INTELIGENTA EMOTIONALA IN EDUCATIA COPIILOR PREŞCOLARI – DEMERSURI,

STRATEGII, EXPERIENTE REUSITE

Pâna nu demult, omul a fost considerat o fiinţă raţională, iar emoţiile nu trebuiau exprimate în public,
deoarece însemnau un act de imaturitate din partea acelei persoane.
Datorită cercetătorilor, specialiştii au ajuns la concluzia că, de fapt, omul este o fiinţă emoţională, şi
dacă aceste emoţii sunt educate, beneficiile obţinute în urma acestui proces sunt enorme.
Inteligenţa emoţională redefineşte imaginea despre lume şi om. Astazi, se ştie că emoţiile sunt cele mai
importante resurse ale omului. Inteligenţa generală creşte dacă se dezvoltă inteligenţa emoţională. Daca
intelectul ne ajuta sa rezolvam probleme, sa facem calcule mintale sau sa procesam informatii, inteligenta
emotionala ne permite sa fim creativi si sa ne folosim emotiile pentru a ne rezolva problemele. Inteligenta
emotionala este « abilitatea de a percepe si exprima, de a asimila emotii in gandire, de a intelege prisma
emotiilor si de a regla emotiile proprii si ale altora ». Salovey, Mayer, Caruso, 2000.
Inteligenţa emoţională, sau EQ, a ieşit tot mai mult în evidenţă în ultimii ani, însă sunt puţini cei care îşi
dau seama cât este de importantă pentru reuşita în fiecare domeniu al vieţii. Aşa-zisele trăsături „slabe”, dar
care fac atât de multe pentru succesul nostru, trebuie salvate de la marginalizare, trebuie luate în considerare de
educatori, oameni de afaceri, mass-media şi, nu în subsidiar, de conducători. Inteligenţa emoţională reprezintă
gradul în care un individ este capabil să reacţioneze la propriile sale emoţii şi la cele ale celorlalţi. Această
capacitate a noastră de a ne gestiona emoţiile este aşadar „acel factor hotărâtor care ne face să ne apucăm să
facem limonada, când viaţa ne-a oferit lămâi, în loc să ne autoirosim în amărăciune”.
Dacă emoţiile sunt conştientizate în totalitate, în ciuda faptului că unele dintre ele spun despre noi
lucruri pe care nu am vrea să le auzim, trebuie să învătăm să le gestionăm în mod constructiv în vederea
atingerii unui anume scop.
Inteligenţa emoţională desemnează capacitatea de a recunoaşte emoţiile proprii şi ale celorlalţi, de a şti
ce înseamnă sa te simţi bine, să fii fericit şi vesel, ce înseamnă să fii trist, supărat; în plus, presupune cum să
treci de la emoţii negative la emoţii pozitive. Gradul inalt de dezvoltare a inteligenţei emoţionale se traduce într-
o stare stenică de fericire manifestată prin: motivare, concentrare, liniste interioară, echilibru, libertate,
satisfacţie, socializare, prietenie, împlinire, autocontrol, autonomie, apreciere.
Inteligenţa emoţională este cea care te face să ştii cum să-ţi gestionezi emoţiile şi cum să comunici
eficient cu ceilalţi, în aşa fel încât să-ţi îndeplineşti scopurile. Evident, este important şi să fii inteligent ca să ai
succes; asta te va ajuta să-ţi identifici aceste scopuri.
Nivelul scăzut de inteligenţă emoţională se asociază cu: singuratate, frustrare, gol interior, depresie, letargie,
supărare, obligaţie, victimizare, teamă, vinovăţie, instabilitate, dezamăgire, resentiment, eşec.
 După Goleman inteligenţa emoţională este un fel de inteligenţă socială, care implică abilitatea de a
controla emoţiile personale şi ale altora, de a înţelege aceste emoţii şi de a folosi informaţia provenită de la ele,
în modul de gândire şi acţiune. E nevoie de o stare optimă a creierului, pentru obţinerea performanţei. «Alungă
frica » a fost sloganul lui W. Eduard Deming. Acest slogan se poate aplica şi unei grupe de copii – frica
tracasează mintea, împiedică învăţarea. Fiecare copil este diferit şi nu poate fi comparat «decât cu sine însuşi ».
Şi totuşi, câteva lucruri esenţiale îi fac să se asemene: toţi au nevoie de dragoste, de securitate, de îngrijire şi de
exerciţiu. Copiii îşi dezvoltă treptat «capacităţile de informare – procesare – numite inteligenţe »- care să le
permită să soluţioneze sau să creeze produse.
Howard Gardner defineşte inteligenţa ca un « potenţial bio-psihologic care procesează forme specifice
de informaţii în formule distincte ». Autorul combate ideea adânc înrădăcinată la nivelul mentalităţii colective,
conform căreia succesul şcolar, depinde de nivelul de inteligenţă al individului, în « inteligenţe multiple, noi
orizonturi ». H.Gardner defineşte inteligenţa astfel: «o capacitate computaţională - o capacitate de a procesa un
anumit tip de informaţie care se găseşte în biologia umană şi în psihologia umană ».
În grădiniţă, prin aplicarea noului curriculm, a activităţilor de tip integrat, a metodelor tradiţionale
îmbinat atent cu cele interactive, moderne, a metodei proiectelor - se poate oferi fiecărui copil posibilitatea de
a trăi succesul şi de a fi motivat.
Grădiniţa este capabilă să respecte interesele spontane ale copilului şi modurile sale fireşti de învăţare.
Trebuie respectat entuziasmul pentru activităţile fizice, pentru proiecte creative, pentru arte şi joc şi
trebuie să i se dea ocazia copilului de a învaţa şi de a-şi dezvolta personalitatea prin aceste activităţi. Dacă
realitatea arată că persoanele care îşi cunosc şi îşi stăpânesc bine emoţiile şi care înteleg şi abordează eficient
emoţiile celorlalţi sunt în avantaj în orice domeniu al vieţii, atunci grădiniţa trebuie să desfăşoare un set de
activităţi care vizează dezvoltarea emoţională şi să faciliteze creşterea emoţională şi socială a copiilor, prin
dezvoltarea unor abilităţi de relaţionare interpersonală, prin îmbunătăţirea stimei de sine, dezvoltarea unei
atitudini pozitive faţă de sine ca persoană unică şi valoroasă, a strategiilor de rezolvare de probleme şi de luare
de decizii, formarea şi dezvoltarea abilităţilor de gestionare a conflictelor prin dezvoltarea unei perspective
flexibile asupra vieţii, prin achiziţionarea unui sistem de valori şi prin învatarea unor abilităţi de comunicare.
Sarcina noastră a educatoarelor, este de a ajuta copilul să-şi dezvolte propriile capacităţi, indiferent dacă
ele se potrivesc sau nu cu obiectivele noastre. Aşteptările academice sunt tot mai ridicate faţă de copiii mici,
chiar înainte de intrarea lor în şcoala primară. Copiii mici însă, au nevoie de a-şi dezvolta laturile
« neacademice » ale personalităţii, cum ar fi : capacităţile artistice, legăturile cu natura şi familia. Presiunile
educaţionale premature îi pot lipsi de sansa de a-şi dezvolta aceste trăsături.
Voi exemplifica modul în care am contribuit la conştientizarea emoţiilor copiilor grupei mijlocii.
Jocurile şi exerciţiile energizante urmăresc captarea atenţiei, exersarea memoriei, buna relaţionare, exprimarea
liberă a sentimentelor cu o mimică şi gestică adecvată, cunoaşterea, autocunoaşterea, corectarea ieşirilor
negative şi observarea percepţiei sociale a copiilor.
 o ,,Cercul numelor” – Copiii stau în cerc pe scăunele şi fiecare îşi spune numele asociindu-l cu ceva
(plante, animale, fenomene). Astfel, copiii îşi cunosc bine numele şi se caracterizează printr-un cuvânt.
o ,,Numele şi schimbarea de loc” - Copiii stau în cerc pe scăunele. Copilul care nu are scaun, merge la un
coleg, îi spune numele, dă mâna cu el şi acesta îi cedează locul dacă a spus corect.
o ,,Numele şi stări emoţionale diferite” – Copiii stau în aceeaşi formaţie. Copilul numit merge la un coleg
spunându-i numele aşa cum i-a şoptit educatoarea. Copiii învaţă să diferenţieze diferite stări emoţionale
(simpatie, supărare, furie, linguşire, poruncă, politeţe), atât din tonul vocii, cât şi din mimica
interlocutorului.
o ,, Noii prieteni” – Copiii stau în semicerc pe scaune, vorbesc cu colegul din dreapta şi cu cel din stânga
despre familie, ce le place mai mult să facă, să mănânce, ce jucării au şi apoi fiecare îşi prezintă vecinii.
Este un exerciţiu de pozitivare prin care se pot corecta ieşirile negative. Copiii aud numai lucruri bune
unii despre ceilalţi şi sunt stimulaţi să fie prieteni, să se joace împreună cu jucăriile preferate.

Pentru a cunoaşte mai bine copiii cu care lucrez (cum sunt trataţi în familie, cine le sunt prietenii),
pentru a-i îndemna să se cunoască, să se exprime liber şi să aibă încredere în forţele proprii, am desfăşurat
următoarele exerciţii cu grupuri de 5-6 copii: ,,Trei persoane importante din viaţa mea” , ,,Cum mă simt
când…?”, ,,Ce-mi trece prin cap acum?”, ,,Cel mai fericit moment din viaţa mea”
Pentru a facilita deschiderea de sine într-un climat plăcut am desfăşurat jocul ,,Rucsacul meu cu
calităţi”. Plecaţi în vacanţă. Ce calităţi aveţi şi doriţi să le luaţi cu voi ?. Răspunsurile date de copii le-am
dezvoltat în discuţiile ulterioare când i-am invitat să ne povestească de ce consideră ei că sunt harnici, curajoşi,
buni, etc. Am încurajat afirmarea acestor calităţi şi extinderea lor la toţi copiii din grupă, dându-i drept
exemplu.
Utilizând mijloace diverse, ca : basmele şi povestirile terapeutice, colajul, dansul şi mişcarea creativă,
desenul şi pictura, jocul, modelajul, muzica şi teatrul, am urmărit: dezvoltarea capacităţii de a exprima
gândurile, sentimentele, dorinţele; creşterea respectului de sine şi a încrederii copilului în sine, dezvoltarea
capacităţii de autocunoaştere şi autoacceptare, dezvoltarea capacităţii de rezolvare a problemelor şi a
conflictelor, dezvoltarea sociabilităţii, a capacităţii de integrare în grupuri, transformarea emoţiilor negative,
cunoaşterea/recunoaşterea propriilor sentimente şi emoţii, creşterea stimei de sine, dezvoltarea personalităţii
copilului preşcolar. Alte tipuri de activităţi desfăşurate: jocuri de autocunoaştere pe bază de imagini, desene,
identificarea caracteristicilor personale elementare, portofoliu (sarcină de grup), colaje, desene, exerciţii pentru
identificarea asemănărilor şi deosebirilor prin comparare cu ceilalţi / celelalte şi cu personaje din poveşti,
desene animate, filme,  discuţii despre nevoile diferite ale fiecăruia, exercitii în perechi pentru exersarea
elementelor simple de ascultare activă, jocuri de rol, evenimente cotidiene, secvenţe de film pentru observarea
şi analizarea diferenţelor între copii, familii, sarcini de grup în care se stabilesc roluri, reguli, exerciţii
situaţionale cu dificultăţi care pot apărea în grup, dialoguri din povesti despre relaţiile din familie. Se pune un
accent deosebit pe utilizarea tehnicilor creative ca mijloc de construire a personalităţii, tehnici care permit o
conectare cu sine însuşi,  dezvoltarea capacităţii  de expresie şi  comunicare în relaţiile interumane, îi ajută pe
copii să se înţeleagă pe sine, să se elibereze de anxietăţile acumulate, de tensiuni şi să-şi dezvolte abilităţi de
comunicare şi inserţie socială, facilitând de asemenea, elaborarea unor strategii de rezolvare a conflictelor.

Aşadar, să încercăm o relaţie educativă care recunoaşte, încurajează, valorizează preşcolarii în scopul
motivării ei. Să încercăm o relaţie educativă bazată pe inteligenţa emoţională şi pentru dezvolatrea inteligenţei
emoţionale, pornind de la faptul că totalitatea acţiunilor noastre ne permit să creăm un echilibru mai sănătos în
relaţiile cu copiii

BIBLIOGRAFIE :

 Goleman, D., Boyatzis, R., McKee, A. (2005). “Inteligenţa emoţională în leadership”, Editura Curtea
Veche, Bucureşti

 Stein, S.J., Book, H. E. (2003). “Forţa inteligenţei emoţionale. Inteligenţa emoţională şi succesul
vostru”, Editura Alfa, Bucureşti

 Steven J. Stein, Howard E. Book (2007)– “Forţa inteligenţei emoţionale” Editura Allfa, Bucureşti