CORECTAREA COMPORTAMENTULUI AGRESIV

AL PRESCOLARULUI

Din nefericire, societatea zilelor noastre este una violenta, iar copiii nostri sunt supusi
acestor acte agresive in fiecare zi, fie prin mediatizarea lor, fie prin activitatile si relatiile pe care
le au cu cei din jur. Chiar si serialele de televiziune folosesc agresiunea verbala, in situatii
comice, care starnesc rasul. Astfel incat parintilor le este tot mai greu sa le evidentieze copiilor
faptul ca agresiunea reprezinta un pericol. Uneori este dificil sa identifici situatiile in care copilul
este pur si simplu agresiv sau daca acest comportament este determinat de alte cauze. In acest
sens, este foarte utila pentru educatori pastrarea unui jurnal, tinerea unei evidente care sa le
atraga atentia asupra cazurilor in care copilul a adoptat o atitudine inadecvata.
Ceea ce poate face orice educator este sa identifice niste modele in comportamentul
copiilor. Odata ce acesta observa cu mai multa atentie atitudinea celor mici, mai ales in cazuri
iesite din comun, aceste modele sunt mult mai usor de identificat.
Pasul urmator este de a dezvolta niste strategii care sa ii ajute pe copii sa rezolve
situatiile tensionate intr-un mod mult mai eficient. Un jurnal de acest tip poate fi bun si pentru
parinti, deoarece le ofera o evidenta a felului in care au reactionat fata de comportamentul
copiilor. Daca reactiile nu sunt productive si este recomandabil sa fie schimbate - deoarece nu
vin in ajutorul celor mici - atunci un asemenea jurnal reprezinta o bila alba in plus si pentru
adulti... Parintii invata, treptat, sa observe semnele "incipiente" ale enervarii micutilor. Acest
lucru ii ajuta apoi sa gestioneze si sa stapaneasca situatia, inainte ca aceasta sa scape de sub
control...
Desi avem impresia ca un copil nu poate intelege aceste lucruri, nu il subestima! Are
capacitatea de a remarca, dar la un alt nivel, ceva mai simplu ,modelele agresive”. De asemenea,
parintii si educatorii trebuie sa le vorbeasca copiilor despre felul in care simt ei ca reactioneaza
in fata situatiilor care declanseaza comportamentul violent.

Intrebari de acest tip pot fi binevenite:

-Ce poti face in momentul in care simti ca te-ai enervat?
-Ce anume te poate impiedica sa iti pierzi controlul?
-Cum poti preveni asemenea incidente?
-Ce poti invata din asemenea situatii?

Copiii invata foarte mult din experientele anterioare. Ca atare, daca le explici totul ca pe o
lectie, care are o morala plauzibila si pe care o pot aplica mai departe in situatii asemanatoare,
atunci isi vor da seama mult mai usor care este linia de urmat. Supravegherea ta, ca educator este
foarte importanta - cel mic se bazeaza intotdeauna pe sprijinul tau si puterea ta de a-i deschide
ochii asupra unor lucruri pe care deocamdata nu le percepe foarte bine. Fiecare copil
reactioneaza in propriul fel in situatii tensionate:
Pentru unii este suficient sa inspire puternic de cateva ori, pentru a se calma; pentru altii, "nervii"
dispar daca inchid ochii; alti copii invata sa se elibereze de tensiune "calatorind" cu gandul intr-
un loc neutru, in schimb ce pentru unii "mormaiala" unui cantecel este solutia cea mai buna.
 Chiar daca suntem constienti de faptul ca cel mic nu isi propune in mod special sa ne
scoata din rabdari si ca supararile sale i se par justificate, uneori si noi ajungem in acel neplacut
si umbros colt al enervarii.. Ca educaror, este foarte important sa nu ii arati copilului ca ti-ai
pierdut cumpatul. Acest lucru il demoralizeaza uneori sau il impulsioneaza sa vada pana unde si
cat de mult iti poate incerca limitele.
Copiii trebuie sa invete sa compenseze energia cheltuita prin enervare cu realizarea unor
lucruri pozitive. Inca de cand sunt mici, simtul actelor caritabile si al bunatatii trebuie sa prinda
un contur foarte clar in gandurile lor. Gesturile frumoase pe care le pot face fata de cei din jur
sunt de real ajutor in redirectionarea furiei pe care o vor simti la un moment dat. Implicarea
pozitiva in vietile prietenilor lor ajuta la construirea si intarirea empatiei.

POSIBILE MANIFESTARI

Este de preferat ca parintii si educatorii sa ii puna pe copii in fata unor situatii in care ei
pot veni in ajutorul altor persoane. In acest fel, copiii isi vor da seama ca recompensele sufletesti
si sentimentul utilitatii ofera o rasplata mult mai mare.

Rolul familiei si gradinitei este crucial pentru formarea personalitatii copiilor. Primele
lectii de viata si de comportament social sunt "predate" si invatate acasa si apoi la gradinita.
Expresia "cei sapte ani de acasa" spune multe in acest sens...
Rolul eucatoarei este acela de a-i oferi copilului un model si directia de urmat in viata.
Bunatatea si compasiunea se invata si se deprind in primul rand acasa, in urma "lectiilor" pe care
le "predau" adultii, precum si prin imitarea unor comportamente pe care copiii le observa la
parintii sau fratii lor mai mari.
O lectie de acest tip, aflata la indemana oricarui adult, este sa il invete pe copil cum
anume trebuie sa se comporte fata de un animal... Se stie foarte bine ca un caine sau o pisicuta
ajuta la formarea personalitatii unui copil, il invata ce inseamna responsabilitatea si prietenia.

Insa copiii nu sunt constienti de propria putere fizica si cu atat mai putin isi dau seama
cand anume exagereaza cu exercitarea ei. Au fost cazuri in care copilul a reusit sa
"smotoceasca" o biata pisicuta mai mult decat ar fi fost cazul... Cei mici fac acest lucru din
dragalasenie, din prea multa dragoste si afectiune fata de animal, pe care il considera prietenul
lor. Tocmai de aceea supravegherea in asemenea situatii este foarte importanta - in clipa in care
sesizezi ca micutul nu isi da seama de faptul ca ii poate face rau animalului, spune-i pe un ton
cald si intelegator: ,,joaca-te mai bland cu pisicuta, o doare sa o tragi de coada!". Acest lucru
trebuie reamintit de fiecare data cand exagereaza cu joaca. Daca micile observatii dau roade si
copilul nu mai "chinuieste" animalul, atunci lauda-l. Mai mult decat orice, vorbeste cu el simplu
si clar, fara sa te rastesti la el - considera-l o persoana cu judecata, capabila sa inteleaga
asemenea lucruri. Daca ii arati si cum anume trebuie sa se joace cu un animal - puterea
exemplului ajuta intotdeauna – sigur, copilul va invata prima lectie a comportamentului pozitiv,
decat agresivitatea si descatusarea nervilor.
Comportamentul agresiv al viitorului adult poate fi anihilat sau, cel putin, ameliorat daca
primii pasi ai copilului sunt urmariti inca de la varste fragede. Daca le oferim copiilor optiunea si
alternativa cheltuirii energiei in alt mod decat prin acte agresive, viitorul adult va sti ca exista
lucruri pentru care nu merita sa te enervezi si peste care poti trece mai usor daca stii (sau inveti)
sa te controlezi.

Este nevoie ca acest mesaj care militeaza pentru non-violenta sa fie repetat in mod
constant, astfel incat sa fie cu adevarat inteles de catre copii. Constanta si repetitia, afirma
psihologii, este utila pentru intelegerea si asimilarea acestui mesaj - o data patruns in mintea lor,
cei mici nu vor mai fi tentati sa apeleze la agresivitate atunci cand adultii nu se afla in preajma
lor.
Mesajul non-violentei trebuie sa aiba sens pentru copil indiferent de cine se afla sau nu in
prezenta sa, este o atitudine pe care trebuie sa o adopte pentru ca o intelege si o accepta, nu
pentru ca "asa i se spune" ca este bine.

CAUZELE CARE DETERMINA MANIFESAREA

Unii parinti folosesc, pentru copiii lor, activitatile sportive sau alte activitati fizice
extrascolare, ca modalitate de eliberare a energiei: tennis, handbal ,gimnastica, dans modern,
box, etc. O descatusare fizica a agresiunii reprezinta uneori o solutie eficienta, care ii impiedica
pe copiii extrem de incarcati emotional sa rabufneasca. Nu au decat de castigat din aceste lucruri
- sportul este o activitate care le face bine, permitandu-le dezvoltarea fizica armonioasa, dar ii
ajuta si pe plan psihologic, eliberandu-i de tensiunile acumulate.

Psihologii precizeaza insa ca acest lucru nu este intotdeauna valabil si ca este important
sa privim lucrurile in contextul lor. Spre exemplu, daca un baietel este inscris in echipa de fotbal
a gradinitei, aceasta poate fi o decizie foarte buna. Insa, daca copilul percepe colectivul in care
incearca sa se integreze drept o sursa de frustrare si de umilinta (pentru ca nu este foarte bun la
acest sport, nu ii place sau ceilalti colegi de echipa rad de el dintr-un motiv sau altul), atunci
practicarea acestui sport nu reprezinta o solutie prea fericita...
Insa daca copilul se simte implinit intr-o asemenea echipa, daca are parte de satisfactii si
reuseste sa isi faca prieteni printre coechipieri, sportul devenind o sursa de multumire si energie,
care ii ofera oportunitatea dezvoltarii unor abilitati native, acest lucru va ajuta la diminuarea
actelor agresive.
Pana la urma, eliberarea energiilor negative reprezinta un lucru bun, dar cel mai
important lucru este acela de a identifica si elimina cauzele care duc la aceste "rabufniri". Pentru
foarte multi dintre copii, aceste cauze nu reprezinta altceva decat "tratamentul" inadecvat de care
au parte , din partea unor colegi mai mari, care fac glume pe seama lor: abuzul verbal sau chiar
fizic, umilinta, experientele traumatizante, eliminarea dintr-un anumit cerc de prieteni, faptul ca
nu sunt apreciati etc. reprezinta tot atatea cauze pentru acumularea de frustrari.
Acestea vor "exploda" mai devreme sau mai tarziu si de aceea este de preferat sa
identificam motivele care duc la asemenea situatii, sa incercam sa le prevenim, sa le eliminam
sau sa redirectionam manifestarile lor nervoase. Mai important decat orice este ca el sa simta ca
are un prieten care il intelege. De aceea, nu trebuie sa ii spunem ca un asemenea comportament
este inadmisibil si ca "la varsta lui nu este acceptabil sa aiba atatia nervi"... Nu facem decat sa il
indeparam si sa ii adancim frustrarea. Trebuie sa vedem situatia in ansamblul ei si sa intelegem
ca exista niste cauze care l-au adus in aceasta stare de surescitare nervoasa. O data ce ajungem la
explicatiile profunde ale comportamentului lui, putem lua si masurile care se impun. Iar
schimbarea circumstantelor care produc aceste "revolte" reprezinta cea mai buna solutie pe
termen lung.

Responsabilitatea de educator include si pastrarea unei comunicari eficiente cu copilul.

Discutiile si urmarirea unor modele comportamentale, ne pot ajuta in depistarea primilor pasi
care duc la agresivitate.

STRATEGII EFICIENTE PENTRU A CORECTA COMPORTAMENTELE AGRESIVE

> Trebuie sa-i spunem foarte clar copilului, ca nu acceptam acest comportament din partea lui
si ca nu ni se pare deloc "dragut", "distractiv" sau "caraghios" nici un tip de agresivitate
manifestata fata de alte persoane.

> Trebuie sa stabilim o lista de consecinte non-violente pentru fiecare comportament sau
manifestare rautacioasa si agresiva pe care o are copilul fata de cei din jurul sau.
Exemple de "pedepse" ar putea fi: limitarea sau absenta timpului pe care are voie sa il petreaca
la joaca, cu alti copii, sau obligatia de a cere scuze "victimelor" sale, pentru orice ar fi spus, facut
sau stricat.

> O discutie cu parintii, ar putea lamuri, daca observam schimbari in comportamentul

copilului in ultima vreme . Problema poate fi legata de sanatate sau neintelegeri in cuplu sau
daca isi face simtita prezenta si in acest domeniu. Atitudinea lui la gradinita, relatia cu
educatoarele, colegii sau prietenii pot da multe indicii despre cauzele care au dus la aceasta
situatie tensionata.

> Organizarea unor intalniri cu alti parinti despre acelasi lucru, incercand sa determinam daca
si copiii lor au probleme asemanatoare.

> Stimularea eforturilor copilului, cand adopta un comportament mai putin agresiv si mult
mai responsabil, cand isi respecta indatoririle pe care le are acasa si la gradinita.

> Interzicerea emisiunilor de televiziune care promoveaza o atitudine agresiva si/sau

violenta, mai ales nesupravegheat. Acelasi lucru este valabil si pentru jocurile de acelasi tip pe
calculator.

Educatoarea si parintii trebuie sa aiba grija de propriul comportament in preajma

copilului. Sunt un model pentru copil si vor vedea ca, o data ce isi vor reduce sau elimina (pe cat
posibil) reactiile agresive, si el va face acelasi lucru.