Nu vreau inca sa ma culc

 
 
            Andrei, e timpul sa te culci! - ii spune baietelului mama sa. Andrei insa este
ocupat cu masinutele sale si nici gand sa lase joaca.
            - Lasa-ma sa ma mai joc un pic! - o roaga pe mama.
            - Nici vorba! Chiar si asa ai stat mai mult ca de obicei. Hai, repede!
            Copilul protesteaza, dar pana la urma mama reuseste sa-l culce. Un pupic grabit
de noapte buna, stingerea, se-nchide usa.
            Abia trec cateva minute si Andrei isi scoate capul:
            - Mi-e sete!
            - Bine, fugi si bea ceva, dar repede! - spune mama.
            Andrei trece cu pas ca de melc prin sufragerie. Încearca sa prinda cat mai mult cu
putinta din programul de seara al televizorului.
            - Acelasi circ in fiecare seara! - mormaie tata.
            Dupa multa taraganare Andrei trece fara pofta in camera sa.
             În aceeasi seara, undeva departe, departe de Andrei si parintii sai, spiridusul Ene
se pregatea din nou pentru a veni pe Pamant. Dupa cum titi, spiridusul Ene presara pe
genele copiilor un praf fermecat ca acestia, vor, nu vor, sa adoarma.
            Dar voi nu stiti ca si Ene are o ceata de copii. Cei mai mari dintre copiii
spiridusului il pot ajuta deja in munca sa, iar cel mai mic, un nazdravan tare curios isi
baga nasul peste tot! Tot timpul il necajeste pe Ene sa-l duca si pe el pe Pamant. Dar
degeaba! În seara aceasta s-a hotarat insa ca in taina sa-l insoteasca totusi pe tatal sau.
Dupa cum stiti, Ene cara in spinare un sac mare cu praf-de-somn. Spiridusul cel mic
varsa un pic de praf din sac si se baga in el... Asa zbura spre Pamant.
            Ajunsi pe Pamant Spiriduta paraseste neobservat sacul. Înca ameteste datorita
zborului. Îsi inchide ochii si se sprijina de un perete. Cand isi ridica ochii, tatal lui era
deja departe. Spairiduta nu sta suparat mult timp.
            - Dau o raita pe Pamant si tot voi mai avea timp sa-l caut pe tata, gandeste el
multumit. Sa vedem acum ce este in camera aceasta.
            si stiti in care camera a nimerit Spiriduta? Da, da, in camera lui Andrei!
_          -Dar ce creatura mai e si asta? striga surprins Andrei. Cine esti tu? Nu te cunosc!
            -Bineinbteles ca nu ma cunosti! spune Spiriduta. Sunt pentru prima oara pe
Pamant. Tatal meu este Ene, cel care aduce somnul.
            -stii ceva? Mi-ai putea face un mare serviciu. Atat de tare ma plictisesc in patul
meu! Daca ar fi dupa mine, nu as dormi niciodata. M-as putea juca mai mult timp daca nu
as dormi. Tu ma poti ajuta cu siguranta ca Ene sa nu intre in camera mea.
            Spiriduta este foarte mandru ca Andrei presupune ca il poate ajuta cu ceva. Îi
povesteste lui Andrei ca Ene presara la usa fiecarei case un pumn de praf magic, drept
semn ca la acea casa copiii au adormit. Asa Ene se asigura ca a reusit sa adoarma toti
copiii.
            - stii ceva? spune Spiriduta. Am sa presar praf magic in fata casei tale si astfel tata
va crede ca ai adormit.
            - Super! Se bucura Andrei. Asa pot sa ma joc cat vreau! Multumesc frumos, draga
Spiriduta.
            Andrei se joaca bucuros cu masinutele toata noaptea.
            A doua zi de dimineata, Andrei este foarte palid, are cearcane sub ochi. Prietenii il
cheama la joaca.
            Sa organizam un cros! propune unul dintre baieti.
            Andrei se bucura pentru ca ii place sa alerge. De indata ce se da startul, Andrei
ramane mult in urma. De obosit ce era nu mai reusea sa fuga. Abia se tara ca un melc.
Simtea ca picioarele ii sunt ca de burete. Andrei se supara foarte tare ca a iesit ultimul si
se duce acasa.
            Dar nici acasa nu are chef de nimic. Dupa-masa se poate uita la emisiunea pentru
copii, dar nici macar interesantul film de aventuri nu-i poate capta atentia. Îl doare capul,
abia isi poate tine ochii deschisi. Asa ca seara se culca mai devreme ca de obicei.
            Dupa ce mama stinge lumina apare Spiriduta.
            - Cum iti este? Nici acum nu vrei sa dormi?
            Andrei ar vrea sa spuna ca mai bine doarme, dar se razgandeste si spune ca vrea
sa ramana treaz din nou.
            si Andrei dn nou isi petrece noaptea treaz. Dar acum joaca cu masinutele nu mai
este o bucurie. Scotoceste printre jucarii, dar nimic nu-l intereseaza cu adevarat. Nu este
un lucru chiar atat de rau somnul!gandeste el in sinea lui.
            La micul dejun mama ii serveste felul lui preferat de mancare: cereale cu lapte.
Numai ca Andrei este atat de slabit de oboseala, incat nu poate tine lingura. Este nevoit sa
renunte la mancarea lui preferata.
            Andrei iese in parc, dar acolo nu are nici o putere sa se joace.
            Andrei doreste sa doarma.
            - Ce prostut am fost!Omul nu poate avea chef pentru toate,daca nu s-a odihnit
bine. Doar atunci poate sa se joace, sa se distreze, sa faca ce ii place.
            Seara Andrei il roaga pe Spiriduta sa nu mai presare praf magic la usa lui. Cand
intra in camera, Ene il vede pe Spiriduta. Andrei adoarme si Spiriduta ii povesteste tatalui
sau cum l-a ajutat pe Andrei sa stea treaz doua nopti la rand.
            Ene il dojeneste si ii explica ca, spre deosebire de spiridusi, oamenii au mare
nevoie de somn pentru a putea sa faca ceea ce isi doresc.
            Cand s-a trezit a doua zi, Andrei a inteles ca fara somn nu poate sa faca nimic din
ceea ce ii face placere si din acea zi a avut mare grija sa doarma in fiecare noapte in care
mama il ducea la culcare.        
 
 
 
Dupa Maria Dorina Pasca "Povestea terapeutica", Editura Ardealul, 2004
 
 Cum a devenit Ana pritena cu comportamentele bune

 
                   Ana si Irina sunt doua surori care locuiesc in Bucuresti. Si Ana si Irina merg
la gradinita. Ana este in grupa mare pregatitoare iar sora ei, Irina, este in grupa
mijlocie. Ana este mereu zglobie si pusa pe sotii si, de asemenea, foarte curioasa. Ana o
necajeste mereu pe surioara ei mai mica: ii pune piedica sa cada, da vina pe Irina cand
face o boacana. Mai nou, Ana a devenit interesata de urmatorul subiect: care e diferenta
dintre fetite si baietei? Intai a vrut sa se convinga ca Irina face si ea pipi la fel ca ea. Asa
ca a urmarit-o cu atentie cand mama o ajuta pe Irina sa se schimbe. Pana aici, nimic
neobisnuit. Multi copii au astfel de curiozitati. Dar Ana a inceput de la o vreme sa-i traga
surorii ei chiloteii jos. I se parea amuzant cand sora ei se supara din aceasta cauza. Pentru
ca Ana a vazut ca mama o certa cand facea acest lucru, a inteles ca daca vrea sa-si
satisfaca in continuare curiozitatea, va trebui sa gaseasca o cale sa nu mai fie mereu
certata. Asa ca o punea mereu pe Irina sa faca fel de fel de nazbatii: sa-i ridice fustita
verisoarei lor, sa-i dea pantalonii jos verisorului lor, sa-l ude pe verisorul lor pe pantaloni
si apoi sa rada ca acesta a facut pipi, sa-i urmareasca la baie pe copiii de la gradinita.
                   Ana credea ca se poate distra la nesfarsit pe seama altora pana cand, intr-o zi,
surpriza, lucrurile au luat o intorsatura neasteptata. Un baietel nou a venit la ei in grupa:
chiar din prima zi Marin s-a dovedit a fi foarte nastrusnic si putin sensibil la nevoile
colegilor lui. Asa ca Ana s-a trezit ca baietelul ii ridica fustita in cap si ii baga mana in
chilotei. Ana s-a inrosit pe data si nu stia cum sa faca sa nu mai dea ochii cu colegii ei.
Asa ca in acea zi nu a mai avut chef de joaca. A stat retrasa intr-un colt al grupei si de
fiecare data cand isi amintea de ceea ce s-a intamplat ii venea sa planga. Cum a putut face
acel baietel un lucru atat de urat? Nu s-a gandit ca ii va face rau? Deodata Ana si-a
amintit de cuvinteler mamei ei: Toate partile corpului care sunt acoperite de costumul de
baie sunt considerate intime. Acest lucru inseamna ca nu putem sa atingem aceste parti
ale altor persoane, ca nu le aratam cand ne jucam cu alti copii. Singurele situatii cand este
permis sa le aratam sunt atunci cand facem baie, cand ne schimbam chiloteii si cand
meregem la doctor, daca doctorul ne cere acest lucru. Abia acum a inteles Ana cat de
importante sunt aceste lucruri. A inteles si ca daca va continua sa stea suparata nu va
rezolva nimic. Asa ca s-a dus la Miss si a rugat-o sa faca o lectie in care sa le explice
tuturor copiilor aceste reguli. Tot din acea zi Ana a incetat sa o mai indemne la lucruri
rele pe Irina.
                   Toti copiii de la grupa au inteles ca daca sunt curiosi cu privire la partile
intime, aceste informatii pot sa le afle de la activitatile cu Miss sau de la parinti sau de la
medici. Si Marin a inteles repede care erau regulile grupei. In curand grupa lor a devenit
cea mai disciplinata din gradinita. De multe ori educatoarele de la celelalte grupe ii
dadeau drept exemplu de buna purtare.
 
Cristina Tohanean
 Cum a invatat elefantelul sa nu-si mai supere burtica
 
 
A fost odata ca niciodata o familie de elefantei: mama elefant, tata elefant si puiul de
elefant. Toata lumea era foarte fericita. Parintii mergeau la serviciu iar puiutul de elefant
mergea la gradinita elefantilor. Ii placea foarte mult la gradinita pentru ca acolo se juca si
invata tot felul de lucruri: sa coloreze, sa cante, sa danseze, sa scrie, sa numere. Tot acolo
avea si o multime de prieteni. Puiul de elefant era acum elefantel mare si era foarte
mandru de asta. Si parintii lui erau la fel de mandri si il iubeau foarte mult. Elefantelul
reusea sa manance singur, sa faca pipi la wc-ul elefantilor. Intr-o zi i s-a intamplat sa faca
pipi pe el. Acest lucru a ingrijorat-o pe mamica lui. A doua zi elefantelul nu a mai facut
pipi pe el si a observat ca a primit cadou pentru asta o ciocolata. Din acea zi elefantelul a
inceput sa ceara in fiecare zi in care nu facea pipi pe el, cate o ciocolata. Daca nu-si
primea ciocolata, elefantelul se supara pe data si facea din nou pipi pe el. Din aceasta
cauza mamica elefant era foarte necajita. Ea stia ca burtica elefantelului suferea foarte
mult de la atata ciocolata. Dupa mai multe zile in care a tot mancat ciocolata, intr-o zi,
burtica elefantelului nu a mai putut suporta, s-a suparat asa de tare, incat a inceput sa-l
doara ingrozitor pe elefantel. Degeaba incerca elefantelul sa o roage sa se potoleasca. Ea
i-a raspuns:
- Imi face rau atata ciocolata si tu nu vrei sa intelegi. Mereu ceri ciocolata si cadouri. Eu
te ajut in asa de multe privinte si nu-ti cer nimic pentru asta. Am grija sa diger mancarea
pentru ca tu sa poti avea putere sa te joci. Mama ta merge la serviciu in fiecare zi pentru
ca sa poata castiga bani si nu cere cadouri pentru asta in fiecare zi. Azorel isi apara
stapanul in fiecare zi si se multumeste sa primeasca cateodata un os. Nu cere in fiecare zi
oase. Iar tu ceri mereu ciocolata cand reusesti sa faci pipi ca un baietel mare ce esti.
Elefantelul si-a dat seama cat rau ii facea burticii sale, care il ajuta foarte mult. De a doua
zi a inceput sa nu mai ceara ciocolata sau alte cadouri. Din acea zi cadoul lui era faptul ca
era elefantel mare, puternic si ascultator. Era cel mai mare cadou pe care il putea primi si
era mandru de el.
 
Cristina Tohanean
 Povestea ursuletului Martinica
 
 
 
            Ursuletul Martinica era un ursulet foarte simpatic. Ii placea sa se joace, sa cante,
sa danseze, sa construiasca, sa se uite la Power Rangers si sa mearga la gradinita. Da, ii
placea tare mult sa mearga la gradinita pentru ca acolo invata tot felul de lucruri
minunate. In plus avea si o multime de prieteni. Cel mai bine se impaca cu o fetita
ursulet, care era singura din grupa ursuletilor. Nu-i pasa daca ceilalti colegi, rautaciosi,
spuneau ca nu e potrivit sa se joace cu fetitele. El facea o multime de jocuri interesante cu
prietena lui. Avea si prieteni baietei ursuleti. In ultima vreme ursuletul nostru avea o mare
ingrijoarare: ii venise in minte ca el trebuie sa faca toate lucrurile foarte, foarte bine.
Dorea sa o impresioneze pe Miss ursoaiaca, pe prietena lui, pe mami. De aceea ursuletul
Martinica se supara foarte foarte tare daca se intampla sa nu stie ceva la gradi, daca se
intampla sa greseasca ceva la o fisa sau sa depaseasca in timp ce colora. In acelasi timp,
insa, nu vroia sa se dea de gol si sa le arate si celorlalti cat de suparat este el in realitate.
Uneori ii venea sa planga de suparare, dar se gandea ca se va face de rusine. Asa ca
prefera sa sufere in tacere. Dar erau atatea lacrimi adunate si neplanse: trebuia sa scape
cumva de ele. Asa ca cerea voie la baie de multe, multe ori sa mai scape de lacrimile
adunate. Credea ca asta e solutia cea mai buna. Intr-o zi, obosite de atata mers la baie
picioarele ursuletului si partile intime au cerut ajutorul unui spiridus care locuia in
padure. Spiridusul era tare intelept si priceput la tot felul de solutii. Asa ca intr-o zi, pe
cand Martinica se intorcea de la gradinita, i-a iesit in cale si i-a spus:
            Stiu despre supararea ta. Iti voi pune trei intrebari magice si daca vei sti raspunsul
la ele, supararea ta va disparea:
            Prima intrebare a fost: Cine din intreaga padure reuseste sa faca intotdeauna toate
lucrurile bine fara sa greseasca niciodata?
            A doua intrebare a fost: Ce se intampla cand gresim?
            A treia intrebare a fost: Ce inseamna prietenia?
            Spiridusul i-a dat trei zile lui Martinica pentru a gasi raspunsul. Martinica a stat si
s-a gandit si a incercat sa vada care era raspunsul la cele trei intrebari.
            In prima zi a gasit raspunsul la prima intrebare: nimeni nu face intotdeauna toate
lucrurile bine. La inceput era cat pe ce sa spuna ca Mami face intotdeauna toate lucrurile
bine. Dar si-a adus aminte ca si mami uita uneori anumite lucruri, ca si ea mai spune:
"Vai ce neatenta am fost!"Dupa ce a gasit raspunsul la aceasta intrebare, Martinica a
simtit cum supararea sa se imputinase deja.
            A doua zi a gasit raspunsul la a doua intrebare. Chiar s-a intamplat sa greseasca
ceva la gradi. A stat sa vada ce se intampla: prietena lui l-a iubit la fel de mult, Miss
Ursoaiaca nu l-a certat, mami si tati l-au iubit ca in fiecare zi, jocurile i-au parut la fel de
amuzante si placute. La fel si desenul lui animat cu Power Rangers. In plus a avut si o
surpriza: pt. ca nu s-a mai suparat cand a gresit, Zana solutiilor l-a ajutat sa gaseasca
solutia potrivita pentru a-si indrepta greseala. Miss l-a laudat ca si-a recunoscut greseala
sa ca a reparat-o. Deja Marinica scapase de mare parte din suparare. Nici nu mai putea sa
spuna ca nu-i iese nimic. Pentru ca isi daduse seama ca acest lucru nu era deloc adevarat.
            In sfirsit in a treia zi Martinica a gasit raspunsul si la cea de-a treia intrebare. S-a
gandit la prietena si la prietenii lui si si-a dat seama ca ii iubeste la fel de mult chiar si
atunci cind gresesc. Si atunci, ca prin minune, odata cu frica de a-si pierde prietenii, a
disparut si ultima picatura de suparare.
            Martinica stia ca e posibil sa se mai supere cateodata, dar stia si ca la orice
problema poate gasi o solutie. Mai stia ca supararea impartasita cu cineva trece mai usor.
In sfarsit picioarele si partile intime rasuflau linistite ca nu mai erau puse sa munceasca
atat de mult degeaba.

Povestea stupului de albine

 
 
 
            Intr-un stup traia o regina foarte preocupata de calitatea mierii produse de
supusele sale. Multa vreme, mierea a fost de calitate superioara, dar, de la un timp,
lucrurile au inceput sa se schimbe: albinele au devenit mai superficiale, leneveau la
umbra unei frunze sau se harjoneau intre ele.
            Situatia a inceput sa se agraveze de la o zi la alta, cu toate observatiile reginei.
Intr-o zi, cand toate albinele se odihneau, s-a produs un eveniment inexplicabil: stupul s-a
rasturnat si toate albinele au fost aruncate afara. Din fericire, atat albinele cat si regina au
scapat nevatamate. Speriate, albinele s-au grupat in jurul reginei lor.
            In ajutorul albinelor a venit si regele bondarilor. Acesta a inceput sa analizeze
situatia pentru a vedea care a fost cauza catastrofei. La sfarsit concluzia a fost
urmatoarea: nenorocirea s-a produs chiar din vina albinelor, deoarece acestea au muncit
fara sa fie atente astfel incat au depozitata toata mierea intr-o singura parte a stupului si l-
au dezechilibrat.
            Marele bondar a chemat toate albinele si le-a explicat cum au reusit sa
dezechilibreze stupul. Albinele si-au inteles greseala. Din acel moment regina a devenit
mai hotarata si toate deciziile ei au fost respectate intocmai. Foarte repede albinele au
refacut stupul, iar la festivalul mierii au castigat marele premiu.
 
 
 
Maria Dorina Pasca "Povestea terapeutica", Editura Ardealul, 2004