Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Andrei, e timpul sa te culci! - ii spune baietelului mama sa. Andrei insa este ocupat cu
masinutele sale si nici gand sa lase joaca.
- Lasa-ma sa ma mai joc un pic! - o roaga pe mama.
- Nici vorba! Chiar si asa ai stat mai mult ca de obicei. Hai, repede!
Copilul protesteaza, dar pana la urma mama reuseste sa-l culce. Un pupic grabit de noapte buna,
stingerea, se-nchide usa.
Abia trec cateva minute si Andrei isi scoate capul:
- Mi-e sete!
- Bine, fugi si bea ceva, dar repede! - spune mama.
Andrei trece cu pas ca de melc prin sufragerie. Încearca sa prinda cat mai mult cu putinta din
programul de seara al televizorului.
- Acelasi circ in fiecare seara! - mormaie tata.
Dupa multa taraganare Andrei trece fara pofta in camera sa.
În aceeasi seara, undeva departe, departe de Andrei si parintii sai, spiridusul Ene se pregatea din
nou pentru a veni pe Pamant. Dupa cum titi, spiridusul Ene presara pe genele copiilor un praf fermecat
ca acestia, vor, nu vor, sa adoarma.
Dar voi nu stiti ca si Ene are o ceata de copii. Cei mai mari dintre copiii spiridusului il pot ajuta
deja in munca sa, iar cel mai mic, un nazdravan tare curios isi baga nasul peste tot! Tot timpul il
necajeste pe Ene sa-l duca si pe el pe Pamant. Dar degeaba! În seara aceasta s-a hotarat insa ca in taina
sa-l insoteasca totusi pe tatal sau. Dupa cum stiti, Ene cara in spinare un sac mare cu praf-de-somn.
Spiridusul cel mic varsa un pic de praf din sac si se baga in el... Asa zbura spre Pamant.
Ajunsi pe Pamant Spiriduta paraseste neobservat sacul. Înca ameteste datorita zborului. Îsi
inchide ochii si se sprijina de un perete. Cand isi ridica ochii, tatal lui era deja departe. Spairiduta nu sta
suparat mult timp.
- Dau o raita pe Pamant si tot voi mai avea timp sa-l caut pe tata, gandeste el multumit. Sa
vedem acum ce este in camera aceasta.
si stiti in care camera a nimerit Spiriduta? Da, da, in camera lui Andrei!
_ -Dar ce creatura mai e si asta? striga surprins Andrei. Cine esti tu? Nu te cunosc!
-Bineinbteles ca nu ma cunosti! spune Spiriduta. Sunt pentru prima oara pe Pamant. Tatal meu
este Ene, cel care aduce somnul.
-stii ceva? Mi-ai putea face un mare serviciu. Atat de tare ma plictisesc in patul meu! Daca ar fi
dupa mine, nu as dormi niciodata. M-as putea juca mai mult timp daca nu as dormi. Tu ma poti ajuta cu
siguranta ca Ene sa nu intre in camera mea.
Spiriduta este foarte mandru ca Andrei presupune ca il poate ajuta cu ceva. Îi povesteste lui
Andrei ca Ene presara la usa fiecarei case un pumn de praf magic, drept semn ca la acea casa copiii au
adormit. Asa Ene se asigura ca a reusit sa adoarma toti copiii.
- stii ceva? spune Spiriduta. Am sa presar praf magic in fata casei tale si astfel tata va crede ca
ai adormit.
- Super! Se bucura Andrei. Asa pot sa ma joc cat vreau! Multumesc frumos, draga Spiriduta.
Andrei se joaca bucuros cu masinutele toata noaptea.
A doua zi de dimineata, Andrei este foarte palid, are cearcane sub ochi. Prietenii il cheama la
joaca.
Sa organizam un cros! propune unul dintre baieti.
Andrei se bucura pentru ca ii place sa alerge. De indata ce se da startul, Andrei ramane mult in
urma. De obosit ce era nu mai reusea sa fuga. Abia se tara ca un melc. Simtea ca picioarele ii sunt ca de
burete. Andrei se supara foarte tare ca a iesit ultimul si se duce acasa.
Dar nici acasa nu are chef de nimic. Dupa-masa se poate uita la emisiunea pentru copii, dar nici
macar interesantul film de aventuri nu-i poate capta atentia. Îl doare capul, abia isi poate tine ochii
deschisi. Asa ca seara se culca mai devreme ca de obicei.
Dupa ce mama stinge lumina apare Spiriduta.
- Cum iti este? Nici acum nu vrei sa dormi?
Andrei ar vrea sa spuna ca mai bine doarme, dar se razgandeste si spune ca vrea sa ramana treaz
din nou.
si Andrei dn nou isi petrece noaptea treaz. Dar acum joaca cu masinutele nu mai este o bucurie.
Scotoceste printre jucarii, dar nimic nu-l intereseaza cu adevarat. Nu este un lucru chiar atat de rau
somnul!gandeste el in sinea lui.
La micul dejun mama ii serveste felul lui preferat de mancare: cereale cu lapte. Numai ca
Andrei este atat de slabit de oboseala, incat nu poate tine lingura. Este nevoit sa renunte la mancarea lui
preferata.
Andrei iese in parc, dar acolo nu are nici o putere sa se joace.
Andrei doreste sa doarma.
- Ce prostut am fost!Omul nu poate avea chef pentru toate,daca nu s-a odihnit bine. Doar atunci
poate sa se joace, sa se distreze, sa faca ce ii place.
Seara Andrei il roaga pe Spiriduta sa nu mai presare praf magic la usa lui. Cand intra in camera,
Ene il vede pe Spiriduta. Andrei adoarme si Spiriduta ii povesteste tatalui sau cum l-a ajutat pe Andrei
sa stea treaz doua nopti la rand.
Ene il dojeneste si ii explica ca, spre deosebire de spiridusi, oamenii au mare nevoie de somn
pentru a putea sa faca ceea ce isi doresc.
Cand s-a trezit a doua zi, Andrei a inteles ca fara somn nu poate sa faca nimic din ceea ce ii face
placere si din acea zi a avut mare grija sa doarma in fiecare noapte in care mama il ducea la culcare.
Dupa Maria Dorina Pasca "Povestea terapeutica", Editura Ardealul, 2004
Povestea stupului de albine
Intr-un stup traia o regina foarte preocupata de calitatea mierii produse de supusele sale. Multa
vreme, mierea a fost de calitate superioara, dar, de la un timp, lucrurile au inceput sa se schimbe:
albinele au devenit mai superficiale, leneveau la umbra unei frunze sau se harjoneau intre ele.
Situatia a inceput sa se agraveze de la o zi la alta, cu toate observatiile reginei. Intr-o zi, cand
toate albinele se odihneau, s-a produs un eveniment inexplicabil: stupul s-a rasturnat si toate albinele au
fost aruncate afara. Din fericire, atat albinele cat si regina au scapat nevatamate. Speriate, albinele s-au
grupat in jurul reginei lor.
In ajutorul albinelor a venit si regele bondarilor. Acesta a inceput sa analizeze situatia pentru a
vedea care a fost cauza catastrofei. La sfarsit concluzia a fost urmatoarea: nenorocirea s-a produs chiar
din vina albinelor, deoarece acestea au muncit fara sa fie atente astfel incat au depozitata toata mierea
intr-o singura parte a stupului si l-au dezechilibrat.
Marele bondar a chemat toate albinele si le-a explicat cum au reusit sa dezechilibreze stupul.
Albinele si-au inteles greseala. Din acel moment regina a devenit mai hotarata si toate deciziile ei au
fost respectate intocmai. Foarte repede albinele au refacut stupul, iar la festivalul mierii au castigat
marele premiu.
Cei patru prieteni credinciosi
O sa va spun acum povestea celor patru prieteni credinciosi. A fost odata ca niciodata un
papagal, o pasare frumoasa cu pene lucioase si frumos colorate. Intr-o zi papagalul a gasit o samanta
neagra si rotunda. Papagalul s-a gandit o clipa si apoi s-a hotarat sa o planteze. A inceput sa sape o
groapa si in timp ce lucra de mare zor, o maimutica se apropie de papagal, sarind din creanga in
creanga:
- Spune-mi prietene, ce faci aici?
Papagalul i-a povestit ca a gasit o samanta lucioasa si ca s-a hotarat sa o planteze. - Pot sa-ti
fiu de ajutor cu ceva? a intrebat maimutica.
- Este foarte dragut din partea ta ca vrei sa ma ajuti. Dupa ce voi planta samanta, vei fi draguta
sa o uzi?
- Bineinteles, a spus maimutica. L-a asigurat pe papagal ca planta va avea suficienta apa, in
special in timpul sezonului secetos cand va aduce apa din raul din apropiere.
Un ursulet dragalas cu blanita moale si pufoasa s-a apropiat si el, vazandu-i pe cei doi prieteni.
- Ce faceti aici prieteni? a intrebat el. Cei doi prieteni i-au povestit despre samanta si despre ce
va face fiecare pentru a o ajuta pe plantuta sa creasca.
- As putea si eu sa sap pamantul in jurul ei si sa o curat de buruieni? Astfel va avea si suficienta
hrana pentru a creste mare si puternica.
- Sigur! Au spus papagalul si maimutica cu incantare.
Elefantul Dumbo care se afla prin preajma s-a apropiat si el de cei trei prieteni. - Buna ziua
prieteni! Vad ca sunteti foarte entuziasmati!Ce faceti aici?
- O sa avem un pom mare si puternic pentru ca papagalul tocmai a plantat o samanta, maimutica
o va uda, iar eu o sa o curat de buruieni! a spus ursuletul.
- M-as bucura sa va ajut si eu! Daca voi pazi plantuta, nici un animal ierbivor nu-i va manca
frunzele si nimeni nu-i va face nici un rau.
- Sigur! Vom avea un pom mare si puternic!
Fiecare dintre cei patru prieteni si-a tinut promisiunea. De indata ce papagalul a plantat
samanta, maimutica a udat samanta si apoi firava plantuta ce a iesit dupa cateva zile. Ursuletul a sapat
pamantul si a curatat buruienile din jurul ei. Elefantul a pazit-o zi de zi. Firava plantuta s-a transfomat
intr-un copac mare si puternic la ale carui crengi nu putea sa mai ajunga nimeni. Si a venit apoi vremea
ca puternicul copac sa faca rod si sa fie, astfel, rasplatita munca celor patru prieteni credinciosi.
La fel cum cei patru prieteni au muncit impreuna sa planteze si sa ingrijeasca planta, la fel au
muncit impreuna si pentru a culege fructele. Pentru ca plantuta lor era acum un copac inalt si puternic
si nimeni nu putea sa ajunga la ramurile lui, elefantul s-a asezat sub copac iar in spatele lui a urcat
ursuletul. Maimutica s-a catarat iute pe umerii ursuletului iar papagalul a zburat pe capul maimuticii.
Papagalul lua fructele rand pe rand, le dadea maimuticii, maimutica le dadea ursuletului iar ursuletul le
dadea elefantului. La sfarsit elefantul punea fructele cu trompa lui lunga intr-un cos.
De indata cei patru prieteni s-au putut bucura impreuna de fructele dulci si zemoase.
Ce bine e cand prietenii lucreaza impreuna!
Fii tu insati
Gema era o girafa nemultumita de faptul ca era o girafa. S-a uitat la celelalte animale si s-a
gandit ca i-ar placea mai mult sa fie ca ele. Cand a vazut cum alearga zebrele in galop si-a dorit sa
poata alerga cu miscari la fel de line ca ale lor. Cand a vazut elefantul si-a dorit sa aiba o trompa ca a
lui cu care sa soarba apa si sa o stropeasca apoi pe spinarea ei sau a prietenilor. Cand a vazut gazelele
si-a dorit sa fie la fel de eleganta ca si ele.
Gema si-a privit in oglinda unui lac picioarele si s-a gandit ca sunt prea lungi si desirate. Gatul
ei arata ca o bucata de guma de mestecat intinsa intre doua degete si lasata apoi sa atarne. Bineinteles,
ea nu stia ce era aceea o guma de mestecat, dar s-a gandit ca nu mai era nici un animal in zona cu un
gat la fel de lung si de urat ca al ei. Apoi avea si acele doua cornite haioase in varful capului. Nu erau la
fel de mari si puternice ca ale antilopelor. La ce i-ar folosi aceste cornite daca ar fi pusa in situatia de a
se apara? Iar pielea girafei arata dupa parerea ei de parca ar fi fost murdarita cu noroi.
"Nu-ti mai fa atatea griji! Esti pur si simplu o girafa si asa e firesc sa arate o girafa! Fii tu
insati!" incerca in zadar sa o linisteasca mama ei.
Intr-o zi Gema era pe o plaja cu nisip si s-a gandit ca i-ar placea sa se tavaleasca in nisip.
Amintindu-si indemnul mamei de a fi ea insasi, s-a gandit ca va face exact ceea ce dorea sa faca. Asa
ca s-a intins pe spate in nisip agitandu-si lungile picioare in aer si rostogolindu-se de pe o parte pe alta.
Privita din exterior arata ca o marioneta scapata de sub control de papusar. Gema nu stia nici ce era
acela un papusar si nici ce era o marioneta, dar a auzit intr-un tufis rasetele unor pui de hiena. S-a intors
si a vazut ca acestia o priveau de ceva vreme si se amuzau pe seama ei.
Gema s-a ridicat iute in picioare si s-a indepartat cu capul plecat, gandindu-se ca a platit destul
de scump curajul de a fi ea insasi. Apoi, ca prin minune a aparut in fata ei zana girafelor. Eu nu stiu
cum arata aceasta zana, dar sunt sigura ca voi vi-o puteti imagina.
"Mama ta avea dreptate", a spus zana, ca si cum ar fi citit gandurile micutei girafe. "Este
important sa fii tu insati, dar este la fel de important cum faci asta. Nu e important ce nu ai sau cum nu
esti. E mai important prin ce esti diferita de ceilalti, care sunt partile tale bune si speciale. Nu e
important ca nu poti alerga ca o zebra, ca nu esti eleganta ca o gazela sau ca nu te poti juca cu apa ca un
elefant. Conteaza la ce esti tu buna, ce poti tu sa faci." Si cu aceste cuvinte, zana a disparut.
Gema si-a continuat drumul, ridicandu-si un pic capul si gandindu-se la intelesul celor spuse de
zana cand deodata a vazut o leoaica alergand spre ea. La inceput Gema s-a speriat, dar leoaica a linistit-
o: "Nu te speria! Te rog ajuta-ma! Puiul meu s-a catarat intr-un copac si nu pot sa-l dau jos!" Gema s-a
ridicat pe varfuri si si-a strecurat cu ajutorul gatului ei lung capul printre crengile copacului. L-a prins
cu gura pe micutul pui la fel cum mamicile pisici isi prind puiutii cand ii plimba dintr-un loc intr-altul
si l-a pus cu blandete pe iarba, langa mamica lui.
"Multumesc, multumesc, multumesc!" a spus cu adanca recunostinta leoaica bucurandu-se ca-si
avea puiutul din nou langa ea.
Nu a mai mers mult Gema si a vazut o maimuta speriata sarind agitata la marginea unei stanci si
strigand dupa ajutor: "Puiul meu a cazut de pe stanca. Abia se mai poate tine de radacina unui copac si
eu nu ajung sa-l prind. Daca nu il salveaza cineva repede, va cadea in prapastie!"
Gema s-a asezat in genunchi pe marginea prapastiei si si-a intins gatul lung spre puiul de
maimuta: "Prinde-te bine de cornitele mele!" i-a spus micutului. Acesta s-a prins bine de cornite si
Gema l-a tras langa mama lui.
"Multumesc, multumesc, multumesc!" nu se mai putea opri fericita mamica sa spuna.
Gema se indrepta spre casa tinandu-si si mai sus capul, cand zana girafelor a aparut din nou in
fata ei. "Cred ca nu mai e nevoie sa-ti spun ceea ce tocmai ai invatat facand aceste lucruri pe care
numai tu le puteai face. Gheparzii au devenit cele mai rapide animale din lume, nu dorindu-si sa fie
asemeni broscutelor testoase, ci antrenandu-si talentul lor in a alerga. Facand ceea ce poti face,
dezvoltandu-ti talentele cu care esti inzestrata vei putea deveni tu insati."
"Dar ma gandsc ca poate ai invatat chiar mai mult" a continuat zana "Folosind ceea ce ai tu
diferit i-ai putut ajuta pe cei care nu sunt la fel inzestrati si ti-ai facut astfel noi prieteni. Mai mult, cum
a fost in cazul leoaicei, ti-ai putut transforma un dusman in prieten."
Si zana a disparut din nou.
Gema a plecat spre casa tinandu-si gatul atat de drept incat capul ei cu acele cornite dragute
care au ajutat-o pe maimutica atingeau parca norii. Gema era mandra de ea.
Ţup – Ţup
( poveste terapeutică)