Sunteți pe pagina 1din 5

EFECTELE BULLYING-ULUI ȘI SOLUȚII PENTRU COMBATEREA

ACESTUIA

Auzim tot mai des cuvântul ,,bullying” care a devenit un fenomen alarmant în societatea
de astăzi.
Termenul de ,,bullying”, îl întâlnim definit ca fiind: ,,acel comportament persistent de
amenințare și agresare fizică sau abuz verbal împotriva altor oameni, în special mai mici, mai
tineri, mai slabi sau în alte situații de relativ dezavantaj” (Dicționarul de psihologie clinică).
Prima definiție a bullying-ului (2014) include trei elemente pentru a identifica acest
fenomen: comportament agresiv nedorit; dezechilibru de putere între persoane; probabilitate mare
de repetare a comportamentelor de intimidare. Acest fenomen are un impact major asupra tuturor
celor implicați. Atât asupra celui care este hărțuit (victima), cât și asupra celui care hărțuiește
(agresor) și asupra celor care asistă (observatori).
Victimele bullying-ului sunt de cele mai multe ori persoanele cărora le lipsesc aptitudinile
sociale, se izolează, au puțini prieteni și sunt mai puțin populari, le lipsește încrederea în sine,
copii care nu au telefoane mobile, copii cu cerințe educaționale speciale sau cei cu probleme de
sănătate, copiii care circulă dintr-o comunitate în alta, copiii care învață mai greu, dar și cei care
învață mai bine, copiii care aparțin diferitelor culturi religioase decât cele ale majorității. De
asemenea, copiii din familiile monoparentale, copii ce au probleme cu greutatea corporală, copiii
ce provin din familii dezorganizate (consum de alcool, violență) pot fi subiecți ai bullying-ului.
În societatea actuală întâlnim mai multe tipuri de bullying. Cazuistica bullying-ului este
foarte complexă și diversă. Poate fi implicată o singură persoană, și atunci vorbim despre
bullying, sau fie de un grup care declanșează comportamentul dăunător, ce poartă denumirea de
mobbing. Acesta din urmă poate avea forme și manifestări diferite: abuz fizic, abuz verbal
(jigniri), etichetare, poreclire, zvonuri, excludere fizică din grup, amenințări, șantaj, lovituri,
urmăriri, ascunderea lucrurilor, telefoane malițioase la domiciliul victimei.
Tipuri de bullying:
– verbal: tachinare, insulte, poreclire, minciună, sarcasm, șantaj, jigniri, jigniri repetate
referitoare la trăsături fizice sau psihice, orientarea sexuală, dizabilitate, gen, religie, etnie, situația
socio-economică. Hărțuirea verbală este dificil de identificat, deoarece apar aproape întotdeauna
când adulții nu sunt prezenți.
– bullying-ul emoțional: intimidare, gesturi de excludere, ignorare. Acest tip de hărțuire
trece de obicei neobservată de către profesori, părinți. Fetele tind să folosească mai mult acest tip
de bullying decât băieții, în special în perioada de gimnaziu.
– bullying-ul fizic: bătaie, agresiuni fizice diverse realizate în mod repetat, îmbrâncit, pus
piedică, blocarea caii. Este cel mai ușor de observat și are cea mai mare atenție în școală. Copiii
vor să obțină control și putere asupra altei persoane folosind forța fizică.
– bullying-ul relațional inclusiv sexual: comportament ironic, insulte în locuri publice,
intimidare, izolare, excludere, agresiune sexuală (hărțuire, atingere, avansuri);
– deposedare de lucruri: cererea de bani, echipamente însoțite de amenințări, ascunderea
de lucruri, vandalism;
– cyberbullying-ul - implică în opinia acestuia ,,utilizarea de către un individ sau un grup,
a tehnologiilor informaționale și de comunicare, precum e-mailul, telefonul mobil, mesageria
instantă, paginile web personale defăimătoare sau site-urile cu scop electoral, pentru a desfășura
activități deliberate, repetate și ostile, cu intenția de a-i prejudicia pe ceilalți”.
În rândul copiilor, cyberbullying-ul se poate manifesta sub forma mesajelor
amenințătoare, crearea conturilor false pe social media cu scopul de a umili persoana respectivă,
postarea unor imagini defăimătoare.
Bullying-ul apare atunci când un copil este ținta unui comportament care: rănește
intenționat sau care are intenția de a răni; se repetă sau are consecințe în timp; este perceput ca
fiind un comportament în care balanța puterii este dezechilibrată; victima având
percepția/convingerea că nu poate opri interacțiunea.
Copilul agresat prezintă frecvent tulburări de somn și coșmaruri, pierderea bruscă a
prietenilor, scăderea performanței școlare, depresie, stres, anxietate. Putem întâlni refuzul
copilului de a merge la școală, petrecerea unui timp îndelungat în mediul online (fiind un
indicator al agresiunii virtuale), intenții suicidare, apariția rușinii, dureri de cap, de stomac.
Pentru a face referire la violența fizică sau psihică din școală este utilizat din ce în ce mai
des termenul care nu are un echivalent în limba română și anume bullying-ul. Acesta a devenit o
problemă larg cunoscută, care afectează tot mai mulți copii ce dețin roluri diferite în cadrul
acestui fenomen, fie că sunt victimele, spectatorii/observatorii evenimentului sau chiar agresorii.
Problematica violenței, în școală sau în afara acesteia, devine un fenomen din ce în ce mai
discutat și mediatizat în diferite medii. Bullying-ul apare tot mai des în mediul școlar.
Primul factor care conduce la un astfel de comportament este legat de mediul familiar și
de ceea ce văd copiii acasă, la părinți. Se consideră că cei care provoacă bullying sunt acei copii
privați de atenție, care doresc să iasă în evidență. Nu au remușcări și capacitatea de a înțelege
emoțiile celorlalți, instigă la absenteism școlar și-i abuzează pe cei care nu se supun noii reguli,
manifestă puternic de a conduce, de a domina alți colegi, sunt provocatori, nu respectă regulile,
sunt agresivi cu colegii, părinții și profesorii. Nenumărate studii conchid că invidia și sentimentele
pot fi motive care produc bullying
Al doilea factor semnificativ, este școala. Școala este un loc unde elevii se instruiesc,
învață, dar este și un loc unde se stabilesc relații, se promovează modele, valori, care creează
condiții pentru dezvoltarea cognitivă, afectivă și morală a copilului. Comportamentele violente ale
elevului își pot avea originea și într-un management defectuos al clasei școlare. Membrii clasei
sunt supuși unei influențare reciprocă.
Efectele bullying-ului asupra copilului:
 nu va fi precaut, sensibil, chiar și retras;
 nu va mai fi capabil să dezvolte relații sociale;
 va avea sentimente de mâhnire, tristețe, frustrare;
 alimentarea prejudecăților ce țin de rasă, religie, sexualitate;
 scăderea sentimentului de siguranță și a stimei de sine;
 abilități scăzute de adaptare și de rezolvare de probleme.
Efectele pe termen lung:
 manifestă nesiguranță, anxietate, sensibilitate exagerată;
 stimă de sine scăzută;
 victimă se închide în sine;
 afișează o atitudine de învins și un comportament depresiv;
 nu face față presiunii grupului;
 mulți copii aleg să nu mai frecventeze școala de frică, de rușine;
 atacuri de panică;
 se instalează ideația suicidară;
 efectele asupra victimelor bullying-ului se pot simți chiar și peste ani, dacă problema nu
este tratată cum trebuie.
Pentru a stopa acest fenomen este foarte important ca toți părinții, profesorii cât și
autoritățile să coopereze pentru a înțelege fenomenul de bullying. Mai mult de atât, fiecare părinte
are datoria de a-și lua în serios copilul atunci când i se confesează acasă asupra acestui aspect.
Copilul are nevoie să-i fie validate sentimentele, emoțiile pe care le trăiește în acea situație. Să
fim atenți ce climat psihoemoțional îi oferim copilului acasă. Nu de puține ori, părinții privesc
această problemă cu o atitudine relaxată, de genul „așa sunt copiii” sau „copiii sunt copii”.
Ce mai putem face:
- Identificarea unor părinți resursă care să se implice în activitățile de prevenție;
-Înfruntarea conflictului și nu evitarea lui;
- Cunoașterea conflictului în care este implicat copilul, de către părinte și profesor;
- Se vor implementa proiecte de prevenire a violenței școlare luând în considerare toți
factorii: sociali, familiali, școlari, de personalitate.
Pentru a înlătura acest fenomen din timp se recomandă să urmărim: conștientizarea
propriilor emoții, conștientizarea din partea elevilor a consecințelor bullying-ului, gestionarea
unor noi aptitudini de gestionare a acestuia, managementul conflictelor, cursuri privind
construirea echipelor/lucrul în echipă, colaborarea școlii cu familiile elevilor cu potențial violent
pentru a găsi și aplica soluțiile pentru prevenirea bullying-ului. Cadrul didactic (dirigintele,
profesorul psihopedagog, profesorul de psihopedagogie specială, profesorul educator, etc.) va
lucra atât cu agresorul, cât și cu victima în programe intensive de schimbare a comportamentului:
agresorul va fi orientat spre deprinderi ce vizează reducerea agresivității și creșterea numărului de
comportamente prosociale, iar victima va fi orientată spre a mări reziliența și exercitarea puterii în
direcția micșorării frecvenței sau intensității pe care le au intimidările asupra sa. Școala poate juca
un rol important în prevenirea violenței școlare.
Cauzele care duc la acest tip de comportament pot fi multiple: lipsa iubirii, a îndrumării
copilului, a feedback-ului pozitiv, neglijarea, violența în familie, pedeapsa corporală, mânia și
furia în cadrul familiei și a grupului de apartenență a copilului sau poate a fost la rândul său
victimă a bullying-ului. Părinții foarte protectori pot crește riscul de expunere la bullying pentru
copiii lor. S-a constatat faptul că elevii victimă cred, deseori, că merită să fie agresați de colegii
lor.
Victimele sunt elevi ce prezintă o stimă de sine redusă, au o percepție nefavorabilă asupra
propriei persoane, consideră că eșuează în toate inițiativele simțindu-se incompetenți, rușinați și
neplăcuți de ceilalți.

Bibliografie:

1. *** (2016). Alege să trăiești sănătos. Despre bullying. Salvați Copiii România.
2. Neamţu, C. (2003). Devianţa şcolară – Ghid de intervenţie în cazul problemelor de
comportament ale elevilor, Ed.Polirom, Iaşi
3. Netzelmann, T., A., Steffan, E., Angelova M, (2016). Strategii pentru o clasă fără
bulling. Manual pentru profesori și personalul școlar. Publicat de Salvați Copiii.

S-ar putea să vă placă și