EDUCAȚIA TIMPURIE ÎNTRE NECESITATE ȘI REALITATE

Profesor învăţământ preşcolar- NICA FLORICA

Grădiniţa ” cu Progam Prelungit,,Csipike” -Sf.Gheorghe
Jud. Covasna

Copilăria timpurie reprezintă cea mai importantă perioadă din viața copilului, întrucât
este marcată de momente cruciale pentru succesul său de mai târziu, la școală și în viață.
Intervenția adultului asupra copilului în această perioadă este fundamentală.Educația timpurie
vizează intervalul de timp cuprins între naștere- pentru că din momentul când se naște copilul
începe să se dezvolte și să învețe, și până la 6 ani- vârsta intrării la școală. Educația timpurie se
realizează atât în mediul familial, cât și în cadrul serviciilor specializate, precum creșa sau
grădinița.
Educația timpurie, ca pimă etapă de pregătire pentru educația formală, asigură intrarea
copilului în sistemul de învățământ obligatoriu ( în jurul vârstei de 6 ani), prin formarea
capacității de a învăța. Investiția în educația timpurie este cea mai rentabilă investiție în
educație, după cum arată un studiu elaborat de R. Cuhna, unul dintre laureații Premiului Nobel
în economie. Învățarea timpurie favorizează oportunitățile de învățare mai târziu. Deprinderile
și cunoștințele dobândite devreme favorizează dezvoltarea altora ulterior, iar deficiențele de
cunoștințe și deprinderi produc în timp deficiențe mai mari, oportunități de învățare ratate sau
slab valorificate.
Principalele note distinctive ale educației timpurii sunt:
* copilul este unic și abordarea lui trebuie să fie holistă (comprehensivă sub toate
aspectele dezvoltării sale);
* vârstele mici recomandă o abordare integrată a serviciilor de educație timpurie
(îngrijire, nutriție, educație);
* adultul/ educatorul, la nivelul relației didactice, apare ca un partener matur de joc, care
cunoaște toate detaliile și regulile care trebuie respectate,
* activitățile desfășurate în cadrul procesului educațional sunt adevărate ocazii de
învățare situațională;
* părintele este partenerul-cheie în educația copilului, iar relația familie-grădiniță-
comunitate este hotărâtoare.
Focalizarea pe educația timpurie este firească, știut fiind faptul că dezvoltarea copiilor
este rapidă în această perioadă de vărstă, iar valorificarea potențialului pe care îl are copilul
creează pentru acesta premisele performanței lui ulterioare.
Cercetările în domeniul educației timpurii preșcolare au evidențiat corelații puternice
între frecventarea grădiniței și comportamentele copiilor ca elevi, cum ar fi:
- progresul semnificativ în plan intelectual pentru copii, indiferent din mediul din care
provin;
- efectele pozitive asupra viitoarei integrări sociale și reducerea comportamentelor
deviante precum și a eșecului școlar,
- descoperirea de către fiecare copil a propriei sale identități, a autonomiei și dezvoltarea
unei imagini de sine pozitive,
 - dezvoltarea abilităților sociale prin interacțiunile generate de mediul de învățare;
- comportamente centrate pe sarcină;
- dezvoltare socio-emoțională;
- motivație și atitudini pozitive față de învățare.
Currriculumul pentru educația timpurie reprezintă un instrument în experiența de
cunoaștere pe care o traversează copilul, fiind gândit, proiectat astfel încât să răspundă
obiectivelor educației timpurii și anume pregătirea copilului pentru școală, dar mai ales, pentru
viață.
Valorile promovate de orice curriculum pentru educație timpurie sunt:
- Drepturile fundamentale ale copilului (dreptul la viață și sănătate, dreptul la familie, dreptul la
educație, dreptul de a fi ascultat și de a se exprima liber etc.)
- Dezvoltarea globală a copilului;
- Incluziunea, ca proces de promovare a diversității și toleranței;
- Non-discriminarea și excluderea inechității sociale, culturale, economice și de gen (asigurarea
de șanse egale tuturor copiilor, indiferent de gen, etnie, religie printr-o abordare educațională
echilibrată).
Centrarea procesului educațional asupra copilului se reflectă în abordarea curriculumului
din perspectiva dezvoltării globale și vizează cuprinderea tuturor aspectelor importante ale
dezvoltării complete a copilului, în acord cu particularitățile sale de vârstă și individuale.
Accentul plasat pe dezvoltarea capacităților, atitudinilor ce țin de dezvoltarea socio-
emoțională (a trăi și a lucra împreună sau alături de alții, a gestiona emoții, a respecta
diversitatea), dezvoltarea fizică (motricitate fină și grosieră, dar și sănătate și alimentație
sănătoasă) sau a atitudinilor și capacităților de învățare (curiozitate și interes, inițiativă,
persistență în activitate, creativitate), alături de competențe academice urmărite în mod
tradițional (din domeniul dezvoltării cognitive și a limbajului și comunicării) impun cadrelor
didactice o regândire a demersului educațional.
Conceptul de „dezvoltare globală a copilului” influențează în mod direct modul de
organizare a educației din grădiniță, știut fiind că toate experiențele copilului sunt experiențe de
învățare care accelerează învățarea în diverse domenii.Experiențele de învățare prin intermediul
cărora educatorii urmăresc dezvoltarea globală a copilului includ: activități pe domenii
experențiale, alături de jocuri și activități didactice alese, completate de activități de dezvoltare
personală precum: rutine, tranziții, activități de după-amiază și activități opționale.
Principii și cerințe în educația timpurie:
-Abordarea holistă a dezvoltării copilului, care presupune considerarea și acordarea în
permanență a unei atenții egale tuturor domeniilor de dezvoltare;
- Promovarea și practicarea unei educații centrate pe copil și pe dezvoltarea globală a
acestuia, în contextul interacțiunii cu mediul natural și social;
- Adecvarea întregului proces educațional la particularitățile de vârstă și individuale;
- Evitarea exprimărilor și a prejudecăților de tip descriminator de către cadrul didactic,
personalul non-didactic, copii și părinți;
- Promovarea și aplicarea principiilor incluziunii sociale; luarea în considerare a nevoilor
educaționale individuale specifice ale copiilor;
- Celebrarea diversității:trăim într-o lume diversă și, de aceea este important ca
diversitatea să fie recunoscută, asumată și apreciată într-o manieră pozitivă;
 - Centrarea demersurilor educaționale pe nevoile familiilor în scopul creării unui
parteneriat strâns cu acestea, incluzând participarea părinților la organizarea și desfășurarea
activităților;
- Valorificarea principiilor învățării autentice, semnificative (în care copilul este autor al
propriei învățări prin implicarea sa activă și prin interacțiunea cu mediul, în contexte
semnificative pentru vârsta și particularitățile individuale).
- Respectarea coerenței și continuității curriculumului pentru educația timpurie a copiilor
cu vârsta cuprinsă între naștere și 6 ani și respectarea coerenței și a continuității cu curriculumul
pentru învățământul primar;
- Respectarea standardelor europene și internaționale privind educația timpurie.
Finalitățile educației timpurii:
- Dezvoltarea liberă, integrală și armonioasă a personalității copilului, în funcție de ritmul
propriu și de trebuințele sale, sprijinind formarea autonomă și creativă a acestuia;
- Dezvoltarea capacității de a interacționa cu alți copii, cu adulții și cu mediul, pentru a
dobândi cunoștințe, deprinderi, atitudini și conduite noi; încurajarea explorărilor, exercițiilor,
încercărilor și experimentărilor, ca experiențe autonome de învățare;
- Descoperirea, de către fiecare copil, a propriei identități, a autonomiei și dezvoltarea
unei imagini de sine pozitive;
- Sprijinirea copilului în achiziționarea de cunoștințe, capacități, deprinderi și atitudini
necesare acestuia la intrarea în școală și pe tot parcursul vieții.
Pe termen lung educația timpurie are multiple efecte:
1. Copiii care au beneficiat de educație timpurie de calitate se simt mai atrași de școală,
manifestă atitudini pozitive față de învățare, obțin rezultate mai bune, sunt motivați și doresc să
finalizeze întregul parcurs școlar ceea ce duce la scăderea absenteismului, creșterea ratei de
școlarizare și reducerea abandonului școlar;
2. Educația timpurie contribuie la egalizarea șanselor copiilor (copiii în situații de risc,
care provin din medii socio-culturale dezavantajate, cei care prezintă dizabilități sau aparțin unor
grupuri etnice minoritare),la progresul acestora și ulterior la integrare în societate.
3. Educația timpurie contribuie substanțial la realizarea idealului paideic prin factorii
implicați:
- calitatea personalului din grădiniță;
- mediul educațional organizat pe centre de activitate/ interes;
- numărul de copii din grupă;
- calitatea proiectării demersurilor instructiv- educative la nivel macro și micro (demers
personalizat, care presupune elaborarea de instrumente didactice de interpretare personală a
programei școlare în funcție de contextul educațional).

Bibliografie:

1. M.E.C.T.,2009-„Curriculum pentru Învățământul Preșcolar”;

2. M.E.C.T.,2008, PRET-„ Noi repere ale educației timpurii în grădiniță”, București;
3. M.E.C.T.,2008,PRET-„ Educația timpurie și specificul dezvoltării copilului preșcolar”,
București;
4. M.E.C., 2006- „Revista Învățământul Preșcolar” 3-4.