BULLYING-UL - CONDAMNARE

LA SUFERINȚĂ?

Ciubotariu (actual Bârlădeanu) Ioana Alina

Facultatea de Psihologie și Științele Educației
Psihopedagogie Specială anul II
 BULLYING-UL - CONDAMNARE LA SUFERINȚĂ?

I. Conceptul de bullying:

Bullying-ul nu este o etapă normală a dezvoltării copiilor şi adolescenţilor şi e considerat

ca fiind un fenomen ce precede comportamente agresive cu consecinţe şi mai grave (Nansel,
2001). De asemenea, bullying-ul poate contribui la crearea şi menţinerea unui mediu de teamă şi
intimidare în şcoală (Ericson, 2001). Aproape zece ani de cercetare arată că fenomenul în
discuţie poate afecta foarte serios funcţionarea psihosocială, învăţarea şi sănătatea celor care îi
devin victime (Limber, 2006; Swearer, 2001). Prevalenţa şi consecinţele fenomenului de
bullying au determinat numeroase ţări din lume să ia atitudine şi să pună în aplicare iniţiative de
prevenire şi stopare .

În România fenomenul este destul de puțin cercetat și cunoscut. Conform datelor oficiale,
România se situează pe locul trei în Europa în ceea ce priveşte bullying-ul, iar trei din zece copii
sunt excluşi din grupul de colegi, trei din zece copii sunt ameninţaţi cu bătaia sau lovirea de către
alţi colegi de clasă sau de şcoală, iar unu din patru elevi a fost umilit în faţa colegilor. Drept
urmare în data de 22.11.2019 a intrat în vigoare legea anti-bullying, care a devenit Legea nr.
221/2019, act normativ care prevede combaterea violenţei psihologice în şcoală.

Conform legii nr. 221/2019 Bullying-ul - Violența psihologică - este acțiunea sau seria
de acțiuni fizice, verbale, relaționale și/sau cibernetice, într-un context social dificil de evitat,
săvârșite cu intenție, care implică un dezechilibru de putere, au drept consecință atingerea
demnității ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau
ofensatoare, îndreptate împotriva unei persoane sau grup de persoane și vizează aspecte de
discriminare și excludere socială, care pot fi legate de apartenența la o anumită rasă,
naționalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată ori de convingerile,
sexul sau orientarea sexuală, caracteristicile personale, acțiune sau serie de acțiuni,
comportamente ce se desfășoară în unitățile de învățământ și în toate spațiile destinate educației
și formării profesionale."

2
 II. Tipuri de bullying:

Bullying-ul - reprezintă un comportament repetat și intenționat prin care agresorul își

rănește, persecută și intimidează victima prin diferite forme:

 VERBAL - țipete, porecle, sarcasm, insulte, jigniri;

 FIZIC - palme, loviri, îmbrânciri, bătăi;
 MOBBING - agresiune verbală și emoțională a unui grup față de un individ;
 RELAȚIONAL - intimidare, denigrare, izolare, manipulare;
 CYBERBULLYING - trimiterea unui mesaj sau a unei imagini pe telefon sau Internet
 pentru a denigra imaginea unei persoane.
 SOCIAL - excludere, insulte cu privire la statutul social.

III. Caracteristici ale bullying-ului:

Fenomenul de bullying are trei caracteristici:

 Intenționat – agresorul are ca intenție să rănească pe cineva.

 Repetat – aceeași persoană este rănită mereu și mereu.
 Dezechilibrul de forţe – agresorul își alege victima care este percepută ca fiind
vulnerabilă, slabă și nu se poate apăra singură.

Fenomenul de bullying de multe ori începe ca un joc, însă se transformă într-un abuz care
poate avea efecte foarte grave, un joc în care toți jucătorii au ceva de pierdut. Poate avea loc
oriunde – la școală, în familie, la locul de muncă.

Diferit de alte forme de agresiune / violență printre copii, bullying-ul este un concept
umbrelă ce ascunde comportamente variate cu stabilitate crescută în timp, ascunse de adulți, ce
continuă în absența unor măsuri specifice de intervenție. Acesta este un aspect extrem de
important, în condițiile în care, adeseori, comportamentele asociate bullying-ului sunt
interpretate de numeroși adulți, părinți și cadre didactice, ca strategii de adaptare firești pe care
copiii le folosesc în mod natural și pentru care nu este necesară intervenția adulților. În realitate,
comportamentele de bullying reprezintă unul dintre cei mai puternici factori de risc pentru

3
sănătatea și protecția copiilor, care prin caracteristicile specifice (dezechilibru de putere,
regularitate, intenția de a provoca suferință fizică și / sau emoțională), devine imposibil de
gestionat doar la nivelul grupului de copii. Complexitatea acestui fenomen necesită atenția și
acțiunea concertată a tuturor adulților din contextele de viață ale copiilor, părinți, cadre didactice,
personal educațional auxiliar, membrii ai comunității, cu atât mai mult, cu cât bullying-ul nu se
manifestă la vedere, ci în spații în care, în mod tradițional, adulții nu sunt foarte prezenți (toalete,
curtea școlii, drumul casă-școală, colțuri ascunse din proximitatea școlii, internet etc.).

Într-o situație de bullying toți copiii sunt victime - și cel care suferă consecința direct a
agresivității, și cel care este autorul comportamentului violent, pe care, l-a învățat cu siguranță
fiind la rândul său martor sau victimă într-un alt context de viață, și cel care asistă neputincios și
învață că școala sau cartierul sunt câmpuri de luptă în care doar cei puternici supraviețuiesc.

IV. Date statistice privind Bullying-ul în Romania

Un volum impresionant de studii de specialitate a pus în evidență în repetate rânduri

diferitele consecințe negative pe care violența asupra copiilor le generează la nivelul dezvoltării
personalității acestora.

Studiul OMS/HBSC a plasat România într-un loc destul de fierbinte al hărții Europei privind
bullying-ul, cu următoarele cifre:

 până la 20% din copiii de 11 ani au fost agresați cel puțin de două ori în lunile anterioare;
procentajul celor de 13 ani fiind de 22% și 17% pentru cei de 15 ani.

Cât despre perpetuarea unui comportament de tip bullying, cifrele arată după cum urmează:

 până la 26% din copiii de 11 ani au recunoscut că au agresat alți elevi cel puțin de două
ori în lunile anterioare;
 procentajul celor de 13 ani fiind de 35% și 30% pentru cei de 15 ani. (OMS 2012).

Conform studiului național desfășurat de Salvați Copiii România în 2016 cu privire la

bullyingul în rândul copiilor în mediul școlar, s-au identificat următoarele, în legătură cu diverse
dimensiuni ale bullying-ului:

Excluderea din grup:

4
  31% din copii au declarat că au fost în mod frecvent excluși din activitățile de grup
 23% - amenințați cu excluderea din grup;
 2 din 10 copii au raportat comportamente de excludere repetată directă din partea altor
elevi.

Umilire:

 24% din copii au raportat că au fost în mod constant umiliți în fața altor copii
 37% au fost victime ale zvonurilor negative împrăștiate în comunitatea școlară.

Bullying fizic:

 13% din copii au avut bunurile personale distruse de alții

 30% au fost loviți în mod repetat de alți elevi la școală.
 78% din toți elevii au raportat că au asistat la cel puțin o situație de bullying în școala
lor.

Bullying-ul cibernetic:

 68% din copii au confirmat că bullying-ul cibernetic are loc pe rețelele sociale.

Când vine vorba de întocmirea profilelor, studiile au arătat că orice copil care este cumva
„diferit” poate deveni o victimă a bullying-ului. Acest lucru se poate întâmpla din cauza
aspectului fizic al copilului (ex. supraponderal), aspecte emoționale (ex. Copiii „timizi”),
sănătate (ex. tulburări de sănătate mintală, dizabilități), sau etnie (ex. copiii de naționalitate
romă). De asemenea, studiul arată o corelare semnificativ de mare între bullying și abuzul
copilului în familie.

Datele prezentate mai sus sunt relevante la nivel național. Eșantionul de studiu a cuprins
peste 1.300 de copii intervievați, din zonele urbane și rurale, din întregul sistem școlar
(învățământ primar, gimnaziu și liceu). Vârsta copiilor a variat între 10 și 16 ani (Salvați Copiii
România, 2016)

V. Consecințele fenomenului de bullying:

Bullying-ul este o problemă gravă în rândul copiilor de vârstă școlară și adolescenți. Este
important ca părinții și persoanele care lucrează cu copii și adolescenți să înțeleagă că bullying-ul
5
poate avea efecte atât pe termen scurt, cât și pe termen lung asupra tuturor celor implicați. În
timp ce majoritatea cercetărilor asupra bullying-ului s-au referit la copiii și adolescenții care au
fost hărțuiți, cei care îi agresează pe alții sunt, de asemenea, afectați în mod negativ, și chiar și
cei care nu sunt implicați direct, dar sunt martorii bullying-ului au de suferit.

Bullying-ul poate fi direct sau indirect, iar copiii și tinerii pot experimenta diferite tipuri
de intimidare.

În urma fenomenului de bullying impactul este resimțit în fiecare dimensiune de

dezvoltare psihologică:

 emoțională, accentuând riscul ca cele mai frecvent trăite emoții în relațiile interpesonale
să fie de teamă, furie, frustrare, resentiment, vinovăție sau rușine;
 socială, aducând în relațiile cu semenii variate comportamente de agresivitate, respingere
sau izolare;
 comportamentală, transformând, pentru mulți copii, comportamentul violent în cea mai
intens utilizată strategie de rezolvare de probleme;
 cognitivă, reducând resursele copiilor pentru procesul de învățare.

A. Consecințe asupra victimei:

Cercetările au descoperit că adolescenții și copiii care au fost hărțuiți pot experimenta efecte
psihologice, fizice și academice negative. Când ești victimă te poți simți constant nesigur și în
gardă. Chiar dacă victima nu este supusă bullying-ului în mod continuu, aceasta ramane prinsă
într-o stare de tensiune deoarece știe că ar putea începe oricând. Are un mare impact mental și
emoțional - se simte inacceptată, izolată, furiosă și retrasă. Se întreabă mereu cum poate să se
descurce mai bine și cum poate scăpa de agresor. Din cauza constantei tensiuni victoma poate
renunța la anumite șanse care ar putea de fapt să îi ajute dezvoltarea.

Consecințele asupra sănătății fizice ale intimidării pot fi imediate, cum ar fi leziunile fizice
sau pot implica efecte pe termen lung, cum ar fi durerile de cap, tulburări de somn - dificultatea
de a adormi sau pot acuza dureri stomac, dureri de cap, palpitații cardiace, amețeli, dureri cronice
și somatizare (adică, un sindrom de simptome fizice deranjante, care nu pot fi explicate de o
cauză medicală).

6
 Cu toate acestea, consecințele fizice pe termen lung ale bullyingului pot fi dificil de
identificat și de conectat cu bullying-ul din trecut versus a fi rezultatul altor cauze, cum ar fi
anxietatea sau alte evenimente adverse din copilărie care pot avea efecte fizice și la vârsta adultă
(Hager și Leadbeater, 2016).

Efecte psihice ale bullying-ului includ depresia, anxietatea, stima de sine scăzută,
comportamentul autoagresiv (în special pentru fete), consumul de alcool, droguri și dependența,
agresiunea și implicarea în violență sau crimă (în special pentru băieți). În timp ce bullying-ul
poate duce la probleme de sănătate mintală pentru orice copil, cei care au deja dificultăți mintale
sunt chiar mai susceptibili de a fi victime și de a experimenta efectele negative ale fenomenului.

Bullying-ul este un factor de risc pentru depresie și ganduri de sinucidere. Victimele

bullying-ului sunt mai susceptibile să se gândească sau să încerce sinuciderea decât ceilalți.

Cercetările au arătat constant că bullying-ul poate avea un impact negativ asupra concentrării
copiilor și adolescențiilor în școală. Are un impact negativ atât asupra notelor, cât și a scorurilor
testelor standardizate începând de la grădiniță și continuând până la liceu.

B. Consecințe asupra agresorului și a martorilor:

Există dovezi care susțin constatarea că indivizii care îi agresează pe alții au atribute
contradictorii. Cercetările sugerează că sunt copii și adolescenți care îi agresează pe alții pentru
că au o forma de adaptare defectuoasă (Olweus, 1993a) sau sunt motivați prin stabilirea
statutului lor într-o rețea socială. S-au făcut foarte puține cercetări pentru a înțelege efectele
bullyingului asupra copiilor agresori și a celor care asistă la bullying. Este nevoie de mai multe
cercetări pentru a înțelege consecințele bullyingului asupra persoanelor care îi agresează pe alții,
în special pentru a înțelege diferențele dintre cei care sunt în general agresivi și cei care îi
agresează pe alții ocazional.

Studiile asupra copiilor care asistă la bullying se concentrează, de obicei, pe rolul lor în
situația de violență (de exemplu, dacă au susținut agresorul sau a apărat victima) și de ce au
intervenit sau nu au intervenit. În timp ce studiile evaluează rar efectele expunerii la violență
asupra martorului, unele cercetări au descoperit că martorii prezintă anxietate și insecuritate
bazate pe propriile temeri de represalii.

7
 Copiii și adolescenții care îi agresează pe alții și care sunt, de asemenea, hărțuiți sunt cu cel
mai mare risc pentru consecințe negative asupra sănătății mintale și fizice, comparativ cu ceilalți.
Acești copii și adolescenți pot experimenta o combinație de probleme psihologice, o percepție
negativă asupra lor și a altora, abilități sociale slabe, probleme de conduită și respingere din
partea grupului lor de egali.

În comparație cu colegii neimplicați, s-a constatat că cei care au agresat pe alții și au fost și ei
agresați, au un risc crescut de boli mintale grave, au un risc ridicat pentru gândirea și încercarea
de sinucidere și demonstrează agresivitate crescută.

În urma cercetărilor efectuate de Comitetul de Cercetare Biologică și Psihosocială întocmit

pentru realizarea studiului de Prevenire a bullying-ului Prevenirea bullyingului prin știință,
politică și practică pentru Academia Națională de Științe, Inginerie, Medicină și Centrele pentru
Controlul Bolilor din Statele Unite ale Americii privind consecintele pe termen lung ale
bullying-ului sunt:

 Persoanele care sunt atât victimă cât și agresor, experimentează o varietate mai mare
de, simptome, atât externe cât și interne decât cei care fie sunt victime fie agresori.
 Persoanele care îi agresează pe alții sunt susceptibili să experimenteze rezultate
negative asupra sănătății emoționale, comportamentale și mentale, deși majoritatea
cercetărilor nu a distins diferența față de cei care săvârșesc acte de agresiune asupra
altei persoane de acelasi nivel cu agresorul (când acțiunea nu mai este privită ca
bullying).
 Un număr mare de cercetări indică că persoanele care au fost supuse bullying-ului au
un risc crescut de apariție a problemelor mentale, emoționale ulterioare, și probleme
de comportament, în special probleme de internalizare.
 Studiile asupra comportamentului de tip „stand” în cadrul intimidării au examinat rar
impactul emoțional și psihologic al martorului la fenomenul de bullying.
 Copiii și tinerii care sunt victime suferă ulterior o serie de tulburări somatice.
 Factorii social-cognitivi (de exemplu, autovinovăția) și insuccesul reglării emoționale
mediază relațiile între bullying și alte rezultate adverse.
 Există dovezi că evenimentele stresante, care ar putea să apară odată cu bullying-ul,
alterează circuitele emoționale ale creierului. Acest rezultat are nevoie critică de
investigații suplimentare.

8
  Genetica influențează modul în care experiențele bullying-ului contribuie la
bunăstarea mentală și la bunăstarea fizică, deși natura acestei relații este complexe și
neînțelese complet.
 Dovezile emergente sugerează că expunerea repetată la bullying poate produce o
semnătură neuronală care ar putea sta la baza unora dintre aceste rezultate
comportamentale asociate cu fenomenul de bullying.
 Există date limitate despre consecința sănătății fizice pentru persoanele care sunt
implicate în bullying ca ținte, făptuitori, în calitate de țintă și făptași, și în calitate de
martori.
 Poly-victime (persoane care sunt ținte ale mai multor persoanetipuri de agresiune)
sunt mai susceptibile de a experimenta emoțional negativ, rezultate comportamentale
și de sănătate mintală decât indivizii vizați de o singură formă de agresiune.
 Consecințele pe termen lung ale agresiunii se extind la vârsta adultă și efectele pot fi
mai severe decât alte forme de a fi maltratat în copilărie.
 Persoanele care sunt implicate în bullying (ca agresori, victimă, sau ambele), în orice
calitate, sunt semnificativ mai susceptibile de a se gândi sau de a încerca sinuciderea,
în comparație cu copiii care nu sunt implicați. Nu se cunoaște dacă riscul este același
și la cei care participă în calitate de martori.

VI. Concluzii:

În concluzie expunerea la fenomenul de bullying în orice mod - prin a fi victimă, agresor

sau martor - are efecte negative pe termen lung asupra indivizilor și produce suferință fizică,
psihică, socială și academică. Având în vedere prevalența tinerilor expuși la bullying în întreaga
țară, este important să înțelegem consecințele bullyingului asupra copiilor și adolescenților, cum
se raportează la alte comportamente violente și provocări ale sănătății mintale, pentru a le aborda
eficient.

9
Bibliografie:

1. Hager, A.D.,Leadbeater,B.J,(2016). Efectele longitudinale ale victimizării colegilor

asupra sănătății fizice de la adolescență până la vârsta adultă. Journal of Adolescent
Health, 58(3), 330-336.
2. Academia Națională de Științe, Inginerie și Medicină din Statele Unite ale Americii,
(2016). Prevenirea bullyingului prin știință, politică și practică. Washington, DC: The
National Academies Press
3. Olweus, D. (1993). Bullying la școală. Ce știm și ce putem face. Oxford, UK: Blackwell.
4. Site: https://www.salvaticopiii.ro/sci-ro/files/60/60cd7c6d-e210-4049-8e57-dd6da31b0f8e.pdf
accesat în data de: 12.01.2020 ora 17:32
5. Site: http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/219895 accesat în data de: 12.01.2020
ora 14:11

10