Monty a ajuns la casa bunicilor, împreună cu familia sa, cum — Nu îți uita puloverul!

verul! a strigat Monty, alergând prin iarbă.

obișnuia să vină în fiecare duminică.

A îmbrățișat-o cu drag pe bunica, apoi s-a îndreptat cu pași — Mulțumesc! a răspuns bunicul. Este răcoare astăzi!
repezi către grădină, pentru a-l găsi pe bunicul. Chiar înainte de
a ieși pe ușă, își aminti de puloverul moale și călduros de pe
scaunul bunicului, pe care îl luă pe braț.
 Bunicul știa totul despre grădinărit. Lui Monty îi plăcea să
învețe denumirile plantelor și să își murdărească mâinile cu
noroi, jucându-se prin răsadurile de legume.
Însă cel mai mult, Monty iubea să privească cum înfloresc
narcisele primăvara.
— Vom planta bulbi de narcise în curând? a întrebat
Monty.
— Mai așteptăm câteva săptămâni, a răspuns bunicul,
întinzându-i o greblă mică pentru grădină. Mai întâi,
trebuie să scoatem aceste buruieni.
 — Poate am putea planta bulbi de narcise astăzi, a sugerat
Monty încântat.

— O vom face săptămâna viitoare, zâmbi bunicul. Astăzi este

ziua culesului de morcovi.

Pe fața lui Monty se așternu un zâmbet larg, plin de

entuziasm.

Săptămâna următoare, Monty a venit din nou în vizită la

bunici, pregătit pentru grădinărit.
— Nu îți uita puloverul! a spus el cu zâmbetul pe buze.

— Ce m-aș face fără tine? a răspuns bunicul emoționat.

 Sâmbăta următoare, Monty a fost trezit de tatăl lui, care îi Monty se simțea nervos. Nu își dorea ca bunicul să plece.
adusese o cană cu lapte cald. Tatăl se așeză lângă Monty, iar Nimic nu mai părea la fel fără bunicul.
acesta se cuibări cu drag în brațele lui.
Băiețelul a început să simtă o durere puternică în stomac.
Monty află că nu va merge la bunici săptămâna aceasta,
deoarece s-au petrecut niște evenimente triste.
Tatăl l-a îmbrățișat cu putere și au plâns împreună.
Cu glas răgușit și îndurerat, tatăl îi explicase lui Monty că
bunicul murise.
 Când au ajuns la casa bunicii, săptămâna următoare,
Monty nu a vrut să coboare din mașină.
Se simțea îngrijorat.
Bunica s-a apropiat să îl vadă.
— Poți merge să lucrezi în grădină, dacă vrei, a spus bunica
cu glas blând.
— Nu știu cum, fără bunicul, a răspuns Monty. Doar
împreună cu el puteam grădinări, dar el nu mai este aici.
. — Monty, de ce nu mergi să lucrezi în grădină? a strigat bunica
cu entuziasm pe fereastră.
Săptămâna următoare, Monty a stat în fața ușii, în timp ce
restul familiei îl privea din casă. El nu a vrut să intre în casă, — Nu știu cum, fără bunicul, a răspuns Monty. Grădinăritul era
fără bunicul. activitatea noastră specială și acum nu o pot face singur.

Se simțea singur.
 Următoarea săptămână, Monty stătea lângă fereastra mare
din living, alături de bunica.
Privea cum buruienile au început să crească printre
răsadurile de legume. Era nevoie ca grădina să fie curățată.
El se simțea trist.

— Mi-aș dori ca bunicul să fie încă aici, a spus Monty.

— La fel și eu! a spus bunica, cu voce tremurândă. Chiar dacă

nu mai este aici, el a lăsat ceva în urmă pentru tine.

— Ce anume? a întrebat Monty uimit.


Bunica l-a condus pe Monty afară.
L-a întrebat o mulțime de lucruri despre plante, legume și
grădinărit. Monty a știut să răspundă la toate întrebările,
descoperind cât de multe știe despre grădinărit.
— Ceea ce a lăsat bunicul în urmă pentru tine este amintirea
clipelor petrecute împreună în această grădină frumoasă,
precum și tot ceea ce el te-a învățat în fiecare moment.
— Într-adevăr, cred că m-a învățat o mulțime de lucruri, a
spus Monty împăcat.
 Ascultând amintirea emoționantă a bunicii, Monty s-a gândit cât
— Care este amintirea ta preferată cu bunicul? a întrebat Monty.
de fericită ar fi bunica să vadă din nou narcise parfumate în
grădină. Știa cât de tristă este pentru că l-a pierdut pe bunicul, așa
— În ziua în care ne-am căsătorit, el mi-a dăruit un buchet de
că își dorea să o vadă din zâmbind.
narcise gingașe și colorate. În fiecare an începând de atunci,
bunicul planta narcise în grădina noastră pentru a mă face să
zâmbesc, a povestit bunica.

El s-a furișat afară...

...și a încălțat cizmele pentru grădinărit. A mers să aducă
Monty și-a petrecut restul zilei săpând,
uneltele de grădinărit din magazie. În timp ce a deschis
plantând și udând.
ușa, a simțit un val de tristețe. Tot ce se afla acolo îi
amintea de bunicul.
 Monty a alergat cât de repede a putut în grădină. Acolo, în mijlocul
Când a sosit primăvara, Monty a mers în vizită la casa
gazonului, se întindeau cele mai frumoase narcise, de un galben
bunicii, ca de obicei.
strălucitor, care erau legănate de briza răcoroasă a primăverii și
— Ce băiat minunat! l-a îmbrățișat cu drag bunica. Bunicul dezmierdate de razele jucăușe ale soarelui.
tău ar fi fost foarte mândru de tine.
 — Îmi amintesc tot ceea ce m-a învățat, a spus Monty. A fost
un profesor bun!

— Momentele frumoase pe care le-am trăit împreună vor

rămâne mereu în amintirea noastră, a spus bunica pe un ton
cald și împăcat. La fel și bunicul!

— Nu îți uita puloverul! a zâmbit bunica. Ea îi întinse puloverul

moale și călduros al bunicului, iar pe obrazul gingaș al lui
Monty se scurse o lacrimă.

— Au înflorit în urmă cu câteva zile și m-au făcut să mă

gândesc la bunicul. Îți mulțumesc, Monty!