Poveste terapeutică:

,,Țara fructelor fermecate”

Poveste terapeutică oferită de Andra Tabără,
Psiholog, Consultant ABA
Au fost odată că niciodată, peste 7 mări și 7 țări o pară, un măr și o banană. Aceste 3 fructe delicioase erau foarte triste.
De ce credeți că erau triste? Erau triste deoarece ele se aflau pe masa unei bucătarii foarte frumoase alături de multe dulciuri;
copiii, însă nici măcar nu se uitau la ele, ei voiau numai și numai dulciuri. La un moment dat mărul spuse:
– Eu cred că am să plec din acest coș! Nimeni nu vrea vitaminele mele!
– Te urmez! – spuse banana la rândul ei. Aici toți copiii mănâncă numai ciocolată!
Singura care a avut curajul să rămână în coș a fost para.
După ce au mâncat toate dulciurile din bucătăria fermecată, fără a mânca deloc fructe sau ciorbă, copiii au început să se simtă
rău. Părinții lor grijulii i-au dus la doctor, unde li s-a explicat că este foarte important să mănânce fructe deoarece fructele le
oferă multe vitamine și energie pentru a se juca mai mult.
După ce s-au simțit mai bine, copiii năzdrăvani au mâncat din nou foarte multe dulciuri. Numai doi dintre ei au lăsat loc și
pentru o pară din coș. Aceștia doi din urmă au avut energie și au fost voioși toată ziua. De asemenea, ei aveau dințișorii
strălucitori, albi și frumoși.
Când au văzut ce bine se simt cei doi prieteni și cât de frumoși sunt, toți ceilalți copii au vrut să mănânce fructe. Dar ghiciți
ce au descoperit? Nu mai aveau fructe în coș. Triști că nu mai aveau nici pere, nici mere, nici banane, copiii au rugat-o pe
Zâna cea Bună să le aducă câteva fructe sănătoase promițându-i acesteia că le vor mânca pe toate pentru a avea energie și
pentru a fi sănătoși.
Zâna cea Bună a plecat repede în Țara Fructelor Fermecate să aducă celor mici tot soiul de fructe. Însă, ajunsă printre
fructele sănătoase și gustoase, și-a dat seama ca nu le poate convinge să vină la copii.
– Nu mai vin la copiii aceia! Ei preferă dulciurile în locul meu! – spuse mărul.
– Există și copii care preferă fructe! Sunt acei copii frumoși și sănătoși care nu ajung niciodată la doctor – îi răspunse
para.
În cele din urmă Zâna cea Bună a reușit să convingă merele, prunele, portocalele, strugurii și bananele să o însoțească.
Ajunse în bucătăria copiilor, acestea au fost primite cu multă dragoste, iar copiii le-au mulțumit fructelor pentru că le oferă
lucrul cel mai prețios:sănătatea.

Copii, nu uitați că fructele ne sunt de mare folos; ele ne pot salva de medicamente și ne oferă energia de care avem nevoie
pentru a ne juca.
Mare șușoteală-n coș!
Adi este curios,
Se apropie. "Ce-i oare?!"
Fructele stau la taclale!
E uimit: "Bună reclamă!"
Toate fructele de toamnă,
Se făleau pe întrecute,
Spuneau vrute și nevrute:
-Sunt o nucă minunată
Și de coajă-s protejată!
Pot să cad de la-nălțime,
Miezul tot întreg rămâne!
-Dar zemoasă, cea mai moale,
Zău, nu am asemănare!
Spune para delicioasă.
Am și forma mai aleasă!
Piersica, iute-a sărit:
Ce parfum a răspândit!
-Sunt așa de savuroasă,
Aromată și gustoasă!
Mărul, ofensat zicea:
-Priviți-mi culoarea mea!
Roșie, parcă-s un mac,
Nici nu știți ce mult atrag!
-Vedeți? Sunt un drăgălaș!
Rosti mândru-un struguraș.
Cu bobițe garnisit,
Zic, că-s cel mai îndrăgit!
Pruna un pic necăjită:
-N-am culoarea potrivită...
Dar gustul e delicios,
O să-ajung un gem gustos.
-Sunt dulceagă-amăruie,
Strigă din pom o gutuie.
Mai am puțin și mă coc,
Sunt gutuia cu noroc!
Toată iarna-s la fereastră,
Parfumez întreaga casă!
Dacă nu privești mai bine,
Zici că-s decor în vitrine.
-Sâât, că vine cineva!
Adi, în coș tot privea,
Și părea nehotărât:
-Pe care să o mănânc?