Educaţia antepreşcolară.

Organizare şi metode

Educaţia antepreşcolară se realizează pe baza unui curriculum

naţional, centrat pe dezvoltarea fizică, cognitivă, emoţională şi socială a copiilor, respectiv pe evaluarea,
diagnosticarea şi remedierea timpurie a eventualelor deficienţe de dezvoltare. Domeniile de dezvoltare ale
copilului vizate în curriculumul specific vârstei antepreşcolare, precum dezvoltarea fizică, sănătatea, igiena
personală, dezvoltarea socio-emoţională, dezvoltarea cognitivă, dezvoltarea limbajului şi a comunicării,
dezvoltarea capacităţilor şi atitudinilor în învăţare, sunt esenţiale pentru realizarea unei educaţii particularizate,
prin identificarea de către cadrul didactic a potenţialului copilului, cât şi a dificultăţilor/ deficienţelor fiecărui copil
în parte.
Educaţia antepreşcolară în perioada copilăriei timpurii vizează dezvoltarea generală a copilului, care urmează să
îi asigure acestuia un start bun în viaţă. În unităţile care oferă servicii de educaţie timpurie, se recomandă
următoarea modalitate de organizare:
a) grupa mică – copii până la 1 an;
b) grupa mijlocie - copii de 1 – 2 ani;
c) grupa mare – copii de 2 - 3 ani.
Se recomandă constituirea grupelor eterogene şi repartizarea fraţilor şi prietenilor de vârste diferite în aceeaşi
grupă,numărul copiilor la grupa de antepreşcolari este în medie de 7 copii, dar nu mai puţin de 5 copii.
La nivelul aceleiaşi unităţi de educaţie antepreşcolară pot funcţiona grupe cu forme de organizare diferite, cu
program normal, prelungit sau săptămânal.
Organizarea grupelor se va face în funcţie de solicitările părinţilor, de condiţiile materiale şi de funcţionare ale
unităţii, nivelul de protecţie şi educaţie pe care le necesită copiii,  precum şi de necesitatea asigurării coerenţei
activităţii de educaţie timpurie, a protecţiei copiilor proveniţi din medii defavorizate şi dezvoltării relaţiilor socio-
afective între aceştia.
Pentru asigurarea continuităţii între învăţământul antepreşcolar şi cel preşcolar şi pentru a răspunde nevoii de
educaţie şi îngrijire a copiilor, în grădiniţe se pot organiza grupe de nivel antepreşcolar, cu copii de 2-3 ani.
În activitatea desfăşurată se respectă dreptul copilului la joc ca formă de activitate, metodă, procedeu şi mijloc de
realizare a demersurilor educaţionale la vârste timpurii, precum şi ca metodă de stimulare a capacităţii şi
creativităţii copilului, ca un drept al acestuia şi ca o deschidere spre libertatea de a alege, potrivit nevoilor
proprii.Tipurile de activităţi desfăşurate cu copiii în unităţile în care se oferă servicii de educaţie antepreşcolară
sunt:
a) jocul cu jucăria, jocul simbolic, jocul senzorial, jocul cu nisip şi apă, jocul de
construcţie, jocul didactic;
b) activităţi artistice şi de îndemânare: desen, pictură, modelaj, activităţi practice şi gospodăreşti;
c) activităţi de muzică şi de mişcare: audiţii, jocuri muzicale, jocuri cu text şi cânt, cântece, euritmie;
d) activităţi de creaţie şi de comunicare: povestiri, memorizări, lucrul cu cartea, citire de imagini;
e) activităţi de cunoaştere: observări, lecturi după imagini, activităţi matematice, convorbiri, jocuri didactice,
experimente;
f) activităţi în aer liber: plimbări, jocuri la nisipar, jocuri şi întreceri sportive, utilizarea aparatelor de joacă.
In perioada anteprescolara copilul traieste foarte multe experiente noi si trece prin multe transformari. Se traieste
o noua experienta de viata prin integrarea copilului in interrrelatiile grupului familial, si incepe sa sesizeze
regulile, interdictiile, orarul, si stilul de viata al familiei, modul de organizare si functionalitatea ei. In acelasi timp
se consolideaza autonomia, se perfectioneaza deplasarea si se nuanteaza comunicarea verbala ceea ce
stimuleaza dezvoltarea intregii activitati psihice.
Copilul devine tot mai constient ca activitatea cu obiectele este dependenta de dorintele si vointa sa. El ralizeaza
ca este subiect al activitatii si poate efectua o multitudine de actiuni. Jocul este terenul de mainfestare al
potentialului psihic.
In perioada primei copilarii se dezvolta jocul de manipulare sub influenta trebuintei interne de a actiona.
Activitatea ludica este incarcata de disponibilitati psihoafective imaginative si ocupa o parte a zilei. Jocul se
realizeaza spontan si cu placere ceea ce si produce satisfactii copilului. In joc patrund treptat evenimentele vietii
si decupaje situationale.
Daca in primul an de viata, copilul simtea placerea in a se juca cu propriile maini, cu aruncarea obiectelor, intre
1-3 ani jocul se incarca de o ampla simbolistica ce-i creeaza o forma de participare deosebita. Simbolistica
jocului se complica treptat incepand de la manuirea de obiecte subordonate imagisticii ludice la manuirea in care
copilul devine un personaj imaginar. Copilul poate deveni in joc avion, masina, tren dar si pisica, iupuras, mama,
etc. Totusi este dominant inca jocul cu obiecte, iar actiunea eare un caracter difuz, ceea ce înseamnă că
antepreşcolarul are abilitatea de a înlocui un obiect care nu este prezent, cu un simbol care poate fi reprezentat
de cuvinte, obiecte, imagini mintale sau acţiuni (ex: o bucată de lemn poate deveni un telefon mobil, o maşină
sau un animal etc.).
Copilul începe să simtă şi să trăiască copilăria, să se joace şi să adoptea cţiuni bazate pe imitaţie, iar spre
sfârşitul perioadei chiar să simtă că el poate săfie util adultului şi că poate fi la fel de important ca acesta prin tot
ceea ce face.Acestea sunt numai o parte din argumentele pentru care perioada antepreşcolarămai este
denumită şi prima copilărie.