Jocuri şi jucării pentru părinţi şi copii Ce poate fi mai natural şi minunat decât un copil jucându-se?
Capacităţile celor mici şi foarte mici (copiii cu vârste de
Ce roluri joacă jocul în viaţa copiilor noştri?
Cum alegem jucăriile copiilor pentru a facilita dezvoltarea
armonioasă a acestora ?
Ce activităţi ludice (de joc) trebuie încurajate pentru a avea
copii sociabili, cu un sentiment al valorii de sine adecvat, gata
să facă faţă provocărilor pe care le întâlnesc zi de zi la
grădinţă, la despăriţile de persoanele dragi, pe ternul de joacă
etc.?
Care este rolul meu, de părinte, în jocul copilului?
Care sunt jucăriile adecvate pentru fiecare vârstă?
Câte jucării sunt prea multe?..... şi lista întrebărilor despre
jocuri şi jucării ar putea continua încă multe rânduri, însă în
această broşură ne-am propus să răspundem doar la acestea,
ştiut fiind faptul că părinţii au resursele imaginative necesare
pentru a găsi soluţii la problemele care se ivesc pe parcurs.
la 0 la 6 ani) au atras atenţia cercetătorilor şi i-au
surprins pe cei care au studiat rezultatele lor. Astfel,
aceştia au ajuns la concluzia că bebeluşii şi copii noştri
sunt cu mult mai capabili, mai dotaţi, mai precoce şi mai
interesaţi de viaţă decât se credea până acum. Pe lângă
dotarea nativă (din naştere), copilul este şi foarte
interesat de orice joc care i-ar putea stimula capacităţile
şi care l-ar putea ajuta să dezvolte ceea ce a asimilat.
Aşadar, jocul are roluri fundamentale în dezvoltarea copilului:
 Este dovada bunei sale sănătăţi fizice, emoţionale, sociale şi intelectuale;
 Permite crearea unor conexiuni importante pentru adaptarea copilului la mediu;
 Este cel mai bun mijloc de învăţare, căci prin joc copilul învaţă uşor, fără să îşi dea
seama;
 Pe lângă plăcere, jocul produce stimularea organelor de simţ şi-i oferă copilului
posibilitatea să parcurgă un mare număr de informaţii, care vor face parte din experienţa
copilului;
 Facilitează concentrarea atenţiei;
 Permite crearea de legături sociale;
 Structurează şi dezvoltă potenţialul imaginativ şi creativ al copilului
Date fiind calităţile incontestabile ale jocurilor pentru dezvoltarea timpurie
a copiilor, este bine să ştim trei principii simple care să ne ajute în
alegerea celor mai potrivite activităţi şi jucării, din multitudinea de oferte
care ne stă la dispoziţie. Cu alte cuvinte , ce calităţi trebuie să aibă o
jucărie pentru ca ea să fie cu adevărat utilă copilului?
Să ofere copilului posibilitatea de a-şi exersa capacităţile potenţiale
care permit trecerea de la o etapă a dezvoltării la alta. Pentru a ilustra
acest principiu oferim următorul exemplu: în jurul vârstei de patru luni
bebeluşul este capabil să fie preocupat de explorarea propriului corp, să
fie interesat de urmărirea de obiecte noi şi colorate câteva minute, să
întoarcă capul la auzul unor sunete, în diercţia din
care provin acestea.
 Toate aceste acţiuni disparate se vor organiza în
lunile următoare în scheme complexe de acţiune ,
formate din 2 sau 3 acţiuni înlănţuite pentru
obţinerea unui scop (întinderea mâinii pentru a
obţine o jucărie, apăsarea unui buton pentru a aprinde o luminiţă sau a
pune în mişcare o jucărie). Aşadar, pentru a permite dezvoltarea copilului,
jucăriile potrivite acestei vârste trebuie să: fie atrăgătoare din punct de
vedere vizual (culoare, formă, mărime), să fie sigure de manipulat
(materiale moi, piese mari), să permită stimularea senzorială complexă
( tipuri de suprafeţe diferite la pipăit, lumini moderate ca intensitate,
sunete de fecvenţă medie şi caracteristice limbii materne a copilului), iar
pe lângă toate aceste calităţi de suprafaţă, jucăria trebuie să ofere
conexiuni între anumite acţiuni ale copilului (apăsarea unui buton,
deschiderea unui capac, tragerea unei sfori) şi schimbarea unei configuraţii
a jucăriei (apariţia unei lumini, a unor sunete, schimbarea culorii), astfel
încât să încurajeze formarea unor scheme mai complexe de acţine, şi deci
trecerea într-o etapă ulterioară a dezvoltării.
Să ofere contexte similare realităţii, în care
copilul să poată să exerseze capacităţile de
rezolvare a problemelor din viaţa reală. Pentru a
ilustra acest principiu oferim următorul exemplu:
în jurul vârstei de 5 – 6 ani jocurile cu
personaje imaginare, figurine, obiecte care
substituie sau miniaturizează viaţa reală
(maşinile, vasele de gătit, trusele medicale,
costumaţiile de balerină/ poliţist), poveştile sau după caz desenele
animate, benzile desenate şi nelipsitele jocuri pe calculator - cu alte
cuvinte jocurile simbolice - au o mare pondere în activităţile zilnice ale
copiilor nostri. Practic, realitatea copilului este structurată de aceste jocuri,
iar întrebarea pe care este bine să ne-o punem este cum anume,
utilizând anumite jucării, să formăm la copil anumite deprinderi
utile şi în viaţa reală. Pentru că pe bicicletă nu scrie mare ”stil de viaţă
sănătos” şi nu este dotată şi cu avertizoare de prudenţă sau perseverenţă
iar jocurile nu se instalează singure pe calculator, felul în care introducem
aceste jucării în viaţa copiilor (bicicleta însoţită de cască şi alte
echipamente de protecţie necesară,
expediţii în natură în familie, pe biciclete) sau modul cum participăm noi
înşine, fie ca simplii spectatori entuziaşti, fie ca actori sau chiar regizori
secunzi ai jocuilor imaginare, determină la copil o anumită semnificaţie
suplimentară ataşată jocului respectiv. Astfel să ne gândim ce ar putea
înţelege un copil de 6 ani care primeşte un joc pe calculator pentru că
toată lumea îl joacă, este cel mai scump şi are o grămadă de monştrii pe
care trebuie să-i ucidă cu diferite arme, iar acest joc este obţinut cu
uşurinţă de la părinţii săi pentru care contează doar dorinţa stringentă a
fiului. Dacă vom continua exerciţiul de imaginaţie, putem să-l vedem pe
acelaşi copil neprimind jocul respectiv motivându-se inadecvanţa pentru
vârsta sa, dar primind în schimb un joc pe care trebuie să-l instaleze
împreună cu fratele mai mare, pentru care i se dă o limită de timp în care
va fi jucat, care poate fi jucat împreună cu familia şi care, având tot
personaje supranaturale, îl ajută pe copil să controleze anumite stări
emoţionale negative mai intense, cum ar fi furia.
Să încurajeze exprimarea emoţional-
creativă şi să consolideze sau să potenţeze
anumite talente native ale copiilor. Acestea sunt
activităţi de joc care presupun utilizarea de
instrumente muzicale (miniaturale sau cu
dimensiuni adecvate vârstei), instrumente de
desen, pictură, colaje, modelaje, costume de
dans popular/contemporan, aeromodele, diferite
truse de traforaj. Părinţii e bine să folosească
aceste „jucării” şi acasă. Ele nu trebuie
cumpărate doar cu titlul de obligativitate a listelor întocmite de doamna
educatoare pentru grădiniţă. O singură precizare este necesară şi foarte
importantă: copiii nu trebuie forţaţi să urmeze talentul părintelui, ci
trebuie încurajați să desopere din varietatea de activităţi, pe cele care-i
produc cea mai mare plăcere sau la care simt că se pricep cel mai bine. În
caz contrar, jocul devine o corvoadă și își pierde rolurile sale benefice
putând constiui chiar un factor care împiedică dezvoltarea armonioasă a
copilului.
Mai multe detalii despre ce jucării și activități ludice sunt adecvate Ce abilități şi comportamente specifice dezvoltă fiecare joc (sau de
cărei vârste, vă prezentăm în tabelul de mai jos: ce le utilizăm):
Vârsta Preșcolară Școlară mică Adolescența Adolescenț
(2 – 5 ani) (6 – 10 ani) timpurie a Poveștile
Jocuri și jucării (11 – 13 ani) (14 – 17
ani)  Dezvoltă înţelegerea evenimentelor şi a
Povești Cele mai Cele mai Potrivite Nepotrivite problemelor cu care se confruntă copilul
potrivite potrivite
 Îmbunătăţesc abilităţile de comunicare
Materiale de modelaj Potrivite Cele mai Potrrivite Nepotrivite  Ajută la dezvoltarea creativităţii, memorării şi
(plastelină, aluaturi , potrivite atenţiei
playdoh)
Cărți de colorat/desenele Potrivite Cele mai Potrivite Nepotrivite
după modele/povești potrivite

Pictura digitală (cu Cea mai Cea mai Potrivită Potrivită

degetele) potrivită potrivită
Materialele de modelaj (plastelină, aluaturi , playdoh, lutul)
Jocuri de perspicacitate/ Potrivite Cele mai Cele mai Potrivite
strategie în variantă potrivite potrivite
tradițională (incastre,  Îmbunătăţesc coordonarea manuală
puzzle – uri, labirinte, „Nu  Facilitează dezvoltarea simţurilor (tactil,
te supăra frate”, „X şi 0” )
sau pe calculator
vizual)
Jocurile „de- Cele mai Cele mai Potrivite Nepotrivite  Încurajează exprimarea emoţională şi
a” (magazinul, mama şi potrivite potrivite creativitatea
tata, doctorul)
 Dezvoltă perceprea spaţialităţii (a
Animale sau diverse Nepotrivit Cele mai Cele mai Potrivite
figurine miniaturale e potrivite potrivite tridimensionalităţii)

Pictura/colajul Potrivite Potrivite Cele mai Cele mai

potrivite potrivite

Marionete sau jucării moi Cele mai Cele mai Potrivite Nepotrivite
de pluş potrivite potrivite
Cărțile de colorat/desenele după modele/povești, pictura digitală (cu
Lut Nepotrivit Cel mai Cel mai Potrivit degetele), pictura, colajul, Graffity
potrivit potrivit

Călătoriile imaginare Nepotrivit Potrivite Cele mai Cele mai  Dezvoltă înţelegerea evenimentelor şi a
e potrivite potrivite problemelor cu care se confruntă copilul
 Încurajează exprimarea emoţională şi
Graffity sau desene Nepotrivit Potrivite Potrivite Cel mai
obişniute e potrivite creativitatea
 Îmbunătăţesc cunoaşterea de sine,
Figurine simbolice Potrivite Cele mai Cele mai Cele mai conştientizarea sinelui şi a stimei de sine
potrivite potrivite potrivite
 Dezvoltă coordonarea ochi-mână, capacităţile
Jocurile de construcţie Cele mai Cele mai Nepotrivite Nepotrivite atenţionale şi creativitatea
(cuburi, Lego, etc.) potrivite potrivite
Jocurile de perspicacitate/ strategie în variantă tradițională
(incastre, puzzle – uri, labirinte, „Nu te supăra frate”, „X şi
0”, Domino, Memory)
 Ajută la dezvoltarea abilităţilor sociale
 Dezvoltă capacităţile decizionale şi de rezolvare de
probleme
 Încurajează planificarea timpului şi a resurselor de
atenţie
 Favorizează utilizarea strategiilor logico-matematice
Cum ne jucăm, noi, părinţii?
Toţi copiii regăsesc o plăcere spontană în a se juca, însă le place
mai ales să fie cu sau ca adulţii. Ceea ce copiii îşi doresc cel mai mult este
ca adulţii să fie interesaţi de ei şi să le acorde timpul şi afecţiunea lor.
Aşadar, le veţi transmite afecţiunea ce le-o purtaţi doar dacă vă veţi juca
împerună cu copiii Dvs. Dar, a trecut multă vreme de când ne-am jucat
ultima oara şi poate e mai greu acum să ne reluăm acest bun obicei, de a
ne juca , măcar din când în când. Iată în continuare câteva mici trucuri
care să vă reîmprospăteze memoria când:

Jocurile „de-a” (magazinul, mama şi tata, doctorul), călătoriile imaginare ... citiţi sau inventaţi o poveste:

 Dezvoltă înţelegerea evenimentelor şi a  Introducerea în atmosferă sporeşte manifestările de afectivitate şi crează

problemelor cu care se confruntă copilul un moment magic de intimitate între părinţi şi copil/copii . Cum puteţi
 Îmbunătăţesc abilităţile de comunicare face acest lucru? Diminuaţi intensitatea luminii, puteţi folosi pălăria
 Ajută la dezvoltarea abilităţilor sociale magică pentru spus poveşti – o pălărie mai veche sau chiar confecţinată
 Îmbunătăţesc cunoaşterea de sine, de copil care indică timpul pentru spus poveşti, luaţi copilul în braţe sau
conştientizarea sinelui şi a stimei de sine aşezaţi-vă comod lângă el/ea în locul special destinat poveştilor – în pat
înainte de culcare, pe nişte perne comode /covor moale, puteţi construi
chiar şi un cort impovizat;
Animale sau diverse figurine miniaturale, figurine simbolice, marionete sau  Faceţi povestea să prindă viaţă prin : imitarea vocilor diferite ale
jucării moi de pluş personajelor (copii, bătrâni, femei, bărbaţi, animale), folosirea intonaţiei
pentru a reda sentimentele, trăirile personajelor, folosirea
 Dezvoltă capacităţile decizionale şi de onomatopeelor (sunete care imită zgomote din realitate, cum ar fi
rezolvare de probleme vântul, o căzătură, valurile etc.), folosiţi grimase (diferite expresii
 Dezvoltă abilităţile sociale şi de comunicare faciale) şi mişcări ale corpului pentru a sugera anumite acţiuni;
 Încurajează rezolvarea de probleme  Citiţi copilului aceeaşi poveste de câte ori v-o cere, chiar dacă vi se pare
 Încurajează recunoaşterea, exprimarea şi că deja o ştie pe de rost şi vă corectează când săriţi câteva paragrafe.
numirea propriilor emoţii sau pe cele ale Poveştile au semnificaţii pe care copii trebuie să le asimileze, iar acest
altora lucru nu se poate realiza dintr-o dată, ci treptat. Cu fiecare repovestire,
copilul va completa puzzle-ul de semnificaţii din mintea sa.
Jocurile de construcţie (cuburi, Lego, etc.)  Nu ezitaţi să inventaţi poveşti. Cum ? 1. Porniţi de la o situaţie anume
bazată pe o contradicţie – adică un personaj îşi doreşte ceva ce nu are în
 Exersează abilităţile manuale şi de momentul respectiv sau vrea să scape de ceva care îl/o deranjează
coordonare ochi-mână (temele generale apropiate de lumea copiilor sunt : cum să îţi faci
 Încurajează încrederea copilului în prieteni, familia, cum să faci faţă respingerii din partea celorlalţi ). 2.
capacităţile proprii Alegeţi personajele şi descrieţi-le cât mai detaliat. Acestea pot fi:
 Dezvoltă atenţia şi perseverarea într-o animale, monştrii, zâne, oameni, roboţi, locuitori ai altor planete, copaci
anumită sarcină sau plante.
3. O poveste trebuie să aibă un fir epic, adică trebuie să conducă
personajele printr-o serie de întâmplări care să rezolve contradicţia (la
final trebuie să aflăm dacă personajele au obţinut ceea ce şi-au dorit la
început).
...utilizaţi materialele de modelaj (plastelină, aluaturi , playdoh, lutul ):
 Materiale de care aveţi nevoie: materialul de modelat, o planşetă
încăpătoare, şorţuri sau materiale de protecţie pentru haine, diferite
forme sau unelte de modelat (beţe pentru făcut mici adâncituri, monede,
nasturi de diferite forme pentru a imprima suprafaţa ), o aţă/sârmă
groasă pentru tăiat, un recipient cu apă şi un burete.
 Stabilirea a ceea ce ne dorim să modelăm : un castel, un căţel, o cameră
de copil, o familie, etc.
 Pregătirea componentelor modelajului. Orice modelaj se compune din mai
multe părţi care pot fi: bile, şerpişori, lipii, cuburi, cilindrii, conuri, forme
neregulate, etc.
 Un mod de interacţiune este de a arăta copilului cum se procedează şi de
a-l ajuta apoi să ajungă la formele dorite. Un alt mod este de a împărţi
sarcini specifice fiecărui participant: „eu fac capul căţelului iar tu faci
picioarele”.
 Acordăm atenţie povestirilor pe care copilul le leagă de personajul
modelat. Adesea multe lucruri interesante despre cum se simte copilul, ce
s-a mai întâmplat la grădiniţă, ce îl deranjează, pot să apară spontan în
timpul jocurilor de acest fel, iar noi ca părinţi e bine să profităm de aceste
momente pentru a reflecta cum se simte, pentru a-l linişti în legătură cu
anumite temeri sau a-i explica anumite evenimente.
...faceţi un colaj:
 Materiale de care aveţi nevoie: coli A4 sau A3 de hârtie albă sau colorată,
carton , hârtie glasată , hârtie creponată, lipici, foarfece, capsator, sfoară,
bandă adezivă, poze din reviste, ziare, pene, diferite resturi de materiale
textile, sclipici, frunze, nisip, boabe de fasole, seminţe de bostan, de
floarea-soarelui, mac etc., sau orice material care se poate lipi. Adiţional
mai puteţi folosi difeite ştampile colorate cu forme abstracte , de animale
sau figurine (stele, inimioare), hârtie texturată, lână, vată sau tot ce
trece copilului sau Dvs. prin minte şi se pretează la a fi lipit.
 Proiecte de colaj: prima zi la grădiniţă (lipiţi poza copilului pe un carton,
apoi cu ajutorul său încercaţi să reconstituiţi din imagini decupate din
reviste sau figurine relizate din sfoară evenimentele care s-au succedat –
feţe triste pentru despărţire şi apoi vesele, pe parcurs, poze cu jucării, cu
grupuri de copii etc. ), anotimpurile, casa bunicii, şi posibilităţile pot
continua nesfârşit. Pot fi incluse chiar şi teme mai deosebite: o zi din
viaţa unui copil ce trăieşte la Polul Nord, o zi din viaţa unui copil din
viitor...
 Încurajaţi mereu copilul să fie creativ şi nu cădeţi în capcana de a face
totul în locul său. Ajutaţi-l în locurile mai dificile (dacă este nevoie de a
decupa o figură mai complicată), explicaţi şi modelaţi cum se face, dar
lăsaţi-l să trăiasă bucuria ce provine din încrederea că a reuşit să se
descurce singur sau cu ajutor minim.
 Expuneţi colajul într-un loc vizibil şi menţionaţi de fiecare dată când vă
întreabă cineva, ce reprezină, cum l-aţi realizat împreună cu copilul şi
enumeraţi câteva calităţi particulare necesitate de efectuarea unui
asemenea colaj (atenţie, îndemânare, simţ vizual bun), fără însă a
exagera.
...realizaţi desene, picturi împreună cu copiii:
 Materiale de care aveţi nevoie: foi de diferite dimensiuni, cu diferite
texturi şi culori, cartoane, sau materiale mai neconvenţionale (lemn,
pânză de sac, plastic, pietre), creioane colorate adecvate vîrstei (pentru
copiii mai mici – 2, 3 ani - se folosesc creioanele mai groase cu o parte
mai lată şi plată de care se apucă creionul şi un vârf gros şi rezistent la
muşcături, loviri), carioci, culori acrilice, guaşe sau acuarele, culori
pentru pictură digitală, recipiente pentru apă, cârpe de şters, pensoane
de diferite mărimi (pentru copiii mai mici se pot folosi mici bureţei ca
aceia pentru demachiat sau întins pudra), şabloane (forme geometrice,
animale, plante, figuri umane), materiale pentru protecţia suprafeţelor
sau a hainelor.
 Teme de desen: sunt toate cele convenţionale (casa, animale, copaci
etc.), dar cele mai intreresante sunt cele care ne spun ceva despre copil,
constituindu-se într-o experienţă plăcută pentru el. Astfel, puteţi ruga
copilul să vă deseneze cum arăta el când era bebeluş, cum arată durerea
de cap, cum arată furia, cum arată îngrijorarea , cum ar arăta ea daca ar
avea puteri magice, cum arată un vis pe care l-a avut, cum arată mama
când e supărată etc (aici scopul este să descoperim imaginea copilului
despre sine şi lumea înconjurătoare, emoţiile pe care le trăieşte în
legătură cu diferite evenimente din viaţa sa).
 Dacă scopul este plăcerea tactilă şi vizuală, atunci ne putem juca cu
vopselele speciale pentru a fi apilicate cu degetele, toată palma, chiar şi
amprenta piciorului sau putem să ne tatuăm sau să ne aplicăm diverse
măşti pe faţă. Nu uitaţi, faptul că nu aveţi „talent” nu e o scuză , căci în
mod sigur copilul dvs. nu este critic de artă, ci pentru ea importantă este
emoţia, entuziasmul, apropierea şi faptul că realizaţi ceva împreună.
 Important: desenele nu trebuie să fie perfecte, nu trebuie să respecte
anumite proporţii sau culori. De aceea nu corectaţi mereu copilul la
fiecare mişcare a pensonului, nu-l certaţi că a folosit prea multă apa sau
prea puţină, prea mult verde sau prea puţin, omul e mai înalt decât
copacul. Apreciaţi efortul, concentrarea şi atenţia de care a dat dovadă.
De asemenea, dacă a murdărit locul unde a lucrat, nu vă panicaţi, ci veţi
curăţa împreună cu copilul la sfârşitul jocului, altfel, dacă începeţi cu
critica, experienţa nu va mai fi la fel de plăcută nici pentru copil dar nici
pentru Dvs.
...construiţi împreună cu copiii:
 Materiale de care aveţi nevoie: cuburi, lego, mini-cărămizi, rotodiscuri,
seturi de traforaj, nini-unelte (chiar dacă sunt din plastic şi nu au
funcţionalitate reală), planuri de construcţie, maşini (basculante,
macarale, etc.). Puteţi construi şi obiecte reale, cum ar fi mobilier pentru
păpuşi, mci răftuleţe, ghivece ornamentale, păpuşi de cârpă sau machete
de maşini, avioane, vapoare etc.
 Pentru modelele mai complicate sau cele care sunt noi, arătaţi copilului
cum se îmbină, cum se ţine planul modelului, care sunt paşii de urmat,
ce unelte se folosesc, cum se utilizază acestea. Nu grăbiţi copilul,
dumneavoastră sunteţi cel care trebuie să se adapteze ritmului copilului,
şi nu invers. Dacă nu a înţeles, mai explicaţi o dată arătând efectiv ce
trebuie facut. Dezasamblaţi apoi şi lăsaţi-l pe copil să încerce. Dacă
reuşeşte doar parţial, nu corectaţi distrugând ce a făcut. Puneţi-l să
cerceteze încă o data modelul. Dacă nu observă ce a greşit cercetând
modelul, indicaţi dvs., pe model, locul în care ar fi ceva probleme. Dacă
copilul observă, lăsaţi-l pe el să desfacă şi să refacă. Dacă copilul nu
observă că a greşit, mai ales dacă este un joc mai complicat sau nou, nu
-l corectaţi, ci data viitoare când se va juca sau în timp, va trece prin
etapele menţionate mai sus. Pentru modelele deja învăţate, stabiliţi care
sunt rolurile fiecăruia: cine face partea din faţă şi cine pe cea din spate,
cine face poarta castelului şi cine face turnurile, cine lucrează cu ciocanul
şi cine cu bormaşina, etc.
 La final, organizaţi materialele în coşuleţe, pungi, cutii, încercând
împerună cu copilul să le sortaţi pe categorii şi să le puneţi la locul lor.
Construcţia realizată va rămâne un timp expusă, la fel ca şi în cazul
colajelor sau a desenelor, pentru a spori încrederea copilului în
capacităţile proprii.
....vă jucaţi un joc imaginar cu figurine, marionete, păpuşi
 Materiale de care aveţi nevoie: miniaturi de mobilier (dormitor,
bucătărie, baie, vase din plastic, unelte din plastic), păpuşi de diferite
mărimi (din cârpă, personaje din desene animate, bebeluşi, fetiţe, băieţi,
femei, bărbaţi ), haine pentru păpuşi, biberoane, căruţ pentru păpuşi,
animale din pluş, , animale din plastic (domestice, sălbatice, dinozauri,
monştrii, personaje supranaturale), costumaţii (pălării, cravate, curele,
pantofi de adulţi, ochelari de soare, peruci, machiaj, bijuterii, săbii,
poşete, măşti, ), set de doctor, aparat de fotografiat de jucărie, ceasuri,
coşuri de cumpărături, pături, materiale colorate, oglindă de buzunar,
perie de păr, periuţă de dinţi, telefon de jucărie, maşinuţe de jucărie,
cutii goale de la diferite alimente (cereale, margarină, etc.), cutii mari de
carton (de la diferite aparate electrocasnice), bani de jucărie (sau hârtii
ce imită bancnotele), păpuşi pentru degete sau marionete.
 Cum se utilizează: Încurajaţi copilul să creeze un scenariu (pentru a
vedea cum puteţi să-l ajutaţi, cercetaţi partea cu paşii pentru inventarea
unei poveşti). De cele mai multe ori însă, copiii nu au nevoie de prea
multe încurajări, fiind experţi la a transfera realitatea la lumea lor
miniaturală, la care au acces mai uşor şi o pot controla mai bine. Apoi
oferiţi-vă să fiţi spectator sau personaj, lăsând alegerea rolului dvs. la
latitudinea copilului.
 Este foarte important să ne conformăm scenariului propus de copil, chiar
dacă uneori nu ne convine sau sunt lucruri pe care nu le înţelegem.
Putem afla multe lucruri despre ceea ce gândeşte, simte, cum se
raportează la ea însăşi sau la lumea din jur, într-un cuvând cum percepe
copilul nostru lumea ce-l înconjoară şi sub ce forme încearcă să facă faţă
micilor sau marilor probleme. E bine să „citim ” jocul copiilor şi să
oglindim, prin acţiunile noastre ceea ce vedem. Astfel, dacă vedem că în
scenariu, monstrul cel rău îl loveşte pe personajul intrepretat de copil,
trebuie să intrepretăm şi noi sentimentele şi reacţiile personajului: ” Cred
că acum ......(numele personajului) este foate speriat. Ar vrea ca
monstrul să îl lase în pace şi să plece. Ce ar putea să facă....(numele
personajului)”.
În loc de încheiere... Câte jucării sunt prea multe?

Cu siguranţă toate jocurile şi jucăriile

enumerate mai sus v-au pus puţin pe gînduri.
Oare chiar trebuie să-mi transform
apartamentul într-un depozit de jucării? Ce fac
cu toate jucăriile care au rămas uitate într-un
colţ bune numai pentru adunat praf? Sau
dimpotrivă poate vă gândiţi că aveţi prea puţine
jucării şi asta „e de rău” atât pentru dezvoltarea copilului, cât şi pentru
imaginea dvs. de părinte care...nu se prea ocupă de copilul lui. Aceasta
este o falsă problemă, pentru că nu este numărul cel mai important , ci
calitatea jucăriilor (ce dezvoltă aceasta) şi felul în care reuşim să ne
impilcăm în jocul copiilor, transmiţându-le prin joc semnale despre noi
(suntem disponibili , suntem acolo pentru ei, îi iubim şi îi apreciem),
semnale despre ei (sunt puternici, pot să facă anumite lucruri singuri, sunt
atenţi, creativi, motivaţi) şi semnale despre lumea care îi înconjoară (când
mergi la medic nu se fac întotdeauna injecţii, medicii nu sunt oameni răi,
copiii au familii diferite: unele sunt formate din mama, tata şi copiii, altele

Aşadar nu trebuie să avem toate

figurinele, toate tipurile de jocuri de
construcţie, toţi ursuleţii de pluş şi toate
tipurile de creioane colorate, acuarele, pensule
şi jocuri de perspicacitate din lume, ci e bine
să avem jucării din categorii diferite care să fie
adaptate vârstei copilului, să-i producă plăcere
şi să ştim şi noi, părinţii, cum să ne jucăm cu
ele!

Material realizat de
Profesor psiholog Sînziana Sover,
Grădiniţa Prichindeii Veseli, Huedin