Sunteți pe pagina 1din 12

INTELIGENŢA EMOŢIONALĂ - DESPRE FERICIRE

Care este natura fericirii umane şi cum ajungem la ea în cursul vieţii noastre
profesionale? Şi merită aceasta să fie un scop? Cartea explorează răspunsurile la aceste
întrebări prin intermediul studiilor asupra modului în care este măsurată fericirea, asupra
cadrelor comportamentului personal, a tehnicilor de management care dezvoltă fericirea la
locul de muncă – şi a avertismentelor care ne arată unde a fost exagerată importanţa fericirii.
Seria „Inteligenţa Emoţională - Despre Fericire” prezintă scrieri esenţiale despre
partea umană a vieţii profesionale, strânse din paginile revistei Harvard Business Review.
Fiecare carte din serie oferă studii ale căror rezultate au fost dovedite care ne arată modul în
care emoţiile au impact asupra vieţii noastre, sfaturi practice pentru gestionarea persoanelor şi
a situaţiilor dificile şi eseuri despre ceea ce înseamnă să te preocupe bunăstarea ta emoţională
la lucru. Sursă de inspiraţie şi de sfaturi practice, această carte descrie abilităţile sociale critice
a fi stăpânite de profesioniştii ambiţioşi.
„Inteligenţa Emoţională - Despre Fericire” este o carte care ne pune față în față cu
propriile temeri, făcându-ne nu doar să le înțelegem și să privim într-o cu totul altă
perspectivă, dar ne va face să ne putem să ne controlăm emoțiile pentru a ne putea înțelege pe
deplin.
Toate reacțiile necontrolate pot fi elucidate. Inteligența emoțională nu ne oferă vre-o
”soluție minune” sau vreun manual pe care trebuie să îl parcurgem pas cu pas, iar la sfârșit să
aplicăm cele învățate.
Autorii au așternut pe hârtie noțiunile care ne fac în mod special să ne creem propriile
”drumuri” pe care le vom parcurge pentru a ne înțelege mintea subconștientă.
Este dovedit științific că toate emoțiile generează perturbări majore în raport cu corpul
fizic. O gândire pozitivă nu doar că ne va binedispune, dar, conform legii atracției, ne va
atrage de la sine asemenea situații și evenimente.
Optimistul nu vede totul în ”roz”, ci preferă să se axeze pe partea pozitivă din fiecare
eveniment, lucru care îl ajută să se simtă liniștit și într-o situație critică.
”Inteligența emoțională” este o carte, care poate fi înțeleasă de oamenii care doresc cu
adevărat o schimbare venită din interior. Nu este o carte relaxantă care poate fi citită seara
după programul încărcat de zi cu zi. Termenii sunt destui de grei pentru o persoană care nu e
familiarizată cu anumite concepte.

1/12
Personal, această carte mi-a deschis ochii și m-a făcut să înțeleg multe reacții ale
propriei minți. Am înțeles unde mai am de lucrat și unde excelez, precum și faptul că mintea
omului este cea mai mare enigmă.
Cartea este împărțită în 7 capitole. Are un capitol întreg dedicat managerilor și
proprietarilor de afaceri, unde li se arată cum îi poate ajuta inteligența emoțională să aibă
succes.
Să îți obții ambițiile personale și profesionale depinde de multe ori de comportamentul
tău și de colaborarea constructivă cu ceilalți din jurul tău.
Unii sunt predispuși la inteligență emoțională, alții au probleme gestionându-și
emoțiile.
Răspunsul emoțional este de obicei automatic. Este foarte bine atunci când este o
situație de viață și de moarte, dar nu este atât de bine când ești într-o discuție aprinsă cu un
client sau un partener de afaceri.
Fiecare capitol major începe cu o poveste reală, o dramă ce scoate în evidență, într-un
mod extrem, ce poate cauza lipsa inteligenței emoționale (sau un blocaj emoțional).
Capitolele aduc la lumină multe cercetări pentru a arăta tendința de escaladare a
problemelor emoționale din societatea noastră. Poveștile sunt destul de dure, oameni cu
depresie gravă și multe altele.
O multitudine de părinți și profesori se plâng tot mai mult în ultimii ani că generația
nouă de copii are mai multe probleme emoționale decât generația anterioară: mai multă
singurătate și depresie, mai multă furie, mai multe griji, mai multă impulsivitate și
agresivitate.
Autorii consideră că remediul constă în modul cum sunt pregătiți cei mici pentru viață.
Este timpul ca părinții să nu mai ignore educația emoțională a copiilor.
Cartea oferă materialul necesar pentru o sănătate emoțională nu doar pentru copii dar
și pentru adulți. Iar informațiile prezentate sunt însoțite de dovezi științifice.
În același timp, oferă soluții pentru a preda aptitudinile emoționale copiilor de la o
vârstă fragedă. În anumite locuri din lume deja se predă inteligența emoțională, dar probabil
va dura mulți ani până va fi acceptată peste tot.
Autorii acoperă cam tot ce ține de acest subiect, inclusiv neurologia emoțiilor,
comportamentul de grup, controlul impulsului (în special privind agresiunea) și corelarea
stării emoționale cu capacitatea cuiva de a îndura durerea sau vindecarea după o operație
chirurgicală.

2/12
Vestea bună pe care ne-o oferă autorii este că atât copiii, cât și adulții pot beneficia de
pe urma unui “training în emoții”: mecanismul de a simți al creierului, sinapsele – pot crește
la propriu, chiar și în cazul unor afecțiuni precum depresia sau comportamentul obsesiv-
compulsiv. Inteligența emoțională se poate învăța.
Despre această carte pot spune că este o carte de căpătâi pentru omul modern, care se
confruntă atât de des cu probleme ce țin de latura psiho-emoțională, o scriere esențială pentru
copiii de astăzi, viitori adulți, care își construiesc viețile într-o “minunată lume nouă”; este
genul de carte care merită citită și trebuie chiar recitită, pentru că o singură lectură nu este
suficientă și niciodată nu vom înceta să avem nevoie de “consiliere” cu privire la emoțiile
noastre.
Inteligența emoțională – Despre Fericire propune soluții pentru probleme de
actualitate, din ce în ce mai des întâlnite.
Autorii își fundamentează lucrarea pe numeroase studii, motiv pentru care explicațiile
prezentate sunt credibile. Inteligența emoțională (emotional quotient – EQ) este una dintre
cele mai importante calități ale unei persoane, depășind, dintr-un anumit punct de vedere,
chiar importanța IQ-ului (intelligence quotient).
Există tot mai multe dovezi ale faptului că un IQ ridicat nu reprezintă o garanție a
succesului în viață, în vreme ce persoanele cu o inteligență emoțională înnăscută (sau
dezvoltată pe parcurs) au foarte multe șanse să ajungă acolo unde își doresc (de multe ori, fără
să fie necesar un IQ ridicat).
   Cartea face referire la aspecte psihologice și la felul în care acestea sunt corelate cu
emoțiile; de asemenea, el merge cu analiza mult mai departe și arată cum pot fi ameliorate
anumite defecte sau neajunsuri emoționale, fie ele înnăscute sau dobândite pe parcursul vieții,
drept consecințe ale unor întâmplări mai degrabă nefericite.
   Autorii vorbesc despre cum anumite dezavantaje, de exemplu – timiditatea, lipsa
încrederii în sine, anxietate – pot fi prevenite, dacă părinții își încurajează copiii încă de mici
să se manifeste, să se afirme, dacă îi ascultă și le acordă atenția de care au nevoie.
Lipsa de afecțiune și o creștere superficială a copiilor, din punct de vedere emoțional,
pot duce cu ușurință la agresivitate, violență, incapacitate de adaptare la un grup ș.a.; astfel,
este evident că acestor copii le va fi foarte greu să lege prietenii și se vor trezi izolați, singuri.
Ca o continuare a cercului vicios, senzația de izolare și singurătate poate genera depresii
grave, iar în final, în cazurile cele mai rele – sinucidere.

3/12
   Este cunoscut faptul că depresia a fost catalogată drept boala secolului; tot mai multe
persoane, fie din rândul adolescenților sau chiar al copiilor, fie al adulților, se confruntă, cel
puțin o dată în viață, cu o formă de depresie.
Este o boală a minții și a sufletului deopotrivă, dar poate deveni și una a trupului, în
funcție de gravitate; tocmai de aceea, în contextul actual, teoriile despre inteligența
emoțională vin în întâmpinarea problemelor de această natură, având scopul de a le preveni.
Trăind într-un secol al vitezei (ceea ce implică senzația unei lipse acute de timp), al
tehnologiei (care determină limitarea contactului interuman și transpunerea în lumea virtuală),
al concurenței și al consumului, nu este de mirare că omul modern cu greu face față tuturor
acestor provocări, fiind pus adesea în situația de a ceda nervos, pur și simplu.
   Autorii pun mare accent și pe relațiile dintre femei și bărbați, în special pe relațiile de
cuplu, dar și pe interacțiunea obișnuită și fără implicații amoroase.
Este interesant felul în care sunt explicate modelele comportamentale tipice femeilor,
respectiv bărbaților, de un real ajutor fiind descrierea fenomenului emoțional care se petrece
atunci când cei doi sunt nemulțumiți.
Autorii îndeamnă la comunicare și arată beneficiile pe care aceasta le aduce în cuplu,
pentru că doar în acest fel pot fi evitate frustrarea, disprețul și – în final – distrugerea
completă a relației.
   Inteligența emoțională ține, de fapt, de autocunoaștere, iar pentru acest lucru este
necesară o analiză interioară conștientă și asumată. De asemenea, ea se referă la autocontrol,
la capacitatea individului de a-și înțelege stările de spirit și de a putea să și le schimbe sau, cel
puțin, să le tempereze. Cu siguranță că acest lucru va îmbunătăți relațiile interpersonale, va
scădea intensitatea stresului cotidian și va duce la luarea unor decizii benefice, lipsite de
impulsivitate.
   Cartea aduce lămuriri importante asupra unor sentimente/emoții pe care cu toții le
experimentăm sau pe care le-am putea experimenta, la un moment dat.
Cartea începe cu paşi mărunţi, dar şi cu un obiectiv îndrăzneţ: descifrarea tainelor
emoţiilor care de multe ori ne împiedică să ne bucurăm de darurile vieţii şi alteori ne împing
de la spate să muncim mai mult. Dacă reuşim să ne controlăm emoţiile atunci putem trece
peste diverse momente dificile.
Emoţiile sunt o enigmă pentru majoritatea oamenilor.
Ele vin în intensităţi diferite şi ne influenţează viaţa, mai mult decât bănuim. În acest
sens, este util să cunoaştem subtilităţile emoţiilor, pentru a le controla corespunzător atunci
când se impune. Cum putem desluşi misterul emoţiilor umane? Ne informăm. Încercăm să

4/12
găsim cărţi utile despre emoţii, care să ne facă munca mai uşoară. Societatea în care trăim este
dominată de emoţii. Fără să vrem, emoţiile ne ghidează paşii zi de zi.
Intensităţile variază şi uneori ne afectează viaţa. Emoţiile reprezintă o enigmă greu de
descifrat, care necesită un studiu aprofundat. Dacă totuşi reuşim să ne informăm, atunci
devine puţin mai uşor să controlam emoţiile.
„Inteligența emoțională – Despre Fericire” este o carte pentru cei care doresc să
înţeleagă mai multe lucruri despre inteligenţa emotională şi cum să o cultive în propriul folos.
Calitolul doi al cărţii ne vorbeşte despre fericirea la locul de muncă. Chiar dacă ar
putea părea o contradicție în termeni, putem fi fericiți la locul de muncă. Mai mult decât atât,
tot mai multe studii sugerează că starea de bine a angajaților este un stimulent pentru
eficiența, productivitatea și creativitatea lor.
Din păcate, statisticile la nivel mondial arată că un număr foarte mic de angajați sunt
fericiți la locul de muncă. Iar dacă suntem nefericiţi la lucru, inevitabil starea se va răsfrânge
și asupra celorlalte aspecte ale vieții noastre.
Mergem la serviciu pentru recompensa financiară, iar cei mai norocoși își implinesc
pasiunea prin ceea ce fac zi de zi. Dar dincolo de aspectul financiar și de motivația intrinsecă
pe care ne-o oferă faptul că facem ceea ce ne place, ce mai contribuie la sentimentul de
fericire pe care ni-l oferă locul de muncă?
Principalii factori care o determină sunt: salariul; munca în sine; mediul de lucru și
colegii. La aceștia se adaugă o serie de alte aspecte care pot influența satisfacția pe care ne-o
oferă locul de muncă:
 condițiile de lucru – se referă la accesul la toate resursele materiale și informațiile
necesare pentru buna desfășurare a activității;
 autonomia – libertatea și controlul pe care un angajat le are în organizarea și stabilirea
timpului necesar realizării sarcinilor;
 siguranța locului de muncă – securitatea apare atunci când angajatul nu percepe
amenințarea  riscului de a fi concediat în viitor;
 relația cu colegii – relațiile bazate pe respect și sprijin sunt cele care motivează și
oferă un sentiment de confort;
 relația cu superiorul – pe lângă respect și suport, pentru un angajat este benefic să
știe că poate discuta deschis despre orice aspect al activității sale cu superiorul său ierarhic,
astfel încât să își poată face treaba cât mai eficient;
 posibilitatea dezvoltării carierei și avansării – dacă în companie există această
posibilitate, anagajații sunt în general mai motivați să se implice și să progreseze;

5/12
 salariul – este unul dintre factorii importanți care influențează satisfacția la locul de
muncă; pe lângă suma câștigată, cel pușin la fel de importantă este existența unui sistem
prin care se face evaluarea performanței, în urma căreia să aibă loc majorările salariale. (1)
Timp de câțiva ani în care au desfășurat studii pe organizații și angajați, echipa condusă de
Annie McKee din cadrul Teleos Leadership Institute, a observat că sunt trei aspecte extrem de
importante, frecvent menționate de angajați ca fiind importante pentru fericirea și
angajamentul lor deplin față de companie.
 Viziunea asupra viitorului – este important să știm încotro se îndreaptă compania în
care lucrăm și mai ales să știm cum ne potrivim noi în planurile de viitor. În acest sens este
importantă comunicarea către angajați a viziunii și obiectivelor pe care managementul
companiei le are pentru anii care urmează. În acest fel cresc și șansele ca angajații să
devină mai motivați și mai implicați.
 Semnificația pe care o are activitatea noastră – indiferent de profilul activității, este
important să știm că putem contribui prin ceea ce facem la un scop înalt, valoros pentru
oameni, comunitate, știință etc.
 Relații pozitive între colegi – fie că este vorba despre superiori sau colegii de lucru,
relațiile bazate pe încredere și suport ne motivează și sudează mai bine o echipă. (3)
Mulți dintre factorii de mai sus nu intră în aria noastră de control; oricât am dori, nu îi
putem schimba. Despre o parte dintre ei aflăm atunci când ne angajăm, pe alții îi descoperim
abia după ce începem să lucrăm. Vestea bună este că putem influența percepția noastră despre
fericire. Tot mai multe studii sugerează că aspecte mici, care se află în zona noastră de
acțiune, ne pot ajuta să învățăm să fim mai fericiți, dacă le introducem în rutina de zi cu zi. Nu
există însă o rețetă universală, care să funcționeze la fel pentru toți, de aceea este important să
descoperim ce are impact asupra noastră.
Capitolul trei al cărţii vorbeşte despre starea de spirit cu care începem ziua are un
impact asupra întregii zile, mult mai mare decât am crede. Chiar dacă nu putem controla
modul în care ne simțim, când pornim spre serviciu prost dispuși din cauza unui eveniment
din viața personală, putem face câteva mici ajustări, astfel încât să depășim momentul: de
exemplu, să schimbăm drumul obișnuit pe care îl facem către locul de muncă, să mergem pe
jos dacă e posibil, să savurăm cafeaua (ceaiul) câteva minute înainte de a începe efectiv
activitatea, să discutăm cu un coleg de lucru care trece și el printr-o situație dificilă.
Conform cercetărilor, atunci când ne propunem obiective, avem în general două
aspecte în minte: așteptările de a reuși și valoarea pe care o acordăm îndeplinirii lor, adică
nivelul de satisfacție pe care ni-l oferă atingerea unui țel. Se pare că persoanele care își

6/12
stabilesc obiective ambițioase, fără să piardă din vedere șansele de a reuși, sunt de obicei mai
fericite pe termen lung decât cele cu așteptări minime.
Suportul social oferit celorlalți se pare că este un factor predictor semnificativ al
fericirii în perioadele de stres. În plus, într-un follow-up la acest studiu, cercetătorii au
observat că persoanele care ofereau suport colegilor (îi invitau la masă, organizau diferite
activitițăti de birou etc.) nu erau doar mai implicați în activitatea lor, dar aveau și șanse cu
40% mai mari de a fi promovați.
Uneori încărcarea prea mare cu sarcini sau rutina ne împiedică să mai găsim motive să
fim fericiți. Lipsa pauzelor, multitasking-ul, amânarea unor sarcini sunt doar câteva dintre
practicile care ne afectează eficiența și care pun un stres suplimentar asupra noastră.
Progresul și succesul ne oferă satisfacție, însă până a ajunge acolo există posibilitatea
să ne confruntăm cu situații dificile și să facem erori. Accceptarea lor și capacitatea de a le
face față ne fac fericiți pe termen lung, spre deosebire de „fericirea de moment”.
La prima vedere, ar putea părea simplu să ne dăm seama ce ne face fericiţi. Totuşi,
până de curând, cercetătorii au fost nevoiţi să se bazeze pe relatările subiecţilor despre nivelul
mediu al stării lor emoţionale raportată la perioade mari de timp, şi pe predictori ai fericirii
simplu de monitorizat, cum sunt variabilele demografice.
  Drept rezultat, ştim că oamenii căsătoriţi sau bogaţi sunt, în medie, mai fericiţi decât
cei necăsătoriţi sau mai puţin înstăriţi. Dar ce ii face pe oamenii căsătoriţi sau pe cei bogaţi să
fie fericiţi?
Concentrarea pe nivelul mediu al stării emoţionale omogenizează fluctuaţiile pe
termen scurt ale nivelului de fericire şi, prin urmare, reduce abilitatea noastră de a înţelege
cauzele acestor fluctuaţii. De exemplu, cum este afectat nivelul de fericire al unei persoane de
detalii legate de întâmplările obişnuite din rutina vieţii respectivei persoane?
Matt Killingsworth susţine: Vrei să fii fericit? Rămâi în momentul prezent. Acesta
vorbeşte despre rătăcirea minții, o variabilă ce rezultă a fi deosebit de importantă în ecuația
fericirii. Totodată autorul speră ca în timp, monitorizând fericirea oamenilor moment de moment, în
raport cu experiențele vieții zilnice, va putea descoperi multe din cauzele fericirii, și în final, o
înțelegere științifică a fericirii ne va ajuta să creăm un viitor nu doar mai bogat și mai sănătos, ci și
mai fericit.
În capitolul IV al cărţii Teresa Amabile, Steven Kramer susţin - „Înţelepciunea
convenţională de management ignoră aproape total psihologia angajaţilor. Am intervievat sute
de manageri din întreaga lume, de la directori generali la lideri de proiect, întrebându-i ce îi
motivează pe angajaţi, şi am făcut o descoperire înspăimântătoare: 95 la sută dintre aceşti

7/12
lideri aveau o părere fundamental greşită despre cea mai importantă sursă de motivaţie.
Studiul realizat de noi în interiorul companiilor a dezvăluit că modul cel mai bun de a motiva
oamenii, zi de zi, este să le facilitezi progresul – chiar şi prin mici victorii. Însă managerii din
cercetarea noastră au poziţionat «susţinerea progresului» pe ultimul loc între factorii de
motivare la locul de muncă.”
Teresa Amabile şi Steven Kramer fac o radiografie a ceea ce înseamnă viaţa
profesională interioară şi ce anume ne face să ne simţim productivi. Rezultatele studiilor se
adresează liderilor, actuali şi aspiranţi, care sunt curioşi sş afle mai multe despre viaţa
profesională interioară şi despre ce pot face, în fiecare zi, pentru a susţine genul de viaţă
profesională interioară care produce rezultate extraordinare – una caracterizată de bucurie,
implicare profundă în muncă şi creativitate.
În capitolul cinci “Cum să faci performanţă pe termen lung” Gretchen Spreitzer şi
Christine Porath consider că feedback-ul este răspunzător pentru crearea oportunităţilor de
învaţare şi propagarea energiei atât de importante pentru organizaţia care vrea să încurajeze
prosperitatea angajaţilor. Pentru că sentimentele de nesiguranţă dispar, oamenii îşi
concentrează atenţia asupra obiectivelor personale şi ocupaţionale pe care le au de îndeplinit.
Cu cât răspunsul managementului unei companii este mai rapid si mai direct, cu atât este mai
util pentru angajaţi.
În capitolul şase „Ce nu ne place sa spunem despre fericirea la locul de munca?”
autorii, Andre Spicer si Carl Cederstrom susţin că există două categorii de factori care
influețează bunastarea unui angajat.
Pe de o parte, sunt factorii care îl motivează: cum ar fi plăcerea de a presta o anumită
meserie sau reușitele în carieră.
Pe de altă parte, sunt factori a căror lipsă provoacă nefericire. Precum banii. Dacă nu
câștigi suficient, atunci ești nemulţumit. Problema e că, atunci când câștigi suficient, banii nu
mai contează pentru tine. Nu îi mai conștientizezi și te concentrezi asupra altor factori care te
nemulţumesc. Tocmai de aceea, un salariu mare nu va garanta niciodată fericirea la locul de
muncă.
În plus, nivelul salariului este o chestiune extrem de subiectivă. Conform teoriei, dacă
primești un salariu imens, de milion de euro pe an, dar colegul tău primește două milioane,
sunt șanse mari să fii nefericit. Fie te consideri nedreptăţit, fie conștientizezi faptul că ai un
coleg de două ori mai eficient decât tine. Este o chestiune de orgoliu.
În același timp, contează foarte mult stilul de viaţă pe care îl ai. Oameni care prestează
anumite meserii nu din plăcere, ci pentru salariile mari care le întreţin un stil de viaţă scump.

8/12
Contează și orașul în care trăiești. Cei care muncesc din plăcere au, la rândul lor, obstacole în
cale. În primul rând, salariul. Slujbele interesante sau relaxante nu sunt mereu bine plătite.
Apoi, o meserie care ţi-a plăcut la început se poate transforma în rutină în doar câţiva ani. Și
cu cât capeţi mai multă experienţă, cu atât cresc șansele să fii promovat într-o funcţie de
conducere în care te ocupi mai puţin de ceea ce îţi place și mai mult de gestionarea resurselor
care ţi se pun la dispoziţie.
Desigur, unii oameni și-au dorit dintotdeauna să fie șefi. Alţii, însă, refuză promovările
și un salariu mai mare tocmai pentru continuă să facă ceea ce vor să facă.
Și, nu în ultimul rând, autorii spun că este foarte importantă comunicarea la locul de
muncă. Cine prestează o meserie interesantă și bine plătită va fi în continuare nefericit, dacă
nu își suportă șefii sau colegii.
În ultimul capitol, Alison Beard "Partea întunecată a fericirii - să coborâm cu
picioarele pe pământ" nu este de accord cu această stare a fericirii “suferind de un realism
extrem de sănătos”. Autoarea este sceptică în privinţa oamenilor care pretend că sunt tot
timpul fericiţi.
După ce am lecturat cartea, am înţeles câteva lucruri despre rolul emoţiilor în
dezvoltarea personalităţii. Acum ştim cum să gestionăm anumite emoţii în momente
importante, dar alteori cădem în paradigma „suntem oameni”. Însă am observat ceva destul de
interesant: am recunoscut imediat emoţia care ne-a dominat starea generală de spirit.
Am conştientizat relativ rapid emoţia care pusese stăpânire pe noi şi am răspuns cu
calm (în majoritatea cazurilor).
Cartea Inteligenţa Emoţională - Despre Fericire ne ajută în primul rând să înţelegem
emoţiile care le simţim zi de zi în diferite situaţii sociale. Pe măsură ce descoperim
particularităţile emoţiilor, reuşim să le controlăm mai bine. Din acest motiv credem că este
important să conştientizăm că suntem o sumă nedefinită de emoţii, pe care le putem stăpâni
prin autodisciplină şi empatie.
Inteligenţa Emoţională - Despre Fericire joacă un rol important în dezvoltarea noastră.
Dacă o conştientizăm corespunzător, atunci putem face un plan zilnic, pe care să-l urmăm
pentru a îndeplini diverse obiective.
Pe scurt: ne cunoastem mai bine ca inainte. Aceasta noua realizare de sine, a venit la
timpul potrivit. Am învăţat şi să nu mai judecăm persoanele din jurul nostru. Ne-am dat seama
că comportamentul lor este determinat de anumite momente plăcute sau neplăcute din
copilărie. Lupta lor cu emoţiile se reflectă în comportamentul de zi cu zi. Ar fi util să nu le
mai judecăm comportamentul, ci să-l înţelegem.

9/12
Importanţa emoţiilor este subestimată, mai ales în România. Învăţământul românesc
nu prea pune accent pe emoţii, ci pe memorare. Dacă ar include şi inteligenţa emoţională în
programa sau în modul de predare, atunci cu siguranţă copii vor avea de câştigat la terminarea
studiilor.
Inteligenţa Emoţională - Despre Fericire, este cartea care a popularizat studiul
emoțiilor și a introdus în dicționar termenul de inteligență emoțională ca fiind inteligența de a
ne gestiona emoțiile (EQ).
Subliniez 5 idei esențiale din cartea Inteligența Emoțională:
1. O inteligență emoțională mai ridicată este în relație directă cu o stare de sănătate mai
bună și succes.
2. Inteligența emoțională prezice mult mai bine succesul cuiva decât IQ-ul.
3. Cele mai importante componente ale EQ sunt conștiința de sine, managementul
emoțional, auto motivarea, empatia și gestionarea emoțiilor altora.
4. Prin dezvățarea unor emoții și dezvoltarea altora, obținem controlul asupra vieții
noastre.
5. Competențele de inteligență emoțională pot fi predate și îmbunătățite.
Emoțiile oamenilor sunt rareori puse în cuvinte, mult mai des ele sunt exprimate prin
alte indicii. Cheia pentru a intui sentimentele altcuiva stă în capacitatea de a citi canale
nonverbale, tonul vocii, gesturile, expresia feței și alte indicii.
Într-un mod câte se poate de real avem două minți, una care gândește și una care
simte. Sentimentele se auto-justifică, cu un set de percepții și “dovezi” toate ale lor care
încearcă să justifice emoțiile trăite.
Probabil că nici o abilitate psihologică nu este mai importantă decât capacitatea de a
rezista impulsurilor de moment.
Frica are o importanță deosebită în evoluție: poate mai mult decât orice altă emoție
frica este esențială pentru a supraviețui.
- Motivarea de sine - punerea emoţiilor în serviciul unui scop. Scopul este criteriul după care
ne gestionăm emoţiile. Este important să ţinem cont de ceea ce vrem să facem sau să obţinem,
în mod concret:
- durata în timp - când vrem să atingem scopul
- participanţi - de cine avem nevoie
- strategie - ce paşi trebuie urmaţi
- resurse - de ce avem nevoie

10/12
- Recunoaşterea emoţiilor în ceilalţi (de ex: empatia) - conştienţă organizaţională şi o
orientare către servicii; este capacitatea de a intui sau de a recunoaşte emoţiile celorlalţi.
Empatia nu înseamnă să trăim emoţiile altor persoane, ci să le înţelegem pornind de la
experienţele noastre.
- Manevrarea relaţiilor - Arta inteligenţei emoţionale se rezumă în cadrul acestei componente.
Astfel, avem posibilitatea de a ne crea propriile relaţii folosind elementele menţionate până
acum: ne fixăm scopurile, ne canalizam energia şi emoţiile în funcţie de scop (folosind
empatia ca instrument), ne exprimam şi identificăm emoţiile într-un mod coerent. Vom fi
conştienţi de responsabilitatea noastră şi a celorlalţi în relaţiile interpersonale. Acest lucru ne
va ajuta să reducem conflictele şi să comunicăm eficient.
Indemnul lui Socrate, « Cunoaşte-te pe tine însuţi » reprezintă conştientizarea propriilor
emoţii atunci când ele apar. Pentru unii, conştientizarea emoţiilor e copleşitoare, în timp ce
pentru alţii abia dacă există. În general, femeile trăiesc atţt emoţiile pozitive cât şi pe cele
negative mai intens decât bărbaţii. Conştientizarea de sine devine piatra de temelie a stratului
următor de inteligenţă emoţională: capacitatea de a scăpa de o proastă dispoziţie. Oamenii au
mai multe moduri de a-şi stăpâni emoţiile:
- Autoconştientizarea - inteligentă îi ajută să-şi stăpânească emoţiile;
- Închiderea în sine - au impresia ca nu deţin controlul asupra vieţii lor emoţionale, că au
scăpat emoţiile de sub control.
- Acceptarea - persoanele au tendinţa să accepte cu uşurinţă dispoziţiile prin care trec, fără a
încerca să le schimbe.
Logica minţii emoţionale este asociativă; ea presupune elementele care simbolizează
realitatea, sau declanşează o amintire care sa corespunda acestei realităţi. De aceea zâmbetele,
metaforele şi imaginile se adresează direct mintii emoţionale, ca şi artele plastice, romanele,
filmul, poezia, muzica teatrul, opera.
Există mai multe feluri în care mintea emoţională este precum cea a unui copil. Cu cât
este mai mult aşa, cu atât emoţiile devin mai puternice. O cale ar fi gândirea tranşantă, în care
fiecare lucru este alb sau negru, fără umbre de gri: o persoană îngrozită să nu facă o gafă, va
gândi imediat:”Întotdeauna spun ce nu trebuie.” Un alt semn al acestui mod copilăresc este
gândirea personalizată prin care evenimentele sunt percepute prin prisma inclinaţiei de a fi
centrate pe propria persoană, ca de exemplu şoferul care, după un accident explică faptul că:
”Stâlpul de telefon, pur şi simplu a intrat în mine.” Acest mod copilăresc se autoconfirmă,
ignorând amintirile care ar putea să submineze anumite convingeri şi rezumându-se doar la
cele care le întăresc.

11/12
Din carte aflam că IQ şi inteligenţa emoţională nu sunt competente contradictorii, ci
mai degrabă separate. Spre deosebire de testele IQ familiare nu există deocamdată niciun test
care sa stabilească scorul inteligenţei emoţionale.
Tipul pur de IQ mare (lăsarea deoparte a inteligenţei emoţionale) este o caricatură a
intelectualului care se poate adapta la nivel mintal, dar este incapabil să se adapteze la lumea
personală. Prin contrast, cei care au o inteligenţă emoţională ridicată, sunt echilibraţi din
punct de vedere social, simpatici şi veseli, nu cad pradă temerilor şi îngrijorărilor care să-i
macine.
S-a constatat că persoanele care au un QI – indice al nivelului de dezvoltare al
inteligenţei, stabilit prin raportarea vârstei mentale la vârsta cronologică înalt sau o inteligenţă
academică foarte bine dezvoltată se descurcă mult mai puţin în viaţa de zi cu zi, în timp ce
altă categorie de subiecţi, deşi au un QI mai redus în comparaţie cu primii, au rezultate
deosebite în practică.

12/12