Ghid al dezvoltării copiilor

din ciclul primar și

preșcolar și efectele
mediului online asupra lor
Timpul petrecut în faţa ecranului reprezintă o activitate sedentară care implică folosirea
unui dispozitiv electronic, cum ar fi televizorul, jocurile video, folosirea unui telefon mobil
sau utilizarea unui computer. În multe cazuri, utilizarea acestora începe încă din copilăria
timpurie, perioada în care se dezvoltă şi aspecte cheie precum autoreglarea (emoțională si
comportamentală) şi atenţia.

EAT NUTRIENT- REST AND

RICH FOOD REFRESH

A healthy diet not only Getting enough sleep

helps you manage and rechargnig your
your weight, but also mind is also a good
builds and strengthens way to stay healthy.
your body. Focus on Meditation, breathing
adding fruits, techniques, and a
vegetables, whole soothing sleep
grains, and lean environment can add
proteins. balance to your mental
well-being and restore
your body for
another day.

Ce veți găsi în acest document?

1. Aspecte referitoare la dezvoltarea copiilor din punct de vedere cognitiv și
socio-emoțional
2. Nevoile pe care copiii le au, ținând seama de etapa lor de dezvoltare
3. Efectele pe termen mediu și lung asupra expunerii la ecrane
4. Efectele pe termen mediu și lung ale învățării online
5. Recomandări adresate părinților
Despre dezvoltarea copiilor
Într-o lume în care schimbările sunt accelerate, iar copiii le
trăiesc uneori concomitent cu adulţii, adulţii nu sunt
pregătiţi cu răspunsuri potrivite la problemele cu care se
confruntă copiii. Aceștia au acces nelimitat la informaţie de
toate tipurile, de la vârste fragede, fiind puşi în faţa faptului
de a alege, de a se responsabiliza şi de cunoaşte lucruri
destinate până nu demult adulţilor.
Identificarea nevoilor emergente ale copiilor este un proces
ce presupune sensibilitatea şi obiectivitatea adultului la
evoluţiile, modificările ce se întâmplă la nivelul întregii
societăţi, precum şi capacitatea de a anticipa o serie de
tendinţe ce pot deveni curente specifice generaţiilor actuale
de copii.
Procesul de identificare corectă a acestor nevoi, împreună
cu conștientizarea stadiului de dezvoltare a copilului sunt
cruciale în vederea proiectării celor mai bune alternative de
învățare pentru ei.
 Repere în dezvoltarea
cognitivă
Dezvoltarea cerebrală a școlarului mic presupune,
printre alte modificări pe care urmează să le detaliem
mai jos creşterea volumului în unele regiuni ale
creierului (formare de sinapse şi mielinizare) și o mai
bună comunicare între diferitele regiuni cerebrale din
creier. Toate aceste schimbări la nivel cerebral îi ajută
pe copiii să poată răspunde mai eficient şi mai rapid
cerinţelor externe din ce în ce mai complicate. Astfel,
în această perioadă au loc cele mai mari creşteri în
ceea ce priveşte viteza cu care se realizează operaţiile
mentale. Acest lucru se datorează şi faptului că
anumite structuri se specializează pentru rezolvarea
anumitor tipuri de probleme, iar pe măsură ce copiii
se confruntă de mai multe ori cu un tip de sarcini
ajung să le rezolve mai rapid şi mai uşor (se
automatizează).

Așadar, în planul funcționării cognitive a preșcolarului

și a școlarului mic toate aceste modificări se pot observa
printr-o creștere a capacității memoriei de lucru, ceea
ce le permite copiilor să ţină mai multe informaţii în
minte în acelaşi timp (de exemplu: mai multe strategii
pentru rezolvarea unor probleme sau menţinerea unui
plan de rezolvare a problemei prin luarea în vedere a
scopurilor). Tot în această perioadă se dezvoltă și
strategii mai eficiente de memorare precum: repetarea
informaţiilor de mai multe ori, organizarea
informaţiilor (informaţiile sunt grupate în funcţie de
similaritate), elaborarea (formarea unei imagini
mentale despre o idee, crearea unei poveşti pentru a
ajuta reamintirea informaţiei).

Aceasta este perioada optimă în copiii devin tot

mai eficienţi în utilizarea acestor strategii pe
măsură ce se dezvoltă metamemoria
(cunoştinţele despre modul în care
funcţionează memoria şi cum poate fi ea
îmbunătăţită). Cu cât baza de cunoştinţe
creşte, se crează mai multe asocieri între idei şi
se îmbunătăţeşte organizarea cunoştinţelor.
Acestea îi ajută pe copii să îşi amintească mai
bine noile informaţii.
 Care sunt nevoile mele
ținând cont de dezvoltarea
mea?
În ceea ce privește progresul
academic, este necesar să îi
implicăm activ pe copii, în tot
ceea ce se petrece la școală.
Motivația, atenția și participarea
activă sunt asociate pozitiv cu
performanța școlară (K. L.
Alexander, Entwisle, & Dauber,
1993).

Este extrem de important de menționat

că toate aceste abilități pot deveni
performanțe doar în contextul în care
prin modelare din partea unui adult
(părinte/profesor), copilul ajunge să
devină autonom în folosirea acestora.

Într-un studiu longitudinal, elevi de clasa I,

cu risc crescut pentru eșec școlar au
progresat la fel de mult precum colegii lor cu
un risc mai scăzut atunci când profesorul a
oferit suport instrucțional și emoțional
puternic. Acest suport a venit pe calea
feedback-ului evaluativ din partea
profesorului, a angajării active a elevului în
procesul de învățare și a fost mediat de
răspunsul profesorului la nevoile emoționale
ale elevilor, a dezvoltării sentimentului de
responsabilitate, toate acestea petrecându-
se într-o atmosferă pozitivă creată în sala de
clasă (Hamre & Pianta, 2005).
 Repere în dezvoltarea socio-
emoțională
Cu privire la dezvoltarea lor emoțională, în această
perioadă asistăm la modificări în înțelegerea și
exprimarea emoțiilor. Emoțiile sunt o parte
importantă a vieții. Adesea le surprindem prezența
prin reacțiile fiziologice, modificările la nivelul
gândirii și comportamentului, prin trăirea care ne
face să spunem „sunt trist(ă)”. Felul în care trăim,
exprimăm și reglăm emoțiile la vârsta adultă e
influențat de parcursul emoțional de până atunci.
Iar parcursul emoțional al fiecăruia începe de
foarte timpuriu, chiar de la naștere. Primii ani, în
care suntem foarte fragili în privința tuturor ariilor
de dezvoltare, sunt deosebit de importanți și
pentru viața emoțională.

Dezvoltarea emoțională presupune

achiziționarea competenței emoționale, în
anumite momente ale dezvoltării. Aceasta se
referă la abilitatea de exprimare, recunoaștere,
autoreglare a emoțiilor și de manifestare a
empatiei. Dezvoltarea emoțională are un rol
critic pentru succesul copilului la școală și
dezvoltarea armonioasă în celelalte domenii
ale vieții, atât în anii copilăriei, cât și mai
târziu, în viața adultă.

Deoarece copiii încearcă în mod constant să

înțeleagă comportamentele proprii și
comportamentele celor din jurul lor, emoțiile sunt
deosebit de importante, întrucât oferă informații
care le ghidează interacțiunea cu ceilalți. Acest
lucru e și mai evident atunci când privim la
grupurile de copii, în care calitatea relațiilor
depinde foarte multe de abilitatea copilului de a
gestiona propriile emoții și de a le înțelege pe ale
celorlalți.
 Care sunt nevoile mele
ținând cont de dezvoltarea
mea?
Procesul de învățare implică
întotdeauna relaționarea cu ceilalți –
colegi, cadre didactice sau părinți, iar
relațiile sociale sunt impregnate
emoțional. Dezvoltarea emoțională a
preșcolarilor și a școlarilor mici e
considerată un predictor major al
abilității de a face față mediului social și
academic. Dificultatea de a interpreta
emoțiile proprii și pe ale celor din jur
poate transforma mediile de învățare
(ex: grădinița și școala) în medii
copleșitoare și pline de confuzie, lucru
ce poate conduce către o suită de emoții
negative.

S-a arătat că inteligenţa emoţională a școlarilor mici

este relaţionată cu menţinerea relaţiilor de prietenie,
cu evitarea comportamentelor de risc în adolescenţă
şi cu succesul în carieră. Conceptul de inteligență
emoțională cuprinde un spectru mai larg de abilități,
printre care: perceperea corectă a emoțiilor proprii și
ale celorlalți, folosirea emoțiilor într-o manieră
constructivă, înțelegerea cauzelor și a consecințelor
emoțiilor Deşi unii copii au mai puţin dezvoltate
aceste abilităţi sociale, trebuie avut în vedere faptul
că acestea se pot dezvolta şi copiii pot deveni mai
competenți emoţional dacă li se oferă sprijin adecvat.
Așadar, deşi familia rămâne elementul de bază,
interacţiunea cu copiii de aceeaşi vârstă ajută la
dezvoltarea abilităţilor sociale ca: negocierea,
cooperarea, rezolvarea conflictelor, altruismul,
oferirea suportului emoţional.
Celebra teorie asupra modelului de învățare a copiilor, propusă de
cercetătorul în domeniul psihologiei dezvoltării copilului, Lev
Vîgotsky, relevă faptul că dobândirea abilităților cognitive care
susțin învățarea eficientă se învață doar prin intermediul
interacțiunilor sociale. Copiii achiziționează abilități și competențe
ca parte integrantă a vieții lor sociale. Activitățile educaționale
realizate împreună, gândurile și emoțiile împărtășite cu ceilalți îi
ajută pe copii să-și interiorizeze modurile de gândire și de
comportament ale societății și fac ca aceste moduri ale celorlalți să
devină proprii. Participarea ghidată se referă la interacțiunile
reciproce între adult (profesor) și elevi, care-i ajută pe aceștia din
urmă să-și structureze activitățile și să creeze un punct de legătură
între perspectiva elevului și cea a profesorului. Această modalitate
de învățare reprezintă un proces colaborativ. Participarea ghidată
apare extrem de frecvent în jocurile și activitățile de grup, dar și în
activitățile de zi cu zi prin intermediul cărora copiii învață abilități,
dobândesc cunoștințe și valori importante pentru cultura lor.
Efectele învățării online asupra
dezvoltării cognitive a copiilor
Copilăria timpurie este o perioadă de dezvoltare cognitivă și fizică rapidă, dar și o
perioadă pe parcursul căreia sunt formate rutinele copilului, stilul de viață al
familiei fiind predispus schimbărilor și adaptării.
În timp ce tehnologia poate avea efecte educaţionale benefice -accesul la
informații utile în procesul de învățare-, studiile de specialitate ne avertizează în
mod constant că utilizarea prelungită a tehnologiei are un impact negativ asupra
tiparelor de somn (Hale & Guan, 2015), poate afecta pe termen lung vederea
copilului, postura acestuia şi sănătatea lui fizică, dar și psihologică.
Mai mult decât atât, studiile recente ne spun că expunerea prelungită la ecrane
are efecte asupra creierului şi dezvoltării cognitive și emoționale (Horowitz‐
Kraus & Hutton, 2018).
Părinţii sau alte persoane responsabile de îngrijirea copiilor ar trebui să
gestioneze timpul petrecut în fața mijloacelor media în conformitate cu
recomandările stabilite de către experți. Tehnologia este importantă pentru
dezvoltarea copilului, dar utilizarea îndelungată a acesteia poate fi dăunătoare.
Folosirea tehnologiei digitale, accesul la internet și la rețelele de socializare a dus
la creșterea multitaskingului. Contraintuitiv, atunci când atenția este solicitată în
mai multe direcții, capacitatea de concentrare scade, la fel și performanța în
sarcini (finalizarea cu succes a unei activități). Așadar, raportându-ne la
învățarea online, când copiilor li se cere să fie atenți nu doar la conținutul
materialelor predate, ci și la aspectele tehnice (de exemplu funcționarea audio-
video), fluxul concentrării este afectat.
Multitaskingul și trecerea constantă de la o sarcină la alta fac ca elevilor să le fie
mai greu să se concentreze asupra unui singur lucru un timp mai îndelungat (de
exemplu citirea unui text mai lung) (Coleman, 2016).
În timp ce copiii trebuie să participe la procesul educațional exclusiv on-line,
aceștia pot experenția diverse dificultăți în domeniul:

Funcțiilor executive și a atenției:

Prezintă distractibilitate mai mare: este

mai probabil să răspundă stimulilor
externi atunci cand sunt în mediul online
(exemple: să utilizeze telefonul sau alte
dispozitive pentru a comunica cu alte
persoane sau a accesa jocuri video)
Au dificultăți în prioritizarea sarcinilor,
în structurarea lor, în planificare
(exemplu: pregătirea materialelor pentru
Memoriei:
ore)
Au nevoie de mai mult timp pentru a-și
Au dificultăți în analiza în profunzime a
menține atenția sau pentru a se
materialelor și sarcinilor de lucru
concentra pe o sarcină specifică
(exemplu: studiile (Miller, 2011) arată că
textele sunt citite superficial, în
diagonală, acest lucru afectând memoria
de lungă durată: elevii rețin mai puține
informații în mediul on-line sau când
acestea sunt prezentate pe un ecran). În
Limbajului:
mediul online, elevii mai degrabă
”scanează” textele, nu le citesc în
Dezvoltarea limbajului și a gândirii
profunzime și cu atenție.
preșcolarilor și școlarilor mici este
întârziată și periclitată de timpul
petrecut în fața ecranului (Kiefer, 2015):
în mediul online crește probabilitatea ca
elevii să folosească limbajul de tip
telegrafic (exemplu: elevii utilizează
frecvent răspunsurile simple, telegrafice,
în detrimentul celor elaborate). De
asemenea, dezvoltarea limbajului se află
în strânsă legătură cu memoria de lungă
durată, iar atunci când aceasta este
afectată, și limbajul are de suferit:
vocabularul este mai restrâns, sunt
utilizate frecvent aceleași cuvinte.
Aflați în mediul digital, copiii sunt atrași de o cantitate foarte mare
de stimuli vizuali și auditivi, de informații foarte diverse.
Mecanismele lor atenționale aflate încă în dezvoltare (și prin
urmare imature) nu sunt pregătite pentru gestionarea unor astfel
de cantități. Încărcarea excesivă cauzează probleme de
concentrare, de memorie, de regăsire a informației. Sistemele
atenționale nu se pot dezvolta corespunzător în timp ce se
confruntă cu o varietate foarte mare de stimuli.Studiile arată că
elevii au nevoie de momente de pauză, lipsite de stimulare, în care
să integreze informațiile recepționate. Ori, acest lucru este cu mult
redus atunci când copiii petrec multe ore în fața calculatorului.
Expunerea constantă și îndelungată la mediul on-line scade
capacitatea de a asimila noi informații. (Neufeld, 2016).
 Recomandări adresate
părinților
Părinţii sau alte persoane responsabile de îngrijirea copiilor ar trebui să gestioneze timpul petrecut în fața
mijloacelor media în conformitate cu recomandările stabilite de către experți. Tehnologia este importantă
pentru dezvoltarea copilului, dar utilizarea îndelungată a acesteia poate fi dăunătoare.
Recomandări generale pentru părinți în ceea ce privește gestionarea timpului petrecut de copii în fața
ecranelor, în timpul pandemiei de COVID-19:

Pentru copiii mai mici de 18 luni – evitați utilizarea ecranelor şi mijloacelor media.

Părinții copiilor cu vârsta cuprinsă între 18 și 24 de luni care doresc să introducă mijloace media
digitale ar trebui să aleagă programe de înaltă calitate, potrivite etapei lor de dezvoltare, și să le
urmărească împreună cu copiii, pentru a-i ajuta să înțeleagă ce văd.

Pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 2 și 5 ani – limitați utilizarea ecranului la o oră pe zi a
programelor de înaltă calitate, corespunzătoare vârstei lor.

Părinții ar trebui să vizioneze programele împreuna cu copiii pentru a-i ajuta să înțeleagă ceea ce
văd și să aplice informaţia în viața lor de zi cu zi.

Pentru copiii în vârstă de 6 ani și peste, plasaţi limite și reguli consecvente în ceea ce privește
timpul petrecut folosind mijloace media și asigurați-vă că astfel de activități nu înlocuiesc un
somn adecvat, activități fizice și alte comportamente esențiale pentru sănătate. Experţii
recomanda limitarea utilizării tehnologiei la maxim 2 ore pe zi

Desemnați timp „nondigital” cum ar fi cina în familie, precum și locații fără mijloace digitale
(ieșirile în natură).

Beneficiile unui comportament sedentar redus, petrecut în fața ecranelor (vizionarea TV, vizionarea de
videoclipuri, jocurile pe computer) includ adipozitate redusă, dezvoltare motorie și cognitivă
îmbunătățită și sănătate psihosocială.
Printre avantajele unui timp mai redus al copiilor petrecut în scaune auto, cărucioare, mergătoare, scaune
înalte sau legați pe spatele unui îngrijitor, se numără adipozitatea redusă și dezvoltare motorie
îmbunătățită. În ceea ce privește beneficiul unui timp mai îndelungat petrecut cu un adult de referință
citind sau povestind, se numără o îmbunătățire semnificativă a dezvoltării cognitive.
 Efectele învățării online asupra
dezvoltării socio-emoționale a
copilului
Rutinele școlare sunt cruciale pentru dezvoltarea
socio-emoțională și cognitivă armonioasă a
copiilor. Acestea le structurează
comportamentul, le oferă modalități optime de
coping, precum și un context de exersare și
învățare de abilități sociale, de negociere a
conflictelor și de comunicare (Singh et al., 2020;
Fegert et al., 2020).
Afectarea copiilor se produce la mai multe nivele
- comunitar, familial și individual. Copiii și
adolescenții cu tulburări emoționale anterioare,
cei care provin din familii cu statut
socioeconomic redus, cei cu nevoi speciale sau
dizabilități și cei cu experiențe traumatice
anterioare – sunt mult mai vulnerabili în această
perioadă.
Absența pe termen lung a mediului structurat oferit de
școală rezultă în întreruperea rutinelor, plictiseală și
lipsa de idei inovative legate de implicarea în activități
extracurriculare (Lee, 2020 Liu et al., 2020; Zhai & Du,
2020).
Preocupările majore care apar în acest context sunt
anxietatea și incertitudinea atribuită întreruperii
educației față în față, a activităților fizice și a
oportunităților de socializare (Jiao et al., 2020), lipsa
contactului social cu grupul de covârstnici și
oportunități reduse de reglare a stresului.
În plus, din cauza timpului îndelungat petrecut acasă,
copiii pot petrece mult mai mult timp pe internet sau
device-uri electronice, predispunându-i spre un
consum compulsiv, accesarea unor conținuturi
obscene și de asemenea, crește vulnerabilitatea lor la
abuz sau umilire (Cooper, 2020; UNICEF, 2020b).
 Un grup de cercetători din China a descoperit că cele mai comune efecte
psihologice ale învățării online în rândul copiilor sunt dificultăți de atenție,
comportamente de ”agățare” față de aparținători, anxietate de separare,
amplificarea comportamentelor de dependență, iritabilitate, simptome
anxioase și depresive.
De asemenea, se anticipează că elevii pot întâmpina dificultăți de adaptare
și relaționare cu profesorii, după redeschiderea școlilor, dacă perioada de
educație online este una prelungită.
În plus, constrângerile de mișcare impuse pot avea efecte negative pe
termen lung pentru sănătatea lor emoțională generală (Lee, 2020). Copiii cu
vârsta cuprinsă între 1 și 4 ani nu trebuie reținuți mai mult de 1 oră (de
exemplu, în cărucioare/mergătoare, scaune înalte sau legați pe spatele unui
adult) sau să stea în pat pe perioade lungi de timp.
S-a mai descoperit că divertismentul oferit de media a fost folosit cu succes
de către părinți pentru a ameliora stresul emoțional al copiilor.
 Recomandări adresate
părinților
Îmbunătățirea comunicării cu copiii
Comunicarea deschisă și onestă cu ei este esențială
în identificarea problemelor de ordin fizic sau
psihologic și în consolarea copiilor aflați acasă.
Copiii sunt expuși constant la știri legate de
epidemie, astfel că discuțiile directe cu ei pe această
temă, fără amplificarea dramatică a pericolului, îi
pot sprijini pe copii în ameliorarea anxietății. În
acest caz, discuțiile se pot concentra pe aspectele
practice ale virusului și bolii. Adulții trebuie să fie
autentici cu privire la caracterul incert și provocările
psihologice ale pandemiei, fără a-i copleși însă pe
copii cu propriile frici. Această onestitate în
comunicare nu numai că le oferă copiilor o explicație
coerentă pentru ceea ce observă în jur, dar le oferă și
permisiunea de a vorbi în siguranță despre emoțiile
lor. Normalizarea reacțiilor lor emoționale și
reasigurarea lor în privința felului în care familia se
asigură că membrii ei sunt sănătoși ajută la
diminuarea anxietății.
Monitorizarea dificultăților de somn (insomnii,
somn prelungit, dificultăți în menținerea somnului)
și a coșmarurilor la copii
Grija față de propria stare de bine. Studiile de
cercetare arată în repetate rânduri că problemele
mentale ale părinților (precum anxietatea, depresia)
afectează starea de bine a copiilor și practicile
parentale pozitive. Astfel, propriul mod în care
părinții își reglează emoțiile, aleg să se liniștească și
să se adapteze situației pandemice îi poate influența
pozitiv sau negativ pe copii. În plus, stresul perceput
este influențat de modul în care privim și
interpretăm un eveniment negativ, motiv pentru
care este esențial să acordăm atenție gândurilor
noastre și să alegem interpretările echilibrate, non-
catastrofale față de un eveniment (Brown et al.,
2020).
Pe lângă monitorizarea comportamentelor și
performanței copiilor, părinții trebuie să respecte
identitatea și nevoile copiilor lor, precum și să-i
sprijine în dezvoltarea unor abilități de
autodisciplină, având în vedere mediul mult mai
puțin structurat de acasă. Educația online poate fi
folosită drept o oportunitate de a îmbunătăți
interacțiunile părinte-copil, de a-i implica pe copii
în activitățile familiale și de a-și dezvolta
autonomia, capacitatea de a realiza anumite sarcini
singuri, în congruență cu nivelul lor de dezvoltare,
precum realizarea de jocuri colaborative, în echipă
sau încurajarea activității fizice
Conectarea cu ceilalți – interacțiunile sociale
pozitive reprezintă factori de protecție împotriva
stărilor emoționale negative asociate cu pandemia,
acest aspect fiind valabil atât pentru copii, cât și
pentru adulți. Deși contactul față în față, fizic, cu
ceilalți poate fi limitat, distanțarea socială nu ar
trebui să se transforme în izolare socială, care
reprezintă un factor de risc pentru abuzul și
neglijarea copiilor, violență domestică sau
comportamente de risc ale adulților (consum de
alcool, tutun și alte droguri).
 Monitorizarea siguranței copiilor este un aspect deosebit de important
în perioada pandemiei. Prin urmare, ce pot face adulții?

1. Să petreacă timp virtual regulat cu membri familiei extinse și cu prieteni (online sau
prin e-mail, depinde de resursele de care dispune fiecare familie)

2. Încurajarea copiilor să ”se întâlnească” regulat, prin mijloace electronice cu cu prietenii lor.

3. Atunci când timpul este limitat, alocați o mai mare atenție la reconectarea cu familia,
cu apropiații și cu persoanele care vă oferă cele mai utile mijloace de suport.

4. Luați legătura cu alte persoane, cunoscuți, vecini prin intermediul hobby-urilor

împărtășite în comun, a căror realizare poate fi plină de satisfacții (donarea de alimente,
implicarea în acțiuni de caritate, redactarea unor scrisori pentru persoane în vârstă)

Suport emoțional pentru copii

Schimbări în starea emoțională și comportamentală

a copiilor sunt de așteptat în perioada pandemiei,
pe măsură ce fiecare dintre noi se adaptează noilor
schimbări care apar în rutina zilnică. Cu sprijin
emoțional puternic din partea adulților și din
partea comunității, majoritatea copiilor își vor
relua funcționarea tipică dinainte de pandemie. Ce
pot face adulții în acest sens?
Să folosească cei 3 R (reasigurare, rutină, reglare).
Reasigurarea copiilor cu privire la siguranța lor și a
celor dragi, menținea unor rutine predictibile (orele
de servire a mesei, orele alocate învățării, orele
destinate somnului, orele alocate jocurilor), dar și
sprijinirea abilităților de reglare emoțională ale
copiilor (disponibilitatea de a-i lăsa pe copii să pună Este în regulă să-l las pe copilul meu să
întrebări, conversații despre emoțiile pe care
aceștia le simt). În cazul unor emoții mai intense
petreacă timp jucându-se jocuri în rețea?
adulții îi pot învăța pe copii cum să respire, să ia o
pauză în care să fie liniștiți sau să facă mișcare. Timpul petrecut pe jocurile în rețea este o formă de
socializare de care copilul are nevoie, mai ales când
modalitățile de reconectare cu ceilalți sunt limitate.
Totuși, în această situație este necesar să fim
precauți. O soluție de compromis ar putea-o
reprezenta durata de joc. Cu alte cuvinte, perioada
de timp pe care copilul o petrece acolo să fie
semnificativ mai redusă decât perioada pe care o
petrecea pe joc înainte de pandemie, la care să se
adauge activități mai frecvente cu familia sau alte
activități nondigitale.