Bullying-ul, un fenomen ce ia amploare

Prof.înv.primar Zinveliu Maria Simona

Liceul Tehnologic Telciu

Bullying-ul reprezintă un act de violență, fizică, verbală și psihică.

Bullying-ul este definit ca fiind un comportament ostil/de excludere și de luare în derâdere a
cuiva, de umilire. Cuvântul „bullying” nu are o traducere exactă în limba română, însă poate fi
asociat cu termenii de intimidare, terorizare, brutalizare. Bullying-ul nu presupune existența unui
conflict bazat pe o problemă reală, ci pe dorința unor persoane de a-și câștiga puterea și
autoritatea, punându-i pe alții într-o lumină proastă. Fenomenul bullying poate fi prezent în orice
tip de comunitate, în grupuri sociale, unde persoanele interacționează unele cu altele: la școală, la
locul de muncă, în familie, în cartiere, în biserică, în mass-media, chiar între țări etc. Se creează
astfel o stare de conflict, care nu poate fi depășită decât dacă se conștientizează existența
fenomenului.
 Deși fenomenul este mai răspândit în rândul copiilor, bullying-ul poate avea loc și în
cazul adulților. Agresorul poate fi: un alt coleg de la școală; șeful sau un coleg de serviciu care
intimidează; partenerul care îl controlează pe celălalt; un vecin; un partener de afaceri; un
membru al familiei; o altă persoană implicată într-o relație abuzivă.
Bullying-ul poate lua mai multe forme:
Bullying verbal care este caracterizat de acțiuni verbale sau scrise, rău intenționate, cum
ar fi: șicanarea; înjuriile; comentariile sexuale neadecvate;
Bullying fizic -presupune folosirea contactului fizic pentru a-i intimida pe ceilalți, prin:
intimidare fizică, amenințare, hărțuire, vătămare; simularea violenței, ridicarea pumnului; lovire;
împingere;
Bullying social se referă la lezarea reputației sau a relațiilor cuiva și include: bârfitul,
lansarea și răspândirea zvonurilor despre cineva, de exemplu la locul de muncă; punerea unei
persoane într-o situație stânjenitoare în public;
Cyberbulling Avansul tehnologiei a permis ca toate comportamentele menționate mai
sus să poată avea loc și în mediul online, pe rețelele sociale, prin e-mail sau alte platforme.
Acestea poartă numele de cyberbulling – acesta are loc și mai ușor, pentru că este mult mai facil
ca o persoană să se ascundă în spatele unor ecrane și să aibă anumite comportamente.
Bullying-ul este tot mai des întâlnit în școlile din România. Școala este mediul propice pentru
descărcarea de frustrări, pentru că aici copilul își poate manifesta lupta pentru putere. În școală,
copilul caută un individ mai slab decât el și încearcă să-l domine și prin intermediul lui să scape
de problemele sale (lovește, scoate în evidență defectele fizice, jignește și pune diverse porecle).
Bullying-ul se întâmplă în fiecare zi sau în fiecare săptămână în multe dintre școlile din țara
noastră. Acest fenomen are un efect negativ asupra tuturor, inclusiv asupra "agresorului",
copilului care este "ținta", asupra celor care sunt martori la conflict și asupra tuturor celor care
sunt conectați, într-un fel sau altul, cu fenomenul. Specialiștii spun ca bullying-ul este o
problema a comunității și că necesită o soluție la nivelul comunității.
Bullying-ul este o problemă care poate da peste cap zilele de școala ale copilului, viața lui
sociala si bună-starea lui emotională. Aceasta problemă a câștigat din ce în ce mai multa atenție
în ultimii ani, din cauza tehnologiei și noilor modalități prin care copiii și adolescenții pot
comunica între ei și se pot hărțui, cum ar fi internetul, telefonul mobil și rețelele de socializare.
Adulții au uneori tendința de a ignora bullying-ul și ajung să îl considere o etapă "normală" a
vieții, prin care toti copiii trec, însă acest fenomen este o problemă reală, care
are consecințe grave.
Problema hărțuirii și discriminării în rândul copiilor a existat dintotdeauna, dar nu s-a
manifestat în forme atât de severe ca în prezent. Realitatea cu care se confruntă adolescenții în
zilele noastre este diferită de ceea ce se întâmpla acum 15-20 de ani. Comportamentul și reacțiile
copiilor la diferite situații sunt mai violente și mai agresive.
Problema bullying-ului poate fi rezolvată doar prin eforturile comune ale profesorilor,
părinților și copiilor. Acest lucru se poate face prin crearea unei atmosfere de încredere atât
acasă, cât și la școală. Părinții trebuie să acorde mai multă atenție stării emoționale a copiilor lor,
iar profesorii ar trebui să fie mai atenți la situația din clasă. Este necesar să li se explice copiilor
că este nociv să încurajeze un comportament agresiv. La fel, dacă cineva este agresat și are
nevoie de ajutor, copiilor nu trebuie să le fie rușine să-i ia apărarea.
În cele mai multe cazuri, efectele bullyingului sunt la nivel emoțional. Ele pot să
includă: stimă de sine redusă, anxietate, depresie, randament școlar redus, ideație
suicidară, tulburări de alimentație, rușine. Victima se simte neputincioasă și singură.
Aceste consecințe pot fi pe termen scurt, mediu și lung, depinzând de durata bullying-
ului, suportul familial/școlar și de reziliența individuală. Sunt multiple studii de cercetare
care arată că persoanele care au fost victimele bullying-ul sunt mai predispuse în viața
adultă la probleme psihiatrice, precum tulburare depresivă sau anxietate. Modificări
comportamental- emoționale bruște: refuz școlar, furie, izolare socială, tristețe. Copiii
mai mici se pot plânge de dureri care nu au cauza medicală, de exemplu dureri de cap sau
de burtă. Aceste dureri sunt legate de nivelul de stres și cei mici sunt chinuiți de aceste
simptome (NU le ‘inventează’). Schimbări bruște ale cercului de prieteni. Reacții
emoționale negative după timp-ul petrecut online.
În lumina evenimentelor recente – pandemie, carantină, trecerea la o formă mixtă de
învățare, expertul a mai remarcat că agresiunea se întâlnește nu numai în mediul școlar. Acum,
hărțuirea persistă în mediul online și adesea duce la consecințe și mai tragice, cum ar fi izolarea,
traumele psihologice, sinuciderea. Aspectul cel mai important pe care sociologul l-a subliniat
este că toate părțile trebuie să fie implicate în rezolvarea problemei, nu doar agresorul. În același
timp, pedepsirea agresorului nu este o metodă eficientă de combatere a bullying-ului, ci mai
degrabă îl agravează. Este important să se lucreze pe problemele interne atât cu partea agresoare,
cât și cu victima. Doar astfel va fi posibil să fie găsite adevăratele motive pentru un
comportament negativ și, prin eforturi comune, să fie corectat un asemenea comportament.
Prevenirea acestui fenomen este un proces la care trebuie să contribuie actorii principali
ai educației, respectiv părinții, profesorii și persoanele calificate (consilierul școlar, medicul
școlar etc.).
Majoritatea metodelor de prevenție a bullying-ului au la bază angajamentul acestora în
asigurarea condițiilor necesare creării unui mediu liniștit și prosper pentru dezvoltarea normală
pe plan social și academic a copiilor.
Acest angajament se clădește pe dorința adulților-îngrijitori de a fi alături de copil și de a-
l ajuta să se exprimă deschis fără a se simți stânjenit sau rușinat. Un copil ai cărui părinți îi
ignoră problemele sau tind să-l critice pentru greșelile sale, va avea tendința de a evita să aducă
în discuție experiențele sale negative din teama de a fi ridiculizat sau ignorat. 
 Cel mai important aspect în procedura de combatere a bullyingului constă în integrarea
copilului – victimă, a martorului și a copilului care manifestă comportament agresiv, în unitatea
de învățământ.
Orice situaţie de violenţă psihologică – bullying sau suspiciune de violenţă psihologică –
bullying face obiectul unei sesizări din partea oricărei persoane care se află în anturajul
preşcolarului/elevului, respectiv părintele, un membru al familiei, un alt copil sau un adult sau de
către victima însăşi, către un cadru didactic de referinţă din unitatea de învăţământ:
educator/învăţător/diriginte/profesor/consilier şcolar/director sau personal auxiliar.
Cadrul didactic/Personalul auxiliar din unitatea şcolară sesizat cu situaţia de
bullying este obligat să informeze de îndată directorul unităţii de învăţământ, care are obligaţia
de a convoca, pentru analiza situaţiei, persoanele cu competenţe în problematica violenţei,
inclusiv a bullyingului. În situaţia în care, în cadrul unităţii de învăţământ, nu este disponibilă sau
nu există o persoană cu competenţe în problematica violenţei, inclusiv a bullyingului,
responsabilitatea îi revine cadrului didactic care a fost sesizat, profesorului, consilierul şcolar şi
directorului.
Combaterea violenţei psihologice – bullying, se realizează de către fiecare unitate de
învăţământ în parte şi în parteneriat cu alte autorităţi şi instituţii publice şi/sau organizaţii
neguvernamentale cu activităţi în domeniu, prin; identificarea situaţiilor de bullying; semnalarea
suspiciunilor sau a situaţiilor identificate de bullying; colaborarea proactivă a persoanelor
responsabile din unitatea de învăţământ în echipa multidisciplinară constituită pe caz pentru
soluţionarea acestuia; analiza şi soluţionarea cazului; luarea măsurilor de prevenire a reiterării
cazurilor de violenţă psihologică – bullying împotriva aceleiaşi victime/asupra altor victime.