introducere.html
6
https://www.workplacebullying.org/multi/pdf/N-N-2003A.pdf
schimba tura unei persoane sau de a institui un plan de performanță indiviual cu angajații dacă
aceste acțiuni fac parte din procedurile de funcționare normală sau dacă sunt necesare pentru a
îndeplini cerințele operaționale.
Stereotipul obișnuit al unei persoane atacate este slabiciunea de care dă dovadă, o
persoană ciudată sau un singuratic. Dimpotrivă, țintele alese de atacatorul adult vor fi de obicei
foarte capabile, cu succes, membri ai grupului de persoane care se implică mereu, care sunt bine
apreciați de colegii lor. Atacatorii își îndreaptă atenția către oamenii care demonstrează a fi
cooperative. Acesta consideră că performanța ridicată a celorlalți la locul de muncă este o
amenințare și este hotărât să demoralizeze persoana care este bine clasată. Comportamentul
abuziv de la birou poate fi direcționat către un individ sau poate fi direcționat către echipa de
lucru în general. În cazul în care comportamentul agresiv și nepotrivit rămâne nesupravegheat,
întregul grup de lucru poate avea un randament scăzut și să sufere din cauza efectelor acestei
forme foarte violente și distructive de violență psihologică. 7

4. Efectele bullying-ului la locul de muncă

Neevitarea agresiunii la locul de muncă poate avea efecte dăunătoare și asupra angajatorilor, nu
doar a victimei și a colaboratorilor. În plus, față de perturbarea mediului de lucru și a impactului asupra
moralului angajatului, bullying-ul poate avea de asemenea, următoarele efecte:
 Reducerea productivității;
 Crearea unui mediu de lucru ostil;
 Promovarea absenteismului;
 Impactul asupra cererilor de despăgubire a lucrărilor;
 Poate rezulta în acțiuni legate care pot fi costisitoare, și eventual, jenante.
Alte efecte costisitoare asupra angajatorului includ:
 Utilizarea sporită a concediilor medicale sau a fluctuației personalului;
 Pierderea loialității și a angajamentului angajaților;
 Costuri suplimentare pentru recrutarea și formarea de noi angajați;
 Imaginea publică slabă și publicitatea negativă;
 Risc crescut de procese juridice.

7
https://glenora.net/workplace-bullying-causes-costs-and-correction/
 Problema este atât de răspândită, încât se pot găsi și studii pe această temă. Cercetările
privind intidimările la locul de muncă amplifică consecințele care pot avea efecte personale
pentru victime și consecințe fiscale care afectează imaginea companiei. Cercetătorii de la
Universitatea din Manitoba au descoperit că agresiunile la locul de muncă provoacă mai mult
rău angajaților decât agresiunea sexuală. Comparativ cu victimile agresiunii hărțuirii secuale la
locul de muncă, angajații au arătat:
 Mai mult stres la locul de muncă;
 Mai puține angajamente față de companie;
 O stare de anxietate și furie mult mai prezentă.
Cercetătorii de la Universitatea din Helsinki, de la Departamentul de Sănătate Publică au
descoperit faptul că si angajatorii care nu sunt implicați au de suferit. Rezultatelor lor arată ca
fiind victime ale agresiunii, iar cei care o mărturisesc sunt mai predispuși să primească o reteță
pentru medicamente psihotrope:
 Antidepresive;
 Tranchilizante;
 Somnifere.
Angajații care au fost victime ale bullying-ul nu își pot îndeplini atribuțiile așa cum ar
trebui. Probleme care țin de performanță includ:
 Probleme în luarea deciziilor;
 Incapacitatea de muncă sau de concentrare;
 Pierderea stimei de sine;
 Productivitate redusă.
Aceștia nu își pierd numai motivația, ci își pierd și timpul deoarece sunt preocupați de:
 Modul în care pot evita agresorul;
 Tendința de autoapărare;
 Planificarea modului în care pot aborda situația;
 Evitarea bătăușului;
 Căutarea de noi soluții.
 Ba mai mult, tințele de agresiune simt un sentiment de izolare. De fapt, agresiunea la locul
de muncă poate lăsa victima atât de traumatizată încât aceasta începe să se simtă traumatizată,
dezorientată, confuză și neajutorată. 8

5. Consecințe ale bullying-ului

La fel ca și agresiunea în copilărie, agresiunea la vârsta adultă, este, de asemenea,
asociată cu o serie de consecințe negative, care afectează stările emoționale, psihologice,
medicale și socio-economice.
 Stările emoționale sau psihologice ale agresiunii la locul de muncă
Mai multe studii au confirmat faptul că stresul crescut și stresul psihic sunt posibile
consecințe psihologice ale agresiunii la locul de muncă. Cercetătorii au identificat, de
asemenea, probleme legate de somn, depresie și anxietate la femei și lipsă de energie la
bărbați, depresie majoră, anxietate și chiar suicid. Probabil, datorită problemelor
emoționale anterioare, studiile au identificat, de asemenea, utilizarea hipnoticii, precum și
o utilizare mai mare a medicamentelor psihotrope în general.
 Consecințele medicale ale agresiunii la locul de muncă.
Pe lângă consecințele emoționale/psihologice ale agresiunii la locul de muncă, cercetătorii
au identificat și o serie de consecințe medicale. În ceea ce privește bolile cardiovasculare,
rata șanselor pentru participanții agresați comparativ cu cei neagresați a fost de 2,3, unde
42 de cazuri au fost de durere acută, 45 de afecțiuni musculo-scheletice, 44 de boli acute,
45 de fibromialgie, 46 și boli cardiovasculare.
 Consecințele socio-economice ale agresiunii la locul de muncă.
Pe lângă consecințele emoționale/psihologice și medicale ale agresiunii la locul de muncă,
se pare că există și consecințe socio-economice. Acestea includ o creștere a
absenteismului din zilele bolnavilor, o probabilitate mai mare de absență pe termen lung
datorată concediilor medicale, existând și rate mai mari de șomaj, fie prin pierderea
locului de muncă, fie prin părăsirea voluntară. 9

8
https://www.verywellmind.com/what-are-the-effects-of-workplace-bullying-460628
9
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4382139/
 6. Posibilități de reabilitare
Bullying-ul poate și ar trebui oprit. Fiecare situație este diferită și modul în care
gestionăm această situație va depinde în special de mediul nostru de lucru, de sistemele
disponibile la locul de muncă și de natura agresiunii. Dacă sunteți agresați, puteți lua măsuri sau
puteți urma o abordare mai formală.10 Evitarea agresiunii la locul de muncă are efecte
semnificative asupra persoanelor care se confruntă direct sau care sunt martorii agresiunii,
precum și a familiilor acestora, a echipei de lucru și a organizației. Angajatorii au o obligație
legală clară în temeiul legislației privind sănătatea de sănătate și securitatea la locul de muncă,
pentru a elimina riscurile asociate cu hărțuirea cât mai mult posibil. Acest lucru se poate realiza
prin practici de management al calității oamenilor și prin strategii specifice pentru hărțuirea la
locul de muncă.
Exită mai multe etape recomandate ca fiind primul pas în tratarea celor mai multe cazuri
de agresiune.
 Verificați dacă există o politică de soluționare de rezolvare a reclamațiilor.
Verificați dacă angajatorul dvs. are o politică și o procedură de soluționare a reclamațiilor
pentru agresarea la locul de muncă. Pot exista proceduri de plângere în contractul de
muncă. Cele mai multe proceduri de reclamație au un proces informal de soluționare a
problemelor, care vizează rezolvarea acestora cât mai repede posibil, în mod conciliator,
precum și un proces formal de investigare.
 Căutați persoane cărora să le cereți ajutorul/sfaturi.
Dacă este disponibil la locul de muncă, puteți solicita statul persoanelor responsabile din cadrul
departamentului de relații umane, sau un o persoană responsabilă pentru sănătatea și siguranța
angajaților. Nu trebuie să faceți acuzații de comportament agresiv sau de hărțuire persoanelor care
nu sunt implicate în rezolvarea plângerilor la locul de muncă. Nu trebuie să depuneți o plângere în
scris atunci când faceți o plângere informală, deși vi se recomandă să păstrați o evidență a ceea se
întâmplă.
 Țineți evidența agresiunilor.
Păstrați o evidență a ceea ce s-a întâmplat: locul, data, ora, persoanele implicate (direct,
spectatorii) și ceea ce s-a spus sau s-a făcut. Asigurați-vă ca dovezile pe care le dețineți sunt
adevărate.
 Abordează agresorul.
10
 Dacă sunteți victima unei forme de agresiune și nu vă simțiți în siguranță și confortabil să
luați parte la această acțiune, spuneți-i destul de clar agresorului și cât mai curând posibil
faptul că atituduinea de care dă dovadă este nedorit și inacceptabilă. O stare pasivă a
victimei îi permite agresorului să continue intimidarea. Dacă nu avem nicio reacție,
hărțuirea se poate înrăutăți. Limbajul corpului este, de asemenea, o modalitate eficientă de
comunicare, mai ales atunci când este combinată cu o declarație clară. Puteți decide să
discutați despre cum trebuie să vă apropiați de agresor cu o persoană de la resurse umane.
O altă modalitate informală de a opri comportamentul este să cereți altcuiva, în numele
dumneavoastră, cum ar fi persoana responsabilă, să mediteze sau să faciliteze discuțiile
față în față și să găsească o rezoluție acceptabilă pentru toți cei implicați. 11
 Promovarea unei atitudini pozitive la locul de muncă.
Identificați și modelați comportamentele de care aveți nevoie în echipa dvs. Acest lucru vă va
ajuta să creați un mediu de muncă bazat pe respect, în cazul în care intimidarea nu este tolerată.
Dacă există o agresiune în echipa sau organizația dvs., încercați să înțelegeți cauzele și impactul
acesteia în contextul culturii mai largi a locului de muncă.
 Gestionați factorii de risc și stres.
Conflictele și insecuritățile pot duce uneori la acțiuni de bullying din cauza stresului la
locul de muncă sau al angajaților. Este importat ca angajații să își înțeleagă atribuțiile și să
aibă aptitudinile necesare jobului. Acest lucru va contrbui la evitarea factorilor care pot
duce la bullying.
 Întotdeauna oferiți un feedback.
Managerii au o gamă largă de responsabilități, inclusiv monitorizarea fluxului de lucru și
furnizarea de feedback angajaților cu privire la munca și performanța acestora. Când
feedback-ul este furnizat în mod corespunzător, cu intenția de a ajuta angajatul să-și
îmbunătățească performanțele sau comportamentul, nu este vorba de agresiune.
Pentru a preveni perceperea managementului performanței ca agresiune, este important să
vă concentrați asupra feedback-ului de înaltă calitate, respectuos și regulat.
Politicile sănătoase la locul de muncă pot servi drept instrument pentru combaterea
agresiunii. Politica ar trebui să fie o declarație clară a standardelor de comportament
așteptate și a proceselor de urmat dacă acestea nu sunt îndeplinite.12
11
https://crana.org.au/uploads/pdfs/SAgov_bullying_employees.pdf
12
https://www.apsc.gov.au/5-preventing-bullying-work
 7. Joc. Ce facem în următoarele situații?
 Prietenii dvs. încep să vă strige pe nume, să vă trimită mesaje nepotrivite și să vă forțeze
să le dați anumite lucruri. Nu vă simțiți bine când se întâmplă aceste lucruri. Ce ar trebui
să faceți?
1. Nimic. Trebuie să fi făcut ceva greșit pentru a-i pe prietenii tăi să se comporte așa.
2. Începeți să le răspundeți cu aceeși monedă.
3. Vorbiți cu părinții sau profesorul tău și le spui ce se întâmplă.
4. Altceva.
 Un grup de copii din clasa ta răspândesc zvonuri despre tine prin trimiterea de mesaje în
jur. Mulți copii nu se vor mai juca acum cu tine sau chiar nu vor vorbi cu tine. Chiar și
prietenii tăi încep să creadă că poate fi adevarat. Ce ar trebui să faci?
1. Nimic. Nimeni nu te va crede dacă toata lumea crede în aceste zvonuri.
2. Începi să răspândești zvonuri proaste despre ceilalți copii.
3. Spune-le tuturor că zvonurile nu sunt adevărate.
4. Altceva (colțul deschis).
 Profesorul tău te numește "prost" de fiecare dată când dai un răspuns greșit în clasă și
spune că nu are nici rost să te învețe pentru că oricum nu poți înțelege. Alți copii au
început râdă de voi. Ce ce ar trebui să faci?
1. Du-te direct la directorul școalii și spune-le ce se întâmplă.
2. Începeți să lipsiți de la ore pentru ca nu vă place să mergeți la școală.
3. Adresați-vă părinților daca este posibilă schimbare clasei sau școlii.
4. Altceva (colț deschis)
 Niște grupuri de adolescenți dintr-o altă școală ar dori să urmărească mai mulți copii din
școala primară. Ei așteaptă să prindă un copil care se duce acasă sau care așteaptă singur
autobuzul, pentru a-i luat banii, mâncarea sau jucăriile. De asemenea, aruncă cu pietre și
începe să îl amenințe. Ce ar trebui să faceți?
1. Fii foarte atent și mergi la școală în grupuri.
2. Spuneți profesorilor ce se întâmplă și cereți ajutor.
3. Purați cu voi obiecte pentru a vă apăra.
4. Altceva.
 Un băiat nou din clasa ta este refugiat. Prietenii tăi îi adresează întotdeauna cuvinte rasiste,
se distrează de modul în care vorbește în limba engleză și îi spun să se întoarcă acasă. Ce
ar trebui să faceți?
1. Alăturați-vă celor care râd de el, nu este prietenul dvs., deci nu trebuie să vă faceți griji
cu privire la el.
2. Spuneți-i profesorului că prietenii tăi îi adresează cuvinte rasiste..
3. Oferți-i lecții de engleză atunci când nu vă jucați sunteți cu grupul dvs de prieteni.
4. Altceva.
 Ți-ai tachinat pe unul dintre prieteni pentru că nu știe să scrie și să citească corect, și
recent ai observat că recent a început să stea singur. Deodată ați observat lacrimi în ochii
copilului. Ce ar trebui să faceți?
1. Nimic, probabil avea doar o zi proastă și nu are nimic de a face cu tine.
2. Încetează să-ți mai tachinezi prietenul și să-l întrebi de ce plânge.
3. Spune-i prietenului tău că nu îl vei mai tachina în fața nimanui, dar ar trebui sa ia
câteva lecții suplimentare.
4. Altceva.