2/1/2023 Bullying - Wikipedia

Cuprins
mută în bara laterală
ascunde
Început
1Definiție și etimologie
2Formele bullying-ului

2.1Bullying-ul școlar

2.2Cyberbullying

3Cauzele bullying-ului
4Statistici

4.1În România

5Efectele bullying-ului
6Combaterea bullying-ului
7Note

Bullying
comportament ostil/de excludere și de luare în derâdere a cuiva, de umilire

Bullying-ul este definit ca fiind un comportament ostil/de excludere și de luare în derâdere a cuiva,
de umilire.[2] Cuvântul „bullying” nu are o traducere exactă în limba română, însă poate fi asociat cu
termenii de intimidare, terorizare, brutalizare. Bullying-ul nu presupune existența unui conflict bazat
pe o problemă reală, ci pe dorința unor persoane de a-și câștiga puterea și autoritatea, punându-i pe
alții într-o lumină proastă. Fenomenul bullying poate fi prezent în orice tip de comunitate, în grupuri
sociale, unde persoanele interacționează unele cu altele: la școală, la locul de muncă, în familie, în
cartiere, în biserică, în mass-media, chiar între țări etc.[3] Se creează astfel o stare de conflict, care nu
poate fi depășită decât dacă se conștientizează existența fenomenului.

Bullying-ul este o acțiune care produce injurii celorlalți efectuată în mod repetat, care se poate
manifesta fizic, prin agresivitate fizică sau psihologic, prin producerea unor daune emoționale.
Instrumentele acestui fenomen sunt cuvintele, acțiunile sau excluderea socială. Fenomenul de
bullying poate fi inițiat de o persoană sau de un grup de persoane (mobbing), implicând un raport de
putere inegal, deoarece victima, în cazul acestui fenomen nu dispune de resurse (fizice, psihologice,
sociale) pentru a se apăra.[4] Victima pozează într-o ipostază de regulă vulnerabilă, care prezintă
anumite slăbiciuni pe care bully-ul le poate exploata. Victima manifestă imposibilitate de apărare și
sentimente de neputință. Spectatorii (bystanders) sunt și ei persoane implicate în fenomenul de
https://ro.wikipedia.org/wiki/Bullying#Definiție_și_etimologie 1/11
2/1/2023 Bullying - Wikipedia

bullying, chiar dacă nu în mod direct, însă asistă la acțiune. Bullying-

ul este considerat o formă de violență fizică și psihologică, o conduită
intenționată care vizează producerea unor prejudicii (rănire,
distrugere, daune) unor persoane (inclusiv propriei persoane), cu
diferite cauze care determină noi forme de violență.

Definiție și etimologie
Termenul de „bullying” vine de la englezescul „bully”, care înseamnă
bătăuș, huligan.

Bullying reprezintă o formă de abuz emoțional și fizic, care are trei

caracteristici:[5]

intenționat – agresorul are intenția să rănească pe cineva;

repetat – aceeași persoană este rănită mereu;
dezechilibrul de forțe – agresorul își alege victima care este
percepută ca fiind vulnerabilă, slabă și nu se poate apăra Funda indigo este asociată cu
singură.[6] victimele bullying-ului.[1]

Termenul „bullying” s-ar traduce prin „intimidare”, dar nu se rezumă doar la asta, pornește de la
simpla necăjire, etichetare, batjocură, răspândire de zvonuri până la violență fizică. Comportamentul
de bullying se face simțit mai ales atunci când există diferențe de ordin economic, rasial, cultural, de
vârstă etc., iar copii îl învață de la adulți, copii mai mari, televizor.

Senatul României a adoptat în data de 03.12.2018 un proiect de lege (în curs de promulgare), care ar
completa Legea Educației Naționale nr. 1/2011. Printre completările propuse se numără și definiția
violenței psihologice, astfel:

„ Violenta psihologică – bullying este acțiunea sau seria de acțiuni fizice, verbale,
relaționale și/sau cibernetice, într-un context social dificil de evitat, săvârșite cu intenție,
în mod constant și repetat, care implică un dezechilibru de putere, au drept consecință
atingerea demnității ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante,
umilitoare sau ofensatoare, îndreptate împotriva unei persoane sau grup de persoane și
vizează aspecte de discriminare și excludere socială, care pot fi legate de apartenența la o
anumită rasă, naționalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată
ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuală, caracteristicile persoane, etc. ”
[7] [8]

Formele bullying-ului
Cazurile de bullying implică cel puțin un agresor și o victimă, iar, în unele cazuri, există și martori.
Agresorul vrea să fie cel mai cool rănindu-i, intimidându-i sau jignindu-i pe cei din jurul său. Este
temperamental, inflexibil, încrezător și nu îi place să accepte regulile.[9] De cele mai multe ori nu are
empatie și chiar se bucură că produce durere celorlalți. Dorește să domine și să-i controleze pe ceilalți,
exagerează în situații obișnuite. Agresorul abuzează de putere pentru a-i răni pe ceilalți, deliberat și în
mod repetat. Victima (persoana agresată) este copleșită de teamă. Unii elevi sunt predispuși să fie
abuzați din cauză că sunt „diferiți”. De cele mai multe ori, victimele agresorilor sunt elevii care au
următoarele caracteristici:[9]

https://ro.wikipedia.org/wiki/Bullying#Definiție_și_etimologie 2/11
2/1/2023 Bullying - Wikipedia

supraponderali sau au slabe abilități sportive, Forme ale bullying-ului

subponderali,
sunt inteligenți, talentați,
au abilități sociale scăzute, au dizabilități fizice,
au puțini prieteni sau nu au sunt persoane noi din grup,
prieteni,
au părinți divorțați sau
sunt săraci sau bogați,
sunt pur și simplu „diferiți” de
au religie sau rasă diferită, ceilalți.
sunt scunzi sau prea înalți,

Spectatorul sau martorul este cel care vede fenomenul bullying, dar Bullying fizic
decide să nu intervină, de cele mai multe ori din frica de a deveni
chiar el/ea o victimă.[9] Unii spectatori instigă agresorul să abuzeze
victima. Majoritatea spectatorilor acceptă în mod pasiv, privind și
nefăcând nimic. De foarte multe ori, spectatorii pasivi formează
audiența agresorului care dorește să obțină atenție și popularitate.
Astfel, el este încurajat să continue comportamentul agresiv.
Spectatorul însă poate avea un rol important în oprirea agresiunii.

Putem discuta despre bullying fizic, verbal, sexual sau psihic.

Manipularea, bârfa, constrângerile, criticile, minciunile, zvonurile,
satirizarea, comicul exagerat adresat unei persoane sau unui grup de
persoane (în clasă, în cancelarie, pe holuri, în curtea școlii etc.),
diferențelor pe care acestea le prezintă (înălțime, greutate, culoarea
ochilor, culoarea părului, nivel cognitiv, potențial de învățare, rasă,
etnie, religie, dizabilitate, tip de familie, nivel de cultură etc.) Bullying verbal
constituie comportament de tip bullying.[3]

Bullying-ul școlar

De cele mai multe ori, băieții apelează la acte de violență, în timp ce fetele recurg la bârfă și excludere.

Cercetările de specialitate consideră câțiva factori școlari care au un rol în dezvoltarea și favorizarea
comportamentului de bullying. Pepler, Craig și Connolly (1997) aseamănă interacțiunea de tip
bullying cu un „dans macabru” dinamic (activ și interactiv) care se petrece între agresor și victimă.[10]
Goldstein (1995) vede interacțiunile de tip agresiv ca pe un „duet” între individ și mediul social
înconjurător, unde cel din urmă determină intensitatea agresivității.[11] Este subliniată încă o dată
importanța contextului social în evoluția și escaladarea interacțiunii de tip bullying. Constituit pe mai
multe nivele, acesta capătă forma unui „sistem social interactiv”.[12] Copilul, cu rol social de elev în
școală, este parte integrată a acestui sistem social în care funcționează, cu alte cuvinte, contextul social
– școala ca sistem – prezintă o importanță deosebită în formarea și evoluția comportamentului de
bullying.[13]
https://ro.wikipedia.org/wiki/Bullying#Definiție_și_etimologie 3/11
2/1/2023 Bullying - Wikipedia

Există diferențe de gen în cadrul victimizării din școli, clar subliniate de majoritatea cercetărilor în
domeniu. În acest sens, este remarcată predispoziția băieților la adoptarea unui comportament de
victimizare/bullying și a unei posturi de agresor, spre deosebire de fete.[14][15] Evidențele științifice
arată că fetele se implică mai mult în acțiuni de bullying indirect adoptând comportamente de
răspândire de zvonuri răutăcioase, excludere socială, respingere.[16][17][18] Marsh et al., 2011, prin
studiul său asupra unor metanalize de seamă (Ostrov și Godleski, 2010; Archer, 2004; Card et al.,
2008), conchide că există evidențe științifice care să susțină că băieții apelează mai mult la victimizare
fizică decât fetele,[19] în schimb, nu există diferențe semnificative de gen în cazul agresivității
indirecte, victimizarea relațională.[20][21] Cercetătorii raportează posibile explicații la conținutul
itemilor care vizau mai multe forme de agresivitate indirectă care nu au fost demarcate conceptual
suficient și pe seama percepției respondenților – este posibil ca fetele să nu declare rata reală a acestui
comportament, deoarece au o percepție diferită vis-à-vis de formele agresivității indirecte, mai subtile
și mai puțin observabile față de cea directă.[13]

Comportamentul de bullying se face simțit mai ales atunci când există diferențe de ordin economic,
rasial, cultural, de vârstă etc., iar copiii îl învață de la adulți, copiii mai mari, televizor.[22] În procesul
de creștere, aproape fiecare copil experimentează „necăjirea” (teasing) de către cei mai mari și adulți.
Poate pentru aceștia este o simplă joacă, dar, pentru copil, este un model de comunicare de la cel
puternic către cel slab;[22] copilul este în plin proces de achiziții, încă nu are capacitatea de a discerne
între bine și rău, încă nu poate prevedea pe termen lung consecințele faptelor sale sau ale altora, așa
că interiorizează comportamentul, modelul de la cei apropiați lui și care îi asigură supraviețuirea sau
din alte surse atunci când părinții săi îl acceptă prin neimplicare. Copilul învață și el să „necăjească” și,
făcând acest lucru în mod repetat, comportamentul devine „bullying” și se manifestă:

verbal: amenințări, etichetări, batjocură;

psihologic: izolarea victimei, răspândirea de zvonuri;
fizic: lovire, împingere.

Victimele bullying-ului sunt adesea timide, cu stimă de sine scăzută, abilități sociale slabe, în general
mai puțin puternice din punct de vedere fizic decât colegii lor;[22] agresorii îi aleg după aceste criterii
tocmai pentru a se pune ei în siguranță deoarece, de obicei, aceștia nu se răzbună.[22]

Cyberbullying
Articol principal: Agresiunea pe Internet.

Așa cum o indică și termenul, cyberbullying-ul este o formă de

bullying care se manifestă prin mijlocirea tehnologiei digitale.[23][24]
La rândul său, bullying-ul, încadrat între comportamentele agresive,
are caracteristici proprii care îl definesc și diferențiază de alte tipuri
de agresivitate. Astfel bullying-ul este 1. comportamentul agresiv; 2. Exemplu de e-mail denigrator
repetat în timp; 3. făcut de un individ sau un grup de oameni trimis de pe un cont fictiv
împotriva unui individ sau grup; 4. cu intenția de a răni; 5. în
condițiile unui dezechilibru de forțe între victimă(e) și agresor(i).[25] Aceleași caracteristici se regăsesc
și în cyberbullying, ceea ce îi face pe unii autori să considere că ceea ce le diferențiază pe cele două,
anume mediul de manifestare (față în față sau prin tehnologie digitală), nu este de natură să schimbe
în mod fundamental caracteristicile fenomenului.[23] Alți autori consideră din contră că, prin mediul
specific de manifestare, cyberbullying-ul capătă câteva caracteristici proprii. Astfel, pentru Grigg
(2010), cerința de „dezechilibru de forțe” dintre victimă și agresor și cea a „repetiției” (actului) trebuie
să fie reevaluate și reinterpretate pentru a se aplica cyberbullying-ului.[26] Astfel, vechile variabile
https://ro.wikipedia.org/wiki/Bullying#Definiție_și_etimologie 4/11
2/1/2023 Bullying - Wikipedia

care defineau dezechilibrul de forță din bullying tradițional, anume vârsta, sexul și puterea fizică, par
să nu mai aibă relevanță în mediul electronic unde anonimitatea și distanța fizică sunt caracteristici
care definesc interacțiunea dintre persoane.[26][27] Eventual, se poate accepta că în cazul
cyberbullying-ului sunt necesare pentru agresor competențe sociale și digitale sporite,[28] dar
deținerea acestora nu îți garantează că ești ferit de a deveni victimă a cyberbullying, așa cum, în
bullying-ul tradițional, o forță fizică sporită minimiza sau chiar elimina riscul de a deveni victimă.[29]

Deși este cea mai comună denumire pentru bullying realizat prin mijlocire tehnologică, cyberbullying-
ul nu este totuși singurul termen utilizat, alături de el fiind folosiți termenii de electronic bullying,
online bullying, internet harassment, online social cruelty și lista ar putea continua.[30] Pentru unii
autori, trecerea de la o denumire la alta se justifică prin dezvoltările tehnologice și schimbarea
mediului folosit pentru agresiune.[30] Pentru alții însă, opțiunea pentru un termen este mai degrabă o
problemă de alegere a celui care cuprinde cât mai multe dintre mediile prin care poate avea loc
agresiunea[28] sau, în altă variantă, alegerea unui termen în defavoarea altuia să se datoreze prezenței
sau nu a condițiilor mai sus menționate. Spre exemplu, Grigg (2010) pledează pentru distincția clară
între cyber-agresiune și cyberbullying, primul termen nefiind limitat de condiția repetitivității, fiind
astfel mai larg și cuprinzându-l pe al doilea.[26]

Cauzele bullying-ului
Expunerea la violență a unei persoane poate duce mai departe, precum „efectul fluturelui”, la alte
fenomene de bullying, atât din partea agresorului, cât și din partea celui agresat. De multe ori,
agresorul adoptă violența ca ultimă posibilitate de defulare și exprimare, fiind la rândul său abuzat ori
neglijat. Cauzele cele mai des întâlnite care determină astfel de comportamente ale agresorului pot fi
lipsa de empatie, egocentrismul, orgoliul, superficialitatea relațiilor umane, și, mai ales, expunerea și
preluarea unor modele de comportament similare.

Bullying-ul nu este o etapă normală a dezvoltării copiilor și adolescenților și e considerat ca fiind un

fenomen ce precede comportamente agresive cu consecințe și mai grave.[31] De asemenea, bullying-ul
poate contribui la crearea și menținerea unui mediu de teamă și intimidare în școală.[32] Aproape zece
ani de cercetare arată că fenomenul în discuție poate afecta foarte serios funcționarea psihosocială,
învățarea și sănătatea celor care îi devin victime.[33][34]

Statistici
La nivel global, în perioada 2011–2013, serviciile Telefonul Copilului de pretutindeni au înregistrat
251.640 de cazuri de bullying.[35] Mai mult, 9 din 10 cazuri de bullying au avut loc în școală, conform
analizei realizată de Child Helpline International, în urma apelurilor efectuate la Asociațiile Telefonul
Copilului la nivel global, în ultimul deceniu.

În urma datelor colectate în ultimul deceniu, din 126 de milioane de apeluri efectuate la serviciile
telefonul copilului, aproape 18% (adică aproximativ patru milioane) se referă la abuz și violență
asupra copilului și includ următoarele categorii: bullying, abuz emoțional, abuz fizic, abuz sexual și
neglijare. Numai în Europa au fost înregistrate mai mult de 500.000 de apeluri.[35]

Studiile arată că între 15–25% din elevii americani sunt victime ale bullying-ului, în timp ce o
proporție de 15–20% declară că sunt inițiatori ai acestor comportamente.[36]

https://ro.wikipedia.org/wiki/Bullying#Definiție_și_etimologie 5/11
2/1/2023 Bullying - Wikipedia

Forma de bullying emoțional este mai des întâlnită în rândul fetelor, în timp ce forma de bullying fizic
se regăsește în rândul băieților.

Victimele fenomenului bullying în lume sunt 43% băieți și 57% fete, iar în Europa, 42% băieți și 58%
fete.[35] Aproape 63% dintre apelurile înregistrate de serviciile Telefonul Copilului din Europa
menționează forma de bullying emoțional drept cea mai răspândită, urmată de bullying-ul fizic (24%).

Mai mult de 90% dintre victime în Europa au indicat colegi de școală drept agresori și mai mult de
10% dintre aceste situații au inclus prieteni. În alte 4% din cazuri sunt acuzați profesorii.[35]

În România

Conform datelor UNICEF, România este pe locul I în Europa la numărul de elevi cu vârsta între 11 și
15 ani care agresează alți colegi. Aproape jumătate dintre copiii din România – 46% – au fost la un
moment sau altul victime ale bullying-ului, 53% dintre aceștia fiind fete și 47% băieți.[37] În perioada
octombrie 2011–octombrie 2013, Asociația Telefonul Copilului a înregistrat 2.907 cazuri de bullying
în România, 45,72% din cazuri vizând violența fizică, 22,86% violența verbală, 15,24% abuzul
emoțional și 14,28% abuzul relațional. Printre efectele fenomenului bullying s-au înregistrat: depresii
și tulburări de comportament (33,15%), excludere și dificultate în relaționare (procentaj de 29,78%),
gânduri suicidare (15,17%), frică și anxietate (12,92%), criză de identitate și singurătate (4,49%). Un
studiu al Asociației Telefonul Copilului arată că, în 2018, acest fenomen a afectat unul din doi copii
care au apelat la serviciile acestui ONG. 77,22% [38]dintre situațiile de abuz de tip bullying au avut loc
în grădiniță/școală, iar 22,78% au avut loc în spațiul public.

Un studiu comprehensiv al organizației „Salvați Copiii” cu privire la fenomenul de bullying în școlile

românești relevă faptul că 1 din 4 copii este umilit în mod repetat în fața colegilor.[39] Mai mult, 4 din
10 copii au fost răniți ca urmare a comportamentelor violente repetate ale altor colegi. Un alt lucru
scos la iveală de studiul „Salvați Copiii” este că elevii răspândesc zvonuri umilitoare și denigratoare cu
privire la colegii lor. 37% dintre copiii participanți la chestionar au mărturisit că s-au răspândit astfel
zvonuri în școală despre ei.[39] 84% dintre copii afirmă că au fost martorii unei situații în care un copil
amenință un altul, 80% a uneia în care un copil este umilit de alt copil, iar 78% au asistat la situații
repetate în care un copil era îmbrâncit și lovit ușor de către alți copii.[39] De asemenea, 73% dintre
copii afirmă că au fost martorii unor situații de bullying în școala în care învață, 58% au asistat la
situații de bullying în propria clasă, 46% în grupul de prieteni, iar 69% în mediul online.[39] Potrivit
studiului, cei mai vulnerabili sunt copiii de etnie romă, cei cu dizabilități, cu probleme de greutate, ori
mai timizi de fel.[40]

În 2019, conform primului studiu sociologic desfășurat în România în rândul copiilor, părinților și
cadrelor didactice cu privire la existența bullyingului în școli[41], comandat de Asociația Telefonul
Copilului, 72% dintre elevi sunt victime ale acestui fenomen, dar doar 40% dintre respondenți au avut
curajul să își recunoască postura de victimă.

51% dintre copiii victime apreciază ca principalul motiv pentru care au fost agresați este aspectul fizic.
62% dintre victime au fost agresate de un alt elev, iar o treime de un grup de elevi (33%)[42].

42% dintre copiii martori la episoadele de bullying au intervenit în apărarea victimei. Însă, întrebați
cum au reacționat colegii lor după un astfel de gest de interes social: 60% au considerat că a trecut
neobservat comportamentul lor, 21% au fost priviți drept eroi, 16% - drept turnători, iar 10% - au fost
și ei apoi agresați[43].

https://ro.wikipedia.org/wiki/Bullying#Definiție_și_etimologie 6/11
2/1/2023 Bullying - Wikipedia

O concluzie îngrijorătoare privind motivele pentru care un copil a agresat un altul este că 50% dintre
aceștia au considerat că victimele au meritat acest tratament, 36% au afirmat că și ei au fost agresați
de persoana respectivă și au simțit nevoia să se răzbune, 29% au dorit să se impună, 15% consideră că
mai mulți colegi se comportă astfel cu acea persoană și au făcut și ei la fel, 11% au făcut-o ca să se
distreze, iar 6% au afirmat că astfel de comportamente sunt ceva obișnuit la ei în școală și nu
consideră că au făcut nimic deosebit.[44]

La rândul lor, 7 din 10 profesori admit prezența fenomenului bullying în școala unde profesează. În
ceea ce privește măsurile care pot fi adoptate, 81% dintre elevi consideră că este necesar ca
profesorul/dirigintele să le vorbească despre bullying în orele de curs, profesorii semnalând în
unanimitate această necesitate, iar programa școlară să prevadă detalii despre acest fenomen. 87%
dintre părinți și 91% dintre cadrele didactice consideră că se impune adoptarea unor măsuri legislative
referitoare la prevenirea și intervenția în cazuri de bullying[45].

Efectele bullying-ului
Efectele bullying-ului pot fi grave, chiar fatale. Se indică faptul că persoanele, indiferent dacă sunt
copii sau adulți, care sunt supuse permanent comportamentului abuziv, prezintă risc de stres,
îmbolnăviri și chiar sinucidere. Victimele hărțuirii pot suferi pe termen lung probleme emoționale,
probleme de comportament, probleme sociale, singurătate, depresie, anxietate, stimă de sine scăzută,
o creștere a frecvenței îmbolnăvirilor.[3] În 40,10% dintre situațiile de abuz de tip bullying, copiii au
expus efecte ale acestui fenomen care reprezintă riscuri majore asupra sănătății mintale a copiilor
victime. Conform datelor colectate de Asociația Telefonul Copilului, cei mici simt nevoia să se izoleze,
se simt singuri sau au dificultăți în relaționare cu ceilalți copii, manifestă teamă și stări de anxietate în
prezența colegilor de școală în procentaj de 74,29%. De asemenea, în procentaj de 25,71%, copiii simt
nevoia să se automutileze, au tentative de suicid, gânduri suicidare și doresc să abandoneze școala.[46]

Acest fenomen amplu, de cele mai multe ori, lasă urmări fizice, verbale, raționale și chiar sociale. Pe
plan fizic se pot asocia de la îmbrânceli și lovituri până la mușcături, zgârieturi și vânătăi. Pe plan
verbal, le putem asocia cu țipete, folosirea poreclelor, amenințări și insulte care aduc victimei o stare
de anxietate și disconfort. La nivel relațional, victimele ajung să se izoleze, sau să fie intimidate și
chiar manipulate ceea ce îi va afecta și social, pentru că se vor marginaliza și se vor autoexclude chiar
și din situațiile unde nu sunt expuse.

Combaterea bullying-ului
La nivel internațional acest fenomen este cunoscut și studiat, însă în România există un număr foarte
mic de specialiști în domeniul bullying-ului și foarte puține programe de prevenire și stopare a acestui
fenomen. În a doua parte a anului 2018, Asociația Telefonul Copilului a elaborat o serie de propuneri
pentru implementarea unor politici publice privind recunoașterea formală a fenomenului bullying în
școli și dezvoltarea de proceduri de identificare, intervenție și soluționare a acestuia. Măsurile
concrete propuse autorităților constau în: reglementarea consilierii psihologice în unitățile de
învățământ, introducerea unor teme legate de bullying în curriculumul școlar în cadrul orelor de
consiliere și orientare, dirigenție, ca subiecte de educație civică incluse în manualele aferente;
monitorizarea audio-video a unităților de învățământ a grădinițelor, nu numai a școlilor;
supravegherea video în spațiile publice din perimetrul instituțiilor de învățământ.[47] În noiembrie
2019 a fost promulgată legea care prevede interzicerea comportamentelor de tip bullying în toate
unitățile de învățământ. O a doua inițiativă legislativă, rezultat al propunerilor de politică publică
înaintate de Asociația Telefonul Copilului și de partenerii acesteia, care conține soluții concrete pentru
preîntâmpinarea episoadelor de bullying în școli, se află în circuitul de legiferare. În decembrie 2019,
https://ro.wikipedia.org/wiki/Bullying#Definiție_și_etimologie 7/11
2/1/2023
Asociația Telefonul Copilului a organizat Forumul Național Anti-Bullying, primul eveniment din
România dedicat dezbaterilor privind politicile publice pentru combaterea acestui fenomen în rândul
copiilor.[48]
Note
1. ^ en Ian Langtree (9 martie 2015).
„Awareness Ribbons Chart: Color & Meaning
of Awareness Ribbon Causes” (https://www.di
sabled-world.com/disability/awareness/ribbon
s.php). Disabled World.
2. ^ „Fenomenul "bullying". Cum îl depistăm și
cum îl combatem, pentru școli mai sigure” (htt
ps://web.archive.org/web/20161210234326/htt
p://www.unicef.ro/media/fenomenul-bullying-c
um-il-depistam-si-cum-il-combatem-pentru-sc
oli-mai-sigure/). UNICEF. 22 octombrie 2015.
Arhivat din original (http://www.unicef.ro/medi
a/fenomenul-bullying-cum-il-depistam-si-cum-i
l-combatem-pentru-scoli-mai-sigure/) la 10
decembrie 2016. Accesat în 7 decembrie
2016.
3. ^ a b c Iulia Durac. „Fenomenul de bullying în
școală. Exemple europene de bună practică”
(https://web.archive.org/web/2016122011384
9/http://cjraedolj.ro/wp-content/uploads/2014/1
1/Fenomenul-de-bullying-in-scoli.pdf) (PDF).
CJRAE-CJAP Dolj. Arhivat din original (http://c
jraedolj.ro/wp-content/uploads/2014/11/Fenom
enul-de-bullying-in-scoli.pdf) (PDF) la 20
decembrie 2016. Accesat în 7 decembrie
2016.
4. ^ en Richard J. Hazler (1996). Breaking the
Cycle of Violence: Interventions for Bullying
and Victimization (https://books.google.ro/boo
ks?id=I-bJpCcWocwC&printsec=frontcover&hl
=ro&source=gbs_ge_summary_r&cad=0#v=o
nepage&q&f=false). Taylor & Francis. ISBN 1-
56032-509-7.
5. ^ „Împreună putem combate fenomenul
bullying în 2 pași” (https://web.archive.org/we
b/20161220072500/http://www.telefonulcopilul
ui.ro/uploaded/stop%20bullying/ASOCIATIA_T
ELEFONUL_COPILULUI_GHID_PROFESOR
I.pdf) (PDF). Asociația Telefonul Copilului.
2014. p. 4. Arhivat din original (http://www.telef
onulcopilului.ro/uploaded/stop%20bullying/AS
OCIATIA_TELEFONUL_COPILULUI_GHID_P
ROFESORI.pdf) (PDF) la 20 decembrie 2016.
Accesat în 7 decembrie 2016.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Bullying#Definiție_și_etimologie
Bullying - Wikipedia
6. ^ „Recomandări pentru prevenirea și
combaterea bullying-ului în mediul școlar” (htt
p://accept-romania.ro/wp-content/uploads/201
3/12/RecomandariScoli.pdf) (PDF). Asociația
ACCEPT. decembrie 2013. p. 1.
7. ^ Senatul României (3 decembrie 2018).
„Proiect lege pentru modificarea și
completarea Legii Educației Naționale nr.
1/2011” (https://www.senat.ro/Legis/PDF/201
8/18L652LP.pdf) (PDF). Accesat în 20
octombrie 2019.
8. ^ „Legea anti-bullying în școli, adoptată de
Senat. Merge la promulgare” (https://www.hot
news.ro/stiri-educatie-22848138-legea-anti-bul
lying-scoli-adoptata-senat-merge-promulgare.
htm). HotNews.ro. 4 decembrie 2018. Accesat
în 20 octombrie 2019.
9. ^ a b c „Bullyingul” (https://b.politiaromana.ro/fil
es/pages_files/BULLYING.pdf) (PDF). Poliția
Română.
10. ^ en D. J. Pepler, W. M. Craig, J. Connolly
(1997). „Bullying and victimization: the
problems and solutions for school-aged
children” (http://www.worldcat.org/title/bullying-
and-victimization-the-problems-and-solutions-f
or-school-aged-children/oclc/46457581).
Crime Prevention Council of Canada. Ottawa.
11. ^ en Sam Goldstein, Robert B. Brooks
(aprilie 2007). Understanding and Managing
Children's Classroom Behavior: Creating
Sustainable, Resilient Classrooms (http://eu.wi
ley.com/WileyCDA/WileyTitle/productCd-0471
742120.html) (ed. 2). Wiley. ISBN 978-0-471-
74212-8.
12. ^ en Gayle L. Macklem (2003). Bullying and
Teasing: Social Power in Children’s Groups (ht
tp://www.springer.com/la/book/978030647974
8). Springer. ISBN 978-1-4757-3797-4.
13. ^ a b Ioana Tocai (Sîrbu). „School bullying
factors” (https://web.archive.org/web/2016122
0224729/http://upm.ro/cci3/CCI-03/Psy/Psy%2
003%2051.pdf) (PDF). pp. 418–419. Arhivat
din original (http://upm.ro/cci3/CCI-03/Psy/Ps
y%2003%2051.pdf) (PDF) la 20 decembrie
2016. Accesat în 8 decembrie 2016.
8/11
2/1/2023
14. ^ en Michael J. Boulton, Peter K. Smith
(septembrie 1994). „Bully/victim problems in
middle-school children: Stability, self-
perceived competence, peer perceptions and
peer acceptance” (https://www.researchgate.n
et/publication/232567045_Bullyvictim_problem
s_in_middle-school_children_Stability_self-per
ceived_competence_peer_perceptions_and_p
eer_acceptance). British Journal of
Developmental Psychology. 12 (3): 315–329.
doi:10.1111/j.2044-835X.1994.tb00637.x (http
s://doi.org/10.1111%2Fj.2044-835X.1994.tb00
637.x).
15. ^ en M. J. Boulton, K. Underwood (februarie
1992). „Bully/victim problems among middle
school children” (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/
pubmed/1558813). British Journal of
Educational Psychology. 62 (1): 73–87.
PMID 1558813 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/
pubmed/1558813).
16. ^ en Kaj Björkqvist, Kirsti M. J. Lagerspetz,
Ari Kaukiainen (1992). „Do girls manipulate
and boys fight? Developmental trends in
regard to direct and indirect aggression” (htt
p://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1002/1098-2
337(1992)18:2%3C117::AID-AB2480180205%
3E3.0.CO;2-3/abstract). Aggressive Behavior.
18 (2): 117–127.
17. ^ en Nicki R. Crick, Maureen A. Bigbee,
Cynthia Howes (iunie 1996). „Gender
Differences in Children's Normative Beliefs
about Aggression: How Do I Hurt Thee? Let
Me Count the Ways” (https://www.jstor.org/sta
ble/1131876?seq=1#page_scan_tab_content
s). Child Development. 67 (3): 1003–1014.
doi:10.2307/1131876 (https://doi.org/10.230
7%2F1131876). PMID 8706506 (https://www.n
cbi.nlm.nih.gov/pubmed/8706506).
18. ^ en Nicki R. Crick, Jennifer K. Grotpeter
(iunie 1995). „Relational Aggression, Gender,
and Social-Psychological Adjustment” (http://ci
teseerx.ist.psu.edu/viewdoc/download?doi=1
0.1.1.708.4971&rep=rep1&type=pdf). Child
Development. 66 (3): 710–722.
doi:10.2307/1131945 (https://doi.org/10.230
7%2F1131945).
https://ro.wikipedia.org/wiki/Bullying#Definiție_și_etimologie
Bullying - Wikipedia
19. ^ en Herbert W. Marsh, Benjamin
Nagengast, Alexandre J. S. Morin, Roberto H.
Parada, Rhonda G. Craven, Linda R. Hamilton
(august 2011). „Construct Validity of the
Multidimensional Structure of Bullying and
Victimization: An Application of Exploratory
Structural Equation Modeling” (https://www.res
earchgate.net/publication/232446192_Constru
ct_validity_of_the_multidimensional_structure
_of_bullying_and_victimization_An_applicatio
n_of_exploratory_structural_equation_modelin
g). Journal of Educational Psychology. 103
(3): 701–732. doi:10.1037/a0024122 (https://d
oi.org/10.1037%2Fa0024122).
20. ^ en Noel A. Card, Brian D. Stucky, Gita M.
Sawalani, Todd D. Little (15 septembrie 2008).
„Direct and Indirect Aggression During
Childhood and Adolescence: A Meta-Analytic
Review of Gender Differences,
Intercorrelations, and Relations to
Maladjustment” (http://onlinelibrary.wiley.com/
doi/10.1111/j.1467-8624.2008.01184.x/abstrac
t). Child Development. 79 (5): 1185–1229.
doi:10.1111/j.1467-8624.2008.01184.x (https://
doi.org/10.1111%2Fj.1467-8624.2008.01184.
x). PMID 18826521 (https://www.ncbi.nlm.nih.
gov/pubmed/18826521).
21. ^ en John Archer (2004). „Sex Differences in
Aggression in Real-World Settings: A Meta-
Analytic Review” (http://domestic-violence.mar
tinsewell.com/Archer2004.pdf) (PDF). Review
of General Psychology. 8 (4): 291–322.
doi:10.1037/1089-2680.8.4.291 (https://doi.or
g/10.1037%2F1089-2680.8.4.291).
22. ^ a b c d Gabriela Rus. „Bullying-ul sau
comportamentul de intimidare” (https://web.arc
hive.org/web/20170215023715/http://www.ro
medic.ro/echilibru-in-viata-cabinet-de-psiholog
ie/articol/15514). ROmedic. Arhivat din original
(http://www.romedic.ro/echilibru-in-viata-cabin
et-de-psihologie/articol/15514) la 15 februarie
2017. Accesat în 14 februarie 2017.
23. ^ a b en Wanda Cassidy, Chantal Faucher,
Margaret Jackson (8 mai 2013).
„Cyberbullying among youth: A
comprehensive review of current international
research and its implications and application
to policy and practice” (http://spi.sagepub.co
m/content/early/2013/05/01/01430343134796
97). School Psychology International.
doi:10.1177/0143034313479697 (https://doi.or
g/10.1177%2F0143034313479697).
9/11
2/1/2023
24. ^ en C. Lampert, V. Donoso (2012).
„Bullying”. În S. Livingstone, L. Haddon, A.
Görzig. Children, risk and safety on the
internet (http://www.academia.edu/7108066/L
ampert_C._and_Donoso_V._2012_._Bullying_
in_Livingstone_S._and_Haddon_L._and_G% 30. ^ a b en José Neves, Luzia de Oliveira
C3%B6rzig_eds._Children_risk_and_safety_o
nline_Research_and_policy_challenges_in_co
mparative_perspective_Bristol_Policy_Press).
The Policy Press. pp. 1–14.
25. ^ en Dan Olweus (8 decembrie 1993).
Bullying at School: What We Know and What
We Can Do (https://books.google.ro/books/ab 31. ^ en Tonja R. Nansel, Mary Overpeck,
out/Bullying_at_School.html?id=4qNLY13mkD
EC&redir_esc=y). Wiley.
ISBN 9780631192411.
26. ^ a b c en Dorothy Wunmi Grigg (decembrie
2010). „Cyber-Aggression: Definition and
Concept of Cyberbullying” (https://www.cambri
dge.org/core/journals/journal-of-psychologists-
and-counsellors-in-schools/article/div-classtitle 32. ^ en Nels Ericson (iunie 2001). „Addressing
cyber-aggression-definition-and-concept-of-cy
berbullyingdiv/12AAC4A53E8B136AB830D7C
B7EA0292B). Journal of Psychologists and
Counsellors in Schools. 20 (2): 143–156.
doi:10.1375/ajgc.20.2.143 (https://doi.org/10.1
375%2Fajgc.20.2.143).
27. ^ en P. K. Smith, J. Mahdavi, M. Carvalho, S.
Fisher, S. Russell, N. Tippett (aprilie 2008).
„Cyberbullying: its nature and impact in
secondary school pupils” (https://www.ncbi.nl
m.nih.gov/pubmed/18363945). Journal of
Child Psychology and Psychiatry. 49 (4): 376–
385. doi:10.1111/j.1469-7610.2007.01846.x (ht
tps://doi.org/10.1111%2Fj.1469-7610.2007.01
846.x). PMID 18363945 (https://www.ncbi.nlm.
nih.gov/pubmed/18363945).
28. ^ a b en Donna Kernaghan, Jannette Elwood
(2013). „All the (cyber) world's a stage:
Framing cyberbullying as a performance” (http
s://web.archive.org/web/20161220103014/htt
p://www.cyberpsychology.eu/view.php?cislocla
nku=2013011604). Cyberpsychology: Journal 35. ^ a b c d Aurelia Alexa (28 noiembrie 2013).
of Psychosocial Research on Cyberspace. 7
(1). doi:10.5817/CP2013-1-5 (https://doi.org/1
0.5817%2FCP2013-1-5). Arhivat din original
(http://www.cyberpsychology.eu/view.php?cisl
oclanku=2013011604) la 20 decembrie 2016.
Accesat în 8 decembrie 2016.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Bullying#Definiție_și_etimologie
Bullying - Wikipedia
29. ^ Anca Velicu (2014). „Bullying-ul online și
offline: Victime versus agresori” (http://www.re
vistadesociologie.ro/pdf-uri/nr.1-2-214/03-Velic
u%20Bun.pdf) (PDF). Revista română de
sociologie. București. XXV (1–2): 19–34.
Pinheiro (2010). „Cyberbullying: A Sociological
Approach” (http://www.igi-global.com/article/cy
berbullying-sociological-approach/46656).
International Journal of Technoethics. 1 (3):
24–34. doi:10.4018/jte.2010070103 (https://do
i.org/10.4018%2Fjte.2010070103).
Ramani S. Pilla, W. June Ruan, Bruce
Simons-Morton, Peter Scheidt (25 aprilie
2001). „Bullying Behaviors Among US Youth:
Prevalence and Association With
Psychosocial Adjustment” (https://www.ncbi.nl
m.nih.gov/pmc/articles/PMC2435211/). JAMA.
285 (16): 2094–2100.
the Problem of Juvenile Bullying” (https://www.
ncjrs.gov/pdffiles1/ojjdp/fs200127.pdf) (PDF).
Office of Juvenile Justice and Delinquency
Prevention. Washington, D.C.: U.S.
Department of Justice.
33. ^ en Susan Limber (2006). „Chapter 16: Peer
Victimization: The Nature and Prevalence of
Bullying among Children and Youth”. În Nancy
E. Dowd, Dorothy G. Singer, Robin Fretwell
Wilson. Handbook of Children, Culture, and
Violence (http://sk.sagepub.com/reference/hd
bk_childculture/n16.xml). Sage Publications.
pp. 313–332.
doi:10.4135/9781412976060.n16 (https://doi.o
rg/10.4135%2F9781412976060.n16).
34. ^ en Susan M. Swearer Napolitano (2011).
„Risk Factors for and Outcomes of Bullying
and Victimization” (http://digitalcommons.unl.e
du/cgi/viewcontent.cgi?article=1131&context=
edpsychpapers). Educational Psychology
Papers and Publications.
„Fenomenul „bullying" – care este situația în
România?” (https://www.descopera.ro/dnews/
11728215-fenomenul-bullying-care-este-situati
a-in-romania). Descoperă.ro.
36. ^ en „What We Know About Bullying” (http://
njbullying.org/documents/whatweknowaboutB.
pdf) (PDF). New Jersey Coalition for Bullying
Awareness and Prevention.
10/11
2/1/2023 Bullying - Wikipedia

37. ^ Laura Galescu (27 noiembrie 2014).
„Fenomenul bullying. Ce este și cum se
manifestă în școli” (https://www.dcnews.ro/fen
omenul-bullying-ce-este-i-cum-se-manifesta-in
-coli_460773.html). DC News.
38. ^ „Asociația Telefonul Copilului: Unul din doi
copii, victimă a abuzului de tip bullying la
școală” (https://adevarul.ro/news/societate/aso
ciatia-telefonul-copilului-unul-doi-copii-victima-
abuzului-tip-bullying-scoala-1_5c9b513c4452
19c57ebe9ba6/index.html). Adevarul. 27
martie 2019.
39. ^ a b c d „Primul studiu național privind
bullying-ul în școli: unul din patru elevi, umilit
în fața colegilor” (http://www.digi24.ro/stiri/actu
alitate/educatie/primul-studiu-national-privind- 46. ^ „Unul din doi copii, victimă a abuzului de tip
bullying-ul-in-scoli-unul-din-patru-elevi-umilit-in
-fata-colegilor-516185). Digi24. 10 mai 2016.
40. ^ „Bullying-ul ia amploare în școlile din
România. Vârsta la care mulți copii ajung să
fie amenințați și umiliți” (http://stirileprotv.ro/stir
i/social/bullying-ul-ia-amploare-in-scolile-din-ro
mania-varsta-la-care-multi-copii-ajung-sa-fie-a
menintati-si-umiliti.html). Știrile Pro TV. 10 mai
2016.
41. ^ „72% dintre elevii din romania sunt victime
ale abuzului de tip bullying - studiu sociologic
la nivel national realizat de asociatia telefonul 48. ^ „Asociația Telefonul Copilului organizează
copilului” (http://www.telefonulcopilului.ro/arhiv
a-noutati?id=3027).
42. ^ „72% dintre elevii din romania sunt victime
ale abuzului de tip bullying - studiu sociologic
la nivel national realizat de asociatia telefonul
copilului” (http://www.telefonulcopilului.ro/arhiv
a-noutati?id=3027).
43. ^ „72% dintre elevii din romania sunt victime
ale abuzului de tip bullying - studiu sociologic
la nivel national realizat de asociatia telefonul
copilului” (http://www.telefonulcopilului.ro/arhiv
a-noutati?id=3027).
44. ^ „72% dintre elevii din romania sunt victime
ale abuzului de tip bullying - studiu sociologic
la nivel national realizat de asociatia telefonul
copilului” (http://www.telefonulcopilului.ro/arhiv
a-noutati?id=3027).
45. ^ „72% dintre elevii din romania sunt victime
ale abuzului de tip bullying - studiu sociologic
la nivel national realizat de asociatia telefonul
copilului” (http://www.telefonulcopilului.ro/arhiv
a-noutati?id=3027).
bullying la școală” (http://dialoc.ro/unul-din-doi
-copii-victima-a-abuzului-de-tip-bullying-la-sco
ala/).
47. ^ „Asociația Telefonul Copilului lansează
petiție online pentru adoptarea unor măsuri
concrete împotriva bullying-ului în școli” (http
s://adevarul.ro/educatie/scoala/asociatia-telefo
nul-copilului-lanseaza-petitie-online-adoptarea
-masuri-concrete-bullying-ului-scoli-1_5d3024
cc892c0bb0c692a680/index.html). Adevarul.
18 iulie 2019.
primul Forum Național Anti-Bullying din
România” (http://dialoc.ro/fnab/).

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Bullying&oldid=15311230

https://ro.wikipedia.org/wiki/Bullying#Definiție_și_etimologie 11/11