Grupa Mijlocie

Ghidul parintilor pentru grupa mijlocie
 Matematica
1. Clasificarea obiectelor dupa forma (dupa aspect)
o Ce ar trebui sa stie copilul tau

Este necesar ca, la sfarsitul acestui capitol, copilul:
 Sa recunoasca si sa spuna obiectele din mediul inconjurator.
(Exemplu: Spune cum se numesc obiectele si arata obiectele cerute);
 Sa grupeze obiectele de aceeasi forma, indiferent de culoare sau marime.
(Exemplu: Alege dintr-o varietate de frunze toate frunzele ovale);
 Sa clasifice obiecte dupa forma.
(Exemplu: Aranjeaza pe fiecare raft al unei etajere, jucariile de acelasi fel);
 Sa recunoasca asemanarile si deosebirile dintre grupuri, sa spuna ce este “la fel” şi ce este
“diferit”, ce “se potriveşte” si ce nu “se potriveste” intr-un grup de obiecte.
(Exemplu: Scoate o para din multimea de mere rosii si galbene, pentru ca nu se potriveste ca
forma);
 Sa aseze obiecte dupa forma lor, intr-o anumita ordine, prin alternare.
(Exemplu: un cub, o masina, un cub, o masina).
o Dificultati frecvente si solutii

Intampina dificultati in stabilirea asemanarilor si a deosebirilor dintre
obiecte.
Ce poti face ca parinte

 Roaga copilul sa te ajute cand pregatesti masa: sa aseze cestile de cafea care au
aceeasi forma, indiferent de culoare, sa aseze pahare/farfurii de acelasi fel;
 Ofera copiilor jucării, obiecte, de acelasi tip, dar diferite ca formă, culoare, sunete
emise, pentru a le putea compara. De exemplu, mai multe rase de caini (dalmatieni-
lupi) si de pisici. Comparati intai cainii (respectiv pisicile) intre ei si apoi comparati
cainii cu pisicile.
 Pune accent pe descrierea si stabilirea asemanarilor si deosebirilor dintre doua obiecte
de acelasi fel (rochita Anei este diferita de a Ioanei, pantalonii noi sunt asemenea cu
cei vechi, dar sunt rosii si mai mari).
o Jocuri in familie
2. Clasificarea obiectelor dupa culoare

 Sa recunoasca si sa denumeasca culoarea obiectelor din mediul inconjurator.
(Exemplu: Spune cel putin 4-5 culori ale obiectelor);
 Sa identifice grupe de obiecte dupa criteriul culorii.
(Exemplu: Arata dintre doua sau mai multe grupe de obiecte, grupa papusilor cu rochite galbene);
 Sa clasifice obiecte/fiinte dupa culoare.
(Exemplu: Aranjeaza ursuletii albi pe un raft si ursuletii maro pe un alt raft);
 Sa grupeze obiectele de aceeasi culoare.
(Exemplu: Formeaza grupa ardeilor rosii si grupa ardeilor verzi);
 Sa recunoasca asemanarile si deosebirile dintre grupuri.
(Exemplu: Diferentiaza merele galbene de cele rosii);
 Sa ordoneaze obiectele dupa culoare, de la culoarea/nuanta cea mai deschisa la cea mai inchisa
si invers.
(Exemplu: Ordoneaza 4 panglici rosii avand nuante diferite, de la rosu deschis la rosu inchis si
invers).
3. Clasificarea obiectelor dupa marime

 Sa faca diferentieri ale obiectelor dupa marime.
(Exemplu: Recunoaste masina mica, creionul mijlociu, papusa mare.);
 Sa clasifice obiecte/fiinte dupa marime (mare, mic, mijlociu).
(Exemplu: Clasifica ursuletii de jucarie in ursi mari, ursi mici si ursi mijlocii.);
 Sa formeze grupuri de obiecte dupa marime.
(Exemplu: Formeaza o grupa de cuburi mari si una de cuburi mici);
 Sa execute serii de obiecte folosindu-se de criteriul marimii.
(Exemplu: Face un colier, insirand pe o sarmulita o margica mica, una mare, o margica mica, una
mare …);
 Sa spuna criteriile după care face sortarea unei grupe de obiecte.
(Exemplu: Spune ca a ales papusile mari, iepurasii mijlocii, pisicile mici).
4. Diferentieri ale obiectelor dupa grosime, lungime, latime, inaltime

 Sa diferentieze obiectele dupagrosime, lungime, latime, inaltime.
(Exemplu: compara doua sau mai multe betisoare si spune care dintre ele este gros sau subtire,
lung, scurt sau la fel de lung);
 Sa clasifice obiecte/fiinte dupa aceste insusiri: grosime, lungime, latime, inaltime.
(Exemplu: clasifica oamenii, dupa inaltimea lor, in oameni scunzi si oameni inalti);
 Sa formeze grupe de obiecte dupa grosime, lungime, latime, inaltime.
(Exemplu: formeaza grupe de creioane groase/subtiri sau lungi/scurte);
 Sa spuna insusirile după ce sorteaza obiectele unei grupe.
(Exemplu: copilul spune “am ales panglicile inguste, curelele late”);
 Sa ordoneze 3-4 obiecte prin comparari repetate si sa spuna rezultatele: „mai lung”, „mai inalt”,
„mai scurt”, „cel mai lung”, “ cel mai gros” etc.
(Exemplu: asaza toate pensulele pe care le are in functie de lungime, pentru a afla care este cea
mai scurta sau cea mai lunga).
5. Constituirea de grupuri/ multimi, pe baza unor insusiri comune (forma, marime, culoare) luate in
considerare simultan

 Sa grupeze obiectele de aceeasi forma/marime/culoare, la inceput tinand seama de un singur
criteriu, apoi de mai multe simultan.
(Exemplu: sorteaza dintr-un cos plin cu fructe si legume, merele care au culoarea galbena);
 Sa grupeze obiectele dupa doua-trei criterii simultan (forma-marime; forma-culoare, forma-
marime-culoare).
(Exemplu: sorteaza jucariile si formeaza grupa masinutelor albastre, grupa cuburilor rosii de
marime mijlocie sau grupa cercurilor mari si galbene);
 Sa recunoasca obiectele care nu pot face parte din grupa formata.
(Exemplu: observa deosebirile si inlatura dintr-o grupa de animale salbatice, un animal domestic);
 Sa recunoasca si sa explice asemanarile si deosebirile dintre grupuri.
(Exemplu: deosebeaste grupa pasarilor de curte de grupa pasarilor salbatice si asaza o rata in
grupa pasarilor de curte si o barza in grupa pasarilor salbatice, spunand de ce face asta).
 Sa clasifice obiecte/fiinte după diverse criterii (culoare, forma, marime, lungime etc) sau prin
numirea unei proprietati comune.
(Exemplu: face clasificari intuind asemanarile si deosebirile, fara sa ii spui criteriul, ci doar la
sugestia de a pune impreuna obiectele care seamana);
 Sa spuna de ce un obiect apartine unei grupe date.
(Exemplu:observa asemanarile si pune un morcov in grupa legumelor si o para in grupa fructelor
spunand ca sunt fructe si, respectiv legume);
6. Aprecierea globala a cantitatii si aprecierea prin punere in perechi (in limitele 1-5)

 Sa compare doua grupe si sa aprecieze global unde sunt mai multe/ mai puţine obiecte.
De exemplu, copilul are in fata doua fructiere. In prima sunt 2-3 mere, cealalta este plina si fara sa
le numere, apreciaza in care fructiera sunt mai multe/ putine fructe;
 Sa aprecieze prin punere in perechi, in limitele 1-5, unde sunt mai multe/ mai putine, tot atatea
obiecte.
De exemplu, copilul compara grupa iepurasilor si grupa morcovilor, punand in dreptul fiecarui
iepuras cate un morcov. El trebuie sa precizeze daca sunt mai multi/ mai putini sau tot atatia iepuri
cati morcovi sunt;
 Sa realizeaze corespondenta de unu la unu intre doua grupe si sa aprecieze care grupa are mai
multe, mai putine obiecte sau daca au tot atatea obiecte, si sa o reprezinte grafic.
De exemplu, copilul formeaza perechi intre obiecte: o veverita - o aluna; o furnica - un greiere.
Reprezentarea grafica se face prin trasarea unor linii de legatura;
 Sa verbalizeze constatarile efectuate, folosind o terminologie corecta.
De exemplu, copilul motiveaza ca intr-o grupa sunt mai multe, mai putine, sau tot atatea obiecte:
a)„Pentru ca toate obiectele din grupa veveritelor au pereche in grupa alunelor, grupele au tot
atatea obiecte (nici una dintre veverite nu a ramas fara aluna);
b)„Pentru ca in grupa furnicilor a ramas un obiect care nu are pereche in grupa greierasilor, grupa
furnicilor are mai multe obiecte (o furnica a ramas fara pereche);
 Sa gaseasca modalitaţile de stabilire a echipotentei(cele doua multimi sa aiba tot atatea elemente)
: extragerea sau adaugarea unui element.
De exemplu, copilul trebuie sa adauge elemente in grupa furnicilor, sau sa extraga elemente din
grupa greierasilor, pentru ca cele doua grupe sa aiba tot atatea obiecte.
7. Cercul

 Sa grupeze cercurile in functie de criterii date: culoare, marime, grosime.
De exemplu, copilul separa cercurile mici de cele mari, pe cele subtiri de cele groase, cercurile
galbene de cercurile rosii;
 Sa recunoasca si sa denumeasca formele geometrice (cercul) in mediul inconjurator sau cu
ajutorul materialelor puse la dispoziţie.
De exemplu, copilul afirma ca mingiile sau rotile bicicletei au forma de cerc;
 Sa traseze cercul trecand cu creionul peste o linie deja trasata;
 Sa deseneze cercul dupa model sau dupa o comanda verbala.
De exemplu: “Deseneaza un cerc mare rosu, si doua cercuri mici albastre”
 Sa execute desene decorative si artistice cu cercuri.
De exemplu sa realizeze flori sub forma de cerc sau pur si simplu desene abstracte.
 Sa execute constructii folosind formele geometrice.
De exemplu, sa construiasca un om de zapada din 3 cercuri de marimi diferite.
8. Patratul

 Sa recunoasca si sa denumeasca formele geometrice (patratul)in mediul ambiant sau cu ajutorul
materialelor puse la dispoziţie.
De exemplu, copilul constata ca unele pernite, tablouri sau rame pentru fotografii au forma de
patrat;
 Sa grupeze patratele in functie de criteriile date: culoare, marime, grosime.
De exemplu, copilul separa patratele mici de cele mari, pe cele subtiri de cele groase, patratele
albastre de cele rosii;
 Sa traseze forma geometrica patrat trecand cu creionul peste linii deja trasate;
 Sa deseneze patratul dupa model sau dupa o comanda verbala.
De ex. “ Deseneaza un patrat mic si rosu” ;
 Sa execute desene decorative si artistice cu patrate, de exemplu, sa decoreze rama unei fotografii
cu patrate colorate, de diferite marimi;
 Sa execute constructii folosind formele geometrice, de exemplu, sa construiasca un bloc din mai
multe patrate.
9. Triunghiul

 Sa recunoasca si sa denumeasca formele geometrice de triunghi in mediul sau ambiant sau cu
ajutorul materialelor puse la dispoziţie.
De exemplu, copilul constata ca zmeul pe care il inalta si coiful din hatie au forma de triunghi;
 Sa grupeze triunghiurile in functie de criteriile date: culoare, marime, grosime.
De exemplu, copilul separa triunghiurile mici de cele mari, pe cele subtiri de cele groase,
triunghiurile galbene de cele rosii;
 Sa traseze forma geometrica de triunghi trecand cu creionul peste linii deja trasate
 Sa deseneze triunghiuri dupa model sau dupa o comanda verbala.
De exemplu: “Deseneaza un triunghi mai mare/ mai mic decat al meu sau deseneaza doua
triunghiuri dupa modelul meu” .
 Sa realizeze desene decorative si artistice cu triunghiuri.
De exemplu, sa decoreze rochita papusii sau o farfurie de lut, cu triunghiuri de diferite marimi si
culori.
 Sa construiasca din forme geometrice sub forma de triunghiuri elemente din mediu inconjuratori.
De exemplu, sa construiasca un brad sau munti din triunghiuri de marimi diferite.
10. Numere si cifre de la 1 la 5

 Sa recunoasca si sa denumeasca cifrele in intervalul 1-5.
(Exemplu: copilul spune cifrele fie ca sunt asezate in ordine crescatoare: 1,2, 3, fie ca sunt
asezate pe sarite: 5, 2, 3);
 Sa numere „inainte“ si „inapoi“, cu si fara sprijin in obiecte sau desene.
(Exemplu: numara de la 1-5 si invers );
 Sa recunoasca grupele cu 1-5 obiecte si cifrele corespunzatoare.
(Exemplul 1: indica cifra 4 pentru o grupa cu 4 obiecte; Exemplul 2: asaza langa cifra 5 o grupa cu
5 iepurasi);
 Sa alcatuiasca grupe de 1 pana la 5 obiecte.
(Exemplu: copilul alcatuieste, la cerere, o grupa cu 4 ursuleti si o grupa cu 5 masini);
 Sa descopere care cifră lipseste intr-un sir dat.
(Exemplu: spune ca lipseste 3 din sirul 1, 2, …., 4, 5);
 Sa compare numerele naturale de la 1 la 5.
(Exemplu: spune ca 5 e mai mare decat 2);
 Sa scrie numerele naturale de la 1 la 5 cu sprijin grafic sau liber, pe un spatiu mai mare.
(Exemplu: traseaza cifra pe lina punctata ce reda forma cifrei).
11. Vecinii numerelor (intervalul 1-5)

 Sa numeasca vecinul din dreapta sau din stanga unui numar dat.
(Exemplu: pentru numarul 4, sa identifice numarul 3 şi numarul 5);
 Sa descopere care cifra lipseste intr-un sir dat.
(Exemplu:, din sirul de cifre de la 1 la 5, lipseste cifra 4, pentru ca aceasta ii are ca vecini pe 3 si
pe 5;
 Sa comparare două numere si sa aleaga pe „cel mai mare” sau” cel mai mic”.
(Exemplu: dintre cele doua numer date: 4 si 5, sa stabileasca ca 4 este mai mic decat 5, pentru ca
grupa cu 4 obiecte are mai putine obiecte decat grupa cu 5 obiecte).
12. Numeralul ordinal

 Sa identifice pozitia unui obiect intr-un sir de 1-5 obiecte, utilizând numeralul ordinal.
De exemplu: prima este pisicuta, al doilea este elefantul...., al cincilea este catelul;
 Sa identifice si sa numeasca primul si ultimul element dintr-un sir de 1-5 elemente.
De exemplu: prima masinuta este rosie, iar ultima, a patra masinuta este albastra;
 Sa foloseasca in limbajul oral numele numeralelor ordinale.
De exemplu; primul/ prima al doilea/ a doua etc.
 Sa faca diferenta intre numeralul ordinal si cel cardinal.
De exemplu: al treilea copil dintr-un sir poate avea inscris pe tricou cifra 5, aceasta neinsemnand
ca este al cincilealea in sir.
13. Adunarea si scaderea cu 1 in limitele 1-5

 Sa numere de la 1 la 5.
 Sa adune si sa scada cu 1, folosind numerele de la 1 la 5, prin manipulare de obiecte. (Exemplu:
daca la 4 papusi adaugam 1 papusa sunt in total 5 papusi);
 Sa inteleaga semnificatia adunarii.
(Exemplu: cand la o grupa de cuburi adaugam un cub, avem mai multe cuburi);
 Sa inteleaga semnificatia scaderii.
(Exemplu: scaderea este atunci cand dintr-o grupa de mingi se iau mingi, raman mai putine
mingi);
 Sa inteleaga semnificatia semnului „=”.
(Exemplu: am adunat trei papusi cu o papusa si au rezultat patru papusi)
 Sa utilizeze corect limbajul matematic adecvat operatiei matematice de adunare sau scadere:
„plus”, „minus”, „egal”.
(Exemplu: atunci cand intalneste scris operatiile de adunare sau scadere 4 + 1 = 5 sau 3 – 1= 2,
verbalizeaza corect fiecare semn folosit)
14. Compunere si rezolvare de probleme

 Sa gaseasca rezolvarea diverselor probleme reale sau imaginare, din povesti si povestiri.
De exemplu, raspunde la intrebarea: Anca are 3 creioane albastre. Rodica ii mai da un creion
rosu. Cate creioane colorate are acum Anca?"Sa compuna probleme simple, implicand adunarea/
scaderea in limitele 1-5, folosind elemente din mediul sau ambient. De exemplu, sa compuna o
problema de genul: ”Pe masa sunt 4 mere rosii si unul verde. Cate mere sunt pe masa?”;
 Sa rezolve probleme alegand operatia corectă (adunare inseamna adaugarea unui obiect, folosim
semnul plus ”+”; scadere inseamna luarea unui obiect, folosim semnul minus „ - ”;
De exemplu: Patrocle are un os, dar tata ii mai da unul. Cate oase are Patrocle? Problema se
rezolva prin operatia de adunare.
15. Serieri de obiecte.

 Sa realizeze serieri de obiecte pe baza unor criterii date ori gasite de el insusi.
(Exemplu: ordoneaza obiectele in functie de o caracteristica: de la culoarea cea mai deschisa la
culoarea cea mai inchisa si invers, de la cel mai mic obiect la cel mai mare, de la cel mai gros la cel mai
subtire, de la cel mai scurt la cel mai lung etc);
 Sa execute serii de obiecte (margele, boabe, bucaţi de hartie) realizand structuri simple si
folosindu-se de criteriile cunoscute sau dat.
(Exemplu: confectioneaza o bratara folosind o margica rosie, una albastra si continua modelul
respectand ordinea culorilor);
 Sa deduca ce element urmeaza intr-o serie, analizand elementele anterioare ale acesteia.
(Exemplu, urmareste un model dat: doua mere, o para, doua mere, si deduce ca urmeaza sa
aseze o para).
 Limba si comunicare
1. Semnificatia cuvintelor
o Ce ar trebui sa stie copilul tau

 Sa stie sa se prezinte.
(Exemplu: isi spune numele si prenumele, spune cati ani are, cum se numesc parintii sai);
 Sa puna intrebari si sa raspunda la ele.
(Exemplu 1: intreaba ce este un anumit obiect sau despre o activitate care ii atrage atentia;
Exemplu 2: raspunde la intrebari despre jucariile/lucrurile sale sau legate de activitatile sale
curente);
 Sa spuna mesaje simple in timpul jocului sau a unei activitati de zi cu zi.
(Exemplu: spune ce isi doreste sa faca, cu ce jucarie prefera sa se joace; vorbeste despre actiuni
pe care le face);
 Sa foloseasca, in viata de zi cu zi, cuvinte ce fac referire la obiecte, fiinte, actiuni, fenomene.
(Exemplu: denumeste jucarii, obiecte de uz personal, activitati si actiuni pe care le face, fenomene
pe care le observa in jurul sau).
o Dificultati frecvente si solutii

Intampina dificultati in denumirea unor obiecte cu care nu e foarte bine
familiarizat. (Exemplu: pronunta gresit cuvintele sau „inventeaza” cuvinte noi, prin
articularea gresita a acestora - in loc de „constructor” spune „construitor”)
Copilul tau se afla la varsta in care zilnic traieste experiente noi, aude, invata cuvinte
noi. Sunt prea multe cuvinte noi intr-o perioada scurta de timp. Pe unele le retine,
intelegandu-le sensul, pe altele le retine, dar nu le intelege pe deplin semnificatia, iar
altele ii scapa, urmand sa fie invatate in ocazii viitoare. Zi de zi, copilul tau invata
cuvinte noi, chiar daca nu e pregatit sa le utilizeze imediat.

 Imaginea are cel mai mare impact in procesul de invatare. Ofera-i copilului
posibilitatea de a vedea imagini cat mai diverse, care sa ilustreze cuvinte, notiuni noi.
Fie ca este o imagine reala (realitatea inconjuratoare), dinamica (emisiuni si filme Tv,
jocuri pe calculator, etc) sau statica (ilustratii din carti), toate reprezinta un suport de
invatare absolut necesar la aceasta varsta. Carti, postere, jetoane, puzzle-uri cu
imagini diverse sunt materiale de invatare utile pentru copilul tau.
 Cand mergeti la plimbare, descrie-i, pe larg, copilului tot ce vede: locuri, obiecte,
persoane, actiuni noi (Exemplu: Uite o masina de pompieri!; Iata un excavator!; Uite cate
randunele se pregatesc de plecare!; Iata un castan inflorit!; etc).
 Numeste permanent obiectele pe care le folosesti si pentru ce le folosesti. Pentru a te
asigura ca le cunoaste, intreaba-l „Ce este acesta?”, iar cand intalneste obiecte/lucruri
noi, incurajeaza-l pe copil sa-ti adreseze intrebari. Daca ii vei raspunde imediat si pe
intelesul lui, te va intreba cu toata increderea si cu alte ocazii, pentru ca va sti ca de
la tine obtine raspunsuri valabile.
 Jocurile de rol („De-a doctorul”, „De-a magazinul”; „La teatru”, „In excursie”) sunt prilejuri
excelente de a folosi cuvinte noi, in acelasi timp identificand obiectul ce le reprezinta.
 Transforma timpul petrecut in fata televizorului intr-o experienta valoroasa de
invatare. In timp ce va uitati la o emisiune preferata de copil, spune-i sa recunoasca
si sa denumeasca obiecte, persoane, animale, plante, fenomene, etc. Ai grija sa nu
devii obositor, agasant. Daca faci ca acest moment de invatare sa ramana unul
placut, in cele din urma, copilul iti va arata anumite obiecte, chiar si atunci cand nu ii
vei mai cere acest lucru.
o Jocuri in familie
2. Exprimarea unui mesaj

 Sa transmita un mesaj simplu in cadrul jocului.
(Exemplu 1: cere o jucarie sau spune ceva despre ea; Exemplu 2: spune partenerului de joc ce
jucarie ii place; Exemplu 3: pune intrebari sau ofera raspunsuri partenerului de joc);
 Sa raspunda corespunzator la intrebarile pe care le primeste.
(Exemplu: cand este intrebat cum se numeste/ce doreste sa manance, raspunde la subiect,
oferind informatiile solicitate);
 Sa transmita mesaje/informatii complete si clare despre anumite obiecte sau cu anumite cuvinte
date.
(Exemplu: i se arata o imagine cu o umbrela si i se solicita sa spuna ceva despre acest obiect);
 Sa se faca inteles atunci cand exprima mesaje, idei, pareri, in diverse situații cu care se intalneste
in viata de zi cu zi.
(Exemplu 1: cand cere apa sau vrea un anumit obiect de pe masa; Exemplu 2: cand discuta cu o
persoana pe care abia a cunoscut-o; Exemplu 3: cand povesteste ce a vazut in parc, la televizor;
Exemplu 4: cand spune ce preferinte are la masa, ce jucarii sau activitati prefera).
3. Audierea si redarea povestilor

 Sa recunoasca personaje din povestile ascultate, pe baza unor imagini, jetoane, siluete, ghicitori,
replici folosite.
(Exemplu 1: o recunoaste pe Scufita Rosie intr-o imagine; Exemplu 2: stie cine a spus „Cucurigu,
boieri mari, Dati punguta cu doi bani!”);
 Sa asculte o poveste ce i se citeste/povesteste, observand ca orice poveste are introducere,
cuprins si incheiere si formule specifice acestora.
(Exemplu: recunoaste formulele: „A fost odata, ca niciodata....” „Dumnezeu să ne ţie, ca cuvântul din
poveste, înainte mult mai este”, „Si au trait fericiti pana la adanci batraneti”, „Si-am incalecat pe-o sa si v-
am spus povestea mea”);
 Sa aseze, in ordine cronologica, fapte dintr-o poveste cunoscuta, folosind imagini cu parti din
poveste.
(Exemplu: asaza, in ordine, 3-4 imagini ce ilustreaza intamplari/momente din povestea „Punguta
cu doi bani” de Ion Creanga);
 Sa povesteasca fragmente/momente din povesti ascultate anterior, folosind numele personajelor
si expresii sau replici din poveste.
(Exemplu: foloseste formula de inceput: „A fost odata…”, reproduce replica „Bunicuto, dar de ce ai
ochii asa de mari?”).
4. Expresivitatea in comunicare

 Sa recite fragmente, expresii din poeziile invatate/ascultate, respectand intonatia, pauza,
schimbarea vocii, in functie de mesajul transmis.
(Exemplu: spune versurile clar, schimband tonul vocii si ritmul de pronuntare a cuvintelor, facand
pauze acolo unde se incheie propozitia);
 Sa joace rolul unor personaje din povesti cunoscute/ascultate, folosind dialogul cu intonatia pe
care le-a auzit in textul respectiv, cu gestica si mimica adecvata.
(Exemplu: cand joaca rolul Scufitei Rosii, intreaba „De ce ai gura asa de mare?”, intonand asa cum
se face in cazul unei intrebari, nuantandu-si vocea ca si cum s-ar mira, facand miscari ale
fetei/bratelor prin care sa transmita anumite stari pe care le simte personajul);
 Sa foloseasca, in viata de zi cu zi, adresarea interogativa, exclamativa, gesturi si mimica adecvata
pentru a transmite expresiv mesaje, idei si sentimente.
(Exemplu 1: intoneaza propozitia adecvat, atunci cand adreseaza o intrebare sau cand exprima o
exclamatie; Exemplu 2: foloseste gesturi, miscari ale fetei atunci cand comunica).
5. Pronuntia cuvintelor

 Sa pronunte cuvinte ce contin sunetele: m, n si p, b, t, d.
(Exemplu: mana, pat, pom, motan, dinte, doamna);
 Sa pronunte corect cuvinte cu c si g.
(Exemplu: coca, gong, copac, gogosari);
 Sa foloseasca corect sunetele s, r, f, v, la inceput de cuvant.
(Exemplu: soare, rama, fata, volan, raft);
 Sa pronunte toate silabele din cuvinte mai lungi.
(Exemplu: televizor, umbrela, gargarita, elefant, caracatita);
 Sa pronunte grupuri consonantice duble/triple in cuvinte.
(Exemplu: scara, strada, clasa, clopotel);
 Sa pronunte cuvintele clar atunci cand vorbeste.
(Exemplu: se face inteles atunci cand vorbeste).
6. Propozitia si cuvantul

 Sa formuleze propozitii simple, pe baza unor imagini date, ce ilustreaza diverse actiuni/intamplari.
(Exemplu: pe baza unei imagini ce arata un copil pictand, formuleaza propozitia: Baiatul
picteaza sau Copilul picteaza o casa.);
 Sa completeze propozitii scurte, prin adaugarea unui cuvant sau a unor cuvinte potrivite.
(Exemplu: Copiii culeg ...........; Mama spala ..............; Bunicul citeste ..............);
 Sa sesizeze diferentele intre propozitiile cu 2 cuvinte si propozitii cu 4-5 cuvinte. (Exemplu: alege
intre: Mama gateste. si Mama gateste supa de legume, propozitia cu 2 cuvinte);
 Sa identifice corect numarul de cuvinte dintr-o propozitie cu 2-3 cuvinte.
(ex: Fetita picteaza – 2 cuvinte; Soferul conduce masina – 3 cuvinte).
 Sa foloseasca, in viata cotidiana, cuvinte si propozitii, intelegand diferenta dintre acestea, ca
propozitiile sunt inlantuiri logice de cuvinte.
(Exemplu: pornind de la un cuvant formuleza o propozitie – caine – Cainele este animal domestic.;
pornind de la o propozitie cu 2 cuvinte, prin adaugare, sa formeze o propozitie compusa – Copilul
zambeste. – Copilul zambeste pentru ca a primit o jucarie.).
7. Cuvantul si silaba

 Sa desparta cuvinte de 2, 3 silabe.
(Exemplu: ca-sa; ma-si-na, pa-pu-sa);
 Sa spuna din cate silabe este format un cuvant.
(Exemplu: caine – 2 silabe; pisica – 3 silabe);
 Sa identifice cuvintele care incep cu aceeasi silaba, alegandu-le dintr-un grup de cuvinte date.
(Exemplu: spune care dintre cuvinte incepe cu silaba ma-, din seria: masa, macara, casa, mama,
para).
8. Cuvantul si sunetul

 Sa dea exemple de cuvinte care incep cu un sunet dat.
(Exemplu: cuvinte care incep cu sunetul M: mama, masa, macara, motor, mar, masina, maimuta etc.);
 Sa spuna cu ce sunet incepe un cuvant dat.
(Exemplu: spune ca masa, incepe cu sunetul M; pat, incepe cu sunetul P; avion, incepe cu sunetul
A);
 Sa identifice cuvintele care incep cu acelasi sunet, alegandu-le dintr-un grup de cuvinte date.
(Exemplu: spune care dintre cuvinte incep cu sunetul P: para, papagal, elefant, perna, iarba).
9. Substantivul

 Sa denumesca corect obiecte/lucruri din spatiul apropiat lui.
(Exemplu: denumeste jucariile sale, obiectele proprii de imbracaminte, alte obiecte/lucruri folosite
in casa);
 Sa foloseasca corect substantive la singular si plural.
(Exemplu: scaun– scaune; lingura – linguri; pensula – pensule, etc.);
 Sa foloseasca, in viata cotidiana, substantive, realizand corect acordul la nivelul propozitiei.
(Exemplu: cand exprima pareri/impresii/ganduri, face corect acordul intre substantiv si celelalte
parti de vorbire - Mie imi plac capsunele.; Mama a cumparat multe cornuri cu ciocolata.).
10. Adjectivul

 Sa formuleze propozitii simple si dezvoltate in care sa foloseasca adjective pentru a exprima
insusirile/caracteristicile unui lucru/obiect/fiinte.
(Exemplu: Papusa mea are rochita frumoasa.; Masina de curse are motor puternic.;Pisica mea are
blanita pufoasa.);
 Sa faca acordul corect intre adjectiv si substantivul pe care acesta il determina.
(Exemplu:geanta grea, genti grele, sac greu, saci grei);
 Sa exprime comparatii intre insusirile obiectelor/fiintelor, formuland propozitii in care foloseste
corect gradele de comparatie.
(Exemplu: Mama duce o valiza grea - Tata duce o valiza mai grea);
 Sa foloseasca, zi de zi, adjective, realizand corect acordul la nivelul propozitiei.
(Exemplu: cand exprima insusirile/caracteristicile unui lucru/obiect/fiinte, face corect acordul intre
adjectiv si substantivul pe care acesta il determina - Mie imi plac masinilemari si albastre; Eu am
primit un ursulet dragalas si moale.).
11. Pronumele

 Sa foloseasca corect pronumele personale, la singular si plural, facand corect acordul cu verbul.
(Exemplu: Eu vorbesc.; El vorbeste.; Noi vorbim.; Voi vorbiti.);
 Sa foloseasca, in mod corect, pronumele posesiv: al meu/a mea, ai mei/ale mele, al tau/a ta, ai tai/ale
tale, al lui/a lui, ai lui/ale lui, al ei/a ai, ai ei/ale ei, al nostru/a noastra, ai nostri/ale noastre.
(Exemplu: Papusa este a mea.; Umbrela este a ta?; Masinutele sunt ale noastre.; Casa este a voastra?);
 Sa foloseasca, in mod corect, pronumele demonstrativ la
singular: acesta, aceasta.(Exemplu: Acesta este prietenul meu.; Aceasta este jucaria ta?);
 Sa foloseasca, in viata cotidiana, pronume personale, posesive si demonstrative, realizand corect
acordul gramatical la nivelul propozitiei.
(Exemplu: Eu ma plimb cu masina ta.; Aceasta este farfuria mea?).
12. Verbul

 Sa spuna in ce ordine s-au petrecut faptele ilustrate in imagini, raportandu-se la ordinea
cronologica a momentelor dintr-o zi si la timpurile verbale folosite: trecut, prezent, viitor.
(Exemplu: pe baza unor imagini si a propozitiilor, spune care este ordinea in care se petrec
actiunile: Mihai a baut un suc de fructe, dimineata.; Mihai se joaca in curtea gradinitei.; Mihai va asculta
o poveste sera, inainte de culcare.,);
 Sa recunoasca forma corecta/incorecta de folosire a timpurilor verbale: prezent, trecut, viitor,
modul indicativ, in cadrul unor propozitii date.
(Exemplu: alege propozitia corecta dintre: Copiii mananca mere. si Copiii mananc mere.;Eu am dormit
mult. si Eu a dormit mult.; Mama va cumpara fructe. si Mama vei cumpara fructe.);
 Sa formuleze propozitii in care sa foloseasca in mod corect verbe la modul imperativ.
(ex: da comenzi – Deschide usa!; ofera sfaturi – Ai grija, sa nu strici constructia!; exprima indemnuri
– Fii bun cu catelusul!);
 Sa foloseasca, in viata cotidiana, verbe pentru a exprima actiuni si activitati pe care le vede sau le
face, stari pe care le observa sau le traieste, realizand corect acordul gramatical la nivelul
propozitiei.
(Exemplu: Eu ma joc in camera mea.; Eu am fost plecat la bunici.; Eu sunt fericit.).
13. Numeralul

 Sa foloseasca corect numeralul cardinal de la 1 la 5: unu, doi, trei, patru, cinci. (Exemplu: cand este
intrebat cati ani are, raspunde: Patru, sau spune ca papusa are doi ochi);
 Sa formuleze corect numeralul ordinal, intre limitele 1-5, cu toate formele sale:primul/prima, al
doilea/a doua,…., al cincilea/a cincea.
(Exemplu: spune a cata este sala de clasa din gradinita, unde are grupa: Este a doua sala.)
 Sa gaseasca pozitia unui obiect, dintr-un sir de 1-5 obiecte, in functie de numeralul ordinal
specificat.
(Exemplu: coloreaza a patra floare sau aduce prima carte de pe raft);
 Sa foloseasca, in viata cotidiana, numerale de la 1 la 5, facand corect acordul cu substantivul pe
care il precede.
(Exemplu: Eu am primit două masini/doi roboti; El sta la prima casa/primul bloc;Aceasta e a
doua inghetata/al doilea sendvis?);
14. Adverbul

 Sa foloseasca prepozitii simple: in, pe, la, din, cu, de, sub, langa, pentru a exprima, in cadrul
propozitiei, raporturi spatiale intre obiecte.
(Exemplu: Baiatul sta pe scaun.; Catelul doarme in cusca.);
 Sa completeze propozitii, pe baza imaginilor, in care sa foloseasca prepozitiile potrivite.
(Exemplu: Pisica doarme …. masa.; Copii se joaca ..... parc.; Cartea este .... masa.);
 Sa foloseasca, in viata cotidiana, prepozitii simple pentru a exprima relatii intre obiecte.
(Exemplu: Eu am pus marul pe masa; Plecam la bunica cu masina.).
15. Prepozitii simple

 Sa foloseasca prepozitii simple: in, pe, la, din, cu, de, sub, langa, pentru a exprima, in cadrul
propozitiei, raporturi spatiale intre obiecte.
(Exemplu: Baiatul sta pe scaun.; Catelul doarme in cusca.);
 Sa completeze propozitii, pe baza imaginilor, in care sa foloseasca prepozitiile potrivite.
(Exemplu: Pisica doarme …. masa.; Copii se joaca ..... parc.; Cartea este .... masa.);
 Sa foloseasca, in viata cotidiana, prepozitii simple pentru a exprima relatii intre obiecte.
(Exemplu: Eu am pus marul pe masa; Plecam la bunica cu masina.).
16. Elemente de explorare a cartilor

 Sa cunoasca rolul informativ( de cunoastere) pe care il au cartile in viata oamenilor.
(Exemplu: stie ca pentru a afla o informatie, a asculta o poveste, a invata o poezie foloseste o carte);
 Sa recunoasca elementele componente ale unei carti: copertile, titlul, paginile cu continutul cartii
redat in imagini si in textul tiparit.
(Exemplu: arata care este coperta sau unde este scris titlul povestii pe coperta);
 Sa cunoasca denumirea diferitelor tipuri de carti sau surse de informare ce utilizeaza cuvantul
tiparit/scris.
(Exemplu: ziare, reviste, carti de povesti, atlase, dictionare, afise, pliante);
 Sa arate interes pentru carte si cuvantul scris sub diverse forme.
(Exemplu: cere, din proprie initiativa, sa i se cumpere o carte sau sa i se citeasca dintr-o carte);
 Sa aiba o atitudine de grija si respect fata de carte, dovedind deprinderi corecte de utilizare si
pastrare a cartilor.
(Exemplu: adopta o pozitionare corecta la citire, rasfoieste corect o carte, respecta pozitia cartilor in
biblioteca, ordoneaza/asaza cartile cu multa grija).
17. Semne grafice pregatitoare scrisului

 Sa cunoasca cum se utilizeaza hartia, creionul, carioca, creta si alte instrumente de scris.
(Exemplu: cere creta pentru a scrie pe tabla sau pe astfalt; scoate capacul cariocii pentru a putea
scrie cu ea);
 Sa scrie pe spatiu nedelimitat, relativ corect din punct de vedere al formei, semne grafice precum:
punctul, linii (linie verticala, orizontala, oblica, serpuita), cercul, bastonasul.
(Exemplu: scrie dupa un model dat anterior, pe foaie fara liniatura, semnele grafice: cerculete –
bobite de mazare, linii verticale – firele de iarba, linia franta – dintii de la fierastrau);
 Sa scrie semne grafice, trasand cat mai corect semnul grafic pe linia punctata trasata anterior, ca
element de sprijin.
(Exemplu: scrie pe conturul liniei punctate ce reda bastonasul la dimensiune mai mare,
suprapunand cat mai bine linia pe care o scrie cu cea punctata);
 Sa respecte reguli/conditii minime ale actului scrierii (distanta capului fata de foaie, pozitia
spatelui, tensiunea motrica cu care manevreaza creionul - strangerea creionului si apasarea
acestuia pe foaie, orientarea in pagina).
2/17 - Exprimarea unui mesaj
Dificultati frecvente si solutii
1. Raspunde la intrebari monosilabic sau printr-un cuvant. Foloseste rar propozitii

complete (Exemplu: daca este intrebat ce a facut la gradinita, raspunde: „M-am jucat”,
daca este solicitat sa spuna unde si-a pus caciula, raspunde scurt: „pe scaun”).
Copilul tau percepe comunicarea dintre oameni ca o modalitate de a se intelege unul

pe altul, pentru satisfacerea anumitor nevoi individuale. El stie ca pentru a obtine
ceva (un obiect, un aliment, o informatie) trebuie sa ceara. Si daca o face prin 1-2
cuvinte, pentru el este suficient, de aceea nu dezvolta raspunsurile si nu foloseste
propozitii complete atunci cand poarta o discutie.

Incurajeaza-l permanent sa raspunda in propozitii. Reformuleaza tu raspunsul complet si
roaga-l si pe el sa se exprime complet. (Exemplu: il rogi sa spuna „Am asezat caciula pe
scaun” in locul raspunsului „pe scaun”).
 Spune-i copilului sa-ti vorbeasca despre lucrurile, persoanele cu care intra in contact
permanent. Asculta-l cu atentie, fara sa-i intrerupi povestirea. Cursivitatea in exprimare,
pentru a comunica lucruri care tie poate ti se par banale, reprezinta un exercitiu foarte util
pentru copil.
 Cand rasfoiti cartile de povesti, pe care copilul tau le prefera, incurajeaza-l sa vorbeasca liber
despre personajele sau lucrurile pe care le vede in carte. Daca face greseli in formularea
propozitiilor, reformuleaza tu, fara a-i atrage foarte mult atentia
2. Cand i se cere sa exprime o parere despre un obiect, o situatie, un personaj, are tendinta de a se
indeparta de la subiect, incepand sa vorbeasca si de alte teme ce nu au legatura cu subiectul
(Exemplu: daca este intrebat despre mijloacele de transport ce circula pe pamant:
masina, autobuzul, bicicleta, etc., el incepe sa povesteasca despre masina tatalui sau
despre masinuta sa de jucarie, oferind detalii ce nu au legatura cu subiectul discutiei).
Copilul vorbeste despre ceea ce a vazut, a trait sau isi doreste si, indiferent cat de
generala este tema de discutie, el o va directiona spre ceea ce ii este lui aproape:
experientele traite, locurile si persoanele cunoscute, interese si curiozitati, lucruri care
l-au impresionat.

 In primul rand, trebuie sa intelegi si sa respecti modul sau particular de a vedea lumea. Chiar
daca deviaza de la subiect, incurajeaza-l sa se exprime liber si corect. Prin intrebari
ajutatoare il poti redirectiona pe subiectul abordat initial. Formuleaza intrebarile astfel incat
sa-i soliciti raspunsuri concrete, centrate pe subiect si cu final deschis (Exemplu: in loc sa-l
intrebi: „Ți-ar placea sa mergem cu trenul in vacanta?” il poti intreba „Nu ai calatorit pana
acum cu trenul. Ce zici daca am pleca la bunici cu trenul?”).
 Incepe discutii cu copilul tau pe diverse teme de interes pentru el (spiridusi, roboti, animalele
periculoase, etc). Atlasele, enciclopediile pentru copii pot oferi un bun suport intuitiv pentru
astfel de discutii. Incurajeaza-ti copilul sa exprime pareri, sa-ti adreseze intrebari pe subiectul
propus. Fii clar si concret in explicatii. Propozitiile scurte, centrate pe subiectul de discutie il
vor canaliza pe copilul tau sa se concentreze pe o anumita tema.
3/17 - Audierea si redarea povestilor
Cand povesteste, face trecerea de la un moment al actiunii la altul, folosind, in mod monoton,
acelasi tipar verbal. (Exemplu: „si pe urma… si pe urma…; si dup-aia… si dup-aia; si
apoi… si apoi…”).
Copilul tau se afla la varsta cand incepe sa-si diversifice vocabularul. Este normal ca
modul sau de a povesti sa fie unul simplu, repetitiv, uneori monoton. Daca a retinut o
expresie („si pe urma”, „apoi”) o va repeta de multe ori in povestea sa. Treptat, va
introduce si alte expresii invatate, le va repeta, la inceput, le va combina, si apoi va
schimba si stilul de a povesti.

 Cumpara copilului tau carti de povesti clasice. Prin intermediul povestilor, copilului incepe sa
cunoasca limba romana, in vocabularul lui patrund cuvinte noi si incepe sa cunoasca
comportamente pozitive. Placerea de a asculta povesti se va transforma, mai tarziu, in
placerea de a citi.
 In timp ce copilul tau povesteste, poti interveni cu formule care sa diversifice
exprimarea: „atunci…”, „deodata…”, „in acel moment…”, etc. Fa acest lucru natural, doar rostind
cuvantul/expresia, fara a-i face observatie sau a comenta felul in care povesteste.
 Cuvintele/expresiile noi trebuie folosite apoi de catre copil si in alte contexte pentru a te
asigura ca a inteles, pe deplin, semnificatia lor.
Cand trebuie sa caracterizeze un personaj, foloseste adjectivele bun/buna, rau/rea, indiferent de

calitatile/defectele particulare ale acestora. (Exemplu: cand este intrebat: Cum este Alba ca
zapada?, copilul ii atribuie adjectivul buna,prin acesta el subintelege o serie de
calitati: frumoasa, harnica, miloasa,prietenoasa.
Chiar daca si-a creionat corect si complet in minte portretul fizic si moral al unui
personaj, vocabularul sau restrans nu ii permite sa exprime toate calitatile acestuia.

 O poveste ascultata, un film sau desen animat vizionat il poti transforma intr-o ocazie de a
discuta cu copilul despre personaje. Incurajeaza-l sa vorbeasca despre cum aratau si cum se
comportau acestea. Gasiti impreuna trasaturile fizice si morale ale acestora.
 Explica-i sensul unor adjective ce pot caracteriza oamenii si personajele prin rostirea
cuvantului opus: harnic - lenes, darnic - zgarcit, milos - egoist,prietenos – neprietenos, politicos –
nepoliticos, cuminte – obraznic.
 In viata de zi cu zi, incurajeaza-ti copilul sa descrie oameni, locuri sau lucruri, utilizand
adjective cat mai variate. Acest exercitiu de exprimare va conduce, in timp, la o imbogatire a
vocabularului sau activ, la folosirea unor adjective mai „pretentioase”.
4/17 - Expresivitatea in comunicare
Cand recita o poezie si doreste sa demonstreze ca o stie foarte bine, spune versurile foarte repede, fara
a tine cont de intonatie, pauze, ritm. Grabeste ritmul, mai ales la finalul poeziei.
Copilul are impresia ca daca spune poezia, vorbind foarte repede, iti arata ce sigur e
pe el si ce bine a invatat-o. El considera ca este mai important ca o memoreaza ,
decat cum o rosteste. Va intelege, cu timpul, ca poeziile sunt mesaje artistice ce
transmit idei, emotii, sentimente si, de aceea, are nevoie de ajutorul tau.

 Daca iti propui sa-l inveti o poezie, este important modul in care o interpretezi. Recita cu
multa expresivitate, acordand atentie anumitor pasaje prin intonatie, tonul vocii, mimica
fetei.
 Cand ii citesti poezii sau povesti, fii un mic actor pentru copilul tau. Poti exagera putin
folosirea expresivitatii. Daca adultilor li se poate parea comic, copiilor le place modul „colorat”
de interpretare a unei poezii sau al unui rol. Le capteaza atentia si devin mai receptivi.
 Pune accentul pe intepretarea expresiva si mai putin pe memorarea in intregime a textului. In
loc sa-i ceri sa „turuie” intreaga poezie, e de preferat sa interpreteze un fragment sau o
replica, folosind intonatia, tonalitatea, ritmul, mimica si gestica adecvata.
 Citeste-i poezii lungi ce transmit mesaje adecvate varstei lui. Nu e nevoie sa le invete, ci doar
sa le asculte pentru a se familiariza cu modalitatea de a exprima idei sau emotii. Audierea
textelor literare (poezii si povesti) cat mai variate ii vor dezvolta vocabularul si capacitatea de
a-l folosi in mod expresiv.
 Marionetele si mastile sunt materiale utile pentru desfasurarea unor jocuri prin care copilul
tau exerseaza expresivitatea si isi dezvolta, in acelasi timp, creativitatea. „In spatele” unei
masti/marionete, sentimentele, gandurile, ideile sunt mai usor exprimate.
Jocuri in familie
 Ce crezi ca spune el?
Utilitatea jocului: comunicarea expresiva de mesaje, folosind adresarea interogativa,

exclamativa, gestica si mimica adecvata. Materiale folosite: 5-10 chipuri mici de hartie
ce exprima diverse stari, sentimente
 Versuri in miscare
Utilitatea jocului: recitarea de versuri, cu intonatia si gestica adecvata. Materiale

folosite: nu sunt necesare materiale.
5/17 - Pronuntia cuvintelor
Intampina dificultati in pronuntarea anumitor consoane (fie, c, g, h sau s, z, ţsau r, l, sau f, v).
Din ce in ce mai multi copii au tulburari de vorbire. La intrarea in gradinita insa,

copilul ar trebui sa aiba un vocabular minim si sa stie sa se inteleaga cu cei de varsta
sa sau cu educatoare.

 Uita-te la copilul tau inainte sa ii dai indicatii. Asigura-te ca esti cu ochii la nivelul ochilor
copilului tau si uita-te in ochii lui.
 Foloseste cuvinte simple si propozitii scurte. Daca vrei sa obtii atentia copilului, ca el sa faca
ceva, trebuie sa aplici regula propozitiei unice: „Scurt si la obiect.”
 Roaga copilul sa repete ce i-ai cerut. Daca nu poate, inseamna ca, fie a fost prea lung, fie
prea complicat pentru el. Atunci cand pronunta cuvintele incorect, copilul trebuie corectat,
pentru ca , altfel, nu va face efortul de a vorbi clar.
 Vorbeste clar, corect, pe un ton calm. Amenintarile si judecatile tale il vor speria pe copilul
tau si probabil va incepe sa se balbaie.
 Repeta mesajul. Copiii mici au nevoie sa auda de mai multe ori o cerinta. Pe masura ce
copilul creste, nu mai e nevoie sa ii repeti asa de mult.
 Lauda-l si incurajeaza-l sa vorbeasca. Aprecierea parintelui este foarte importanta in
construirea stimei de sine.
 Comunica cat mai mult, povesteste-i copilului tot faci, citeste-i si provoaca-l sa se exprime.
Incepe discutii despre tot ce-l preocupa: jocurile/jucariile preferate, programul de la
gradinita, prietenii. Copilul tau invata la aceasta varsta foarte mult prin imitatie. Daca adultul
vorbeste corect si clar, asa va incerca si copilul sa faca.
 Solicita si sfatul unui logoped (poti discuta cu logopedul din gradinita), deoarece persistenta
unor dificultati de pronuntie dupa aceasta varsta este un semn ca este necesara interventia
unui specialist. Daca pana la 3-4 ani este posibil ca deficientele de pronuntie sa se rezolve de
la sine, dupa varsta de 4-5 ani acestea nu isi vor gasi remedierea decat cu ajutor specializat
(sedinte logopedice).
Jocuri in familie
 Poezie cu onomatopee
Utilitatea jocului: exersarea sunetelor m, n, g, r.Materiale folosite: jetoane sau jucarii ce

redau: o papusa, un pui, o gasca, o ratusca.
 Raspunde repede si corect!
Utilitatea jocului: exersarea consoanei r asociata cu alte consoane. Materiale folosite: nu

sunt necesare materiale.
 Curtea cu pasari
Utilitatea jocului: insusirea deprinderii de a articula corect sunetele g-c.Materiale

folosite: jucarii sau jetoane care ilustreaza pasarile de curte (cocosul, gaina, gasca).
6/17 - Propozitia si cuvantul
Intampina dificultati in identificarea numarului de cuvinte dintr-o propozitie. In loc sa numere

cuvintele, desparte in silabe primul sau ultimul cuvant.(Exemplu: in loc sa desparta
propozitia Tata taie lemne in cuvintele: tata, taie, lemne - 3 cuvinte, copilul spune: ta, ta, taie,
lemne – 4 cuvinte sau tata, taie, lem-ne – 4 cuvinte).
Copilul, la aceasta varsta, nu intelege foarte bine notiunile de silaba, cuvant,propozitie si

diferentele dintre acestea. Pentru ca, inainte de a intelege complet procedeul de
analiza-sinteza lexicala a propozitie (adica despartirea propozitiei in cuvinte si
refacerea ei la loc), copilul ajunge sa faca analiza-sinteza fonetica a cuvantului (adica
despartirea in silabe a cuvantului si refacerea lui). Astfel, copilul ajunge sa amestece
cele doua procedee.

 Exerseaza cu copilul tau despartirea propozitiei, utilizand mai intai propozitii cu 2, apoi 3
cuvinte lungi, usor de sesizat in propozitie. Evita cuvintele scurte de genul prepozitiilor: de, la,
cu, pe sau a conjunctiilor: ca, sa, si, ori, sau, pentru ca sunt mai greu de sesizat. Prin exercitiu
repetat, copil tau va intelege ca propozitia trebuie impartita in bucati mai mici (cuvinte), dar
acestea, luate separat, trebuie sa aiba inteles, o semnificatie, in timp ce silabele nu sunt
purtatoare de sens, de inteles.
 Cand rasfoiti carti sau cand se joaca cu jucariile preferate, exersati formularea de propozitii
scurte (Exemplu: Papusa danseaza.; Robotul canta.;Ursuletul plange.) Apoi, extindeti propozitia
scurta formulata prin adugarea unui cuvant sau a unor cuvinte potrivite (Exemplu: Papusa
danseaza repede.;Robotul canta frumos.; Ursuletul plange tare.) Acest exercitiu il va juta sa inteleaga
cum sunt alcatuite propozitiile.
Jocuri in familie
 Propozitii elastice
Utilitatea jocului: Completarea de propozitii scurte, prin adaugarea unui cuvant sau a
unor cuvinte potrivite. Materiale folosite: nu sunt necesare materiale, dar e indicat ca
jocul sa fie sustinut de jetoane/imagini care sa ilustreze propozitiile formulate.
 Propozitii la borcan
Utilitatea jocului: Identificarea propozitiilor formate din 2 cuvinte sau din mai multe
cuvinte. Materiale folosite: 2 borcane mari (de preferinta din plastic), fasii de hartie de
scris, creion.
7/17 - Cuvantul si silaba
Intampina dificultati in precizarea numarului de silabe dintr-un cuvant.(Exemplu: desparte corect

cuvinte cu 2, 3, chiar 4 silabe; cand trebuie sa spuna cate silabe are cuvantul nu poate face acest lucru sau
spune un numar la intamplare).
De multe ori, copilul tau desparte corect in silabe, facand acest lucru in mod mecanic,
automat, in mod intuitiv. Dar numara cu dificultate silabele din cuvant, deoarece nu
percepe „fragmentele” de cuvant, adica silabele, in mod separat.

 Exerseaza cu copilul tau despartirea in silabe, asociind-o cu numaratoarea pe degete. In
acelasi timp cu despartirea in silabe care se realizeza verbal, copilul poate numara, pe
degete, silabele pe care le pronunta.
 Asociaza despartirea in silabe cu bataile din palme. In timp ce desparte in silabe, copilul bate
din palme si retine de cate ori s-au auzit batai din palme. El realizeaza corespondenta dintre
bataile din palme si numarul de silabe pe care le-a pronuntat.
Jocuri in familie
 Sa vorbim ca Robotel!
Utilitatea jocului: Despartirea cuvintelor in silabe. Materiale folosite: poezii cu versuri

scurte, ce contin cuvinte simple, cunoscute de copil.
 Perechea potrivita
Utilitatea jocului: Despartirea cuvintelor in silabe si asocierea cu cifra

corespunzatoare. Materiale folosite: 8-10 jetoane ce ilustreaza
obiecte/fructe/legume/vietuitoare a caror denumire contine 2 sau 3 silabe, 8-10
jetoane cu cifrele 2 si 3 (ca in modelul de mai jos).
8/17 - Cuvantul si sunetul
Intampina dificultati in identificarea sunetului cu care incepe cuvantul, avand tendinta

sa preia vocala ce urmeaza dupa sunetul initial (Exemplu: spune ca tigruincepe cu
sunetul ti, ca pat incepe cu sunetul pa sau ca iepure incepe cu ie).
Deoarece consoanele (b, p, t, r, v, etc) sunt sunete mai sonore decat vocalele si
semivocalele (a, e, i, o, u), copilul tau alipeste sunetului puternic pe cel slab, simtind
ca asa sunetul e mai complet. Poate si pentru ca, obisnuit deja cu desparirea in
silabe, tendinta de a pronunta sunetele in grupuri mici ii fac mai dificila „misiunea” de
a sesiza/auzi separat fiecare sunet in parte.

 In timpul jocurilor cu sunete, fii un exmplu pentru el. Pronunta corect, sonor si clar atat
consoanele, cat si vocalele/semivocalele.
 Indeamna-l pe copil sa formeze cuvinte rimate (paronime), prin inlocuirea primului sunet din
cuvant (Exemplu: coc, toc, joc, foc, loc sau mere, pere,sere, vere ). Specifica-i sunetul pe care
trebuie sa-l puna la inceputul cuvantului si lasa-l sa modifice singur cuvantul. Astfel, va
percepe diferentele fonetice dintre cuvinte (coc, toc, foc, joc) si va percepe separat sunetul initial
(c, t, f, j).
 Gaseste ocazii diverse de a va juca cu cuvintele si de a gasi sunetul cu care acestea incep.
Numele jucariilor, al fructelor, al lucrurilor din preajma copilului pot fi un bun material de
invatare.
 Pe rand, tu si copilul, dati exemple de cuvinte care incep cu un sunet stabilit inital. Incepe tu
prin a exemplifica cateva cuvinte, apoi indeamna-l si pe copil sa gaseasca un cuvant
(Exemplu: cuvinte care incep cu P: peste, pat, papagal, pod, picior, etc.).
Jocuri in familie
 Gaseste ce nu se potriveste!
Utilitatea jocului: Identificarea cuvintelor care incep cu acelasi sunet/cu sunet

diferit. Materiale folosite: jetoane reprezentand lucruri, obiecte, fiinte cunoscute de
copil.
 Vanatoarea de cuvinte
Utilitatea jocului: Identificarea cuvintelor care incep cu un sunet dat.Materiale folosite: un

instrument de suflat (o trompeta, un fluier)/ un instrument muzical/ un clopotel sau
orice jucarie cu care se poate emite un semnal sonor, banuti din carton auriu/argintiu
sau alte tipuri de recompense: margele, abtibilduri.
9/17 - Substantivul
Intampina dificultati in folosirea substantivelor la plural. (Exemplu: dupa modelul de formare

a pluralului: pom-pomi, clovn-clovni, formuleaza incorect pluralul lui om, spunand: om-
omi. sau alte situatii asemanatoare: pruna-prune, aluna-alune, dar nu, luna-lune, ci, luna-
luni.)
Este normal ca la aceasta varsta copilul tau sa intampine astfel de dificultati. Face
parte din procesul firesc de asimilare a formelor gramaticale corecte specifice limbii
romane. Pe masura ce copilul tau isi va dezvolta acel „simt” al limbii, el va sti, pur si
simplu, ce forma de plural e corecta, care suna mai curat, mai romaneste. Participand
activ (in calitate de vorbitor) sau pasiv (in calitate de ascultator), copilul isi va insusi
aceste formulari, pe parcurs ce le va auzi folosite in contexte diferite.

 Este important ca formele de singular si plural sa fie utilizate in cadrul propozitiilor/frazelor
pentru a se intelege pe deplin sensul lor, pentru a fi asimilate nu doar ca structura
gramaticala, ci si semantica (ca semnificatie).
 Cand mergeti la plimbare, exersati permanent comunicarea orala corecta. Incurajeaza-l sa
exprime in propozitii tot ceea ce vede: locuri, obiecte, persoane, actiuni noi.
 Cand observi folosirea incorecta a substantivelor, reformuleaza propozitia rostita de el,
accentuand prin tonalitate forma corecta. Fa acest lucru cu discretie, fara sa il critici sau sa
accentuezi faptul ca a gresit.
 Jocurile de rol („De-a doctorul”, „De-a magazinul”; „La teatru”, „In excursie”) sunt prilejuri
excelente de a folosi substantivele in propozitii alcatuite corect din punct de vedere
gramatical.
Jocuri in familie
 Lista de cumparaturi
Utilitatea jocului: Folosirea pluralului substantivelor. Materiale folosite: Coli de hartie,

cataloage promotionale cu produse de la supermarket-uri, foarfece, lipici.
 Eu una.... tu mai multe
Utilitatea jocului: Completarea de propozitii cu forma de plural corecta. Materiale

folosite: nu sunt necesare materiale.
10/17 - Adjectivul
Intampina dificultati in realizarea acordului intre adjectiv si substantivul pe care

acesta il detrmina, mai ales in cazul sustantivelor la plural. (Exemplu: daca la singular
formeaza corect: apa adanca, la plural este tentat sa foloseasca apeadancein loc
de ape adanci; sau in loc de fete cuminti spune fete cuminte).
Aceste dificultati si dezacorduri sunt firesti la aceasta varsta. Copilul tau este inca in
procesul de asimilare a limbii romane, iar acordurile gramaticale se invata treptat,
prin acumularea experientei verbale in mod practic, in procesul viu al comunicarii.

 Incurajeaza-ti copilul sa se exprime in propozitii complete, sa utilizeze fraze descriptive, in
care sa denumeasca insusirile/caracteristicile unor obiecte, fiinte, locuri, materiale. Intr-un
cuvant, incurajeaza-l sa foloseasca cat mai multe adjective.
 Corecteaza greselile gramaticale, dezacordurile, ori de cate ori le sesizezi la copilul tau.
Reformuleaza corect, fara a insista prea mult pe acest aspect.
 Adjectivele noi, intalnite intr-o poezie, poveste, o emisiune sau un film, se insusesc cel mai
bine in procesul observarii directe a lucrurilor, fiintelor, aspectelor de viata. Aceste cuvinte noi
(adjectivele) trebuie explicate imediat copilului, pe masura ce le utilizezi, atunci cand
lecturezi, povestesti sau vorbesti. Poti sa le explici utilizand sinonime cunoscute de catre
copil. Este important ca apoi, adjectivele noi sa fie folosite de catre copil si in alte propozitii
formulate de el, pentru a dovedi ca le-a inteles sensul/semnificatia.
Jocuri in familie
 Stii la ce ma gandesc?
Utilitatea jocului: Formularea de propozitii simple si dezvoltate in care sa foloseasca

adjective pentru exprimarea insusirilor/caracteristicilor unui lucru/obiect.Materiale
folosite: grupe de 10 obiecte diverse din casa: jucarii, rechizite, vesela, etc.
 Spune cuvantul opus!
Utilitatea jocului: Completarea de propozitii cu forma opusa a adjectivului

(antonimul). Materiale folosite: nu sunt necesare materiale.
11/17 - Pronumele
1. Intampina dificultati in folosirea pronumelui demonstrativ: acesta, aceasta. (Exemplu: in loc

de acesta, aceasta foloseste in vorbirea curenta: asta, asta).
Formele pronumelui demonstrativ: asta, asta, intalnite frecvent chiar si in vorbirea

adultilor, nu sunt gresite, dar este indicat ca insusirea „limbii literare” sa se produca
de la varste cat mai mici. E ca un cod al bunelor maniere, „maniere” ce pot fi invatate
si mai tarziu, dar este de preferat sa fie asimilate odata cu cei „sapte ani de acasa”.

 Poti fi un model excelent pentru copilul tau. Incearca sa folosesti, in mod curent, formele
literare ale pronumelui demonstrativ (acesta in loc de asta siaceasta in loc de asta). Astfel, copilul
tau va invata de timpuriu sa vorbeasca o limba „curata”, „eleganta”, „elevata”- limba romana
literara
 Citindu-i copilului tau povesti inainte de culcare, il ajuti sa-si imbogateasca vocabularul si sa-
si dezvolte imaginatia. Dar, in acelasi timp, ii oferi ocazia de a se familiariza cu stilul „literar”
de exprimare, in care aceste forme ale pronumelui demonstrativ sunt frecvent folosite.
2. Intampina dificultati in formularea pronumelui posesiv. Nu tine cont de genul –

masculin/feminin si numarul – singular/plural al obiectului posedat, folosind
particula a in loc de al, ai, ale.(Exemplu: Jucariile sunt a mele. in loc de Jucariile sunt ale mele.
; Fesul este a tau? in loc de Fesul este al tau?).
La aceasta varsta, copilul tau nu are capacitatea de a sesiza nuantele de gen

(masculin/feminin) si numar (singular/plural). De aceea, el nu simte nevoia de a
particulariza pronumele posesiv prin folosirea particulelor: al, ai, ale.

 Cand va jucati sau va plimbati, cand faceti diverse treburi impreuna, incurajeaza-l sa exprime
permanent apartenenta/posesia obiectelor din jurul sau, adresandu-i intrebari de genul: „Ale
cui sunt jucariile? Al cui o fi tricoul, al meu sau al lui? Ai cui sunt pantofii? Ai lui sau ai ei?”.
 Cand asezati masa sau rufele la uscat, puteti exersa impreuna folosirea
particulelor: a, al, ai, ale. (Exemplu: Farfuria aceasta este a ta? Servetele mele unde sunt?; Camasa este a
ta. Bluzele sunt ale mele.)
 Cand observi folosirea incorecta a acestor formule, reformuleaza propozitia rostita de el,
accentuand, prin tonalitate, forma corecta. Fa acest lucru cu discretie, fara sa il critici sau sa
accentuezi faptul ca a gresit.
Jocuri in familie
 Sa impartim frateste!
Utilitatea jocului: Folosirea pronumelui posesiv: al meu/a mea, ai mei/ale mele, al tau/a ta, ai
tai/ale tale, al lui/a lui, ai lui/ale lui, al ei/a ai, ai ai/ale ei. Materiale folosite: O papusa sau o jucarie
de plus de gen feminin (o maimutica, o ratusca); un robot sau alta jucarie de gen
masculin (un ursulet, un dinozaur); 8 obiecte diverse din casa sau din camera
copilului: o carte, un fes, o pereche de ciorapi, o poseta, un pahar, un servetel, o
pereche de manusi, ochelari, o pensula, un ceas, creioane, papuci, etc.
 Spune cine sunt!
Utilitatea jocului: Formulare de propozitii folosind pronumele personale: eu, tu, el, ea, noi,
voi, ei, ele. Materiale folosite: albume cu fotografii de familie.
12/17 - Verbul
1. Intampina dificutati in realizarea acordului gramatical intre verb si persoana care face actiunea, la
timpul prezent. (Exemplu: in loc sa spuna Ei mananca., are tendinta de a prelua forma
verbului de la singular si a o fololosi si la plural, formuland incorect: Ei mananc.)
A vorbi corect gramatical este o competenta ce se dezvolta prin multe experiente de

comunicare, prin exersarea zilnica a folosirii limbajului, prin lectura, prin cunoastere.
Nici chiar unii adulti nu ajung sa si-o dezvolte pe deplin. Copilul tau este abia la
inceputul acestei calatorii de cunoastere a limbii materne.

 In primul rand, trebuie sa-i oferi cat mai multe momente placute, de joc in care sa-l stimulezi
sa comunice. El invata gramatica la aceasta varsta doar prin exersare orala, prin folosirea
partilor de vorbire in comunicarea zilnica.
 Citindu-i povesti si poezii, oferi copilului tau exemple concrete de folosire a verbelor pentru a
exprima diverse fapte si actiuni petrecute, care se petrec sau se vor petrece. Toate aceste
momente sunt pentru copilul tau experiente valoroase de invatare a limbii romane, in forma
sa gramaticala completa si corecta.
 De cate ori intalneste un cuvant nou ce exprima o actiune si este curios in a-i cunoaste
semnificatia (Exemplu: te intreaba: Ce inseamna „testeaza”?), dupa ce ii explici sensul verbului,
roaga-l sa-l foloseasca si el in propozitie.
2. Utilizeaza preponderent forma populara de viitor („o sa plec”) in locul formei literare („voi pleca”).
Forma de conjunctiv („sa plec”), folosita in formularea populara a timpului viitor („o sa
plec”) este mai usor de folosit de catre copil. Modul in care se exprima adultii din jurul
sau poate conduce la asimilarea unor „tipare” de exprimare. Desi nu este gresit sa
utilizeze aceasta forma populara de viitor, este mai bine sa invete de la aceasta
varsta „tiparul” corect si curat, al limbii literare.

 Pentru ca la aceasta varsta copilul invata prin imitatie, este indicat sa valorifici orice ocazie de
a-i furniza modele pozitive in acest sens. Incearca sa folosesti, in mod curent, forma literara
de viitor: „voi pleca” in loc de „o sa plec”.
 Cand observi ca prefera forma populara de viitor, reformuleaza propozitia in limbaj literar, cu
tact si eleganta, fara a-i aduce critici. Va simti ca suna mai ”„elegant” si cu timpul, te va imita
si va dori sa vorbeasca asa.
Jocuri in familie
 Jurnalul delicios!
Utilitatea jocului: Folosirea timpurilor verbale: prezent, trecut si viitor. Materiale

folosite: Post-ituri, carioca, creioane colorate.
 Spune mai departe!
Utilitatea jocului: Formulare de propozitii, folosind verbe la timpul prezent, facand

acordul in propozitie. Materiale folosite: albume cu fotografii de familie.
13/17 - Numeralul
1. Intampina dificultati in formularea numeralului ordinal „primul”/„prima”.(Exemplu: in loc

de „primul”, spune „al unulea”, in loc de „prima” spune „una”)
Pentru folosirea celorlalte numerale ordinale: al doilea, al treilea, etc. copilul tau simte
nevoia de a numara obiectele, neavand capacitatea de a le stabili cantitatea dintr-o
privire. De aceea, are tendinta de a formula numeralul: prima/primul dupa tiparul
celorlalte, prin numarare. Conform programei prescolare, copilul tau invata la
gradinita cum se folosesc aceste numerale in cadrul a 1-2 activitati alocate pentru
predarea acestor notiuni. Insa nu este suficient pentru asimilarea lor deplina. Acest
lucru se face in timp, prin folosirea lor in comunicarea curenta, in timpul jocurilor si
activitatilor.

 Ofera-i exemple din viata de zi cu zi, ajutandu-l sa vada in mod concret ce
inseamna primul/prima dintr-un sir de elemente de acelasi fel.
 Foloseste obiecte/jucarii preferate de copil pentru a initia exercitii-joc in care sa folosesti aceste forme de numeral.
Incurajeaza-l sa formuleze propozitii prin care sa-ti indice pozitia obiectului. Aceste notiuni se invata numai prin
folosirea lor repetata in exprimarea verbala.
2. Intampina dificultati in realizarea acordului dintre numeralul ordinal si substantivul care il
precede. (Exemplu: in loc de al patrulea spune al patraleasau a patrulea; in loc de al
cincilea spune a cincilea sau al cincea).
La aceasta varsta dezacorduri de genul acesta sunt firesti. Copilul tau este inca in
procesul de asimilare a limbii romane, iar acordurile gramaticale se invata treptat,
prin acumularea experientei verbale in mod practic in procesul viu al comunicarii.

 La bucatarie, in camera sa sau in natura, initiaza exercitii-joc in care sa exprimati pozitia unui
obiect intr-un sir dat. Asaza, in sir, diverse jucarii, fructe, elemente din natura. Indica pozitia
unui anumit obiect, formuland propozitii in care sa exersati acordul dintre numeral si
sunstantiv (Exemplu:Papusa este a patra jucarie.; Camionul este al doilea.)
 Asezati masa sau rufele la uscat, impreuna, spunand pozitia obiectelor pe care le puneti, in
sir, pe masa sau pe sarma (Exemplu: Prima e farfuria lui tati, a doua este a mea, a treia este ta.Sau Am
pus pe sarma: pantalonulprimul, camasa a doua, tricoul al treilea.)
 Cand observi folosirea incorecta a acestora, reformuleaza propozitia rostita de el, accentuand
prin tonalitate forma corecta. Fa acest lucru cu discretie, fara sa il critici sau sa accentuezi
faptul ca a gresit.
Jocuri in familie
 Lansam barcute
Utilitatea jocului: Identificarea ordinii obiectelor, in functie de numeralul ordinal

specificat. Materiale folosite: 5 barcute din hartie colorata, de culori diferite.
 Cine lipseste?
Utilitatea jocului: Folosireanumeralului ordinal: primul/prima, al doilea/a doua,…., al cincilea/a

cincea. Materiale folosite: 5 jucării preferate de copil.
14/17 - Adverbul
Intampina dificultati in gasirea sensului opus a unor adverbe date (Exemplu: cand i se cere sa
gaseasca opusul lui aproape din propozitia: El sta aproape., spune: El sta in departare.
sau indepartat; pentru propozitia: Noi alergam incet., alege opusul Noi alergam rapid. ).
Dezvoltarea vocabularului copilului tau cu adverbe se realizeaza in timp, prin

exersarea zilnica a abilitatilor de comunicare. Intai sunt preluate adverbe de loc,
pentru ca sunt mai concrete, apoi, pe parcurs ce acestea se diversifica, se asimileaza
si adverbe de timp. Copilul tau nu poate asimila cuvinte/notiuni pana ce gandirea si
gradul de de intelegere nu ii vor permite acest lucru.

 Fii o sursa permanenta de imbogatire a vocabularului, pentru copilul tau. Initiaza dicutii pe
baza a ceea ce faceti impreuna sau a ceea ce vedeti in parc, in carti sau la televizor.
 Incurajeaza-ti copilul sa vorbeasca in propozitii complete, in care sa ofere cat mai multe
detalii despre actiunea pe care o descrie. Sa precizeze locul si momentul in care se
desfasoara.
 Daca este corectat intr-un mod mai brutal, va refuza sa mai foloseasca cuvinte pe care nu le
cunoaste foarte bine. Asa ca, fii foarte atent atunci cand greseste. Reformuleaza corect fara
sa accentuezi faptul ca a gresit. Din fiecare greseala copilul tau va invata. Important este sa
isi doreasca sa foloseasca cuvinte noi si sa comunice liber.
Jocuri in familie
 Spune unde este!
Utilitatea jocului: Folosirea adverbelor de loc potrivite cu mesajul/situatia data.Materiale

folosite: obiecte, jucarii din casa.
 Programul lui Martinel
Utilitatea jocului: Folosirea adverbelor de loc potrivite cu mesajul transmis.Materiale

folosite: un ursulet de plus sau o alta jucarie indragita de copil.
15/17 - Prepozitii simple
Intampina dificultati in folosirea prepozitiile ce redau miscarea, directia:spre, catre. (Exemplu: in

loc sa spuna: Copilul merge spre scoala va prefera forma mai simpla: Copilul merge la scoala.;
in loc de: Tata se uita catre poarta, va prefera sa spuna: Tata se uita la poarta.)
Prepozitiile simple de genul: pe, in sub, la, cu, sunt mai usor de inteles deoarece sunt
statice, concrete, mai usor de perceput intuitiv. Prepozitiile ce redau miscarea/directia
au o semnificatie complexa, fapt ce le face mai greu de inteles si asimilat la aceasta
varsta.

 Poeziile, povestile si orice tip de text literar adecvat varstei sale, precum si modelele de
exprimare ale adultilor din jurul sau, sunt modalitati prin care copilul tau va afla cum folosim
aceste prepozitii si treptat le va introduce in vocabularul sau.
 Incurajeaza-ti copilul sa vorbeasca in propozitii complete, in care sa ofere cat mai multe
detalii, folosind astfel cat mai multe cuvinte de legatura, adica prepozitii.
 Dramatizarile, jocurile de rol sunt prilejuri excelente de comunicare si exersare a modului in
care folosim prepozitiile. Copilul iubeste aceste jocuri, invata sa le indragesti si tu.
Jocuri in familie
 In cautare de comori!
Utilitatea jocului: Folosirea prepozitiilor simple: pe, in, sub, langa, la, pentru a exprima locul
unui obiect. Materiale folosite: 8-10 obiecte mici de acelasi fel: cutii de chibrituri;
pietricele colorate; ambalaje de la oua kinder; dopuri de la sticla sau orice alte colectii
de obiecte mici.
 Gaseste cuvantul potrivit!
Utilitatea jocului: Folosirea prepozitiilor simple: pe, in, cu, la, sub, langa, din, spre,potrivite
mesajului e trebuie transmis. Materiale folosite: o masina mai mare decapotabila (de
preferat cu usi mobile) in care sa incapa un personaj mic de jucarie (un omulet lego,
un soldatel sau un animalut mic din plastic).
16/17 - Elemente de explorare a cartilor
1. Utilizeaza necorespunzator cartile (Exemplu: rasfoieste cartea cu brutalitate sau neindemanare;

trateaza cartile ca pe niste jucarii carandu-le/mutandu-le prin toata casa, folosindu-le ca elemente de
constructie);
Folosirea necorespunzatoare a cartilor se poate cauza lipsei de indemanare in

rasfoirea cartilor, deoarece coordonarea musculaturii fine a mainii este redusa. Copilul
tau trateaza cartea ca pe un obiect, o aseamana cu o jucarie, cu care incearca sa-si
satisfaca nevoia de joc si miscare. La varsta de 3-5 ani copilul incepe sa inteleaga
valoarea si rolul cartii in viata oamenilor. Iar tu ai un rol important in a-l face sa
priveasca cartea cu interes si respect, putand fi un model pentru el.

 Cumpara-i, in mod curent, carti adecvate varstei si intereselor sale. Asezati-le in biblioteca cu
respect si folositi-le cat de des puteti. Arata-i respectul tau pentru carti si va intelege ca ele
strang truda multor oameni, care au gandit-o si au muncit, pentru a transforma lemnul in
cuvant scris, purtator de cultura si educatie.
 Daca nu are o mini-biblioteca proprie, aloca-i 1-2 rafturi in biblioteca familiei (in partea de jos
pentru a avea acces mai usor), in care copilul sa-si ordoneze cartile de povesti si poezii, dar si
cartile create de el.
 Asigura-i un loc linistit si retras, cu saltea si pernute, cu lumina multa, dar nu prea expus,
unde copilul tau sa poata descoperi lumea fascinanta a cartilor.
2. Isi pierde foarte repede interesul pentru o carte. (Exemplu: desi la inceput cere cu insistenta sa-i fie
cumparata din librarie, la scurt timp isi pierde interesul, neglijnd-o, uitand-o in gramada de jucarii)
Interesul, de moment, pentru o anumita carte se poate cauza aspectului viu colorat al
acesteia sau pentru ca pe coperta are un personaj preferat. Copilul tau isi pierde
interesul pentru o carte, fie pentru ca nu are destule imagini si predomina scrisul, fie
ca tematica abordata in carte nu prezinta interes pentru el sau este prea greoaie.
Alegerea unei carti nu trebuie sa apartina doar copilului. In calitate de parinte, tu esti
un factor de decizie important. Prin alegerile pe care le faci, ai posibilitatea de a
insufla copilului tau dragostea pentru carte si placerea de a citi.

 Alege cartea care stimuleaza interesele, preocuparile pe care copilul tau le are in acel
moment. Astfel, ii vei cultiva pasiunile si va fi interesat sa o exploreze cu atentie.
 Alege cartea cu mai multe imagini si mai putin scris. „Povestea” pe care o spune cartea sa fie,
in mare parte, in imagini, mai mult decat in cuvinte.
 Alege cartea in care se foloseste un limbaj simplu si clar. O carte usor de parcurs este aceea
cu personaje si actiuni putine, clar evidentiate, in care, dintr-o prima rasfoire, trebuie sa iti
dai seama cine sunt personajele cheie si ce se intampla cu ele sau care e morala pe care o
transmite povestea.
 Alege cartea in care personajele, obiectele sunt ilustrate cat mai aproape de lumea reala.
Astfel, copilul tau va intelege mai usor notiunile/cunostintele noi pe care le intalneste in carte.
 Alege cartea pe care si tu, ca adult, o gasesti atragatoare. Citind cu entuziasm si placere, vei
starni interesul copilului tau si dorinta de a o reciti.
Jocuri in familie
 Cartea mea ilustrata
Utilitatea jocului: Confectionarea unei carti pentru a cunoaste partile sale componente:
copertile, paginile, titlul, autorul, textul scris si imaginile ce redau continutul. Materiale
folosite: lucrari pictate sau desenate de copil, 2 cartoane colorate, perforator, snur
colorat, foarfeca, carioca.
 Cuvantul ascuns
Utilitatea jocului: Recunoasterea tipurilor de carti dupa aspect, utilitate.Materiale

folosite: 6 jetoane reprezentand obiecte cunoscute de copil: o carte de povesti, o carte
de colorat, un atlas pentru copii, o carte de literatura din biblioteca voastra, o revista,
un pliant/o brosura/un ziar.
17/17 - Semne grafice pregatitoare scrisului
Dificultati si solutii
1. Nu tine instrumentul de scris in pozitia corecta, adica intre degetele: aratator, mijlociu si degetul
mare. Deoarece pozitionarea corecta a degetelor i se pare obositoare, schimba pozitia mainii si a
creionului(Exemplu: apuca creionul cu pumnul sau il prinde cu toate degetele mainii,
pozitionand defectos mana fata de pozitia de scriere).
Este absolt firesc ca lucrurile sa se intample astfel. Scrierea este o abilitate ce se

dezvolta prin exercitii repetate, prin incercare si eroare, prin esec si reusita. Este
important ca pe parcursul procesului de exersare si dezvoltare a muschilor fini ai
mainii, pozitia de manipulare a instrumentului de scris sa fie monitorizata si corectata
permanent.
 Ofera-i copilului o varietate de instrumente de scris (creion gros, subtire, carioca groasa,
marker, pix, creta, pensula grosa si subtire, betisoare de urechi, ect.), precum si suprafete
variate pe care sa scrie (hartie, carton, tabla, astfalt, farfurii din plastic, faianta, material
textil, lemn, lut, nisip, etc.). Acestea ii satisfac curiozitaea specifica varstei si vor face
activitatea de scriere mai interesanta. Copilul tau este dornic sa experimenteze mereu ceva
nou, asa ca profita de acest lucru.
 Corecteaza pozitia de tinere a creionului ori de cate ori observi ca aceasta este gresita. Fa-o
cu delicatete, fara a-l critica sau a-l certa ca desi i-ai aratat de atatea ori cum se tine creionul
nu face acest lucru cum trebuie. Pentru ca strange prea tare creionul, mana ii oboseste si
astfel copilul are tendinta de a modifica pozitia degetelor incarcand sa gaseasca o pozitie de
scriere mai comoda.
2. Controleaza cu dificultate tensiunea motrica cu care manevreaza creionul. Din aceasta cauza liniile
pe care le traseaza nu sunt continue si drepte, cercul si bastonasul „au colturi”. Din cauza acestei
presiuni prea mari asupra instrumentului de scris, rupe varful creionului sau strica varful cariocii, iar
mana ii oboseste foarte repede.
La aceasta varsta muschii fini ai mainii incep sa se dezvolte, sporind indemanarea
copilului in timpul manevrarii instrumentului de scris. Acest proces este unul de
durata, dezvoltarea muschilor realizandu-se odata cu stimularea constanta si
frecventa asupra muschilor fini ai mainii.

 Jocurile de constructie cu cuburi sau piese ce se imbina, modelarea plastilinei, pictatul cu
pensule groase sunt activitati de stimulare motrica a muschilor mainii. Realizate frecvent,
aceste jocuri nu-i vor oferi copilului tau doar placerea de a se juca, dar ii vor dezvota muchii
fini si ii vor spori indemanarea.
3. Nu stapaneste pe deplin orientarea in pagina in timpul scrierii (de la stanga la dreapta, de sus in
jos).
Deprinderile specifice actului scrierii se dezvolta treptat prin exercitiu. Si orientarea in
pagina (adica inceperea paginii din partea de sus, scriind grafismul de la stanga la
dreapta) se deprinde in timp, pe baza de exercitiu si corectare a comportamentelor ce
nu respecta aceste reguli in timpul scrierii.

 Propune-i exercitii-joc in care copilul, pe suprafața unei foi mari de hartie, traseaza drumul,
soseaua pe care va merge masinuta sa, labirintul prin care trece iepurasul pentru a ajunge la
coliba sa, dar numai cu respectarea acestor directii: linii continue drepte sau ondulate, de la
stanga la dreapta si linii de sus in jos.
2/15 - Clasificarea obiectelor dupa culoare
Are dificultatati in invatarea culorilor.

 Organizeaza Saptamana culorilor. In fiecare zi din saptamana alege o culoare, de exemplu: luni-
verde, mart – rosu etc. Imbracati-va in culoarea zilei respective, mancati fructe/legume care
au culoarea aleasa in ziua aceea, iesiti la iarba verde etc.
 Foloseste creioane colorate. Deseneaza si explica ceea ce desenezi, ce culoare folosesti.
Incurajeaza copilul sa deseneze si el. Intreaba-l ce vrea sa deseneze si de ce culoare are
nevoie.
 Denumeste culorile obiectelor de cate ori va intalniti cu ele: culorile masiniilor, cladirilor,
jucariilor, hainelor, fructelor si legumelor de pe tarabe etc;
 Cand se imbraca, cere copilului sa spuna culorile hainutelor sale. Ce culoare au sosetele, dar
pantalonii?
 Roaga copilul sa te ajute la bucatarie. Cere-i sa iti aduca un ardei rosu si unul verde, sa aseze
farfuriile galbene si servetele rosii la masa etc.
Jocuri in familie
 Calimara
Utilitatea jocului: identificarea si retinerea culorilor. Materiale folosite:imbracaminte cat

mai colorata
Unde este locul lui?
Utilitatea jocului:clasificarea obiectelor dupa culoare.Materiale folosite: cuburi de culori

diferite
3/15 - Clasificarea obiectelor dupa marime

Copilul are dificultati in recunoasterea marimilor.

 Stabiliti impreuna asemanarile si deosebirile legate de marimea obiectelor prin compararea
lor. Alege la inceput cate 2 obiecte care au acelasi aspect, dar au marimi diferite, de
exemplu: papusi si stabiliti care este papusa cea mare si care este cea mica. Introduceti apoi
a treia papusa si comparati toate cele trei elemente. Stabiliti care este mai mare decat cea
mica si mai mica decat cea mare, apoi spune-i copilului ca este o papusa de marime mijlocie.
 Cere-i copilul sa iti aduca diverse obiecte si foloseste cuvinte care arata comparatii cu
obiectele pe care le ai deja: „As avea nevoie de o pensula mai mare” sau „Unde gasesc un
cub mai mic?”.
 Cere-i copilului sa aseze mai multe obiecte de marimi diferite, de la cel mai mare la cel mai
mic si invers.
 Construieste un bloc (castel, magazine etc.) si cere copilului sa realizeze constructii mai mari
sau mai mici decat cele construite de tine.
Jocuri in familie
 De-a ursuletii!
Utilitatea jocului: exersareadiferentierii obiectelor dupa marime. Materiale folosite: jucarii

si obiecte care au trei dimensiuni (mari, mijlocii si mici)
Mai mare, mai mic, la fel
Utilitatea jocului: exersarea diferentierii obiectelor dupa marime. Materiale folosite:jucarii

de aceeasi forma, dar de marimi diferite (mari, mijlocii si mici)
4/15 - Diferentieri ale obiectelor dupa grosime,

lungime, latime, inaltime
Nu sesizeaza diferentele de grosime, lungime, latime, inaltime dintre obiecte.

 Comparati obiecte considerand grosimea, lungimea, latimea, inaltimea. Cere-i copilului sa ordoneze
jucariile de la cea mai scunda la cea mai inalta, comparati lungimea pantofilor din casa,
lungimea parului papusilor, latimea curelelor sau grosimea morcovilor.
 Pentru a compara lungimile a doua obiecte pune-le unul langa altul. Latimea se poate
compara prin suprapunere, iar inaltimea prin alaturare pe verticala.
 Incurajeaza-l sa spuna, ori de cate ori apare ocazia „la fel de inalt”, „mai inalt decat” etc.
 In joaca, cere-i copilului sa faca diferite miscari si foloseste cuvinte care se refera la
dimensiuni. De exemplu: “Mergem in echilibru pe o punte ingusta/lata”, ”Suntem mici (pozitia
ghemuit), suntem mari (ridicare pe varfuri cu bratele sus).”, “Facem pasi de urias, facem pasi
de pitic.”, ”Pasim peste obstacole inalte/joase.” etc.
Jocuri in familie
 Sa facem masuratori!
Utilitatea jocului: masurarea sicompararea obiectelor dupa diferite criterii: lungime,

grosime, inaltime. Materiale folosite: obiecte cu care sa faceti masuratori: carte, creion,
betisoare etc.
 Dupa mine cine vine?
Utilitatea jocului: compararea si ordonarea obiectelor dupa criteriul lungimii, grosimii,

inaltimii. Materiale folosite: obiecte de dimensiuni diferite: legume, jucarii, creioane etc.
5/15 - Constituirea de grupuri/ multimi, pe baza unor

insusiri comune (forma, marime, culoare) luate in
considerare simultan
1. Copilul intampina dificultati in a forma grupe dupa caracteristici luate simultan: forma-
marime; forma-culoare, forma-marime-culoare.
 La inceput faceti grupari/clasificari considerand un singur criteriu (de exemplu: doar forma –
alegeti doar masinile). Numai cand si-a insusit bine aceste notiuni, poti trece la
grupari/clasificari dupa doua criterii simultan (de exemplu: forma si – alegeti doar masinile
mari si rosii)
 Profita de orice ocazie si caracterizeaza obiectele cu ajutorul a doua insusiri: Iata un pod lung
si ingust, o carte mare si groasa, un ardei lung si rosu etc.
 Cere-i sa grupeze anumite obiecte: creioane, legume, jucarii etc., in functie de 2 caracteristici
comune. De exemplu: sa aseze intr-un raft toate prosoapele lungi si albe si in celalalt toate
prosoapele scurte si galbene.
2. Nu recunoaste obiectele care nu pot face parte din grupa formata

 Prezenta-i, de exemplu, trei imagini, doua asemanatoare si una diferita: 2 flori si o insecta.
Stabiliti impreuna ca cele doua flori se potrivesc in grupa florilor, insecta insa nu.
 Continua cu alte trei imagini (doua obiecte care se potrivesc si unul care nu se potriveste).
 Cand copilul stapaneste seriile de trei imagini poti trece la serii de patru imagini, in care o
imagine nu se potriveste cu celelalte trei.
 In ultimul stadiu, poti renunta la imagini sau jucarii si sa folosesti doar cuvinte. Cuvantul care
nu se potriveste cu celelalte 2-3 cuvinte trebuie sa fie usor de detectat.
3. Copilul nu explica asemanarile si deosebirile dintre grupuri.

 Copiii pot sa clasifice inainte de a poseda un limbaj specific. Trebuie sa insisti pe intelegerea
expresiilor de tipul: punem impreuna, clasificam, sortam, merg impreuna.
 Copiii inteleg aceste cuvinte, insa, la aceasta varsta, nu le pot utiliza ei însisisi pentru a
caracteriza sau motiva ceea ce au facut. Limbajul specific acestor activitati se va perfectiona
incepand cu grupa mare.
Utilitatea jocului:
dezvoltarea abilitatilor de a grupa obiectele in functie de marime, forma si culoare
Materiale folosite:
hartie cartonata rosie, galbena, verde, portocalie, foarfeca, lipici, creion
Desfasurarea jocului:
Confectioneaza din carton cate 3-5 mere de marimi diferite, de exemplu, 3 mere rosii
mari, 4 mere galbene mijlocii si 5 verzi si mici.
Din hartie verde, galbena si portocalie, confectioneaza 3-5 frunze, de marimi diferite,
de exemplu 3 frunze mici galbene, 4 frunze mijlocii verzi si 5 frunze mari portocalii.
Deseneaza pe trei foi de hartie cate un copac.
Amesteca pe covor toate merele si roaga-l pe copil sa aleaga merele de o anumita

culoare si marime, de exemplu: merele rosii si mari.
Lipiti-le impreuna in primul pomisor, apoi procedati asemanator cu celelalte mere, pe

care le veti lipi in ceilalti pomi.
Cand ati lipit toate merele, amesteca si frunzele.
Cere-i copilului sa sorteze, de exemplu, frunzele mijlocii si verzi. Roaga-l sa le

lipeasca in pomul cu mere galbene si mijlocii. Procedeaza asemanator cu celelalte
frunze.
6/15 - Aprecierea globala a cantitatii si aprecierea

prin punere in perechi (in limitele 1-5)
1. Dificultati in stabilirea echipotentei (cele doua multimi sa aiba tot atatea obiecte)

 Jucaţi jocuri de estimare a cantităţii. Cere-i, de exemplu, cand sunteti la bucatarie, sa iti
aduca tot atatia morcovi cati ardei aveti pe masa. Pentru verificare, formati perechi: un ardei
- un morcov;
 Cand asezi masa cere copilului sa te ajute. De exemplu, sa puna in fiecare farfurie de pe
masa cate un castravete si cate o rosie. Sunt destule pentru toti? Ce trebuie sa facem sa avem fiecare in
farfurie cate o rosie si cate un castravete?
2. Copilul are tendinta de a numara elemente din fiecare grupa pentru a afla unde sunt mai multe/
putine

 Ofera-i ocazii copilului pentru a compara doua grupuri de obiecte prin estimare. Pune-l sa
ghiceasca: Avem mai multe mere decat banana, sau tot atatea? Ai mai multe masini sau mai multe
cuburi? Pentru verificare formati perechi.
3. Copilul foloseste pentru compararea a doua multimi un limbaj matematic gresit: “multime mai
mare/ mai mica/ egala”;

 Corecteaza limbajul copilului de fiecare data si spune-i sa repete corect dupa tine. Daca
grupele nu au tot atatea obiecte, nu afirmam ca o grupa este mai mare si alta mai mica, ci
spunem ca o grupa are mai multe/putine obiecte decat cealalta. Nu spunem ca grupele sunt
egale ci spunem ca au tot atatea obiecte.
Copilul foloseste pentru compararea a doua multimi un limbaj matematic gresit: “multime mai mare/ mai
mica/ egala”;
Jocuri in familie
Micul fermier
Utilitatea jocului: aprecierea globala a cantitatii si formarea de multimi care au tot

atatea elemente sau mai multe/mai putine elemente decat multimea indicata.
Materiale folosite:animalute din plastic sau din plus si betisoare
Ajut-o pe Rita – Veverita!
Utilitatea jocului: aprecierea globala a cantitatii si formarea de multimi care au tot

atatea elemente sau mai multe/mai putine elemente decat multimea indicata.
Materiale folosite:veverita din plus, alune, nuci, ghinde, ciupercute
7/15 - Cercul
Nu diferentiaza cercul de alte forme.

 Explica-i in timp ce ii arati un cerc si o alta forma, de exemplu un patrat, ca cercul nu are nici
laturi, nici colturi;
 Demonstreaza-i ca cercurile se rostogolesc;
 Cautati impreuna prin casa obiecte care au forma de cerc: un ceas, o farfurie, o roata etc;
 Desenaza impreuna cu copilul tau cercuri pe hartie conturand un pahar, un capac, o moneda
etc.;
 Confectioneaza stampile rotunde din legume: morcov, praz si impreuna introduceti-le in
vopsea(acuarele) pentru a stampila impreuna pe o coala de hartie;
 Decupeaza cercuri din hartie colorata si asezati-le pe culori sau pe marimi.
Jocuri in familie
 Micul clovn
Utilitatea jocului: identificarea cercurilor dupa culoarea si marimea precizata. Materiale

folosite:materiale textile, nasturi sub forma de cerc de diferite culori si marimi, lipici,
nas de clovn
Cine locuieste in casuta?

Utilitatea jocului: recunoasterea cercurilor dupa forma si marime. Materiale folosite:cercuri
de culori si marimi diferite (pot fi facute din sarma colorata).
8/15 - Patratul
Nu diferentiaza patratul de alte forme.

 Descoperiti in mediul inconjurator obiecte care au forma de patrat: un ceas, un tablou, o
carte, cutie, un servetel, o bucata de prajitura etc;
 Decupati impreuna dupa contur patrate din hartie colorata si roaga-l sa le aseze pe culori sau
pe marimi.
 Deseneaza cu creta pe asfalt un patrat si cere-i copilului sa sara din colt in colt.
 Comparati impreuna un patrat cu o alta forma, de exemplu cu un dreptunghi, si constatati ca
patratul are toate laturile drepte, de lungimi egale.
Jocuri in familie
 Carti de joc perechi

Utilitatea jocului: sa manipuleze cartile sub forma de patrat pentru a gasi perechile.
Materiale folosite:carton alb si carioci
Construim din betisoare
Utilitatea jocului: sa construiasca si sa numere forme geometrice din betisoare. Materiale

folosite:punga cu betisoare din plastic, lemn sau paie de lungimi egale.
9/15 - Triunghiul
Nu diferentiaza triunghiul de alte forme geometrice.

 Propune pentru activitati de colaje teme in care copilul sa utilizeze triunghiul. De exemplu:
confectionati impreuna un coif sau o barcuta si evidentiaza cand ati obtinut forma de triunghi.
 Combinati 2 forme geometrice in activitati de construit sau activitati practice. De exemplu,
construiti dintr-un triunghi si un patrat o casa. Precizeaza ca triunghiul este acoperisul, iar
pătratul camera.
 Descoperiti impreuna in mediul inconjurator obiecte care au forma de triunghi. De exemplu
alegeti un cort, un servetel indoit, triunghiul reflectorizant de la masina etc;
 Roaga-l sa alega din trusa de forme geometrice doar triunghurile. De exemplu poti sa ii spui
sa le aseze pe culori, marimi sau grosimi.
 Preparati impreuna pizza si taiati-o in forma de triunghi. Roaga-l sa numae cate bucati de
pizza sunt.
 Bradutii lui Mos Craciun
Utilitatea jocului: dezvoltarea motricitatii fine a mainii prin formarea triunghiurilor din
betisoare. Materiale folosite:betisoare colorate de culoare vedere si maro.

Pisicuta din triunghiuri
Utilitatea jocului: sa confectionze o pisica din triunghiuri de diferite marimi si

culori. Materiale folosite:. bucata de carton, hartie glacee, foarfeca si pasta de lipit
10/15 - Numere si cifre de la 1 la 5
1. Intampina dificultati in numararea „inapoi“. (Exemplu: cand numara de la 5 la 1)

 Profita de dorinta copilului de a-si explora propriul corp si numarati impreuna, crescator si
descrescator, degetelele de la mana si de la picior. "Cate degetele ai la mana? Un degetel, doua
degetele s.a.m.d. Ai tot atatea degete la picior? Acum numara tu! Eu cate degete am?"
 Poti folosi poezii sau asocieri de felul: Unu - Pamantul (Soarele, Luna); Doi - o pereche de
cercei (papuci); Trei - numarul de laturi ale unui triunghi; Patru - numarul de laturi ale unui
patrat; Cinci - numarul degetelor de la o mana.
2. Recunoaste si „citeste” cu dificultate cifrele din intervalul 1-5. (Exemplu: cand vede scrisa
cifra 5 spune ca este alta cifra.)

 Copilul tau face confuzii si are dificultati pentru ca acum invata cifrele.
 Poti sa usurezi memorarea imaginii fiecarei cifre prin joc: realizarea unor desene hazlii
folosind cifre (faceti un portret astfel: ochii din cifra 0, nasul din cifra 1, cercei din cifra 3 etc.)
sau identificarea cifrelor in titlurile unor povesti: “Cei 3 purcelusi”, “Punguta cu 2 bani”,
“Capra cu 3 iezi”, “Iedul cu 3 capre”, “5 paini”, “Cei 3 muschetari” etc.
Scrie cifrele “in oglinda”, inversate.

 La aceasta varsta, atat la copiii dreptaci, dar mai ales la copiii stangaci, scrierea cifrelor „in
oglinda” este o etapa normala. Copilul tau se concentreaza mai mult pe a scrie cifra, decat pe
directia de scriere.
 Poti recurge la urmatoarele activitati: scrierea pe computer a cifrelor, construirea cifrelor din
plastilina, fire, sarma etc., decuparea cifrelor dupa contur sau decorarea unor cifre mari de
carton, deja decupate.
Jocuri in familie
 Ce cifra lipseste?
Utilitatea jocului: identificarea cifrei lipsa dintr-un sir crescator si descrescator de

numere. Materiale folosite: creion, guma, foaie de hartie sau o tablita cu cifre
magnetice.
 Pusculita fermecata
Utilitatea jocului: alcatuirea si recunoasterea grupelor cu 1 - 5 obiecte. Materiale

folosite: pusculita, 5 monede
11/15 - Vecinii numerelor (intervalul 1-5)

Dificultati in stabilirea vecinului mai mare sau mai mic.

 Observa impreuna cu copilul tau, modul in care sunt numerotate casele sau
apartamentele. Precizeaza de exemplu ca apartamentul sau casa cu numarul 4 are
vecini apartamentele/ casele cu numerele 3 si 5;
 Provoaca copilul sa dezlege ghicitori de tipul ”Ma gandesc la vecinul mai mic al numarului 4. La
ce numar ma gandesc?”
 Cand mergi impreuna cu copilul la cumparaturi, comparati pretul obiectelor.
Provoaca-l sa stabileasca de exemplu ca: o ciocolata de 3 lei este mai ieftina decat
una de 2 lei si mai scumpa decat una de 4 lei;
Jocuri in familie
 Cine sunt vecinii mei?
Utilitatea jocului: sa gaseasca vecinul mai mic si vecinul mai mare al numarului
dat. Materiale folosite: 5 jucarii si de 5 etichete cu cifrele de la 1 la 5.
 Albumul cu fotografii
Utilitatea jocului: sa identifice vecinii numerelor date si sa se familiarizeze cu

terminologia: „mai mare cu un…” sau” mai mic cu un...”.Materiale folosite:fotografii ale
copilului, la diferite varste: 1, 2… 5 ani
12/15 - Numeralul ordinal
1. Greseli in identificarea si numirea primului şi ultimului element dintr-un sir (citire de la dreapta la
stanga)
 Asezati 5 legume diferite pe masa din bucatarie. Precizati care este prima leguma, apoi
formulati intrebari, cum ar fi, "Care este a treia leguma?" “Dar a cincea?” sau "Morcovul este
primul sau ultimul?“ “A cata legume este ardeiul?” Amesteca legumele astfel incat acestea sa
fie in poziții diferite si pune aceleasi intrebari din nou. Asaza, de fiecare data sirul de obiecte
de la stanga la dreapata. Argumenteaza ca primul obiect se afla in dreptul mainii stangi si
ultimul in dreptul mainii drepte.
2. Copilul nu face corect acordul dintre numeral si substantivul care il insoteste

 Roaga copilul sa ordoneze jucariile dupa dorinta sa papusa este prima, avionul este al doilea,
ursuletul este al treilea, barcuta este a patra, masina este ultima. Cand toate sunt ordonate,
cere copilului sa-ti spuna ce pozitie ocupa fiecare element in sir. De exemplu, intreba: "Al
catelea obiect este barcuta?" Incurajeaza copilul sa foloseasca corect numeralul ordinal;
 Un mijloc eficient pentru insusirea numeralului ordinal pot sa il constituie povestile. Citeste
copilului o poveste cum ar fi, "Turtita”. Discutati impreuna povestea cu accent pe ordinea in
care au loc evenimentele. Copilul trebuie sa-ti spuna cu cine s-a intalnit Turtita prima data, a
doua oara, a treia oara s.a.m.d.;
Jocuri in familie
 Al catelea avion a zburat?

Utilitatea jocului: sa identifice obiectul lipsa din sir, folosind numeralul ordinal.Materiale
folosite: 5 avioane de jucarie
 A cata lanterna s-a aprins?
Utilitatea jocului: sa foloseasca in limbajul oral numeralul ordinal si sa identifice pozitia

obiectului enuntat prin numeralul ordinal.. Materiale folosite: 5 lanterne de dimensiuni
mici
13/15 - Adunarea si scaderea cu 1 in limitele 1-5
1. Copilul intampina dificultati in efectuarea operatiei de adunare si de scadere

 Creeaza situatii concrete in care sa se aplice adunarea cu o unitate, de exemplu: copilul
trebuie sa construiasca un bloc mai inalt cu un etaj decat cel construit de tine. In prima etapa
copilul va numara etajele blocului construit de tine, va construi un bloc cu tot atatea etaje,
apoi va mai adauga un etaj. Pune intrebari de genul: Cate etaje are blocul meu? Dar al tau? In acest fel
se deduce rezultatul operatiei;
 Pentru scadere, construieste o grupa cu un numar dat de obiecte, de exemplu, o grupa cu 5
iepurasi. Din grupa iepurasilor ia un obiect, spunandu-i copilului ca un iepuras a pleacat dupa
morcovi. Roaga-l sa formuleze operaţia potrivita: 5 – 1= ? si sa precizeze rezultatul operatiei.
2. Dificultati in efectuarea operatiilor mentale

 Copilul trebuie sa inteleaga semnificatia operatiei respective: la o grupa cu un anumit numar de
elemente s-a mai adaugat sau s-a mai luat un element sis-a obtinut o noua grupa de elemente. Important
este: cate au fost, cate au venit/ au plecat si cate sunt acum. Pentru aconstientiza semnificatiei
simbolurilor:“ +” , “ - ” si “ = ” trebuie sa exersezi impreuna cu copilul tau, folosind exemple
concrete. Poti utiliza mai intai obiecte concrete: jucarii, fructe, legume, obiecte de bucatarie
etc.apoi jetoane cu reprezentari ale obiectelor si, incepand cu grupa mare, scrierea operatiei
cu ajutorul jetoanelor cu cifre si simboluri.
3. Dificultati in utilizarea corecta a limbajul matematic adecvat operatiei matematice de adunare sau
scadere

 A utiliza corect limbajul matematic nu presupune din partea copilului achizitia unor nume si
concepte abstracte, ci folosirea in contexte adecvate a unui numar minim de cuvinte
specifice: plus, minus,egal.Nu astepta aceasta performanta de la inceput. La primele operatii,
copilul va verbaliza ceea ce a facut folosind cuvinte ca acestea: “a mai venit, am pus impreuna, a
plecat, am mancat” etc., “si cu” in loc de plus, „fara” in loc de minus, „fac” in loc de egal.
Jocuri in familie
 Baloane buclucase
Utilitatea jocului: Sa efectueze operatii de adunare si scadere. Materiale folosite: 5 baloane
 Povestim si socotim
Utilitatea jocului: exersarea operatiei de adunare si scaderesi dezvoltarea abilitatii de a

audia o poveste. Materiale folosite:un arici, o veverita sau o vulpe de jucarie si 1-5 mere
adevarate
14/15 - Compunere si rezolvare de probleme
Dificultati in compunerea si rezolvarea unei probleme.

 Stimuleaza copilul sa inventeze probleme folosind desene tablouri, jocuri cu imagini atractive,
viu colorate, sugestive precum: fructe, flori, figuri geometrice, animale, insecte s.a. Vei
sugera, astfel, ce sa cuprinda enuntul problemei si ce numere vor constitui datele problemei.
De asemenea, pot fi desenate elemente taiate cu o linie, pentru a indica operatia de scadere.
 Realizeaza situatii-problema prin care sa valorifici legatura dintre cele doua operatii.De
exemplu, pe baza unei imagini cu un lac pe care se afla 4 broascute, iar pe mal se afla inca
una, se pot face formulari de tipul: a)Pe lac sunt 4 broscute, iar pe mal mai este una. Cate broscute sunt in
total? b) Pe lac au fost 4 broscute, dar una dintre ele a sarit pe mal. Cate broscute au ramas pe lac? c)Pe mal au fost
4 broscute, dar cateva au sarit in lac. Cate broscute sunt pe lac daca pe mal a ramas numai una?
 Utilizeaza compuneri de probleme dupa o actiune sau o poveste. Cand sunteti, de exemplu, in
parc, poti formula probleme legate de actiunile care se intampla acolo. a) La nisipar se joaca 4
baieti si o fetita. Cati copii sunt la nisipar? b) Pe tobogan se dau 5 copii, dar unul a plecat la leagan. Cati copiii mai
sunt pe tobogan? c) Daca sunt 5 leagane (de cate cu un loc) si 4 copii, ai si tu loc intr-un leagan? etc.
Dificultati in formularea intrebarii
 Formuleaza o problema simpla si cere copilului sa completeze intrebarea. In acest fel il vei
antrena sa realizeze concordanta intre cele doua componente ale problemei: enunt si
intrebare. Exemplu: 5 soricei au iesit la plimbare. Pisicuta i-a zarit si a prins un soricel. Ce
intrebare putem formula la aceasta problema?"
 Formuleaza o problema simpla de adunare sau scadere cu o unitate, apoi pune o intrebare
gresita.
De exemplu: Un ciobanas avea 5 oi. Lupul a venit si a furat o oaie. Cata branza mai are
ciobanasul? E corecta intrebarea? Ce intrebare putem formula?
Jocuri in familie
 Salata de fructe
Utilitatea jocului: sa demonstreze intelegerea notiunilor de: mai mult, mai putin, tot
atatea. Materiale folosite: fructe diferite, un cos
 Sa dezlegam misterul!
Utilitatea jocului: sa citeasca probleme dupa imagini si sa rezolve corect operatiile

aferente lor. Materiale folosite: 6 cartonase si markere colorate
15/15 - Serieri de obiecte.
Intampina dificultati in deducerea elementuluicare urmeaza intr-o serie;

 Organizeaza activitati in care copilul creeaza: colaje, desene, lego, cuburi, modelaje etc.,
dupa un model cerut sau creat de tine. De exemplu, copilul construieste un bloc dintr-un cub rosu, un cub
galben, respectand aceeasi ordine, pana cand termina cuburile date sau modeleaza o margica mica si una mare,
repetand modelul, pana cand realizeaza un colier;
 Cand esti in bucatarie cauta diferite criterii de ordonare a obiectelor. Poti sa-i sugerezi sa ordoneze
anumite alimente de la cel mai dulce la cel mai acru, de la cel mai usor la cel mai greu, sa ordoneze florile dupa
miros, de la cel mai patrunzator la cel mai slab si invers.
 Ofera-i copilului tau boabe de strugure alb si negru. Roaga-l sa le aranjeze in modele
repetitive de genul alb, negru,… ;alb, alb, negru…; .negru, negru, alb….etc.
 Uita-te dupa modele repetitive si in natura, de exemplu cercurile de pe o buturuga, bulinele
de pe buburuza, modelele de pe fluturi etc
 Verbalizarea actiunilor este importanta. Invita copilul sa vorbeasca despre activitatea lui prin
activitati de genul ”Cum asezam obiectele?”, “De ce le asezam asa? “Putem sa le asezam si
altfel?”
Jocuri in familie
 Trenul culorilor
Utilitatea jocului: sa ordoneze dreptunghiurile de la culoarea cea mai deschisa la cea

mai inchisa sau invers. Materiale folosite:hartie colorata (de preferat rosie, albastra sau
verde) de diferite nuante.
 Colierele Toamnei
Utilitatea jocului: sa formeze serieri de obiecte respectand modelul dat. Materiale

folosite:materiale din natura (castane, ghinde, conuri de brad, frunze etc.).
Motivatia pentru invatare
La varste mici, copiii sunt dornici sa afle lucruri noi in mod natural. De aceea, sarcina
parintilor este una destul de simpla: trebuie doar sa profite de curiozitatea naturala a
copiilor pentru a mentine activ interesul pentru invatare. Iata cateva modalitati prin
care poti stimula interesul prescolarului pentru lucruri noi:
 Porneste de la interesele copilului. Daca este fascinat de dinozauri, de exemplu, ofera-i carti, imagini sau
filmulete despre acest subiect si porneste de aici pentru a-l invata si alte lucruri, despre istoria planetei
noastre, despre alte animale, despre cum au fost obtinute informatiile despre dinozauri de-a lungul timpului
etc. Nu transforma invatarea in ceva obligatoriu. Daca ai vrea sa il inveti formele geometrice, de exemplu,
iar copilul tau ar prefera sa se joace cu animalele de plus, nu insista, in caz contrar copilul va resimti
invatarea ca ceva neplacut, care “trebuie facut” pentru ca asa isi doresc parintii lui.
 Alterneaza invatarea de noi informatii cu formarea abilitatilor. Ii vei mentine mai mult atentia daca il inveti sa
faca diverse activitati, fiind implicat direct. In aceste situatii, este important sa il lasi pe el sa termine
activitatea (desenul, puzzle-ul, figurinele din plastilina etc.) si sa nu intervii decat daca iti cere ajutorul sau
observi ca isi pierde interesul.
 Foloseste mai multe modalitati de a transmite informatia. De exemplu, daca vrea sa afle cum se
formeaza fulgii de zapada, ii poti arata imagini cu fulgi de zapada la microscop, puteti iesi afara sa
observati impreuna fulgii de nea, folosind o lupa si puteti folosi tehnica origami pentru a crea fulgi din hartie.
 Nu te stresa sau ingrijora in legatura cu ce stie sau nu stie copilul tau. Risti sa ii transmiti copilului tau aceste
emotii negative si sa il inveti, fara sa vrei, ca invatarea este stresanta. Aminteste-ti ca fiecare copil
evolueaza in propriul ritm si ca, in general, diferentele care apar intre nivelul de dezvoltare al copiilor
prescolari sunt depasite pana cand incep scoala.
Incapatanare
Cand devine o problema incapatanarea?

 cand copilul este incapatanat intr-o varietate mare de situatii ( ex. acasa, pe strada, in vizita),
 daca provoaca nemultumire celor din jur, care trebuie intotdeauna sa puna pe primul loc preferintele
copilului,
 cand in familie se produc certuri frecvente intre adulti si copil, deoarece copilul este in permanenta opozitie
cu parintii,
 cand incapatanarea ajunge sa afecteze dezvoltarea sa in general.
In ce situatii apare?
 la masa, cand copilul refuza sa manance
 dimineata, inainte de plecare, cand nu vrea sa poarte anumite haine
 cand va aflati la cumparaturi si insista sa ii cumperi o anumita jucarie desi i-ai explicat ca nu se poate
intampla acest lucru.
Ce solutii exista?
 nu trata incapatanarea tot cu incapatanare si evita discutiile in contradictoriu cu copilul,
 incearca sa ramai calm atunci cand copilul isi manifesta incapatanarea, pentru a nu intra intr-un conflict de
putere cu copilul tau, care isi va intensifica opozitia daca observa ca te poate afecta.
 incearca sa afli care sunt motivele pentru care copilul tau refuza un anumit lucru sau il cere cu insistenta,
 stabileste reguli de baza in familie,
 apeleaza la ajutorul unui psiholog pentru a afla ce semnificatie poate avea incapatanarea copilului in
dinamica familiei (ex: un dezechilibru de putere in cuplu, un conflict familial etc.).
Posesivitatea la prescolari
„E doar mama mea!”, „E jucaria mea si nu o dau nimanui!”, „E scaunul meu!”.

Prescolarii au tendinta de a pune stapanire pe orice le place sau pe orice
persoana indragesc. Astfel, chiar daca se afla la gradinita, in magazin sau restaurant,
daca ceva le place, chiar daca nu le apartine, vor tinde sa puna stapanire si vor dori
sa posede. ”Al meu” este o sintagma folosita de timpuriu de copii, sustine psihologul
Peter Blake.
Cum se manifesta posesivitatea la prescolari

„Este al meu, pentru ca l-am luat primul.”
Intre 2 si 4 ani, copiii cred ca persoana care gaseste prima un obiect, este detinatorul
de drept, chiar daca obiectul va fi folosit mai tarziu si de altcineva. Desigur ca acest
rationament da nastere la o multime de conflicte intre cei mici, insa indica si o
schimbare importanta care are loc in mintea copilului tau: incepe sa isi formeze o
imagine de sine. Aceasta tendinta de a pune stapanire pe mediu poate fi asociata cu
noua orientare a copilului catre propriile nevoi si catre sine insusi, marcata si de
momentul in care copilul se recunoaste atunci cand se priveste in oglinda.
„Daca este al meu, imi place mai mult.”

Acest fenomen apare si in randul adultilor: tindem sa apreciem mai mult obiectele
care ne apartin noua si sa le consideram mai valoroase. Prescolarii tind sa aprecieze
mai mult jucariile despre care li se spune ca sunt ale lor decat jucariile care nu le
apartin, chiar si atunci cand acestea sunt identice.
Acest fenomen a fost confirmat de mai multe experimente de-a lungul timpului. Intr-
un astfel de experiment, copiilor li s-au aratat doua jucarii identice, dintre care,
despre una li s-a spus ca este a lor. Apoi, pozitiile jucariilor au fost inversate si copiii
au fost intrebati care jucarie le place mai mult. Rezultatele au aratat ca cei mici au
urmarit atent cu privirea unde a fost mutata jucaria lor si au ales-o pe aceea ca
preferata.
In alte experimente, copiilor li s-au aratat o jucarie si o bucata simpla de lemn. Apoi li
s-a spus ca bucata de lemne este a lor. Cand au fost intrebati care obiect le place mai
mult, cei mici au ales, in procent semnificativ de mare, bucata de lemn.
Posesivitatea este o chestiune de control, dar si de protectie si siguranta.

Prescolarii nu pot controla foarte multe dintre lucrurile care li se intampla: alti oameni
decid cand mananca, ce haine poarta, cand si cat timp se joaca si o multime de alte
detalii care fac parte din viata de zi cu zi. Punand „stapanire” pe o jucarie, copilul isi
exercita nevoia de control asupra mediului si asupra propriei persoane.
Pe de alta parte, de multe ori prescolarii au o jucarie preferata, pe care vor sa o aiba
cu ei oriunde merg. Aceasta jucarie le poate da sentimentul de siguranta si afectiune
pe care il au in cadrul familiei, alaturi de parinti si alte persoane indragite. De aceea,
nu este recomandabil ca prescolarilor sa li se ceara sa imparta cu alti copii aceasta
jucarie speciala.
Posesivitatea la prescolari. Ce pot face parintii

Asadar, a poseda obiecte este important pentru cei mici si este o etapa naturala din
dezvoltarea lor. In acelasi timp insa, poate fi foarte frustranta pentru parinti. Asa ca
este important sa retii cateva lucruri care sa te ajute sa faci fata posesivitatii copilului
tau:
Explica-i regulile.
Cei mici vor fi foarte atenti sa afle care sunt lucrurile care le apartin si care nu, asa ca
este bine ca in momentele in care copiii se cearta pe o jucarie, parintele poate sa
spuna copilului care jucarie ii apartine si care nu: „Mingea este a ta, masina nu este a
ta.”. Este foarte probabil ca atentia celui mic sa revina asupra propriei jucarii, datorita
tendintei naturale de a prefera obiectele care ii apartin. Daca acest lucru nu se
intampla, este bine sa ramai calm si sa iti amintesti ca la un moment dat, copilul tau
va descoperi bucuria de a imparti jucariile cu alti copii.
Nu insista insa sa imparta jucariile daca nu este pregatit.

Este bine sa tii minte ca dorinta copilului de a imparti jucariile sau alte obiecte cu alti
copii depinde si de dezvoltarea lui intelectuala: este nevoie de intelegerea notiunii de
timp (cand o va primi inapoi) si de permananenta a obiectului (intelegerea faptului ca
un obiect nu inceteaza sa existe daca dispare din campul vizual al copilului). Cand
unui copil prescolar i se cere sa imparta jucariile cu alti copii, poate crede ca acest
lucru inseamna sa renunte pentru totdeauna la jucariile sale, idee care ii poate trezi
emotii puternice de disperare sau furie.
O modalitate de a incuraja impartirea jucaria este negocierea unui schimb de jucarii,

la care copiii ajung in mod natural de multe ori: „Iti dau papusa blonda daca imi dai
papusa bruneta.”.
Cu cat este mai fortat sa le imparta, cu atat este mai probabil sa opuna rezistenta.
Fiecare copil ajunge la un moment dat sa inteleaga si sa simta bucuria de a imparti cu
altii obiectele sale. In principiu, aceasta disponibilitate incepe in jurul varstei de 3,5-4
ani, dar este important ca parintii sa aiba rabdare si sa nu ii grabeasca pe cei mici.
Limite si reguli in relatia parinte-copil
Limitele, atat de dorite de parinti si atat de urate de catre copii. Limitele sunt modul
parintilor de a-si proteja copiii si de a avea grija de ei. Limitele ii ajuta pe copii fiindca
ii invata despre responsabilitate, siguranta, consecinte, respect si reglare emotionala.
Cum stabilesti limitele in relatia cu copilul tau?

 Spui ce te deranjeaza si il incurajezi pe copil sa faca acelasi lucru. De exemplu, „Nu tipam in casa,
pentru ca zgomotul este deranjant pentru noi, dar si pentru vecini.”. De asemenea, invata-l
pe copil sa spuna ce il deranjeaza la cei din jur: „Spune-i colegului tau sa nu te mai
impinga.”.
 Spui de ce ai nevoie si il incurajezi pe copil sa faca acelasi lucru. Desi poate parea o incercare lipsita de
sorti de izbanda, este benefic pentru familia voastra sa spui: „Am nevoie de
odihna/liniste/relaxare.” si sa actionezi in functie de nevoile tale, pe cat posibil.
 Stabilesti reguli clare, pe care le explici copilului si pe care le respectati cu totii. Fiecare familie are nevoie
de reguli diferite, pe care le veti descoperi impreuna pe parcurs. Poate fi vorba de ora de
culcare a copiilor, de rutina de dimineata sau de seara, de felurile in care comunicati.
 Asteapta-te ca limitele sa fie intampinate cu revolta, furie sau tristete.De cele mai multe ori, copiii vor
lupta impotriva limitelor si regulilor, insa acest lucru nu inseamna ca ele nu sunt benefice sau
ca nu le vor accepta niciodata. Copiii au de fapt nevoie de limite, pentru ca ii invata o
multime de lucruri. Iata cateva dintre ele:
Responsabilitatea. Limitele ii invata pe copii ca ei sunt singurii care pot avea control asupra
propriului comportament. Pentru ca acest lucru sa se intample, permite copilului sa
traiasca consecintele faptelor sale. Permite-i sa intrebe ceea ce isi doreste, sa
vorbeasca despre frustrarile si tristetile sale, fara a sari sa ii oferi o mana de ajutor.
Frustrarea sau tristetea nu sunt emotii care trebuie evitate cu orice pret. Cand
transmitem copilului ideea ca ele nu trebuie sa fie simtite fiindca sunt stari negative,
copilul va incepe sa le ascunda, iar in timp vor aparea probleme mai mari. Daca
copilul tau isi poate asuma responsabilitatea pentru propriile emotii si nevoi, va invata
cum sa le gestioneze. Va invata ca atat esecul, cat si succesul i se datoreaza si va
dezvolta un loc al controlului intern.
Siguranta. Inca de la cele mai mici varste, copiii dau semne cand sunt anxiosi sau
stresati. In primii ani de viata, copiii spun „Nu!” in mod spontan si natural, atunci
cand o situatie nu le place. Pe masura ce cresc, copiii pot sa invete insa sa nu mai
spuna „Nu”, din dorinta de a fi acceptati social si de a castiga aprecierea celor din jur.
Atunci cand copiii invata sa puna limite in relatiile cu cei din jur, invata si sa spuna
„Nu” in situatiile in care ii este pusa in pericol siguranta sau integritatea. Una dintre
modalitatile cele mai sigure prin care copilul invata sa stabileasca limite este
respectandu-le pe cele ale parintilor lor. Asigura-te ca esti consecvent atunci cand
refuzi cererile copilului care incalca anumite limite. De exemplu, atunci cand copilul iti
cere o jucarie prea scumpa sau cand insista sa mai fie lasat la televizor noaptea
tarziu.
Consecintele. Copiii au nevoie sa invete sa se orienteze in viata si vor reusi sa faca

acest lucru atunci cand invata care sunt consecintele actiunilor lor. Cand alegerile
copilului nu ii pun in pericol siguranta, lasa-l sa aleaga si gresit, deoarecegreselile sunt
ocazii valoroase de invatare.
Respectul. Copiii au nevoie sa isi respecte propriii parinti. Inconsecventa sau cedarea in
fata insistentelor sau violentei copilului vor descuraja aparitia respectului fata de
parinti.
Toleranta la frustrare. Limitele sunt frustrante, deoarece il pun pe copil in situatia in care
nu obtine ce isi doreste. Este esential pentru copil sa invete sa gestioneze aceste
emotii, fara a deveni agresivi.
Autocunoasterea. Copiii care sunt pusi in fata limitelor si regulilor parintilor si care au
ocazia sa stabileasca la randul lor limite, isi formeaza o imagine de sine mai completa
decat acei copii care nu au aceste ocazii. Este benefic pentru sanatatea emotionala a
copilului sa simta ca poate face alegeri, ca cei din jur ii respecta limitele (de exemplu,
ca cei din jur nu il ating intr-un fel in care nu isi doreste).
A-l invata pe copil despre ce sunt limitele si cum trebuie respectate, dar mai ales de
ce, este o provocare imensa. Totusi ofera copilului tau avantajul de a cunoaste cum
anume sa isi identifice propriile nevoi si cum sa le satisfaca. Aminteste-ti ca esti
modelul pe care il urmeaza copilul tau, asa ca stabilind limite acum, il vei invata sa
stabileasca limite la randul lui, astfel incat sa aiba o viata satisfacatoare.
Copilul rasfatat
Copilul rasfatat sau copilul alintat: un concept pe care majoritatea specialistilor in

psihologie si parenting il resping, din diferite motive. Definirea prea vaga a notiunii de
„rasfat”, precum si conotatia negativa a etichetei de copil rasfatat sunt doua dintre
motivele pentru care specialistii se opun folosirii etichetei de copil rasfatat. Cand vine
insa vorba de comportamentele care sunt in mod obisnuit asociate cu eticheta de
copil rasfatat, specialistii sunt insa de acord ca acestea nu sunt benefice pentru copii
si ca este nevoie ca parintii sa le indrepte.
Astfel, exista cateva nuante pe care este bine sa le avem in vedere atunci cand
vorbim de copiii rasfatati:
 Unele comportamente iresponsabile sau necontrolabile ale copiilor sunt specifice varstei. De
exemplu, copiii prescolari nu isi vor putea controla furia sau tristetea si vor avea crize de plans,
chiar daca parintii le ofera explicatii rationale pentru care aceste crize sunt nejustitifcate.
Chiar si copiii de peste 7 ani vor avea din cand in cand rabufniri emotionale, fara a insemna
ca sunt rasfatati.
 Copiii foarte mici, de pana la un an, nu vor deveni rasfatati daca sunt luati in brate atunci
cand plang si nici nu fac acest lucru pentru a-i manipula pe parinti. Dimpotriva, studiile arata
ca atasamentul sigur, care se formeaza din primele luni de viata, este esential pentru ca un copil
sa devina independent, responsabil si echilibrat emotional.
 Este absolut normal pentru un copil sa nu asculte cerintele parintilor sau sa insiste sa
primeasca ce isi doreste, din cand in cand.
 Un stil parental autoritar si agresiv nu este eficient pentru cresterea unui copil responsabil si
independent, ci poate afecta destul de mult echilibrul emotional al copiilor, dand nastere la
o relatie nesigura de atasament.
Pastrand in minte aceste lucruri, iata care sunt comportamentele pe care adultii le
eticheteaza de obicei ca fiind rezultatul rasfatului:
 refuzul constant de a se supune unor cerinte sau reguli minime in viata de familie (de
exemplu, refuza sa manance odata cu ceilalti la masa, cauta in permanenta atentie si creeaza
o agitatie in care actorul principal este el).
 Ignorarea dorintelor celor din jur
 Impulsivitate ridicata
 Iritabilitate ridicata in situatiile in care nu primeste ceea ce isi doreste
 Refuzul de a depune efort pentru a obtine lucrurile pe care si le doreste
 Convingerea ca merita sa primeasca orice si ca nu poate fi refuzat de catre cei din jur
O analiza mai profunda a „rasfatului” dezvaluie un copil nefericit, care se simte
deseori frustrat si nemultumit, mai ales daca dorintele lui nu sunt indeplinite imediat.
Copiii care invata ca vor primi tot ce isi doresc fara sa fie nevoie sa astepte sau sa
depuna vreun efort pot fi profund nefericiti in viata de zi cu zi, mai ales atunci cand
viata lor nu va mai gravita in jurul familiei, iar cercul lor social se va largi.
Este bine de tinut minte ca toate aceste comportamente sunt invatate si ca, prin
schimbarea actiunilor proprii, parintii ii pot ajuta pe cei mici sa se adapteze mai usor
la realitate si sa devina mai flexibili. Cu alte cuvinte, „rasfatul” nu este o trasatura
innascuta a copilului, pe care acesta nu o poate depasi, ci este una invatata, ca
rezultat al interactiunilor din mediul in care traieste.
Cum ajung parintii sa isi rasfete copiii?

In principiu, comportamentele etichetate drept rasfatate apar ca urmare a lipsei unor
limite pe care copilul sa le respecte. Cand copilul nu se confrunta cu refuzuri, cand nu
i ofera ocazia sa invete sa aiba rabdare sau sa isi controleze comportamentul, va avea,
cel mai probabil, comportamente pe care ceilalti le vor asocia cu eticheta de copil
rasfatat. Iata care sunt comportamentele parintilor care pot da nastere la
comportamente mai putin cooperante si responsabile din partea copilului:
 Ofera copilului tot ceea ce acesta cere, tot timpul, in conditiile pe care copilul le impune.
 Ofera amenintari goale, care nu au finalitate, ci raman doar la stadiul de vorba.
 Sunt inconsistenti in asteptari si consecinte.
 Protejeaza copilul de trairea unor emotii dificile, precum frustrarea, tristetea sau furia.
 Sunt mult prea protectivi si indulgenti.
 Isi „mituiesc” copilul pentru a face ceva.
 Nu ii invata pe copii ce inseamna manierele.
 Permit copilului sa ii trateze cu lipsa de respect.
Dincolo de etichete, este important de retinut ca pentru a creste copii responsabili si
fericiti, acestia au nevoie de anumite comportamente si anumite interactiuni cu adultii
importanti din viata lor.
Disciplina versus pedeapsa
Pentru multi parinti, disciplina si pedeapsa inseamna acelasi lucru. Insa scopul
disciplinei, acela de a-l invata pe copil care comportamente sunt adecvate si care nu
sunt, poate fi atins si fara a apela la pedepse, iar de cele mai multe ori, acest lucru
este recomandabil si eficient.
Exista o serie de diferente mai mult sau mai putin subtile intre disciplina si pedeapsa:
ce invata copilul, cum ii este afectat comportamentul pe termen lung, cum este
influentata relatia dintre parinte si copil si cum se simte pe moment copilul.
Disciplina:
 Il ajuta pe copil sa isi controleze singur comportamentul. Pana cand copilul isi dezvolta abilitatea de
autocontrol, are nevoie de ajutorul din exterior, oferit de parinti si cadre didactice, prin care
sa isi opreasca acele comportamente nedezirabile si sa adopte comportamente adecvate.
Acest ajutor este mai eficient daca adultii ofera copilului argument pentru comportamentele
adecvate si daca il ajuta sa isi corecteze greselile.
 Copilul se simte in continuare iubit si acceptat. Disciplina se concentreaza pe comportamentul
copilului, care este descris ca inacceptabil, nu pe persoana lui. Parintii pornesc de la premisa
ca doar comportamentul este o problema, nu si copilul si de la convingerea ca cel mic este
capabil sa invete comportamentele adecvate.
 Il incurajeaza pe copil sa inteleaga consecintele actiunilor sale si sa ia decizii mai bune pe viitor. Punand
accentul pe explicatii si pe discutii referitoare la comportamentul viitor, parintele isi ajuta
copilul sa isi asume responsabilitatea pentru actiunile sale si pentru cele viitoare. Pedepsele
frecvente, pe de alta parte, nu il incurajeaza pe copil sa fie mai responsabil, ci doar il invata
ca unele comportamente ale sale vor fi urmate de pedeapsa. In cazuri extreme, copiii pot
decide sa isi asume riscul unei pedepse si sa nu renunte la comportament.
 Scopul este de a orienta si de a-l invata pe copil comportamentele adecvate. Scopul disciplinei fara
pedepse nu este de a-l face pe copil sa sufere pentru actiunile lui, ci s ail invete care sunt
actiunile potrivite.
 Ii ofera copilului un model adecvat si pasnic de a rezolva probleme .Cand parintele interactioneaza calm
si cu respect cu propriul copil, acesta invata ca problemele pot fi rezolvate prin comunicare
nonviolenta, nu prinviolenta verbala sau fizica.
Pedeapsa:
 Il invata pe copil ca este nevoie de o alta persoana care sa ii controleze comportamentul. Pedeapsa este o
actiune care vine mereu din exterior, care ii poate produce copilului rusine, furie, frustrare si
tristete. Dar acest amestec de emotii rareori va duce la schimbarea comportamentului pe
termen lung si la formarea abilitatii de autocontrol.
 Copilul simte ca este iubit doar cand se poarta adecvat. Pedepsele sunt insotite deseori de violenta
verbala, de tonuri ridicate ale vocii si de atitudine rece a parintelui fata de copil. Astfel, copilul
poate ajunge foarte usor la concluzia ca parintii il iubesc conditionat, in functie de
comportamentul pe care il are.
 Se bazeaza pe teama copilului si pe dorinta acestuia de a evita experienta neplacuta a pedepsei. Disciplina se
bazeaza pe capacitatea copilului de a intelege consecintele comportamentului sau si pe
capacitatea de a lua decizii mai bune pe viitor. Pedepsele il pot convinge pe copil sa isi
schimbe comportamentul doar atunci cand parintele este in preajma sau cand parintele poate
afla cum s-a purtat.
 Scopul este de a controla copilul si de a-i produce o suferinta (emotionala sau fizica). Cel mai problematic
aspect al pedepselor este suferinta pe care o aduc. Parintele, in mod voluntar, incearca sa il
faca pe copil sa sufere, pentru a nu mai repeta pe viitor o anumita actiune. Acest lucru poate
afecta pe termen lung relatia dintre parinte si copil.
 Il invata pe copil ca violenta (emotionala sau fizica) este o solutie acceptabila.
Este preferabil ca pedepsele sa fie rare in educatia copilului si sa nu implice niciodata
violenta verbala sau fizica. De multe ori, confruntarea copilului cu consecintele
actiunilor proprii si cu incercarea de a le repara sunt „sanctiuni” suficiente si destul de
eficiente in disciplina copiilor.
Controlul in relatia parinte-copil si fericirea copiilor

Mai putin control din partea parintilor in copilarie, mai multa
fericire la maturitate
Atunci cand sunt intrebati ce anume isi doresc pentru copii lor, raspunsurile parintilor
sunt urmatoarele: fericire, succes academic, relatii sociale pozitive, sanatate si
bunastare. In incercarea de a-si face copiii fericiti in prezent sau pe termen lung,
parintii pot incerca sa ii ofere tot ce isi doreste (pentru a preintampina o eventuala
scurta tristete sau nemultumire a copilului) sau sa ii controloze comportamentul cat
mai mult posibil, pentru a-l feri de esecuri si greseli.
Aceste doua comportamente, desi pornesc din cele mai bune intentii, ii rapesc
copilului ocaziile prin care isi dezvolta doua calitati absolut esentiale pentru
fericire:autonomia si autocontrolul. De ce sunt aceastea atat de importante pentru
fericire? Deoarece vor permite copilului sa isi urmeze visele pe cont propriu, ii dau
control asupra propriilor actiuni si il ajuta sa isi controleze comportamentul astfel
incat sa obtina ce isi doreste pe termen lung.
Nu trebuie sa ne crezi pe cuvant. Un studiu realizat asupra a 1000 de copii din Noua
Zeelanda, urmariti pe parcursul a 32 ani, a aratat ca succesul academic, profesional,
social si financiar, precum si starea de sanatate sunt mai mult influentate de
autocontrol decat de inteligenta copilului sau statutul social al familiei din care
provine.
Cum il ajuti pe copil sa isi dezvolte autonomia si autocontrolul?
Autocontrolul este o abilitate care se dezvolta in timp si care ne ajuta sa ne controlam

impulsurile de moment, pentru a urmari obiective pe termen lung. Autocontrolul ne
ajuta sa ne stapanim tendintele violente atunci cand suntem furiosi, sa alegem un fel
de mancare sanatos in locul unuia nesanatos sau sa economisim bani pentru viitor in
loc sa ii cheltuim in prezent. Cea mai buna cale de a-ti ajuta copilul sa dezvolte
autocontrol, spun specialistii este aceea de a dezvolta responsabilitatea. Fiecare copil
trebuie sa treaca prin situatii in care sa experimenteze esecul si sa faca greseli pentru
a invata din ele. Astfel apar mugurii responsabilitatii ceea ce inseamna un pas inainte
spre dobandirea autocontrolului.
Autonomia este abilitatea de a actiona eficient in mod independent, fara controlul

altor persoane. „A avea control asupra propriei vieti inseamna o stare de bine mai
ridicata, in ciuda oricaror obstacole si probleme ce pot sa apara”, sustine cercetatorul
Angus Campbell.
In primul an de viata, poti pune bazele autocontrolului copilului tau, fiind aproape de el atunci
cand plange si consolandu-l, tinandu-l in brate pana se calmeaza, vorbindu-i si
oferindu-i mangaieri. Aceasta relatie apropiata parinte-copil in primul an de viata il
invata pe copil ca orice stare neplacuta poate fi schimbata, mai intai cu ajutorul
altcuiva (al parintelui), iar mai tarziu, cu propriile eforturi.
Permite-i sa detina control asupra unor actiuni marunte din viata sa, iar in timp sa isi
poata extinde acest control asupra altor actiuni mai complexe. Spre exemplu, ii poti
cere copilului sa aleaga ce doreste sa manance la cina (este un inceput de exercitare
a autonomiei fiindca inseamna o alegere personala), ce carte vrea sa citeasca, cu ce
vrea sa se imbrace, ce ar vrea sa faca cadou unui prieten la ziua de nastere a caruia
merge etc.
In loc sa incerci sa ii controlezi comportamentul, invata-l sa si-l controleze el insusi. Acest lucru
inseamna sa ii oferi modalitati prin care se poate calma singur, sa ii vorbesti despre
emotii si sa il ajuti sa si le exprime verbal.
Nu face prea multe lucruri in locul copilului. Lasa-l sa incerce sa manance singur de la
varste cat mai mici, chiar daca mare parte din mancare ajunge pe haine sau pe fata,
incurajeaza-l sa se imbrace singur, da-i voie sa incerce sa rezolve singur conflictele cu
prietenii de la locul de joaca,lasa-l sa isi faca singur temele si in general, ofera sprijin
si recomandari astfel incat el sa faca lucruri pe cont propriu, in loc sa le faci tu mereu
in locul lui. Multi parinti considera ca isi arata iubirea fata de copii atunci cand fac
lucrurile pe care ei deja sunt capabili sa le faca (de exemplu, curatenia in camera).
Daca acest comportament devine un obicei, apareneajutorarea invatata: copilul va crede
ca nu poate face singur lucrurile pe care le realizeaza parintele in locul lui.
Invata-l sa se autoevalueze. Fie ca este vorba de invatare, fie ca este vorba de anumite
comportamente, atunci cand il incurajezi pe copil sa se autoevalueze, ii dai ocazia sa
isi exercite autocontrolul. In loc sa ii spui „Nu cred ca stii poezia destul de bine,
trebuie sa o mai repeti de 3 ori.”, intreaba-l „Crezi ca ai invatat poezia destul de
bine?”. Ai incredere in capacitatea copilului tau de a se autoevalua. Daca renunti
la critica si la teama ca va esua, copilul va avea, in cele mai multe cazuri, motivatia de
a se evalua sincer.
Invata-l sa isi organizeze mai bine timpul si activitatile. Lipsa unei discipline si a unui program
pot creste sentimentele de a pierde control asupra propriei vieti. Stresul si termenele
limita, nereusitele datorate lipsei de organizare pot duce la pierderea sentimentului de
control si implicit la pierderea autonomiei. Oamenii fericiti sunt cei care au orarul plin
de activitati, insa planificate. Sunt oamenii punctuali si eficienti.
Lasa-l sa se joace liber. „Copiii de azi traiesc o stare de neajutorare, au un control de

sine foarte scazut si o predispozitie spre narcisism, anxietate si depresie, iar una
dintre principalele cauze o reprezinta frecventa scazuta a jocului liber. Prin joaca
libera, copiii invatau sa isi exprime controlul, iar lipsa acesteia afecteaza negativ
dezvoltarea copiilor”, sustine Peter Gray, cercetator la un colegiu din Boston.
Asemenea alegeri le fac parintii cu un stil parental bazat pe sprijin si afectiune, nu pe
autoritate si strictete in relatia cu acesta. Studiile arata ca primii dintre ei reusesc intr-
adevar sa creasca copii care vor deveni adulti fericiti.
Cum formam obiceiuri sanatoase

Ajuta-l pe copil sa isi formeze obiceiuri sanatoase
La inceput de an, simtim imboldul de a aduce o schimbare (sau mai multe) in

viata noastra, a copiilor sau in viata de familie. Multe dintre schimbarile la care
ne gandim la inceput de an presupun de fapt renuntarea la un obicei nesanatos
si inlocuirea lui cu altul sau invatarea unor lucruri noi, prin efort sustinut.
Asadar, pentru a ne indeplini dorintele de Anul Nou, putem sa invatam mai
multe despre cum formam obiceiuri.
„Suntem ceea ce facem in mod repetat. Asadar, excelenta nu este un act, ci un

obicei.” a spus Aristotel. Psihologii din zilele noastre ii dau dreptate, studiind
obiceiurile: cum se formeaza, cum un singur obicei ne poate influenta restul
vietii si care este cel mai simplu mod de a schimba un obicei.
Cum formam obiceiuri sanatoase

Iata cateva sugestii despre cum sa il ajuti pe copilul tau sa isi formeze obiceiuri
sanatoase:
Vorbeste copilului tau despre obiceiurile pe care ar vrea sa le formeze sau despre lucrurile noi
pe care vrea sa le invete. De exemplu, poate ar vrea sa fie mai organizat si astfel sa
nu intarzie des sau sa fie mereu stresat. Sau poate ar vrea sa invete sa cante la
un instrument, caz in care va fi nevoie sa introduca in programul zilnic un
interval dedicat exercitiilor muzicale.
Concentreaza-te asupra reusitelor si ofera incurajari. Pentru a schimba un

comportament, specialistiii sustin ca este nevoie sa intaresti comportamentele
pozitive. Asadar, cauta sa recompensezi copilul pentru ceea ce face bine
(folosind incurajari, aprecieri si afectiune) si sa eviti pedepsele.
Ajuta-l pe copil sa se concentreze. Pentru a reusi sa facem o schimbare, este nevoie

sa nu uitam ca ne-am propus acest lucru. Majoritatea comportamentelor noastre
sunt automate, iar copiii pot uita foarte usor sa puna in aplicare o schimbare.
Chiar si atunci cand uita sa faca ceva, asigura-te ca esti pentru el un punct de
sustinere si un ajutor de nadejde. Deseori copiii au nevoie de un imbold pentru a
crede in ei insisi si a duce la bun sfarsit sarcina primita.
Motiveaza-ti copilul. Asta inseamna ca poti folosi conversatii motivationale,

recompense, laude, cuvinte frumoase spuse la adresa lui de fata cu persoane
care pentru el conteaza etc.
Alte modalitati prin care poti mentine ridicata motivatia copilului:
 Creati un grafic prin care sa monitorizati progresul facut de copil (puteti folosi stelute,
buline etc)
 Gasiti un partener cu care copilul sa se implice in activitatea respectiva. De exemplu,
daca vrea sa invete o limba straina, poate sa faca acest lucru impreuna cu un prieten.
 Puneti la indemana o imagine care sa ii aminteasca copilului de obiectivul stabilit.
 Ajuta-l sa se concentreze asupra obiectivelor pe termen scurt. De exemplu, daca invata
un sport nou, recomanda-i sa isi propuna sa isi imbunatateasca timp de o saptamana o
anumita miscare.
Incearca sa ramai constant in ceea ce spui si faci. Se spune ca atunci cand vrei sa faci o
schimbare ai nevoie de cel putin o luna in care sa te pastrezi constant si
consecvent.
Aminteste-ti ca nimeni nu e perfect. Este posibil ca cel mic sa greseasca sau sa

esueze, chiar daca tu simti ca ai facut tot ce ti-a stat in putinta pentru a-l ajuta.
Ofera ajutor constant, incurajeaza-l permanent si evita sa folosesti critica.
Aminteste-ti ca pentru a-ti forma niste obiceiuri sau pentru a le schimba pe cele
vechi, ai nevoie de mai mult decat cateva zile.
Bucurati-va impreuna de reusite. Nu ezita sa scoti in evidenta progresele facute de

copil, oricat de mici par. Evidentierea reusitelor il va motiva pe copil sa continue
eforturile si il va ajuta sa creada ca schimbarea este posibila.
Implica-te alaturi de el in formarea obiceiurilor. Este mult mai simplu pentru copil sa
adopte un obicei nou daca iti propui si tu sa faci acest lucru.
Cum inlocuim obiceiuri nesanatoase cu obiceiuri sanatoase

Multe dintre obiceiurile noastre apar in mod automat, fara sa reflectam prea
mult asupra lor. De exemplu, atunci cand copilul tau este suparat sau nervos,
obisnuieste sa se joace pe calculator o jumatate de ora sau tu, cand vrei sa te
relaxezi, deschizi televizorul si te uiti la un serial sau emisiuni de divertisment.
Orice obicei este format din:

 factorul declansator (o nevoie pe care o avem: nevoia de relaxare, de socializare sau de
hrana, de exemplu),
 comportamentul (actiunea pe care o facem pentru a ne satisface respectiva nevoie)
 recompensa pe care o obtinem in urma comportamentului (o stare de bine, de satietate
etc.).
Studiile asupra obiceiurilor indica faptul ca cea mai simpla modalitate de a
schimba un obicei este de a inlocui comportamentul vechi cu unul nou.
Asadar, nu neglijezi nevoia care apare si nu renunti la recompensa pe care o doresti, dar
schimbi actiunea. Este esential sa observati cu atentie care sunt momentele si
nevoile care stau la baza obiceiurilor nesanatoase, pe care doriti sa le schimbati
si sa alegeti un alt comportament sanatos,despre care credeti ca va aduce
beneficii.
In exemplele de mai sus, atunci cand este nervos, copilul tau poate alege sa
deseneze sau sa faca 30 minute de miscare, iar cand vrei sa te relaxezi poti opta
pentru o plimbare. Veti obtine aceleasi recompense, dar intr-un mod mai
sanatos.
Oricare ar fi obiceiurile sanatoase pe care doriti sa le incurajati in familia

voastra, este important sa porniti cu increderea ca schimbarea este posibila, dar
ca va necesita efort si poate dura mai mult timp decat credeti.
Responsabilitatea la copii
„Andrei e de vina, din cauza lui m-am enervat si l-am lovit!” Ai auzit un copil spunand
vreodata o afirmatie asemanatoare? Atat copiilor, cat si adultilor, le este greu sa isi
asume responsabilitatea pentru situatiile mai neplacute.
Psihologii vorbesc in acest context despre locul controlului sau locusul de control.
Acesta este un aspect deosebit de important al personalitatii, inteles ca modalitate
prin care intelegem fiecare dintre noi cauzele evenimentelor. Unii dintre noi ne
explicam reusitele si esecurile prin prisma propriilor actiuni, in timp ce altii prin factori
externi (norocul sau ghinionul, de exemplu).
De aceea putem spune ca locul controlului poate fi intern sau extern.

Iata un exemplu:
Copilul a luat o nota mica la un test.
Un copil cu loc al controlului extern si-ar explica nota mica astfel:
Am luat o nota mica fiindca profesorul nu a fost atent cand mi-a corectat lucrarea/
fiindca profesorul nu ma place.
Un copil cu loc al controlului intern si-ar explica nota mica astfel:

Am luat o nota mica fiindca probabil nu m-am pregatit destul/ fiindca nu am fost
suficient de atent.
Locusul de control extern inseamna tendinta de a explica rezultatele obtinute sau

propriile actiuni prin factori externi: “Nu am invatat pentru ca m-a chemat Alin la
joaca.“
Locusul intern inseamna tendinta de a-si explica actiunile, comportamentele si
rezultatele obtinute prin cauze interne, care tin de propria persoana.“Nu am invatat
pentru ca am preferat sa ma joc.”
In ultimii ani, copiii au inceput sa dezvolte un loc al controlului extern

In studiul realizat de Jean M. Twenge, au fost comparate scorurile obtinute de catre
copiii americani la un chestionar care masoara locul de control, in ultimii 50 ani.
Rezultatele au indicat scaderea procentului de copii care au un loc intern al controlului
si care simt ca au control asupra vietii lor. In anii ’60, un copil avea o probabilitate
mai mare cu 80% de a spune ca simte ca are control asupra vietii lui decat un copil in
2002. Aceasta tendinta este mai accentuata pe masura ce varsta copilului scade. Cu
alte cuvinte, copiii incep de la cele mai mici varste sa isi dezvolte un loc al controlului
extern.
Cum e mai bine: sa ai un loc al controlului intern sau extern?

Desi este sanatos sa nu incerci sa controlezi lucruri pe care nu le poti controla, la fel
de important este sa stii ce depinde de tine, pentru ca de aici se naste
responsabilitatea:)
Loc al controlului intern

Avantaje
Persoanele cu loc al controlului intern sunt mult mai orientate spre sarcina, tind sa isi
coordoneze comportamentele in directia atingerii scopurilor si obiectivelor pe care le
au, iar la un moment dat in viata, ajung sa detina slujbe mai bine platite decat cei au
un loc al controlului extern.
Dezavantaje
Pe de alta parte, persoanele cu loc al controlului intern tind sa fie mai instabile in
decizii, sa se simta mai presate si sa aiba un nivel mai ridicat de stres.
Loc al controlului extern

Avantaje
Explicarea esecurilor prin motive externe si temporare ii ajuta pe oameni sa fie mai
optimisti si sa gandeasca pozitiv, conform cercetarii lui Martin Seligman, insa este
important ca reusitele sa fie explicate prin cauze interne.
Dezavantaje
Pe de alta parte, oamenii cu un locus de control extern tind sa traiasca niveluri mai
ridicate de anxietate pentru ca nu simt ca au control asupra vietii lor. In plus,
persoanele cu un loc al controlului extern nu sunt dispuse sa depuna foarte mult efort
pentru scopurile lor, intrucat nu simt ca acestea depind de ei.
Pentru a evita sa cresti un copil iresponsabil sau un copil sa se invinovateste excesiv

pentru cele mai mici evenimente nefericite:
 vorbeste copilului despre lucrurile pe care le putem controla
 formeaza-i o atitudine echilibrata in fata greselilor, care sunt experiente importante de
invatare
 lasa-l sa aleaga de cat mai multe ori - astfel se va dezvolta sentimentul de control asupra
propriei vieti
 invata-l sa faca fata stresului si sa fie curajos
Cum dezvolti un loc al controlului intern la copil?
Fii mereu alaturi de el, ajutandu-l sa atribuie in mod corect efectele/consecintele actiunilor sale, fara
a-l blama sau pedepsi atunci cand nu face alegeri potrivite. Mai degraba, discuta cu el
despre felul in care a luat decizia nefericita, care au fost gandurile si emotiile sale in
situatia respectiva si cum poate lua decizii mai bune pe viitor.
Fii un exemplu pentru copil, asumandu-ti responsabilitatea pentru reusite, dar si pentru esecuri si
vorbind deschis cu copilul tau despre ele. Intre “Nu am terminat proiectul la timp
pentru ca nu am organizat bine timpul, dar data viitoare voi sti cum sa procedez.” Si
“Nu am terminat proiectul la timp pentru ca nimeni nu ma ajuta, sunt stresata si
obosita cand ajung acasa, oricum muncesc prea mult!”, este preferabila prima
varianta, care iti asigura control pe viitor asupra unei situatii similare.

Grupa Mijlocie

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Grupa Mijlocie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ghidul parintilor pentru grupa mijlocie

1. Clasificarea obiectelor dupa forma (dupa aspect)

o Ce ar trebui sa stie copilul tau

o Dificultati frecvente si solutii

Ce poti face ca parinte

Este necesar ca, la sfarsitul acestui capitol, copilul:

3. Clasificarea obiectelor dupa marime

Este necesar ca, la sfarsitul acestui capitol, copilul:

4. Diferentieri ale obiectelor dupa grosime, lungime, latime, inaltime

Este necesar ca, la sfarsitul acestui capitol, copilul:

Este necesar ca, la sfarsitul acestui capitol, copilul:

Este necesar ca, la sfarsitul acestui capitol, copilul:

Este necesar ca, la sfarsitul acestui capitol, copilul:

Este necesar ca, la sfarsitul acestui capitol, copilul:

Este necesar ca, la sfarsitul acestui capitol, copilul:

10. Numere si cifre de la 1 la 5

Este necesar ca, la sfarsitul acestui capitol, copilul:

Este necesar ca, la sfarsitul acestui capitol, copilul:

12. Numeralul ordinal

Este necesar ca, la sfarsitul acestui capitol, copilul:

13. Adunarea si scaderea cu 1 in limitele 1-5

Este necesar ca, la sfarsitul acestui capitol, copilul:

Este necesar ca, la sfarsitul acestui capitol, copilul:

15. Serieri de obiecte.

Este necesar ca, la sfarsitul acestui capitol, copilul:

o Ce ar trebui sa stie copilul tau

o Dificultati frecvente si solutii

Ce poti face ca parinte

2. Exprimarea unui mesaj

Este necesar ca, la sfarsitul acestui capitol, copilul:

3. Audierea si redarea povestilor

Este necesar ca, la sfarsitul acestui capitol, copilul:

Este necesar ca, la sfarsitul acestui capitol, copilul:

Este necesar ca, la sfarsitul acestui capitol, copilul:

Este necesar ca, la sfarsitul acestui capitol, copilul:

Este necesar ca, la sfarsitul acestui capitol, copilul:

Este necesar ca, la sfarsitul acestui capitol, copilul:

Este necesar ca, la sfarsitul acestui capitol, copilul:

Este necesar ca, la sfarsitul acestui capitol, copilul:

Este necesar ca, la sfarsitul acestui capitol, copilul:

Este necesar ca, la sfarsitul acestui capitol, copilul:

Este necesar ca, la sfarsitul acestui capitol, copilul:

Este necesar ca, la sfarsitul acestui capitol, copilul:

Este necesar ca, la sfarsitul acestui capitol, copilul:

16. Elemente de explorare a cartilor

Este necesar ca, la sfarsitul acestui capitol, copilul:

17. Semne grafice pregatitoare scrisului

Este necesar ca, la sfarsitul acestui capitol, copilul:

Dificultati frecvente si solutii

1. Raspunde la intrebari monosilabic sau printr-un cuvant. Foloseste rar propozitii

Copilul tau percepe comunicarea dintre oameni ca o modalitate de a se intelege unul

Ce poti face ca parinte

Ce poti face ca parinte

3/17 - Audierea si redarea povestilor

Dificultati frecvente si solutii

Ce poti face ca parinte

Cand trebuie sa caracterizeze un personaj, foloseste adjectivele bun/buna, rau/rea, indiferent de

Ce poti face ca parinte

4/17 - Expresivitatea in comunicare

Dificultati frecvente si solutii

Ce poti face ca parinte

 Ce crezi ca spune el?

Utilitatea jocului: comunicarea expresiva de mesaje, folosind adresarea interogativa,