Implicarea copiilor in treburile casnice – Principii Montessori

Implicarea celor mici în activităţile casnice nu înseamna un abuz asupra copiilor. Din
contră, majoritatea copiilor adoră să fie implicaţi în treburile casnice, iar cu cât amânăm să îi
transformăm în “partenerii” noştri de curăţenie, cu atât mai mult vor percepe activităţile casnice
drept corvoadă sau pedeapsă.
Implicarea copiilor în treburile casnice are un rol esenţial în educarea şi dezvoltarea lor.
Să nu uităm că însăşi Maria Montessori acorda o atenţie aparte implicării copiilor în diverse
activităţi administrative, perfect adaptate vârstei celor mici.
Maria Montessori a sustinut crearea un mediu pregatit pentru cresterea si dezvoltarea
copilului, un mediu care sa faciliteze independenta, invatarea si explorarea de catre fiecare copil.
Ştiind cât de mult contează implicarea copiilor în treburile casei, este important să ştim
câteva principii care trebuie respectate atunci când vrem să îl implicăm pe cel mic în treburile
casnice:
1. Sarcinile date copilului trebuie să fie adaptate vârstei acestuia.
Intotdeauna, mai întâi îi arătăm copilului cum se face acea activitatea, apoi ne dăm câțiva
pași în spate și îl lăsăm să exploreze. Un copil de 3-4 ani poate spăla vasele, dar vasele să fie pe
dimensiunile lui (nu farfurii mari sau pahare înalte). La fel, poate aspira dacă are aspirator pe
măsura lui. E bine să urmărim ce anume poate face copilul şi să îl implicăm în activităţi pe care
le poate face şi pentru care este pregătit atât fizic, cât şi psihic. În alt context, să nu ne surprindă
atunci când copilul nu va fi atras de o anumită sarcină. Este foarte probabil să nu fie pregătit
pentru ea. Recomandat este întâi să observăm copilul, ca să aflăm care este interesul lui; in
funcție de acest lucru, putem să îi oferim o activitate care să răspundă interesului și nevoii lui de
dezvoltare.
2. Respectă dreptul copilului de a refuza să facă o anumită activitate. 
De exemplu, ai dori ca cel mic să strângă jucăriile şi să le aşeze pe raft sau în coşul de
jucării, însă acesta refuză sa facă asta. Iţi recomandăm să îl întrebi dacă nu ar vrea să strângă
jucăriile peste jumătate de oră sau poate ar dori faceţi asta împreună.
Copii mici (2-5 ani) nu au înțelegerea valorii de timp; timpul este un concept abstract și
au nevoie de ceva concret la care să se raporteze: "strângem jucăriile după ce te speli pe dinți/iei
gustarea/bei apă". Cu cât sunt mai multe piese de strâns, cu atât copilul va refuza să le adune.
In pedagogia Mariei Montessori exista principiul de „3”: deci, 3 sau maxim 6
jucării/piese/plușuri/cuburi, etc. (până în 3 ani, întrucât după 3 ani învață și răbdarea). Tot
conform pedagogiei Montessori, tendința umană de ordine există în fiecare copil: important este
să observăm la ce fel de ordine face referire copilul: ordinea poate fi și mentală, nu doar fizică!
Dacă copilul refuză să facă o activitate propusă de tine, revino cu întrebarea şi dacă nici
atunci nu va fi interesat, încearcă să îl implici în altă activitate sau să îi creşti interesul pentru
aceasta. Inventează o poveste. Spre exemplu, ai putea să îi spui că jucăriile trebuie să meargă la
culcare şi că voi trebuie să le ajutaţi pentru că singure nu pot face asta.
 
3. Ascultă-ţi copilul şi lasă-l pe el să decidă cu ce anume e pregătit să te ajute.
Copiii sunt unici şi au propriul lor ritm de dezvoltare. Astfel încât, uneori e bine să treci
cu vederea baremele, standardele şi alte paternuri de acest fel şi, pur si simplu, să te laşi ghidată
de copil. Ascultă-l, observă-l şi implică-l în activităţi care îi plac şi i se potrivesc, activităţi care îi
stârnesc interesul şi îl ţin concentrat în ciuda faptului ca nu sunt adresate, cel putin teoretic,
vârstei lui.

4. Încearcă pe cât posibil să adaptezi infrastructura şi instrumentarul de curăţenie,

astfel încât celui mic să îi fie cât mai uşor în a desfăşura o activitate.
Pentru vârste atât de fragede este foarte util, spre exemplu, un Turn de învăţare. Fie că îţi
iei unul gata facut, sau îţi confecţionezi tu unul acasă, un astfel de turn va face posibilă
implicarea copilului în majoritatea activităţilor din bucătarie. Sau poți, dacă ai posibilitate
financiară și spatiu suficient în casă, să achiziționezi mobilier pe măsura lui: masă, scaun, și să
lucreze la masa lui. Iar la capitolul jucării, sunt o mulțime de variante potrivite pentru a fi
folosite și în treburile casnice. De asemenea, dacă copilul este pregătit pentru ştersul pardoselii
sau ştersul mobilei, asigură-te că foloseşti produse de curăţenie care să fie, nu doar prietenoase
cu voi (să nu fie toxice), ci şi prietenoase cu mediul.
 
5. Nu curăţa în urma lui, ci lasă-l să înveţe din propriile greşeli.
Dacă unii dintre noi suntem excesiv de migăloşi, nu rămâne decât să ne inhibăm spiritul
critic şi să nu refacem treaba copilului în urma lui. Dacă cel mic nu a şters praful în camera lui cu
aceeaşi eficienţă cu care am face-o noi, încercaţi să nu stergeţi şi dvs. praful imediat după. Astfel
de măsuri îl vor descuraja, îi vor afecte stima de sine şi vor fi percepute ca o lipsa de apreciere a
propriilor eforturi. În schimb, puteţi şterge praful împreună cu el, astfel încât lucrurile să se
îmbunătăţească prin propriul exemplu. Daca au ramas urme dupa activitatea facuta, e nevoie sa ii
aratati alta data cum se realizează mai bine această activitate.
6. Nu il recompensa.
Aici discutia poate fi foarte lungă, dar pe scurt, să spunem doar că motivația intrinsecă
(care vine din interiorul copilului) este mult mai eficientă decât cea extrinsecă. Asa ca, mamici si
tatici abtineti-va in a recompensa copilul cu jucarii, dulciuri si chiar cu folosirea abuziva a
cuvantului „Bravo”. Recompensele și laudele nu fac decat să îi condiţioneze pe cei mici să caute
aprobarea noastră.
7. Stabileşte o rutină.
E de mare ajutor pentru cel mic să aibă o oarecare rutină. Spre exemplu, aranjatul
jucăriilor seara ar trebui sa fie ca spalatul pe dinţi. Copilul trebuie să ştie că după o zi în care s-a
jucat, ar fi bine să aranjeze jucăriile la locul lor. Sau să ştie că sâmbăta, de exemplu, e zi de
curăţenire. Rutinele respectă nevoia de ordine a copilului și îl ajută să se orienteze cu usurință și
să știe ce va urma!
Respectând aceste principii suntem convinși că îți vei convinge mai ușor copilul să
participe la activitățile casnice.