UNIVERSITATEA „VALAHIA” DIN TÂRGOVIȘTE

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI

SPECIALIZARE: PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR

PORTO
FOLIU
Didactica
educației
fizice și
psihomotorii

Coordonator: prof. Dr. Pehoiu Constantin Student: Ferlai (Doboș) Claudia

Iuliana
P.I.P.P., An III, Grupa 1

TÂRGOVIȘTE, 2020
1
 CUPRINS:
1. Sinteză și interpretare Seminarul I, cursului III, IV, Seminarul IV;
2. Descrierea conținutului programei de specialitate pentru o clasă la alegere;
3. Proiectarea unei unități de învățare la clasa aleasa;
4. Un proiect didactic la clasa aleasă;
5. Eseu: Mijloacele educației fizice și rolul lor în dezvoltarea proceselor psihice superioare
(cognitive, afective, volitive) la copii de vârstă școlară mică.

2
 A. Sinteză și interpretare Seminarul I, cursului III, IV, Seminarul IV

SEMINAR I-
EDUCAȚIA FIZICĂ ȘI DOMENIILE DE COMPETENȚĂ CHEIE/CONCEPTUL DE
MOTRICITATE- SEMINARUL I

1. Contribuţia educaţiei fizice la realizarea domeniilor de competenţă cheie ale

învăţământului obligatoriu

Competenţele cheie precizate la nivel european sunt umătoarele:

 comunicarea în limba maternă;
 comunicarea în limbi străine;
 matematică, ştiinţe şi tehnologii;
 tehnologia informatică şi a comunicaţiilor;
 competenţe interpersonale, interculturale, sociale şi civice;
 cultura antreprenorială;
 sensibilizarea la cultură;
 a învăţa să înveţi.

Educaţia fizică şi sportul, asigură dezvoltarea aptitudinilor bio-psihomotrice şi formarea

capacităţii elevilor.
Cunoştinţele specifice transmise elevilor prin această disciplină sunt: limbajul specific;
componentele stării de sănătate; parametrii dezvoltării fizice armonioase; caracteristicile
priceperilor şi deprinderilor motrice; factorii care condiţionează manifestarea calităţilor motrice;
tehnica, tactica şi regulamentele ramurilor de sport; metode, mijloace şi forme de organizare a
exersării pentru: ameliorarea dezvoltării fizice, dezvoltarea calităţilor motrice, consolidarea şi
perfecţionarea tehnicii şi tacticilor probelor/ramurilor de sport; metode şi mijloace de investigare,
autoevaluare şi evaluare; conţinutul şi formele de activitate independentă individuală şi de grup.
Abilităţile sunt următoarele: de a-şi aprecia starea de sănătate; de a-şi compara
dezvoltarea fizică cu parametrii modelului specific vârstei şi sexului şi de a acţiona, după caz,
pentru ameliorarea acestora; să-şi determine indicii de dezvoltare a calităţilor motrice şi să
acţioneze pentru creşterea/menţinerea acestora; să aprecieze obiectiv capacitatea de utilizare a
deprinderilor motrice şi să acţioneze pentru consolidarea şi perfecţionarea acestora; să evalueze
capacitatea de a practica probele şi ramurile de sport învăţate şi să acţioneze pentru creşterea
randamentului în practicarea acestora; să se integreze şi să colaboreze eficient în grupuri stabile
sau constituite spontan, care practică diferite categorii de exerciţii fizice; să participe la întregeri
şi concursuri desfăşurate regulamentar; să aprecieze spectacolul sportiv şi să-l comenteze pe baza

3
cunoştinţelor şi informaţiilor dobândite; formarea capacităţii de a atrage şi stimula componentele
microclimatului social în practicarea sportului.
Atitudinile sunt: responsabilitatea faţă de propria sănătate şi dezvoltare fizică; dorinţa de
autoperfecţionare; perseverenţă în atingerea obiectivelor fixate; spirit competitiv; respect faţă de
reguli, parteneri, adversari, arbitri şi spectatori; disponibilitate pentru colaborare, de iniţiere şi
întreţinere a noi relaţii interumane; interes pentru fenomenul sportiv.
CURS III-PROBLEMATICA FINALITĂȚILOR EDUCAȚIONALE ÎN CADRUL
DISCIPLIENEI DE SPECIALITATE

Proiectarea oricărui demers educaţional implică:

 prefigurarea scopurilor ce vor fi avute în vedere;
 determinarea conţinuturilor activităţii, în acord cu scopurile stabilite;
 stabilirea metodologiei de realizare a obiectivelor şi a conţinuturilor;
 conceperea proceselor evaluative ca principal mijloc de reglare a activităţii în ansamblu,
pe parcursul desfăşurării ei.
obiectivele, după gradul de generalitate, în:
 obiective generale - evidenţiază esenţa educaţiei fizice, dimensiunile subsistemelor
acesteia;
 obiective specifice - reprezintă o particularizare a obiectivelor generale la nivelul
subsistemelor educaţiei fizice
 obiective intermediare - acţionează la nivelul ciclurilor de învăţământ, anilor de studii
etc.;
 obiective operaţionale - vizează comportamentele observabile care pot fi măsurate.
Obiective pot fi generale, specifice subsistemelor acesteia, specifice intermediare, operaţionale
de dezvoltare structural-funcţională, în plan motric, psihomotorii, cognitive.
2. Relația competențe - obiective, operaționalizarea obiectivelor educaționale
În domeniul educaţiei fizice şcolare se impune iniţierea şi ghidarea permanentă a elevilor
în scopul formării motivaţiei şi deprinderii de a practica conştient, activ, sistematic şi în mod
independent educaţia fizică. Prin structura şi conţinutul său, o nouă viziune relativ la proiectarea,
predarea-învăţarea şi evaluarea în cadrul disciplinei educaţie fizică, vizând astfel acţionarea
fizicului simultan cu sferele cognitive, intelectuale si motivaţionale ale elevului.
J. Guilford -obiectivelor educaţionale cognitive pot fi:
 a realiza acţiuni la nivel de: operaţii de: cunoaştere - memorie - gândire convergentă -
gândire divergentă - evaluare, care generează decizii optime.
 a realiza acţiuni la nivel de: conţinuturi de tip: figurativ - simbolic - semantic -
comportamental (de exemplu, inteligenţa socială).
 a realiza acţiuni la nivel de produse tip: unităţi - clase - relaţii - sisteme - transformări -
implicaţii.
D'Hainaut obiectivele de ordin afectiv oferă posibilitatea:

4
  a forma o convingere prin capacitatea de: a percepe socioafectiv; a fi conştient de o
situaţie socioafectivă; a da o explicaţie propriului comportament socioafectiv; a
generaliza o experienţă socioafectivă;
 a aplica o valoare/convingere socioafectivă prin capacitatea de: a aplica pasiv valori şi
convingeri; a aplica potenţial valori si convingeri; a aplica efectiv valori şi convingeri;
 a combina şi a ierarhiza valori/convingeri socioafective prin capacitatea de: a combina şi
a ierarhiza valori compatibile; a rezolva conflicte între valori incompatibile.
Obiective psihomotorii după taxonomia lui Guildford:
 a forma capacităţi: de forţă generală a corpului, forţă a trunchiului şi a membrelor; de
impulsionare a timpului de reacţie generală, de împingere a membrelor, de atingere a
mâinii; de viteză a braţului; de precizie statică a corpului, în echilibru static, a membrelor,
prin fermitatea braţului; de precizie dinamică prin echilibrul dinamic al corpului, precizia
gesturilor, braţului şi a mâinii; de coordonare a ansamblului corpului, a dexterităţii
manuale a mâinii, a dexterităţii degetului: de supleţe a trunchiului;
 analiza specifică a capacităţilor cognitive, psihomotorii şi afective, evocate anterior,
presupune raportarea la particularităţile nivelului, treptei, disciplinei de învăţământ,
situaţiilor şi condiţiilor interne şi externe de realizare a învăţării.
Cunoştinţele specifice, transmise elevilor prin educaţia fizică sunt:
 comunicarea în limbaj specific educaţiei fizice;
 utilizarea componentelor stării de sănătate;
 tehnologia manifestării calităţilor motrice;
 procesele de formare, consolidare şi perfecţionare a priceperilor şi deprinderilor motrice;
 de a învăţa să înveţi tehnica exerciţiilor, tactica şi regulamentele ramurilor de sport
practicate în şcoală;
 metode, procedee, mijloace şi forme de manifestare a exerciţiilor fizice, de investigare şi
(auto)evaluare a cunoştinţelor formate;
 conţinuturi educaţionale şi formele de activitate independentă şi în grup, în aspectul
relaţiilor interpersonale;
 alte informaţii la decizia şcolii şi profesorului de specialitate.

CURS IV- DOCUMENTELE OFICIALE PRIVIND EDUCAŢIA FIZICĂ

ŞCOLARĂ

Documentele oficiale sunt următoarele

 Planul-cadru de învăţământ;
 Programa şcolară - Aria curriculară Educaţie fizică şi sport;
 Sistemul Naţional de Evaluare la disciplina Educaţie Fizică şi Sport
Planul-cadru de învăţământ este documentul oficial aprobat prin ordin de ministru.
Metodologia de aplicare a planurilor cadru pentu învățământul primar definește
următoarea categorie de termeni: plan-cadru de învățământ, arie curriculară, trunchi
comun, curriculum la decizia școlii (CDS), plajă orară, schema orară.
Disciplina Educație fizică și sport se găsește în planul-cadru pentru învățământul primar,
la nivelul ariei curriculare Educaţie fizică, sport şi sănătate, fiindu-i alocate, pe parcursul fiecărui
5
an școlar, un buget de timp echivalent cu de 2 ore/săptămână. Legea nr. 1/2011 (Legea educației
naționale), cu modificările şi completările ulterioare, la art.68, alin (2), prevede că atât educaţia
fizică cât şi sportul din învăţământul preuniversitar sunt parte integrantă a structurii trunchiului
comun corespunzător planurilor de învăţământ.
Din perspectiva educației fizice, orientarea demersului didactic, având ca punct de
pornire formarea de competenţe, conduce la accentuarea scopului pentru care elevul învaţă, dar
şi a dimensiunii acţionale în vedere formării personalităţii acestuia.
Sistemul Naţional Şcolar de Evaluare prevede ca elevul să susţină anual două verificări la
deprinderile motrice de bază, două verificări la aptitudinile psiho-motrice şi două verificări la
deprinderile motrice sportive elementare. Notarea semestrială va cuprinde minimum trei
calificative provenite din susţinerea opţională a unei probe. Testele de măsurare folosite pentru
apreciere cuprind una sau mai multe probe de control pentru viteza de deplasare, rezistenţă, forţă,
coordonare, pentru un complex de dezvoltare fizică, pentru gimnastică artistică, joc sportiv.
Fiecare verificare va fi apreciată cu un singur calificativ, iar în catalog se va înscrie un singur
calificativ provenit din cele trei teste.

SEMINAR IV- CONTINUTUL EDUCATIEI FIZICE ÎN CONTEXTUL

FINALITĂȚILOR DOMENIULUI

Conţinutul educaţiei fizice încorporează:

 cunoştinţe proprii domeniului;
 calităţile motrice;
 deprinderile motrice de bază şi utiltar-aplicative;
 deprinderi şi priceperi motrice specifice unor discipline, ramuri sau probe sportive;
 elementele de conţnut ale altor laturi ale educaţiei generale.
Cunoştinţele teoretice de specialitate
Cunoştinţele se integrează în activitatea de informare, ca formă de comunicare verbală
sau scrisă, exprimată grafic, prin imagini, bandă magnetică etc. Activitatea elevului se bazează
pe cunoştinţele transmise de profesor, privind modul de realizare a exerciţiilor fizice, în funcţie
de condiţiile date.
Priceperile motrice. Diversele interpretări date priceperilor, în special a legăturilor
dintre ele şi cunoştinţe, pe de o parte, şi cu deprinderile, pe de altă parte, duc fie la subestimarea
acestora, fie la supraestimarea lor. Priceperea reprezintă adaptarea la condiţii variabile, iar
deprinderea, la condiţii constante, invariabile.
Două categorii de priceperi:
 elementare - exprimate în capacitatea de a efectua în mod conştient actul motric cât mai
aproape de modelul prezentat, prin alegerea şi folosirea raţională a procedeelor de
învăţare;

6
  complexe - exprimate în capacitatea de a folosi deprinderile motrice într-un mod raţional
prin acţiuni şi situaţii variate, punându-se astfel în acord deprinderea cu scopul activităţii
desfășurate.
Clasificarea deprinderilor:
 deprinderi elementare - în domeniul nostru denumite deprinderi motrice de bază şi
aplicativ-utilitare; ele se repetă în aceleaşi condiţii şi se automatizează, cum sunt
deprinderea de a merge, de a alerga etc.;
 deprinderi complexe - deprinderi motrice specifice unor discipline, ramuri sau probe
sportive şi cuprind elemente automatizate.
Deprinderile motrice oferă elevilor o mai mare libertate de acţiune, acordându-le
încredere în propriile forţe, pe baza concentrării atenţiei mai uşor spre scopul acţiunii, o dată cu
creşterea intensităţii efortului volitiv, ceea ce dă impuls întregii acţiuni motrice ce se desfăşoară.
Mersul-actul motric cel mai simplu, indispensabil în activitatea cotidiană a omului.
Alergarea-un act motric simplu, bazat pe mişcări naturale care apare la fel de natural.
Săritura
Săriturile sunt deprinderi motrice naturale care au un larg caracter aplicativ în viaţa
cotidiană a omului.
Apucarea - este evidenţiată la 3-4 luni de la naştere, în sensul că nou-născutul are
tendinţa de a apuca degetele persoanei care îl îngrijeşte, sau orice alt obiect oferit.
Aruncarea, ca deprindere motrică de bază, apare ulterior apucării, fiind superioară
acesteia, deoarece exprimă o experienţă motrică manuală mai îndelungată, cel puţin sub aspectul
coordonării.
Prinderea este deprinderea motrică de bază care, ca şi cea precedentă - aruncarea -, se
bazează pe un nivel superior al coordonării mişcărilor membrelor superioare.
Ridicarea şi transportul de greutăţi sunt folosite încă de la vârsta de 2-3 ani, atunci când
copilul ridică şi transportă propriile sale jucării sau alte obiecte compatibile cu posibilităţile
vârstei respective.
Echilibrul se constituie într-o funcţie mecanică complexă, care se realizează prin
mecanisme fiziologice numeroase.
Târârea-deprindere motrică cu caracter predominant aplicativ şi utilitar apare act motric
natural în primul an de viaţă al copilului, confirmând modificările apărute în structura şi
funcţionarea aparatului locomotor şi nervos, determinate de procesul de creştere şi dezvoltare.
Căţărarea-deprindere motrică naturală, predominant aplicativ-utilitară, căţărarea se
manifestă la copil după ce musculatura membrelor superioare a crescut şi s-a dezvoltat, mărindu-
i posibilităţile de contracţie, lucru care se produce după vârsta de un an şi jumătate.
Escaladarea, ca deprindere motrică, are puncte comune cu căţărarea, în sensul că şi în
cazul acesteia execuţia este determinată de modul de manifestare a indicilor forţei membrelor
superioare şi inferioare.
Deprinderi şi priceperi de organizare
Viteza exprimă calittatea persoanei de a face ca întregul său corp sau numai o parte a
acestuia să se deplaseze pe o distanţă cât mai mare într-un timp cât mai scurt, fără apariţia

7
 oboselii şi fără să înfrunte alte obstacole, decât propria masă corporală supusă efectului
gravitaţiei.
Forţa musculară este una dintre cele mai importante calităţi fizice. Fără capacitatea de a
manifesta forţă, calea spre însuşirea unei tehnici şi tactici sportive, spre măiestria sportivă în
general, este închisă. În speţă, forţa musculară determină în mare măsură viteza mişcărilor şi
joacă un rol important în lucrul care necesită rezistenţă şi îndemânare.
Rezistenţa-este calitatea care se regăseşte în realizarea tuturor acţiunilor sau activităţilor
de tip motric. Într-o accepţiune mai largă, rezistenţa ar putea fi definită ca fiind expresia
învingerii oboselii.
Îndemânarea asigură posibilitatea persoanei de a-şi coordona mişcările sigur, cu un
minim de consum energetic, în situaţii posibile şi neobişnuite, precum şi de a învăţa relativ
repede gesturile sportive. Plecând de la ideea că îndemânarea înseamnă buna coordonare a
întregii motricităţi a corpului, aceasta a primit un sens foarte larg şi nediferenţiat.
Mobilitatea este considerată de specialişti ca fiind intermediară între grupa calităţilor
fizice condiţionale şi a capacităţilor coordinative (îndemânarea).

B. Descrierea conținutului programei de specialitate pentru o clasă la

alegere:
Clasa a II-a
Competenţe generale:
1. Valorificarea achiziţiilor psiho-motrice în menţinerea sănătăţii şi a dezvoltării fizice
armonioase;
2. Exersarea deprinderilor şi a capacităţilor motrice în funcţie de capacitatea psiho-motrică
individual;
3. Participarea la jocurile şi activităţile motrice organizate sau spontane.
Competenţe specifice şi exemple de activităţi de învăţare:
1. Valorificarea achiziţiilor psiho-motrice în menţinerea sănătăţii şi a dezvoltării fizice armonioase
1.1. Aplicarea unor reguli de bază în folosirea factorilor naturali pentru călirea corpului
- exersarea tipurilor de respiraţie specifice diferitelor eforturi, în condiţii atmosferice variate
- aplicarea măsurilor de protecţie faţă de radiaţiile solare
- echiparea corespunzătoare şi, după caz, dezechiparea parţială pe parcursul desfăşurării lecţiei
1.2. Menţinerea posturii corecte a corpului în acţiuni statice şi dinamice
- adoptarea posturii corecte în toate împrejurările
- hipercorectarea, la atenţionare, a abaterilor de la atitudinea corporală corectă
- sesizarea diferenţelor dintre posturile corecte şi abaterile de la acestea
1.3. Efectuarea zilnică a complexului de dezvoltare fizică însuşită
- exersarea exerciţiilor selective de prelucrare a aparatului locomotor, libere şi cu obiecte
portative
- utilizarea complexului de dezvoltare fizică însuşit ca „gimnastică de înviorare” zilnică
- exersarea actelor motrice de expresivitate corporală pe fond muzical

8
 1.4. Respectarea regulilor de igienă personală
- aplicarea măsurilor de igienă în timpul şi după activităţile motrice
- autoverificări şi verificări reciproce a stării de igienă a echipamentului
2. Exersarea deprinderilor şi a capacităţilor motrice în funcţie de capacitatea psiho-motrică
individuală
2.1. Efectuarea de acţiuni motrice specifice capacităţilor motrice combinate
- exersarea de acţiuni motrice singulare şi repetate
- exersarea variantelor de manevrare a obiectelor ce pot fi apucate
- exersarea de acţiuni motrice complexe (2-3 deprinderi)
2.2. Aplicarea combinată a deprinderilor motrice în activitatea şcolară şi în afara şcolii
- participarea la activităţi motrice complexe, organizate în lecţie (trasee tematice, ştafete, jocuri
dinamice şi pregătitoare)
- iniţierea în timpul liber a unor activităţi motrice atractive şi integrarea în cele iniţiate de alţi
copii
2.3. Integrarea activă în activităţile motrice cu componente estetice (dans, euritmie, gimnastică
ritmică etc.)
- exersarea în lecţii şi în afara acestora a complexelor de exerciţii (individual şi în grup) de
gimnastică acrobatică/ ritmică/sportivă/ aerobică, euritmie şi a dansurilor însuşite
- integrarea în formaţiile cultural-artistice şi sportive care vor reprezenta clasa/unitatea de
învăţământ la diferite evenimente
3. Participarea la jocurile şi activităţile motrice organizate sau spontane
3.1. Aplicarea regulilor necesare desfăşurării activităţilor motrice organizate sau spontane
- încredinţarea urmăririi respectării regulilor stabilite pentru fiecare activitate, prin rotaţie, tuturor
elevilor
- implicarea elevilor în stabilirea unor reguli „ad-hoc” de desfăşurare a întrecerilor
3.2. Participarea la activităţi specifice educaţiei fizice organizate în grup
- organizarea formaţiilor de exersare şi a grupelor/echipelor pentru întreceri pe criterii variabile
(mini-fotbal/ baschet etc.)
- extinderea formelor de organizare a exersării
- implicarea tuturor elevilor prin repartizarea de sarcini motrice şi organizatorice corespunzătoare
particularităţilor individuale
3.3. Manifestarea atitudinii de cooperare, întrajutorare şi fair-play în timpul activităţilor motrice
- recunoaşterea meritelor învingătorilor
- trecerea elevilor prin roluri de conducere şi subordonare

C. Proiectarea unei unități de învățare la clasa aleasa

Unitatea de învățare : Calităţi motrice de bază „Viteza”

CLASA a II-a
Disciplina:Educație fizică

9
 Nr
. Competenț
Detalieri de conținut Activități de învățare Resurse Evaluare
crt e specifice
.
1. 1.1 Viteza de reactie la stimuli - exercitii cu influenta selectiva, A.F.- executarea Observare sistematică
1.2 vizuali, auditivi și tactili; viteza de intinderi, indoiri, rotari ,etc. executate unor exerciţii de a comportamentului
2.3 executie in actiuni motrice in ritm rapid timp de 5-10 sec; dezvoltare fizică de receptor
3.1 singulare. - exercitii din grupa actiunilor de generală cu Temă de lucru pentru
3.3 front si formatii - schimbari de respectarea unor acasă
formatii, refaceri de formatii, comenzi date prin (întinderi, îndoiri,
schimbari de pozitii si de directii la surprindere (10’) rotiri)
comenzi directe, comenzi date prin Evaluare reciprocă
surprindere (batai din palme, fluier,
ridicari de brate, atingeri pe umar)
- luarea unor pozitii ale corpului
intreg sau a diferitelor segmente la
anumite semnale sonore stabilite
diferentiat pentru fiecare pozitie;
- plecari din diferite pozitii la
comenzi (toate acestea realizate
frontal si pe echipe, sub forma de
intrecere).

2. 1.1 Dezvoltarea vitezei de executie la - efectuarea unor actiuni, alergare A.F.- executarea Observare sistematică
1.2 stimuli auditivi, vizuali și tactili peste obstacole, catarare pe banca de unor exerciții (listă de control)
2.3 gimnastica la semnale dinainte precum alergare, Temă de lucru pentru
3.1 stabilite (sonore, vizuale, tactile); alergare șerpuită acasă
3.3 - alergare serpuita si cu ocolire, cu (10’) (exerciţii)
schimbarea sensului de deplasare la A.I.- învăţarea şi Evaluare reciprocă
semnal; exersarea unor
- individual exerciţii simple, cu
- aruncarea in sus si prinderea unei mişcări ale

10
 mingi. (cu plecare la semnal) segmentelor
corpului (15’)

3. 1.1 Dezvoltarea vitezei de deplasare - alergare cu ridicarea accentuata a A.F.- demonstrarea Observare sistematică
1.2 folosind lucrul pe grupe de 6-8 genunchilor; şi executarea unor a comportamentului
2.3 elevi la stimuli auditivi, pe 20m - alergare de viteza pe 20 m pe grupe exerciţii de de receptor /executor
3.1 de 6-8 elevi la stimuli auditivi cu alergare cu Temă pentru acasă
3.3 intrecere; ridicarea (viteza)
- alergare cu diferite sarcini la accentuată a Evaluare reciprocă
semnale auditive . genuchilor (10’)
A.I.- învăţarea şi
exersarea unui
complex de
exerciţii, alergare
cu diferite sarcini
4. 1.1 Dezvoltarea calităţilor motrice - alergare în tempo maxim la semnal A.F.- demonstrarea Observare sistematică
1.2 viteză- îndemânare auditiv; şi executarea unor a comportamentului
2.3 - alergare cu diferite sarcini la alergări (10’) de receptor /executor
3.1 semnale auditive . A.I.- învăţarea şi Temă pentru acasă
3.3 -alergare prin culoare. exersarea unui (alergare)
complex de Evaluare reciprocă
exerciţii;

11
 Măsuri
Competențe Număr de
Domenii Conţinuturi Săptămâna de
specifice lecții alocate
reglare

-Viteza de reacţie la stimuli vizuali, auditivi şi tactili

Viteza - Viteza de execuţie în acţiuni motrice singular 6 - 1-3 -

- Viteza de deplasare pe direcţie, rectilinie

- Coordonarea acţiunilor mortice realizate individual

Capacități
coordinative 4 8 4-6 7-10
1.1 /indemănare
1.2
Calităţi motrice de
2.3
bază Forţa - Forţa dinamică segmentară - 8 - 3-6
3.1
3.3 -Rezistenţa generală la eforturi
Rezistenţa - 6 - 8-11
aerobe

-Mobilitatea coloanei vertebrale și a articulațiilor

Mobilitate şi coxofemurale
stabilitate permanent permanent
articulară -Stabilitatea articulațiilor umărului, cotului,
genunchiului și gleznei

12
 D. Proiect didactic

Unitatea de învățământ: Şcoala Gimnazială „Vasile Cârlova”

Clasa: a II-a A
Disciplina: Educație fizică
Tipul de activitate: Formare de priceperi și deprinderi motrice
Locul de desfăşurare: Teren de sport
Teme: 1. Tema principală: Învățarea cumpenei pe un genunchi cu sprijinul palmelor pe sol;
2. Tema secundară: Dezvoltarea vitezei de execuție la stimuli auditivi, vizuali și tactili.

Competențe specifice:
1.2.Menținerea posturii corecte a corpului în acțiuni statice și dinamice.
2.1.Efectuarea de acțiuni motrice specifice capacităților motrice combinate.
2.2.Aplicarea combinată a deprinderilor motrice în activitatea școlară și în afara școlii.
2.3.Interogarea activă în activitățile motrice cu componente estetice.
3.2.Participarea la activități specifice educației fizice organizate în grup.
3.3.Manifestarea atitudinii de cooperare, întrajutorare și fair-play în timpul activităților motrice.
Obiective operaționale:
a) Cognitive:
OC1- să execute corect rostogolirile;
OC2- să execute corect exercițiile pregătitoare;
OC3- să execute corect cumpăna pe un genunchi.
b) Psiho-motorii:
OPM1- să practice exerciții de pregătire a organismului pentru efort;
OPM2- să execute corect toate etapele/sarcinile de lucru/întrecerile;
OPM3- să execute cerințele respectând regulile.
c) Afective:
OA1-vor menifesta interes față activitatea sportive;
OA2-se vor executa cerințele respectând regulile.

Strategia didactică:
Metode și procedee: conversația, explicația, exersarea, observația, demonstrația exercițiilor de
executat, exercițiul, aprecierea, jocul didactic;
Materiale didactice: fluier, saltele, scara fixă, stegulețe, stimulente.
Durata lecției: 45 de minute;
Forme de organizare: frontal, individual, pe grupe.

Bibliografie:
-Programa școlară pentru clasa a II-a, București 2013
-Ghid metodologic/ Educație fizică, București, 2003

DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII

13
 Verigi și durată Conținutul lecției Strategii didactice Evaluarea
Dozare
Formații Metode Indicații metodice

1.Organizarea Se organizează colectivul de elevi al clasei: În linie pe un rând Conversația -să răspundă la comenzi Receptivitatea
colectivului de elevi -adunarea Explicația -să păstreze distanța elevilor și interesul
(3 minute) -alinierea -să asculte explicațiile pentru activitate
-raportul 3 min -capul sus!
-controlul ținutei -privirea înainte!
-controlul stării de sănătate
-anunțarea temelor și a obiectivelor

2.Pregătirea a)Variante de mers:

organismului pentru -mers normal 1L În coloană câte unul Demonstrația -să răspundă la comenzi Corectitudinea
efort (7 minute) -mers pe vârfuri cu brațele sus 1D Observația -Capul sus! exercițiilor
-mers normal 1L Exercițiul -Spatele drept! Executate.
-mers pe călcâie cu mâinile la ceafă 1D -Brațele bine întinse!
-mers normal 1L
-mersul piticului 1D
-mers normal 1L

b)Variante de alergare 1L
-alergare ușoară 1D
-alergare cu joc de glezne 1L
-alergare ușoară 1D
-alergare cu genunchii sus 1L
-alergare ușoară 1D
-alergare cu pendularea gambei înapoi 1L
-alergare ușoară 1D
-alergare cu pași adăugați

3.Influențarea Complex de exerciții Din mers se trece în Demonstrația -să păstreze

selectivă a aparatului Ex 1 P.I.- stând depărtat cu palmele pe formații de câte 5 pe Aplicația locul în formație Observația
locomotor (9minute) șolduri 3X8T mijlocul sălii Aprecierea -să execute corect exercițiul sistematică

14
T1-aplecarea capului înainte Exercițiul
T2,4,6,8-revenire in P.I.
T3-extensia capului
T5-aplecarea capului lateral dreapta
T7-aplecarea capului lateral stânga
Ex 2 P.I.- stând cu palmele pe șolduri 3X8T -să ia poziția de depărtat prin Coordonarea
T1-4 -rotări ale capului spre stânga săritură ușoară mișcărilor la
T5-8 –rotări ale capului spre dreapta întregul colectiv
Ex 3 P.I.- stând depărtat cu brațele lateral 3X8T
T1,7-ducerea brațelor înainte
T2,4,6,8- revenire în P.I.
T3- ducerea brațelor sus
T5- ducerea plamelor pe umeri
Ex 4 P.I- stând depărtat, brațele îndoite la 4X4T
nivelul pieptului Aprecieri
T1,2- extensie cu arcuirea brațelor îndoite individuale și
T3,4- extensie cu arcuire a brațelor întinse colective
3X8T
Ex 5 P.I.- stând depărtat cu mâinile la ceafă
T1- îndoirea trunchiului lateral dreapta -să răsucească trunchiul
T2,4,6,8- revenire în P.I respectând
T3-îndoirea trunchiului lateral stânga T5- indicația de pornire Amplitudinea
răsucirea trunchiului spre stânga T7- -să îndoaie trunchiul la mișcarii
răsucirea trunchiului spre dreapta maximum
Ex 6 P.I- stând depărtat -Picioarele fixe pe sol!
T1- ducerea brațelor sus -Privirea înainte!
T2- îndoirea trunchiului înainte cu așezarea
palmelor pe sol
T3- ridicarea trunchiului cu brațele sus
T4- revenire in P.I
Ex 7 P.I- stând, cu brațele lateral -să relaționeze corect brațul cu
4X4T piciorul opus
T1- aplecarea răsucită spre stânga cu
ducerea mâinii drepte la piciorul stâng
T2,4- revenire in P.I
T3- aplecarea răsucită spre dreapta cu
ducerea mâinii stângi la piciorul drept
Ex 8 P.I.- stând depărtat
T1-2- fandare laterală stânga cu ducerea Îndoirea piciorului

15
 brațelor pe genunchiul stâng T3-4,7-8- 4X4T care fandează,
revenire in P.I -ritmul de execuție lent celălalt întins,
T5-6- fandare laterală dreapta cu ducerea -să respecte indicațiile primite menținerea
brațelor pe genunchiul drept echilibrului
Ex 9 P.I-stând
T1,3-săritură pe două picioare, cu 5X
genunchii întinși
T2,4- revenire în P.I

4.Învățarea, Tema 1: Învățarea elementului static din

consolidarea, gimnastica acrobatică:cumpana pe un
perfecționarea si genunchi cu sprijinul palmelor pe sol.
evaluarea Înainte de învățarea propriu-zisă elevii vor În coloane câte 5 Demonstrația
deprinderilor motrice executa exerciții pregătitoare pentru a avea Observația
(25 minute) o poziție corecta în timpul executării: stând
cu trunchiul aplecat la 90°, cu fața la scara
fixă, brațele sus de șipca apucat; Conversația
-balansul unui picior înapoi spre punctual 2X
de amplitudine maximă; -să execute corect exercițiile Aprecierea
-menținerea unui picior ridicat înapoi la pregătitoare elementelor
punctual maxim. Fiecare elev execută -să execute corect cumpăna executate corect
exercițiile pregătitoare, elevii vor trece la Exercițiul
saltea unde vor executa cumpăna pe un 4X
genunchi, sprijinindu-se cu palmele pe sol În coloane câte 5
și balansând piciorul liber înapoi până in Explicația
punctul maxim. După ce au terminat de Demonstrația
executat cumpăna, elevii își vor aminti de
ce au învățat în orele anterioare și vor
executa tipuri de rostogoliri. Conversația
Tema 2: Dezvoltarea vitezei de execuție la
stimuli auditivi, vizuali și tactili. 2X
Ex. 1: la semnal auditiv-plecare în alergare
accelerată până la obstacol, ocolirea
obstacolului ,întoarcere în
alergare accelerată, aşezare în spatele 2 min -să efectueze corect exercițiile
şirului. de respirație Aprecierea
Ex.2 : la semnal vizual-steguleţ roşu- stând Explicația atenției

16
 cu mâinile pe şolduri; la semnal vizual- 3X
steag albastru-stând ghemuit cu mâinile pe
sol.
Joc didactic: „Cursă pe numere” În semicerc
Elevii sunt împărțiți în cinci șiruri paralele,
la distanță de un brat între ele. 4-5X
Componenţii echipelor vor fi numerotaţi de Explicația
„Avem cursă pentru numărul..”
la 1 la 6. La semnalul: În coloane câte cinci
„ Avem cursă pentru numărul…”, numărul
strigat din fiecare echipă
iese prin dreapta şirului, ocolindu-l apoi pe 4-5X Explicația Aprecierea
ultimul coechipier şi se întoarce la locul lui, Observația corectitudi
reluându-şi nii și a
poziţia iniţială. Jucătorul care ajunge primul fairplay-
va acumula un punct pentru echipa sa. Explicația ului
Câştigă echipa care a strâns cele mai multe
puncte.

5.Revenirea -alergare ușoară 1 minut -să se reorganizeze rapid la Testarea

organismului după -mers normal în jurul terenului cu 1 minut semnal capacității de
efort (3 minute) exerciții de respirație 1 minut revenire a
-mers cu exerciții de relaxare elevilor

6.Aprecieri și -reorganizarea colectivului de elevi 1 minut În linie pe un rând -să asculte aprecierile Aprecieri verbale
recomandări -aprecieri asupra activității desfășurate 1 minut
(3minute) -salutul 1 minut
-se oferă stimulente

17
 Eseu: Mijloacele educației fizice și rolul lor în dezvoltarea proceselor psihice
superioare (cognitive, afective, volitive) la copii de vârstă școlară mica

Educaţia fizică este o componentă a educaţiei alături de educaţia intelectuală, educaţia

morală, educaţia estetică etc. Între toate aceste componente există logic interdependenţă, relaţii
reciproce, ele formând un întreg, un sistem. Educaţia fizică poate influenţa extraordinar de mult
sfera intelectuală a personalităţii umane, dar şi celelalte sfere (mai ales morală şi estetică). Sensul
principal al relaţiei în cadrul componentelor menţionate este de la educaţia fizică către celelalte şi
nu invers.
Mijloacele sunt elemente de intervenție și pârghii de realizare a obiectivelor educației
fizice și sportului.
Mijloacele pot fi:
1. Mijloace specifice;
2. Mijloace asociate.
Mijloacele specifice sunt exercițiul fizic, procedeele de refacere a capacității de efort,
aparatura de specialitate. Este cel mai important instrument, care are multiple funcții și aplicații
în procesul de instruire. Cuvântul exercițiu provine din limba latină ”exercere”, care înseamnă
repetare de mai multe ori, până la dobândirea ușurinței de a efectua o mișcare.
Dezvoltarea armonioasă a organismului presupune existenţa unor raporturi optime între
indicii somatici – greutate, înălţime, perimetre şi diametrele corpului – şi funcţionali ai
organismului – frecvenţa cardiacă, frecvenţa respiratorie, capacitatea vitală. Aceste raporturi
optime pot constitui o bază solidă pentru realizarea unor capacitatăţi motrice şi de efort adecvate
particularităţilor individuale ale fiecărui elev angrenat în activitatea de educaţie fizică.
Pentru a putea aborda corect această componentă a procesului instructiv-educativ,
profesorul trebuie să cunoască particularităţile perioadelor de creştere şi dezvoltare a
organismului precum şi efectele practicării exerciţiilor fizice asupra organismului, astfel încât să
fie capabil să selecţioneze conţinutul procesului de instruire în concordanţă cu aceste
particularităţi. Performanţele obţinute de sportivi în competiţii au fost realizate, aşa cum afirmă
marea majoritate a specialiştilor, prin perfecţionarea metodelor şi mijloacelor de antrenament
care au ridicat la cote înalte dezvoltarea aptitudinilor ereditare a concurenţilor, reliefate prin
valorile superioare atinse de nivelul calităţilor motrice.
Efectele practicării exerciţiilor fizice, în condiţiile unui proces organizat, condus de
pedagog se manifestă pregnant în sfera cognitivă, formativă dar tot atît de important în sfera
educaţională. Practicarea exerciţiilor fizice în perespectiva unui obiectiv important, conduce la
formarea unor deprinderi comportamentale, unor calităţi morale şi volitive. În procesul educaţiei
fizice se creează condiţii favorabile pentru educarea trăsăturilor pozitive de caracter şi a
calităţilor morale (onestitatea, disciplina, modestia, ajutorul reciproc, încrederea în forţele
proprii), calităţilor volitive (îndrăzneala, stăpînirea de sine, hotărârea etc.).
Educaţia fizică prin specificul său influenţează asupra formării conştiinţei morale şi
conduitei morale. Copilul în cadrul jocurilor, întrecerilor asimilează anumite modele
comportamentale, care sunt reglementate de regulile jocului sau de organizare a competiţiilor.
stimularea emoţiilor pozitive, care creează dispoziţie vioae, optimistă, precum şi să se dezvolte

18
iscusinţa de a învinge starea psihică negativă, deoarece emoţiile pozitive influenţează favorabil
asupra organismului, asigură formarea rapidă şi trainică a deprinderilor şi priceperilor motrice.
În calitate de mijloace de dezvoltare a imaginaţiei motrice a copiilor pot fi utilizate:
Însărcinările de joc special selectate, îndeplinirea cărora ajută la depăşirea stereotipului de
acţiune (mişcare) cu obiectul dat. Copiii se învaţă a inventa noi mijloace de utilizare a obiectelor,
utilajului de cultură fizică. Spre exemplu, să efectueze diferite mişcări cu bastonul de gimnastică:
să deseneze cu el contururile nevăzute ale diferitor obiecte (floare, stea, avion), să-l ducă pe cap
(în loc de pălărie), pe mînă (în loc de umbrelă), pe palmă (în loc de o vază de sticlă), etc.
Jocurile au un caracter complex şi se bazează pe îmbinarea diverselor acţiuni motrice
(alergări, sărituri, aruncări etc.). În jocuri copiilor li se acordă posibilitatea să rezolve creator
sarcinile ce apar. În acelaşi timp să manifeste independenţă, spirit de iniţiativă, capacitatea de a
face alegerea. Executarea acţiunilor în condiţii variate sporeşte dinamismul stereotipurilor
motrice formate. Emotivitatea pronunţată a acţiunilor de joc sprijină avântul copiilor să
îndeplinească exerciţii fizice cu multă satisfacţie şi într-un timp îndelungat. Această ambianţă
crează condiţii favorabile pentru dezvoltarea copiilor.
Exerciţiul fizic, în paralel cu influenţa lui asupra sferei biologice a omului, acţionează şi
în direcţia stimulării şi îmbogăţirii vieţii spirituale, deoarece repetările în condiţii tot mai grele şi
variate ale exersării, solicită memoria, atenţia, gândirea şi voinţa, toate acestea declanșând emoţii
şi sentimente. Organizarea procesului instructiv-educativ la educaţia fizică pe baze moderne
necesită aplicarea mijloacelor şi metodelor care acţionează în mai mare măsură asupra copilului,
care îi solicită toate resursele, conduc la dezvoltarea armonioasă a tuturor calităţilor fizice de
bază ale organismului și a proceselor psihice superioare, care contribuie la dezvoltarea
aptitudinilor fizice individuale şi creează priceperi şi deprinderi motrice de importanţă vitală.
În concluzie putem menţiona că prezenţa diverselor clasificări, realizate în baza indicilor
diferiţi permite pedagogului să selecteze din multitudinea exerciţiilor existente pe cele care în
măsură mai mare, corespund dezvoltării proceselor psihice superioare (cognitive, afective,
volitive) la copii de vârstă școlară mică.

19