Sceneta de 8 Martie, Ziua Mamei

Avem o familie formată din părinţi şi doi copii: o fată, Moţata şi un băiat, Ştefănel.

Povestitorul 1: În ziua de azi, majoritatea tinerilor au uitat ce înseamnă respectul faţă

de părinţi. Acest lucru este foarte dureros mai ales pentru mame. Ele încă de când îşi
aduc copiii pe lume se străduiesc să le dea o educaţie cat se poate de buna. O mare
piedică în calea reuşitei lor este anturajul în care sunt prinşi copii acestora. Iată cum s-a
întâmplat în familia Averescu, formata din părinţi şi cei doi copii: Moţata şi Ştefănel.

Putem spune că aceasta familie nu duce lipsă de cele materiale. Copiii nu duc lipsă de
nimic. Încă de mici ei au fost răsfăţaţi, părinţii lor s-au străduit să le ofere tot ce si-au
dorit. Ei erau iubiţi la fel, dar comportamentul lor era cu totul diferit. Moţata nu era
mulţumită niciodată de ce i se oferea. Voia să aibă de toate. Să fie în pas cu moda.

(Moţata din camera ei ţipă disperată)

Moţata: Mamăăăăă!!!!!! Nu-mi place asta. Şi ieri am purtat-o. Asta alaltăieri. Asta
acum 3 zile. M-am saturat de hainele astea. Chiar vrei să rada de mine prietenii şi sa-mi
spună că sunt demodata?

Povestitorul: Mama necăjita, încearcă să rezolve aceasta situaţie, luând-o cu binişorul

pe fată.

Mama: Lasă draga mamii, dacă intr-adevăr nu-ti plac aceste haine putem rezolva
aceasta problema. Dar cu calm fără atâta zarva.

Moţata: Orice mi-ai spune, eu tot pe a mea o ţin. Deja m-am saturat de ele şi chiar nu
mai vreau să le port. Dacă mai vrei să merg la scoală, dă-mi bani să-mi iau altele.

Povestitorul: Pentru că mamei nu-i plăceau deloc certurile încerca să rezolve dorinţele
fiecăruia. Auzind ţipetele Moţatei, Ştefănel curios se îndreaptă spre camera ei. Când
intra o găsi doar pe mama întristată. Şi încercând să o liniştească, îi spuse:

Ştefănel: Lasă mama nu pune toate la suflet, îşi va da seama ea mai târziu că nu e bine
ce face. Vreau ca măcar eu să nu te fac să suferi.

Povestitorul: Mama se linişti puţin după sfatul pe care i-l dăduse Ştefănel. Apoi spuse:

Mama: Mulţumesc dragul meu. Măcar tu îmi alini puţin durerea. Îi mulţumesc lui
Dumnezeu că am şi eu pe cineva care să-mi fie alături. Fără tine nu ştiu ce s-ar mai
alege de mine!

Povestitorul: După cum v-aţi dat seama, Ştefănel este un băiat cuminte, ascultător. Nu
este pretenţios, încrezut şi fiţos ca Moţata. El accepta orice i se oferă, numai să fie făcut
din dragoste. Este mereu alături de mama lui, încercând sa-i aline supărările. Nu trecu
mult timp şi după câteva zile Moţata veni cu o noua pretenţie.
Moţata: Mama, da-mi bani pentru că vreau să ies în oraş cu prietenii.

Mama: Stai draga mea. De ce vrei să pleci tocmai acum. Uite, se apropie ora cinei, vine
şi tatăl tău acasă, şi ar fi frumos ca să stăm cu toţii împreună la masa.

Moţata: Ce masa? M-am saturat de mâncarea de acasă. Nu e buna de nimic. Vreau să

mănânc ceva nou şi bun cu prietenii în oraş.

Mama: Hai te rog nu pleca. Ramai acasă.

Moţata: Şi apoi... stau mereu cu voi. M-am cam plictisit acasă! Vreau să-mi cunosc mai
bine prietenii pentru că ei sunt viaţa mea!

Mama: Hai lasă pe mâine, că doar nu s-au terminat zilele. Ai mai fost şi aseară cu ei, şi
atunci ai zis la fel... şi nu e prima dată!

Moţata: Nu, da-mi banii pentru că plec acum. Mă aşteaptă prietenii.

(Fuge repede din casa, smulgând banii din mana mamei. La uşă, din greşeală se
întâlneşte cu tatăl ei.)

Tata: Unde pleci?

Moţata: Mă grăbesc, pa, pa!

Povestitorul: Tatăl, mirat de comportamentul fetei, o ia la întrebări pe mama.

Tatăl: Ce s-a întâmplat cu fetita noastră. Unde a plecat aşa de grăbita? Nici măcar nu
mi-a răspuns la întrebare.

Mama: Tot timpul i-am făcut pe plac dar niciodată nu i-a convenit! Uite acum e din ce
în ce mai pretenţioasă: Vrea haine noi, vrea bani mulţi, vrea de toate. Nici măcar
mâncarea nu-i mai place. Uite, de exemplu acum, mi-a sărit în cap că vrea neapărat să
iasă în oraş cu prietenii. Ba mai mult. M-a umilit, m-a jicnit şi în plus mi-a şi spus că
mâncarea mea nu e bună de nimic şi că s-a săturat de noi. Pur şi simplu m-am săturat.
Eu mă străduiesc ca totul să iasă bine şi uite ce primesc în schimb: numai reproşuri.

Tata: Şi ce crezi că e vina mea? Majoritatea timpului tu ai stat cu ei, tu i-ai alintat şi le-
ai făcut mereu pe plac şi le-ai dat ce au voit. Nu am eu destule probleme pe cap? Mai vii
şi tu cu astea? Eu când vin acasă de la serviciu, trebuie să fiu primit cu mâncare şi apoi
lăsat să mă odihnesc şi eu puţin, să mă uit la un film sau la un meci, că doar sunt bărbat!
Tu nu ai serviciu, eşti casnica, adică te ocupi de copii şi de casa. Deci toata ziua eşti cu
ei. Tu ştii mai bine comportamentul lor. Apoi... eu îmi fac datoria: Aduc bani! Tu?

Mama: Credeam ca-mi vei fi şi tu alături, credeam că suntem o familie adevărata, unita
dar văd că tot singură trebuie să mă descurc. Oricum mulţumesc foarte mult pentru
"sprijin". (Şi începe să plângă)
Povestitorul: Se apropie miezul nopţii iar Moţata încă nu ajunse acasă. Mama stătea
îngrijorată în bucătărie, aşteptând-o. După câteva momente apare şi Moţata, făcând
gălăgie ca de obicei.

Mama: Vorbeşte puţin mai încet. Toata lumea doarme, chiar vrei sa-i trezeşti. Nu-ti
pasă că tatăl tău lucrează ca tu să ai de toate. Trebuie să trezească de dimineaţă, ca să
meargă la serviciu.

Moţata: Ei şi tu acum...Chiar nu-mi pasă. Pe mine altceva mă interesează.

Mama: Da de ce ai venit aşa de târziu?

Moţata: Hai lasă-mă, mi-e somn. Mă duc să mă culc. Hai... gata. Să nu mai facem
scandal...!

Mama: Măcar fa şi tu o rugăciune înainte să te culci.

Moţata: Da, da, da...

Povestitorul: Zilele treceau şi nu de puţine ori, astfel de probleme apăreau în familia

Averescu. Iată că a venit şi ziua de 8 martie, Ziua mamelor. Toţi grăbiţi, ca de obicei
dimineaţa, să ajungă la şcoală şi chiar la serviciu, uită că a început o zi speciala! Luând
masă foarte rapid, fiecare iese pe uşa, uitând chiar şi de salutul obişnuit de "La
revedere", salut de nelipsit de altfel în fiecare dimineaţă. Mama văzând că Ştefănel nu
mai iese din camera lui, îl striga pentru a-l atenţiona că întârzie de la scoală.

Mama: Ştefănel! Hai că întârzii la şcoală! Deja s-a făcut târziu.

Povestitorul: Mama, preocupata de treburile casnice, nu observa că Ştefănel era chiar

în spatele ei cu un buchet de flori.

Ştefănel: La mulţi ani mamăăă!!!! Ce credeai tu, că eu chiar am uitat de aceasta zi

speciala????

Mama: Vai dragul meu, chiar nu mă aşteptam deloc după toate cate s-au mai întâmplat
în ultimul timp la noi în familie. Mulţumesc foarte mult, dar hai repede că întârzii de la
şcoală!

Povestitorul: Ajungând la şcoală, într-una din pauze Ştefănel se întâlni cu sora lui,
Moţata.

Ştefănel: Sor-mea, dar tu chiar ai uitat ce zi este azi?

Moţata: Ce zi? Chiar nu-mi dau seama.

Ştefănel: Eram şi sigur că vei uita! Te preocupa mereu numai problemele tale, prietenii
tai sunt mereu pe primul loc, iar pe noi ne laşi mereu pe ultimul loc. Mai ales pe mama
care suferă atâta din cauza ta..... Nu crezi că ar fi cazul sa-ti schimbi comportamentul, şi
chiar sa-ti ceri iertare?
Motata: Dar de ce azi? Şi apoi am făcut ceva deosebit în ultimul timp? Nu-mi amintesc.

Ştefănel: Uite, azi e o zi cu totul specială, mai ales pentru tine: ai ocazia să faci pasul
acesta de a-ţi cere iertare de la mama şi să fii altfel. Dacă chiar şi de ziua ei o faci să
sufere....cum te mai poţi numi fiica ei.

Moţata: Dar ce? Şi dacă mă gândesc bine azi nu e ziua ei de naştere!

Ştefănel: Nuuu!!!! Vezi ce înseamnă să te intereseze numai prietenii?? Astăzi este 8

Martie: Ziua mamei şi a femeii!Sper că vei lua o atitudine măcar astăzi!

Povestitorul: Supărat, Ştefănel plecă lăsând-o pe Moţata cu inima neîmpăcată, dându-i

de înţeles că în aceasta zi trebuie să se întâmple o schimbare în viata ei. Moţata nu a mai
stat pe gânduri, şi vrând sa-i facă mamei o bucurie, îi cumpără un buchet de flori, din
banii care îi mai rămăseseră de când ieşise cu prietenii şi ca să-i fie suficienţi a vrut să
mai împrumute câţiva şi de la ei, dar a rămas surprinsă când a văzut că nici unul dintre
ei nu o băga în seamă, şi nu a vrut să o ajute.

Pe de altă parte, soţul fiind la serviciu, auzi de la colegii lui că azi e o zi speciala: Ziua
femeii. Se simţea şi el vinovat. Cum a putut el să uite de aceasta zi? Amintindu-şi de
cearta pe care o avuseră ei cu câteva zile în urma, se gândi că trebuie să se revanşeze, iar
un buchet de flori era potrivit pentru acest moment. Si pentru că a considerat că era prea
puţin a mai luat şi un cadou mare. Astfel pleacă mai repede de la serviciu. Ajungând
acasă o surprinde pe soţia lui că admira buchetul de flori din sufragerie, primit de la fiul
ei. Văzând că stă cam puţin tristă îi spuse:

Tata: Draga mea şotie, ştiu că în ultimele zile, comportamentul meu a lăsat de dorit, şi
mai ales că te-am învinovăţit pe tine pentru toate faptele rele ale copiilor noştri. Dacă
mă crezi, în ultimele nopţi nu prea am putut dormi. Mă mustra conştiinţa pentru că noi,
ne-am culcat certaţi. Să ştii că acum, în aceasta zi, am realizat că tu şi copiii sunteţi viaţa
mea, sunteţi totul pentru mine. Iartă-mă te rog pentru toate!

Mama: Te iert dragul meu!

Tata: Şi apoi m-am tot gândit şi iar m-am gândit ce e de făcut. De fapt, de creşterea şi
educarea copiilor noştri trebuie să mă ocup şi eu. Am cam neglijat lucrul acesta, crezând
că banii îmi vor ţine locul, dar m-am cam înşelat. Vreau ca pe lângă bani să ofer şi
timpul meu pentru copii. Cred că mă vor mult mai aproape de ei de cât sunt acum.

Mama: Eu fac ce pot, dar dacă copii, mai ales fata, nu simte autoritatea tatălui îşi face
de cap şi nu vrea să mă asculte deloc. Profită că eu sunt bună cu ei şi nu pot le fac rău.
Sigur: asta nu le-o doresc nici duşmanilor mei!

Tata: Promit de astăzi înainte, că prima datorie a mea, când mă întorc de la serviciu,
înainte de a-mi vedea de băutura şi mâncarea mea şi de televizor, am să mă preocup şi
de copii. Să văd ce se întâmplă cu ei.

Mama: Mulţumesc dragul meu! Văd că Dumnezeu mi-a ascultat şi mie rugăciunile!
Eram terminată, credeam că şi el m-a uitat, dar văd că m am înşelat. El era mereu cu
mine şi îmi dădea puterea ca să înfrunt greutăţile şi forţa ca să trec cu bine peste ele, ca
să nu înnebunesc de tot.

(Nu după mult timp apare şi Moţata)

Moţata: La mulţi ani mamăăă!!!

Mama: Mulţumesc draga mea!

Moţata: Dacă ai şti tu cat de rău îmi pare pentru toate necazurile pe care ti le-am
pricinuit de atâtea ori până acum. Astăzi, datorită fratelui meu, am realizat, că tu eşti cea
mai importanta persoană pentru mine, nu prietenii. TE IUBESC MAMA! Prietenii vor
doar să profite de mine şi de banii mei. Tu... nici pe departe. Totdeauna îmi vrei binele.
Mulţumesc din suflet şi îi mulţumesc şi Domnului că mi-a dat o mamă aşa de bună!

(Mama, cu lacrimi în ochi, împreună cu toată familia se îmbrăţişează de bucurie)

Povestitorul: Adevărul este că ziua de 8 Martie, în cele mai multe cazuri, schimbă
oamenii! Unii tineri nu-şi dau seama că părinţii sunt cele mai importante persoane din
viata lor, dar momentele importante care se petrec ii fac să realizeze acest lucru. Este
necesar să ne cerem iertare de fiecare data când le greşim pentru că în acest fel le alinam
tristeţea pe care tot noi le-am provocat-o.

Şi ce e mai important pentru noi, copii, adolescenţi şi tineri, de reţinut: să nu uităm că

părinţii nu sunt duşmanii noştri. Iar dacă e cineva care că ţină cu adevărat la noi sunt
tocmai părinţii: mama şi tata. Dar fiecare în felul lui. Astăzi, de exemplu, să fie o zi în
care să îi spunem un mulţumesc la amândoi, dar în special mamei, căci este ziua ei.