MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

CURRICULUM
pentru disciplina
Clasele a X-a a XII-a
 2

Chişinău, 2010

CUPRINS

I. CONCEPŢIA DIDACTICĂ A DISCIPLINEI

II. COMPETENŢE – CHEIE/TRANSVERSALE

III. COMPETENŢE TRANSDISCIPLINARE AL ÎNVĂŢĂMÎNTULUI PRIMAR.

IV. COMPETENŢE DE BAZĂ ALE DISCIPLINEI

V. REPARTIZAREA TEMELOR PE CLASE ŞI PE UNITĂŢI DE TIMP.

VI. COMPETENŢE SPECIFICE DISCIPLINEI, UNITĂŢILE DE CONŢINUT,

ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE ŞI EVALUARE.

VII. STRATEGII DIDACTICE: ORIENTĂRI GENERALE (METODOLOGIE).

VIII. STRATEGII DE EVALUARE: ORIENTĂRI GENERALE.

IX. STANDARDE EDUCAŢIONALE PENTRU ÎNVĂŢĂMÎNTUL PRIMAR.

LISTA BIBLIOGRAFICĂ
 3

PRELIMINĂRI
Reforma educaţională în Republica Moldova face parte din cadrul
transformărilor sociale definesc aceste procese. Curriculumul Naţional modernizat
este elaborat cu gîndul la competenţa elevilor care activ se integrează în viaţa
socială a noului secol. În acest context, modernizarea curriculumului este influenţat
de schimbările sociale, politice, economice şi culturale ale ţării noastre.
Statutul curriculumului stabileşte structura şi principiile de activitate în
cadrul sistemului de învăţămînt.
Structura curriculumului vizează elementele de conţinuturi didactice la nivel
de competenţe cognitive, competenţe psihomotrice, şi atitudini, în mod special,
conexiunile angajate la nivelul activităţii de proiectare a instruirii.
Funcţiile de competenţă ale curriculumului învăţămîntului liceal
determină structura procesului de realizare a conţinutului didactic la trei niveluri de
activitate: psihopedagogică, motrică şi socială.
Funcţia de competenţă psihopedagogică al curriculumului disciplinar
determină modul de aplicare a conţinuturilor didactice şi realizare a procesului
educaţional, angajînd resursele psihice şi pedagogice, al relaţiilor interpersonale
ale elevului în cadrul familiei şi în şcoală. Determină caracteristici de formare a
capacităţilor intelectuale, dezvoltarea intereselor faţă de educaţia fizică, stimularea
formării aptitudinilor.
Funcţia curriculumului în activităţile motrice reprezintă un ansamblu de
acţiuni motrice specifice articulate sistematic pe baza unor concepe, noţiuni, reguli,
principii, metodologii de organizare a procesului instructiv, avînd rezultanta
adaptivă a organismului la efort fizic.
Funcţia socială a curriculumului determină comportamentele elevilor, în
aspectul formării, competenţelor la nivel cognitiv, atitudinal şi motivaţional.
 4
Aplicarea conţinuturilor didactice din curriculum urmăreşte proiectarea
didactică corectă în contextul priorităţii acordate competenţelor pedagogice şi
fizice.
În cadrul aplicării curriculumului este necesară asigurarea corespondenţelor
didactice necesare permanent între elementele unităţilor de conţinut: - competenţe
specifice de cunoştinţe, capacităţi, atitudini; - organizarea conţinuturilor activităţii
de învăţare-evaluare. Evident, este necesar de avut în vedere şi valorificarea
dimensiunilor de operaţionalizare a obiectivelor în realizarea procesului de
predare-învăţare şi formelor instruirii, integrabile din perspectiva (auto)instruirii şi
(auto) dezvoltării permanente.
Curriculumul va putea fi utilizat în procesul instructiv-educativ de către
cadrele didactice ce activează în domeniul învăţămîntului gimnazial la disciplina:
Educaţia fizică.
Instituţia de învăţămînt este obligată să creeze următoarele condiţii necesare
pentru desfăşurarea eficientă a procesului de implementare a curriculumului şcolar:
1.Realizarea integrală a procesului de predare-învăţare-evaluare.
2.Menţinerea aceluiaşi profesor de educaţie fizică la clasă pe întreaga
perioadă de studii.
3.Formarea competenţelor minime anual.
4.Evitarea suprasolicitării intelectuale, psihice, fizice, funcţionale ale
elevului.
5.Exluderea şablonizării procesului instrucţional.
6.Implicarea elevilor în situaţii ce ar mobiliza un ansamblu de resurse pentru
formarea competenţelor.
7.Respectarea demnităţii personale a elevului (relaţiile de colaborare –
cooperare „profesor-elev”).
8.Corelarea cunoştinţelor şi activităţilor didactice cu particularităţile de
vîrstă ale elevilor.
9.Crearea autonomiei elevului în activitatea didactică de învăţare.
 5
Demersul educaţional se va desfăşura în mod integrat, pe competenţe, cu
număr de ore de planul –cadru de învăţămînt, aprobat de Ministerul Educaţiei şi
Tineretului al Republicii Moldova nr.516 din 24 iunie 2009, ref.: cu privire la
planurile de învăţămînt pentru învăţămîntul liceal.
I. CONCEPŢIA DIDACTICĂ A EDUCAŢIEI FIZICE.
În teoria şi practica educaţională didactică modernă a educaţie fizice este
abordată în prim plan de organizarea şi desfăşurarea procesului de învăţămînt în
cadrul instruirii formative, informale şi nonformale la nivel de pregătire didactică.
Didactica educaţiei fizice este o ştiinţă psihologo-pedagogică care defineşte
principiile şi conceptele de bază metodologice în dimensiunile operaţionalizării
obiectivelor ale strategiei pedagogice concrete de ordin cognitiv, psihomotor şi
afectiv la nivelul procesului de învăţămînt în cadrul diferitelor sisteme
educaţionale şi sociale. Ea include trasee specifice de organizare a procesului de
învăţămînt în funcţie de nivelul şi ritmul propriu de dezvoltare intelectuală, fizică,
morală, funcţională şi biologică a elevului implicate în formarea şi evaluarea
cunoştinţelor, capacităţilor şi atitudinilor.
Curriculumul şcolar de educaţie fizică pentru învăţămîntul liceal este inclus
în planul-cadru de învăţămînt ca obiect de studiu obligatoriu şi reflectă Concepţia
care stă la baza reformei sistemului de învăţămînt din Republica Moldova,
urmăreşte realizarea finalităţilor prevăzute de Legea Învăţămîntului:
a) dezvoltarea personalităţii copilului, a capacităţilor şi a aptitudinilor lui
spirituale şi fizice la nivelul potenţialului său maxim;
b) asigurarea unei pregătirii fizice multilaterale, cu caracter profesional-
aplicativ, formarea sistemului necesităţii de practicare a culturii fizice şi sportului
pe parcursul întregii vieţi (Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 9 noiembrie
1995, nr.62-63).
Valoarea formativă a educaţiei fizice constă în:
 tehnologia implementării unităţilor de conţinut ce constituie o
contribuţie considerabilă pentru sporirea stării de sănătate, a capacităţilor motrice
ale elevilor şi corespunzător ale calităţii învăţării;
 6

 aplicarea sistemului de principii cu privire la formarea personalităţii

competente să aplice valorile culturii fizice în viaţa personală, care cuprinde
calităţile fizice, morale, estetice şi civice.
Realizarea conţinuturilor educaţionale ale educaţiei fizice şi sportului
şcolar solită profesorului cunoaşterea profundă a principiilor de activitate didactică
în baza cărora se va desfăşura procesul de învăţămînt.
1.Principiul dezvoltării multilaterale şi armonioase a elevului.
2.Principiul sistematizării şi continuităţii cunoştinţelor, calităţilor,
capacităţilor motrice şi atitudinilor.
3.Principiul conştientizării şi responsabilităţii în propria formare/dezvoltare.
4.Principiul funcţionalităţii.
5.Principiul demonstrării şi umanizării învăţămîntului.
6.Principiul accesibilităţii instruirii.
7.Principiul creativităţii instruirii;
8.Principiul coerenţei dintre obiective de competenţe/conţinut educaţional şi
finalităţile educaţiei fizice;
9.Principiul corespondenţei pedagogice dintre dezvoltarea psihică şi
dezvoltarea fizică a personalităţii umane;
10.Principiul interdependenţei pedagogice dintre cultivarea permanentă a
deprinderilor igienico-sanitară şi dezvoltarea deplină a potenţialului biopsihic al
personalităţii umane.
11.Principiul deschiderii educaţiei fizice spre activitatea sportivă de masă şi
de performanţă;
12.Principiul egalităţii şanselor.
13.Principiul eficienţei.
ORIENTĂRI GENERALE DE PREDARE-ÎNVĂŢARE
Activitatea de predare-învăţare este privită în unitatea ei didactică,
deoarece ele se interpătrund în cadrul activităţii comune a profesorilor şi elevilor
iar rezultatele finale sunt o rezultanţă a acţiunilor celor două activităţi.
 7
În domeniul educaţiei fizice, predarea este o activitate specifică a
profesorului prin care le transmite elevilor în mod sistematic cunoştinţelor
disciplinei în cadrul sistemului de învăţămînt. În sistemul de predare în mare
măsură este influenţat de personalitatea profesorului-status-ul şi rolul
socioprofesional, aptitudini didactice şi ştiinţifice, trăsături de caracter, stiluri de
predare, comunicare, conducere şi evaluare, tact psihopedagogie, tipuri de
competenţă şi atitudini ştiinţifice şi psihosociopedagogice, calităţi fizice, volitive,
inteligenţă motrică şi cognitivă.
Învăţarea în domeniul educaţiei fizice este o activitate interactivă şi
intraactivă în sensul că ea depinde de elev, de caracteristicile şi condiţiile sale
interne, dar şi de alţi factori externi; profesori, părinţi, conţinuturi didactice, situaţii
pedagogice şi psihosociale. Învăţarea influenţează dezvoltarea fizică şi psihică,
fiind una din condiţiile lor fundamentale.
Predarea-învăţarea se bazează pe analiza minuţioasă a rezultatelor şcolare
în anii precedenţi pe perioada de 3-5 ani în scopul de a evidenţia problemele care
urmează să fie rezolvate în etapa următoare.
Metodologia de predare-învăţare oferă pe de o parte un mare cîmp de
libertate şi creativitate, pe de altă parte – le cere profesorului şi elevului să
selecteze, să dozeze efortul şi să utilizeze toate componentele de competenţe
specifice în funcţie de nivelul de pregătire. Fiecare mijloc în cadrul predării-
învăţării are un statut definit în disciplina dată de inovaţie, de modernizare şi se
manifestă sub cele mai diverse forme de activitate didactică.
Pentru ca profesorul să poată aplica corect conţinutul curriculei, ale fiecărei
activităţi didactice, trebuie să dispună informaţii privind succesiunea atingerii
componenţei.
Din punct de vedere didactic, componentele specifice trimit cunoştinţe,
capacităţi şi atitudini pe care elevul trebuie se le atingă, modul în care se va face
predarea, învăţarea şi evaluarea.
Sistema de operaţionalizare a competenţelor specifice este întîlnită cu mare
dificultate la începutul instruirii la orice elev sau cadru didactic care începe această
 8
activitate. Cu timpul se transformă într-o deprindere intelectuală care va reduce
substanţial integrul efort mintal şi fizic de proiectare didactică.
Parte integrantă a ştiinţei pedagogice, educaţia fizică se bazează pe datele
anumitor ştiinţe speciale, cum sunt pedagogia, psihologia, anatomia, fiziologia,
biomecanica, statistica, filozofia, igiena, medicina sportivă etc.
Formele de practicare a educaţiei fizice în învăţămîntul preuniversitar sînt
numeroase şi reprezintă în concepţia sa activitatea de formare/dezvoltare, prin
valorificarea deplină a potenţialului biologic, fizic, psihologic al organismului în
condiţii specifice societăţii noastre contemporane.
Absolventul liceului la sfîrşitul celor trei ani de studii trebuie să demonstreze
competenţele că:
1.Şi-a ameliorat nivelul de dezvoltare a calităţilor fizice, fiind capabil să
desfăşoare pe cale orală la nivel ştiinţific şi cu limbaj adecvat activităţi care solicită
competenţe fizice rezistenţa, forţa, viteza, capacităţile de coordonare, îndemînarea
motrice şi combinări ale acestor calităţi, în mod eficace, în situaţii simple şi
complexe.
2.Posedă cunoştinţe suficiente de a-şi exprima şi interpreta gînduri pentru a
elabora şi a aplica un modul simplu de educare a calităţilor fizice (motrice) de bază
şi a celor specifice disciplinelor (probelor) sportive însuşite din curriculum.
3.Selecţionează, noi tehnologii informaţionale, combină, dirijează şi aplică
deprinderile motrice de bază şi cele speciale cu indici corespunzători ai calităţilor
fizice şi adecvate diverselor experienţe de mişcare:
 şi-a însuşit, la un nivel proporţional cu posibilităţile sale, conţinutul
tehnico-tactic a patru probe atletice, finalizate cu un tetratlon (pentru băieţi) şi trei
probe atletice, finalizate cu un triatlon (pentru fete);
 a parcurs minimum un model principal din gimnastică demonstrînd
creativitatea principal printr-un program pe care-l elaborează, că poate efectua
acţiuni simbolico-expresive şi că are capacitatea să aprofundeze aspectele estetico-
culturale şi exprimare artistică ale acestora (acolo unde este cazul);
 9

 are capacitatea de a practica cel puţin un joc de echipă din cadrul

modulului Joc sportiv, cunoscînd şi aplicînd regulamentul şi caracteristicile
tehnico-tactice ale jocului pe posturile potrivite aptitudinilor şi înclinaţiilor sale,
din comportamentul general, pe cale-l manifestă în timpul jocului.
Trebuie să reiasă că elevul îşi disciplinează emoţiile, posedă competenţe de
relaţionare interpersonală, cooperează coechipierii şi îşi respectă adversarii
acceptînd victoria sau înfrîngerea într-un spirit de deplină sportivitate.
Pentru modulele principale competiţionale componentelor opţionale (şah,
dame, lupte, fitness, gimnastică, jocuri sportive (de echipă), înot, tenis (de masă, de
cîmp), dans sportiv, turism, atletism) după posibilităţile concrete din instituţia de
învăţămînt:
 are spirit de iniţiativă şi antreprenoriat, poate efectua activităţi fizice tipice
ambientului natural (înot, atletism, jocuri la aer liber, turism, etc.) utilizînd tehnici
adecvate, poate să pună în practică normele de comportament în scopul prevenirii
accidentelor;
 cunoaşte regulamentul şi tehnicile de bază dintr-un sport de autoapărare.
Înţelege semnificaţia luptei sportive şi-şi respectă adversarul direct, are capacitatea
de a practica la o luptă directă în limitele unui regulament prestabilit;
 şi-a însuşit tehnicile de bază într-un sport cu racheta, în raport cu condiţiile

de bază sportivă.
II. COMPETENŢE – CHEIE/TRANSVERSALE
Competenţă de apreciere a stării de sănătate şi a modului de viaţă sănătos
prin activităţi psihomotrice.
III. COMPETENŢE TRANSDISCIPLINARE
1.Educarea calităţilor şi capacităţilor psihomotrice şi funcţionale de bază care
urmăresc un mod de viaţă sănătos.
2.Formarea unor comportamente de înaltă valoare socială: onestitate şi
integritate, iniţiativă, perseverenţă, responsabilitate, abilităţi de comunicare.
IV. COMPETENŢE DE BAZĂ ALE DISCIPLINEI.
 10
1.Formarea unor valori fundamentale privind metodologia învăţării motrice şi
influenţa anatomo-fiziologică a exerciţiilor fizice asupra organismului uman.
2.Dezvoltarea calităţilor motrice de bază prin intermediului exerciţiilor fizice.
3.Formarea calităţilor de personalitate, comportamentului civilizat, a
deprinderilor comunicative şi de interacţiune socială.

VI. COMPETENŢELE SPECIFICE DISCIPLINEI, UNITĂŢI DE CONŢINUT,

ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE ŞI EVALUARE

CLASA A X-A
Obiective de formare Domenii educaţionale şi Evaluarea activităţii
a competenţelor conţinuturi didactice de învăţare
1. Cunoaşterea unor valori fundamentale privind metodologia învăţării motrice şi influenţa
anatomo-fiziologică a exerciţiilor fizice asupra organismului uman.
I.A. FORMAREA COMPETENŢELOR COGNITIVE
Elevul va fi competent: GENERALE.
• să demonstreze Tema 1. Cultura fizică – parte contemporană a
culturii universale a omului (caracteristica Teste de cunoştinţe
raportul indispensabil
dintre cultura fizică a noţiunilor: „Cultura fizică a omului”, „cultura fizică
omului şi a societăţii. a societăţii”, relaţia dintre ele.
• să dezvăluie Tema: 2. Rolul culturii fizice în formarea Eseu structurat
potenţialul educativ al personalităţii omului contemporan: (caracteristica
culturii fizice în noţiunii „personalitate armonios dezvoltată”;
formarea personalităţii potenţialul formativ-educativ al culturii fizice şi
omului contemporan. sportului; educarea/dezvoltarea calităţilor
intelectuale, morale, estetice, motrice etc. ale
omului contemporan prin intermediul practicării
sistematice a exerciţiilor fizice).

• să interpreteze relaţia Tema 3. Hipodinamia şi sănătatea omului

(caracteristica fenomenului hipodinamic; modul Test de cunoştinţe
dintre hipodinamie şi
sănătatea omului; sedentar de viaţă – cauza principală a
• să evalueze hipodinamiei; consecinţele hipodinamiei:
consecinţele obezitatea, dezvoltare fizică anormală, slăbirea
hipodinamiei. funcţiilor organismului etc; rolul activităţilor
motrice şi sportive în lichidarea hipodinamiei).

• să aplice formula Tema 4. Nutriţia corporală (caracteristica generală

Kettle; a expresiei „nutriţie corporală”; caracteristica
• să compare proprii indicilor de bază ce determină nutriţia corporală: Proba funcţională
indici cu standardele masa corporală, înălţimea corpului; determinarea
existente raportului dintre masa corporală şi înălţimea
corpului (formula Kettle); standardele indicilor
Kettle; rolul alimentaţiei şi activităţii motrice în
obţinerea nutriţiei corporale normale).
- să cunoască şi să B. Formarea competenţelor cognitive speciale.
aplice limbajul sportiv- Termeni sportivi, noţiuni, definiţii;
pedagogic; Tehnica şi tactica acţiunilor motrice de bază;
 11
- să respecte regulile de Regulile competiţionale şi arbitrajul.
comportare civilizată în Jocuri de echipă.
cadrul arbitrajului
jocurilor de echipă.
 2. DEZVOLTAREA CALITĂŢILOR MOTRICE DE BAZĂ, FUNCŢIONALE,APLICATIVE,VOLITIVE ŞI
ESTETICE PRIN INTERMEDIUL EXERCIŢIILOR FIZICE.
Competenţe psihomotorice. Teste de diagnosticare a
12 nivelului de pregătire
1.Teste de diagnosticare a nivelului de
pregătire fizică şi funcţională. fizică şi funcţională:
1.1. Alergare de suveică:3×10 m (s); a) teste iniţiale –
- a spori competenţa 1.2. Alergarea de durată 6 min (m); septembrie;
prin testări sistematice 1.3. Ridicarea trunchiului pe verticală din poziţia b) teste finale – mai.
a nivelului de pregătire culcat dorsal (nr. de repetări); (anual)
fizică şi funcţională ca 1.4. Săritură în lungime de pe loc (cm).
valoare a stării de 1.5. Din atîrnat la bara fixă, tracţiuni în braţe –
sănătate. elevi (nr. de .repetări);
1.6. Din sprijin culcat, mîinile pe banca de
gimnastică, flotări – eleve (nr. de repetări).
1.7. Săritura pe verticală (după Abalakov) (cm);
1.8.Din stînd pe banca de gimnastică, aplecare
înainte (cm).

- competenţe de a-şi 2. Exerciţii cu caracter aplicativ.

proiecta activitatea 2.1.Exerciţii de dezvoltare fizică generală fără
motrice în diferite obiecte şi cu obiecte portative. Căţărare pe odgon 4m(b)
situaţii-probleme din 2.2.Varietăţi de mers, alergări, sărituri. şi 3m(f).
diverse domenii 2.3.Escaladări.
sportive în vederea 2.4.Aruncări şi prinderi.
utilizării exerciţiilor cu 2.5.Tracţiuni şi împingeri.
caracter aplicativ. 2.6.Căţărări pe odgon.

- formarea 3.Atletism Alergare de viteză:

competenţelor practice 3.1.Alergare de viteză: 60m(f) şi 100m (b). 60m(f) şi 100m (b)
de utilizare a 3.2. Alergare de ştafetă 8×10 m şi 4x100m; Alergare de rezistenţă
exerciţiilor pentru 3.3. Alergare de rezistenţă 1500 m (f) şi 2000m 1500 m (f) şi 2000m (b);
dezvoltarea (b); Săritură în lungime din
capacităţilor de viteză, 3.4. Săritură în lungime din elan 13-15 paşi. elan
rezistenţă fizică şi forţă 3.5.Săritură în înălţime din elan de 9-11 paşi.3.4.
explozivă. 3.6.Aruncarea mingii 150g (f) la distanţă.
3.7.Aruncarea greutăţii 5,0 kg (b).

Competenţe de 4.Gimnastica de bază

diferenţiere a 4.1.Exerciţii de front şi formaţii:
acţiunilor motrice în * întoarcere împrejur în mişcare;
spaţiu şi timp. * desfăşurare din coloană cîte patru prin ocolire
înainte şi ocolire înapoi.
4.2. Exerciţii acrobatice:
Competenţe de a * echilibru pe un picior;
stăpîni o serie de * stînd pe mîini cu balansul unui picior şi Stînd pe mîini cu
capacităţi specifice împingere cu celălalt; balansul unui picior şi
dezvoltării calităţilor * rostogoliri înapoi prin stînd pe mîini (băieţi); împingere cu celălalt;
motrice de bază, celor * din stînd, braţele sus, podul şi îndreptare în P.i.
complexe şi combinate (eleve); Podul şi îndreptare în
pregătirii fizice *rostogoliri consecutive înainte; stînd, braţele sus (f)
speciale. *îmbinări de elemente şi combinaţii însuşite
anterior.

Competenţe de 4.3.Sărituri cu sprijin: Săritura cu picioarele

efectuare cu indici * Săritura cu picioarele depărtate peste calul în depărtate peste calul în
sporiţi de coordonare, lăţime (h=120cm). lăţime (h=120cm).
deprinderi motrice
generale şi cele 4.4.Paralele egale : din sprijin pe braţe –
specifice gimnasticii de * din balansări în sprijin pe braţe, urcare la balansări, la balans
bază. balans înainte în aşezat depărtat şi în sprijin; înapoi, urcare în srijin;
 13
ATITUDINI
3. DEZVOLTAREA TRĂSĂTURILOR DE PERSONALITATE FAVORABILE INTEGRĂRII SOCIALE
3.1. Să manifeste  Realizarea sistematică a exerciţiilor fizice Evaluare:
interes şi perseverenţă pentru formarea competenţelor la lecţie şi  Completarea fişei de
în procesul de învăţare domiciliu; evidenţă a dinamicii
motrice;  executarea exerciţiilor fizice pînă la refuz; dezvoltării calităţilor
 compararea rezultatelor proprii cu motrice, funcţionale şi a
standardele de competenţe şi rezultatele datelor antropometrice;
colegilor;
3.2. Să acţioneze  efectuarea independentă şi sistematică a unor  Testarea calităţilor
individual şi în grup exerciţii fizice pentru dezvoltarea vitezei, forţei, comportamentale.
pentru dezvoltarea rezistenţei.
calităţilor motrice;

CLASA A XI-A

Obiective de formare Domenii educaţionale şi Evaluarea activităţii

a competenţelor conţinuturi didactice de învăţare
1. CUNOAŞTEREA UNOR VALORI FUNDAMENTALE PRIVIND METODOLOGIA ÎNVĂŢĂRII
MOTRICE ŞI INFLUENŢA ANATOMO-FIZIOLOGICĂ A EXERCIŢIILOR FIZICE ASUPRA
ORGANISMULUI UMAN
Elevul va fi competent: I.A. FORMAREA COMPETENŢELOR
• să argumenteze COGNITIVE GENERALE Teste de cunoştinţe
importanţa practicării Tema 1. Cultura fizică şi longevitatea omului:
sistematice a (definiţia noţiunii „longevitatea omului” şi
exerciţiilor fizice în caracteristica ei; factorii care determină
scopul sporirii longevitatea umană; rolul componentelor modului
longevităţii umane. sănătos de viaţă în prelungirea vieţii umane;
experienţa utilizării mijloacelor educaţiei fizice
de către personalităţi ilustre în sporirea
creativităţii şi longevităţii umane).
Referat
• să generalizeze rolul Tema 2. Educaţia fizică în familie: (rolul familiei
familiei în educaţia în fortificarea sănătăţii copiilor; popularizarea
fizică a copiilor. culturii fizice în scopul fortificării sănătăţii
membrilor familiei; caracteristica formelor
educaţiei fizice a copiilor în familie (gimnastica
matinală, plimbarea, excursia, marşul turistic,
antrenamentul sportiv individual, concursuri şi
competiţii sportive): rolul părinţilor în realizarea
sistematică de către copii a activităţii motrice
• să argumenteze independente).
efectele activităţii Tema 3. Cultura fizică şi stresul: (definiţia Teste de cunoştinţe
noţiunii de stres; factorii ce cauzează stresul la
 14
motrice în profilaxia şi om; consecinţele psihologice şi fiziologice ale
lichidarea stresului stresului asupra sănătăţii omului; metodologia
uman. utilizării mijloacelor educaţiei fizice în scopul
profilaxiei şi atenuării stresului la om).

• să rezume importanţa Tema 4. Cultura fizică – mijloc de stimulare a

exerciţiilor fizice ca
mijloace de odihnă
activă ce favorizează
activitatea creativă a
omului.
- să utilizeze în mod
adecvat terminologia
sportivă pedagogică;
- să manifeste interes faţă
de informaţia prezentată
în regulamentul de joc şi
să intervină în discuţii în
cadrul jocului de echipă.
creativităţii omului (rolul fiziologic benefic al
Proiect
exerciţiului fizic; călirea organismului în vederea
stimulării spiritului creativ de muncă;
familiarizarea elevilor cu experienţa utilizării
mijloacelor educaţiei fizice de către filozofi,
scriitori, savanţi, alţi oameni iluştri antici şi
contemporani în scopul sporirii capacităţilor
creative de muncă).
B. Formarea competenţelor cognitive speciale.
Termeni, noţiuni, definiţii;
Tehnica executării exerciţiilor de atletism,
gimnastică, jocuri sportive, nataţie etc;
Rolul aplicativ al exerciţiilor fizice.
Regulile competiţionale referitoare la jocurile
sportive, atletism, înot.
Jocuri de echipă.
 2. DEZVOLTAREA CALITĂŢILOR MOTRICE DE BAZĂ, FUNCŢIONALE,APLICATIVE,VOLITIVE ŞI
ESTETICE PRIN INTERMEDIUL EXERCIŢIILOR FIZICE
Competenţe psihomotorii. Teste de diagnosticare a
15 nivelului de pregătire
1.Teste de diagnosticare a nivelului de
Competenţe de pregătire fizică şi funcţională. fizică şi funcţională:
autoapreciere şi 1.1. Alergare de suveică:3×10 m (s); a) teste iniţiale –
autorealizare a testelor 1.2. Alergarea de durată 6 min (m); septembrie;
motrice şi funcţionale 1.3. Ridicarea trunchiului pe verticală din poziţia b) teste finale – mai.
pentru a duce un mod culcat dorsal (nr. de repetări); (anual)
de viaţă sănătos. 1.4. Săritură în lungime de pe loc (cm).
1.5. Din atîrnat la bara fixă, tracţiuni în braţe –
elevi (nr. de repetări);
1.6. Din sprijin culcat, mîinile pe banca de
gimnastică, flotări – eleve (nr. de repetări).
1.7. Săritura pe verticală (după Abalakov) (cm);
1.8.Din stînd pe banca de gimnastică, aplecare
înainte (cm).

- competenţe de a 2. Exerciţii cu caracter aplicativ. Complex de exerciţii de

stăpîni metodologia de 2.1.Exerciţii de dezvoltare fizică generală fără dezvoltare fizică
integrare a obiecte şi cu obiecte portative. generală fără obiecte.
capacităţilor de 2.2.Varietăţi de mers, alergări, sărituri.
utilizare a exerciţiilor 2.3.Escaladări în circuit. Căţărări pe odgon 5m(b)
cu caracter aplicativ 2.4.Aruncări şi prinderi. şi 4m(f).
pentru îmbunătăţirea 2.5.Tracţiuni.
condiţiei fizice. 2.6.Căţărări pe odgon.
-competenţe de predare
a unui complex de
exerciţii de DFG.
-aplicarea abilităţilor 3.Atletism Alergare de viteză 100m
de bază integratoare în 3.1.Alergare de viteză - 100m. (b)
situaţiile de 3.2. Alergare de ştafetă 4x100m; Alergare de rezistenţă
consolidare a tehnicii 3.3. Alergare de cros 2,0km (f) şi 3,0km (b). 1000 m (f) şi 2000m (b);
de alergare şi 3.4. Săritură în lungime din elan prin procedeul Alergare de cros 2,0km
aruncare. „forfecare” -25 paşi (b) şi „extensil” – (f). (f) şi 3,0km (b).
-formarea 3.5.Săritură în înălţime prin procedeul „forfecare”. Săritură în lungime din
competenţelorfizice 3.6.Aruncarea greutăţii 3kg (f) şi 5,0 kg (b). elan.
axate pe dezvoltarea 3.7.Aruncarea grenadei 700gr (b) şi 500gr (f) Aruncarea greutăţii 3kg
vitezei, rezistenţei, (f) şi 5,0 kg (b).
forţei-viteze şi forţei Aruncarea grenadei
explozive. 700gr (b) şi 500gr (f)
4.Gimnastica de bază
Competenţe de a da 4.1.Exerciţii de front şi formaţii:
comandă şi de a) regrupare dintr-o coloană în coloane cîte 2,3,4
apreciere a în mişcare cu întoarcere:
caracteristicilor b) desfăşurare din coloană cîte patru prin ocolire
execuţiei altora a înainte şi ocolire înapoi.
exerciţiilor de front şi c) mers în figuri: optul, intersecţie pe diagonală şi
formaţie. prin ocolire.
4.2. Exerciţii acrobatice: Echilibru pe un picior,
Competenţe de a) rostogolire lungă înainte; îndreptare, balans cu
utilizare a mişcărilor b)din balans cu unul şi împingere cu celălalt, stînd unul şi împingere cu
segmentare pe pe mîini şi rostogolire înainte: -în sprijin ghemuit, celălalt, stînd pe mîini şi
direcţiile principale şi în aşezat, în stînd (elevi). rostogolire înainte în
intermediare în diferite c)stînd pe cap şi mîini din diferite poziţii iniţiale: sprijin ghemuit –
planuri de execuţie a aşezat cu întoarcere, sprijin culcat, stînd pe săritură cu întoarcere la
exerciţiilor de genunchi (elevi). 180° (băieţi).
acrobatică. d) rostogoliri înapoi prin stînd pe mîini (elevi). Echilibru pe un picior,
e)stînd pe omoplaţi şi rostogolire înapoi peste îndreptare, sprijin
umăr în semisfoară (eleve); ghemuit, rulare înapoi în
 16
ATITUDINI
3. DEZVOLTAREA CALITĂŢILOR DE PERSONALITATE FAVORABILE INTEGRĂRII SOCIALE
3.1. Să-şi  Realizarea sistematică a exerciţiilor fizice din Evaluare:
alcătuiască propriul propriul program şi compararea rezultatelor  Testarea capacităţilor
program de exerciţii obţinute cu cele precedente şi ale colegilor; organizatorice la lecţie şi
pentru dezvoltarea  elaborarea şi desfăşurarea unui fragment al în afară de clasă.
fizică armonioasă şi lecţiei cu un grup de elevi;
să-l realizeze cu
stricteţe ;
3.2. Să manifeste  participarea în cadrul lecţiei în calitate de şef al
calităţi comunicative în echipei (grupului), arbitru, secretar al jocului pentru
diverse activităţi organizarea lecţiei, a concursurilor şi competiţiilor
interactive. cu caracter sportiv.

CLASA A XII-A

Obiective de formare Domenii educaţionale şi Evaluarea activităţii

a competenţelor conţinuturi didactice de învăţare
1. CUNOAŞTEREA UNOR VALORI FUNDAMENTALE PRIVIND METODOLOGIA ÎNVĂŢĂRII
MOTRICE ŞI INFLUENŢA ANATOMO-FIZIOLOGICĂ A EXERCIŢIILOR FIZICE ASUPRA
ORGANISMULUI UMAN
Elevul va fi competent: I.A. FORMAREA COMPETENŢELOR COGNITIVE
• să demonstreze GENERALE.
caracterul recreativ al Tema 1. Cultura fizică recreativă: definiţia noţiunii Portofoliul
culturii fizice şi „Cultura fizică recreativă” şi însemnătatea ei pentru
importanţa acesteia elev/om; odihna activă – element al organizării
pentru om. ştiinţifice a muncii elevului, efectele
psihofiziologice ale odihnei active; locul şi rolul
pauzelor dinamice în cadrul regimului zilei în
evitarea oboselii, restabilirii forţelor fizice, sporirii
capacităţilor intelectuale şi funcţionale ale
organismului omului.
Tema 2 Cultura fizică reabilitară: definiţia noţiunii
• să argumenteze „Cultura fizică reabilitară” şi rolul ei în corijarea Test de
potenţialul curativ al stării de sănătate a elevului/omului; rolul cunoştinţe
exerciţiilor fizice. activităţilor motrice în restabilirea funcţiilor
sistemelor organismului în urma eforturilor
suprasolicitate, traumelor etc.; particularităţile de
bază în practicarea exerciţiilor fizice la diverse
etape de reabilitare/refacere a organismului;
favorizarea condiţiilor de executare a mişcărilor;
dozarea diferenţiată a efortului fizic în dependenţă
de capacitatea funcţională a organismului.
Tema 3. Condiţia fizică a omului: definiţia noţiunii
„Condiţie fizică” şi caracteristicile de bază a
• să analizeze factorii acesteia; rezistenţa cardiovasculară; rezistenţa Test de
care condiţionează musculară; vigoarea corpului; puterea; compoziţia cunoştinţe
condiţia fizică a ţesutului; factorii care condiţionează condiţia fizică
omului. a omului: vîrsta, sexul, constituţia corporală;
alimentaţia; activitatea motrică şi călirea
organismului; boala şi extenuarea organismului;
 17
stresul; mediul ambiant; consumul de droguri;
corelarea dintre condiţia fizică şi sănătatea omului;
testarea condiţiei fizice a omului.
Tema 4. Baia, automasajul şi sănătatea omului:
importanţa igienică a băii şi masajului pentru
• să sintetizeze restabilirea capacităţii de muncă fizică şi
influenţele fiziologice intelectuală a omului; duşurile şi băile contraste; Portofoliu
ale băii şi masajului. baia de aburi, baie/sauna şi rolul lor în călirea
organismului, intensificarea schimbului de
substanţe şi eliminării produselor adunate în
organism, antrenarea rezistenţei cardiovasculare
etc; metodica utilizării băii de aburi; influenţa şi
efectele fiziologice ale masajului; caracteristica
celor mai principale procedee de automasare a
diferitor segmente corporale; metodica automasării
propriului corp.
- să evidenţieze I.B. FORMAREA COMPETENŢELOR COGNITIVE
SPECIFICE
esenţialul în tehnica
Termeni, noţiuni, definiţii;
execuţiei exerciţiilor;
Tehnica executării acţiunilor motrice probelor de
- să dialogheze pe
sport practicate;
marginea unor situaţii
Regulile competiţionale referitoare la proba
de arbitraj.
sportivă preferată.
 Competenţe specifice Unităţi de conţinut Activităţi de învăţare şi
evaluare
DEZVOLTAREA CALITĂŢILOR MOTRICE DE BAZĂ, FUNCŢIONALE, APLICATIVE, VOLITIVE
18
ŞI ESTETICE PRIN INTERMEDIUL EXERCIŢIILOR FIZICE.
Competenţe de a Competenţe psihomotorii.
organiza activitatea 1.Teste de diagnosticare a nivelului de
personală în condiţii pregătire fizică şi funcţională. Teste de diagnosticare a
de aplicare ştiinţifică a 1.1. Alergare de suveică: 3×10 m (s); nivelului de pregătire
tehnologiilor de testare 1.2. Alergarea de durată: 6 min (m); fizică şi funcţională:
a capacităţilor fizice şi 1.3. Ridicarea trunchiului pe verticală din poziţia a) teste iniţiale –
stării funcţionale ale culcat dorsal (nr. de repetări); septembrie;
organismului, de a-şi 1.4. Săritură în lungime de pe loc (cm). b) teste finale – mai.
evalua evoluţia 1.5. Din atîrnat la bara fixă, tracţiuni în braţe – (anual).
pregătirii fizice şi elevi (nr. de repetări);
funcţionale. 1.6. Din sprijin culcat, mîinile pe banca de Măsurări periodice,
gimnastică, flotări – eleve (nr. de repetări). observări reciproce şi
1.7. Săritura pe verticală (după Abalakov) (cm); autoobservări.
1.8.Din stînd pe banca de gimnastică, aplecare
înainte (cm).

- competenţe de a 2. Exerciţii cu caracter aplicativ.

comunica argumentat 2.1.Exerciţii de dezvoltare fizică generală fără Căţărare pe odgon 4m(b)
în limba maternă în obiecte şi cu obiecte portative. şi 3m(f) la viteză.
situaţii reale de 2.2.Varietăţi de mers, alergări, sărituri.
organizare şi 2.3.Escaladări în circuit.
desfăşurare a 2.4.Aruncări şi prinderi.
exerciţiilor cu caracter 2.5.Tracţiuni şi împingeri.
aplicativ. 2.6.Căţărări pe odgon.
Competenţe de
asociere a practicării
exerciţiilor fizice,
efecte favorabile ale
factorilor notorii de
călire a organismului.
- obţinerea 3.Atletism Alergare de viteză 100m
competenţelor practice 3.1.Alergare de viteză - 100m. (b)
cu un grad înalt de 3.2. Alergare de ştafetă 4x100m; Alergare de cros 2,0km
stabilitate a tehnicii 3.3. Alergare de cros 2,0km (f) şi 3,0km (b). (f) şi 3,0km (b).
probelor sportive 3.4. Săritură în lungime din elan prin procedeul Săritură în lungime din
studiate; „forfecare” – 25 paşi (b) şi „extensie” – (f). elan.
- competenţe de a 3.5.Săritură în înălţime prin procedeul „forfecare”. Aruncarea grenadei
stăpîni calităţile şi 3.6.Aruncarea greutăţii 3kg (f) şi 5,0 kg (b). 700gr (b) şi 500gr (f)
capacităţile în scopul 3.7.Aruncarea grenadei 700gr (b) şi 500gr (f) Aruncarea greutăţii 3kg
autorealizării în 3.8.Aruncarea greutăţii 3kg (f) şi 5,0 kg (b). (f) şi 5,0 kg (b).
domeniul
antreprenoriat.
Competente de a 4.Gimnastica de bază
explica, demonstra şi a 4.1.Exerciţii de front şi formaţii:
executa toate tipurile a) întoarcere la stînga, la dreapta, împrejur din Test de competenţă.
de exerciţii în acţiuni coloană în coloane cîte 2-4 în mişcare;
de deplasare frontală, b) din coloană cîte 4 desfăşurare prin arcuire
schimbări de formaţii înainte şi înapoi.
de lucru. c) mers în figuri: spirala deschisă, spirala închisă,
opt dublu prin întretăiere în centru.
4.2. Exerciţii acrobatice:
Competenţe de a)Din sprijin ghemuit, rostogoliri înapoi prin
aplicarea a stînd pe mîini (elevi);
capacităţilor de b) din stînd pe mîîni două rostogoliri înainte Două răsturnări laterale
coordonare, mobilitate (elevi); consecutive în direcţii
în articulaţii, rezistenţă c)două răsturnări laterale consecutive în direcţii diferite;
 19
ATITUDINI
3. EDUCAREA TRĂSĂTURILOR DE PERSONALITATE FAVORABILE INTEGRĂRII SOCIALE
3.1. Să-şi formeze  Realizarea sistematică şi independentă a Evaluare:
calităţi obiectivelor lecţiei şi sarcinilor la domiciliu;  Determinarea
comportamentale:  respectarea cerinţelor unui mod sănătos de viaţă; comportamentului
independenţă,  activităţi de formare a calităţilor de personalitate; elevului în activităţi
responsabilitate,  participarea la activităţi competiţionale pe interpersonale;
iniţiativă, insistenţă, echipe;  Determinarea modului
onestitate în cadrul de viaţă a elevului;
lecţiei de educaţie
fizică;
3.2. Să transfere în  participare la deciziile comune, activităţile de  Activismul motrice a
activitatea cotidiană a grup organizate la nivelul clasei; elevului.
trăsăturilor pozitive de  participare la concursuri, spectacole şi competiţii
caracter formate în cu caracter sportiv.
procesul de educaţie
fizică şi sportivă;

VII. STRATEGII DIDACTICE: ORIENTĂRI GENERALE (METODOLOGICE)

1.Strategia didactică la disciplina „Educaţia fizică” în şcoală va reieşi din

faptul că copii au diferit nivel de pregătire din punct de vedere intelectual şi fizic,
deosebindu-se şi prin dezvoltarea psihofiziologică. Aceasta cere o atenţie deosebită
privind selectarea conţinutului instruirii, ajutînd elevii în realizarea capacităţilor
sale, creîndu-se condiţii pentru formarea optimală a competenţelor.
Activitatea motrice (didactică) realizată sistematic va reprezenta
interacţiunea componentelor anatomic, fiziologic şi psihologic al elevului,
orientîndu-l spre asimilarea valorilor culturii fizice, formarea motivaţiei privind
importanţa personală şi socială a practicării sistematice a exerciţiilor fizice,
formarea reprezentărilor despre cultura sănătăţii, respectarea regulilor unui mod
sănătos de viaţă.
2.Repere şi modalităţi de proiectare a strategiilor didactice.
Proiectarea strategiei didactice la educaţia fizică va fi orientată spre activităţi
de formare a competentelor elevilor (cognitive, psihomotrice şi comportamentale)
prin activitate formativă. Proiectarea strategiei didactice va reieşi din esenţa
obiectivelor de formare a competenţelor şi nu din conţinuturile educaţionale.
Strategiile didactice vor fi active şi interactive, practicîndu-se metodologii ce
se referă la activitatea profesorului şi a elevului în cadrul lecţie de educaţiei fizice.
 20
Se va respecta structura logică de corelare dintre obiective, conţinuturi şi evaluări
iniţiale, formative şi finale. Va fi şi o abordare ştiinţifică a strategiei didactice ca
proces şi ca produs.
Strategiile didactice se vor selecta reieşind din obiectivele de formare a
competenţelor, din particularităţile de vîrstă a elevilor, tipurile de lecţii. Procesul
didactic va fi orientat spre învăţare independentă şi aplicativă bazată pe formarea
interesului subiectului.
3.Metodele şi tehnicile de învăţare se vor baza pe următoarele criterii:
competenţe, obiective, conţinuturi, clasa şi vîrsta elevilor.
Metodele de predare-învăţare (de formare a competenţelor) vor fi: expunerea
orală, demonstraţia, conversarea, învăţarea în echipă, analogia, exerciţiul,
descoperirea şi problematizarea; modelarea, simularea, cooperarea, asaltul de idei,
studiul de caz, feeb back-ul, experimentul; metoda statistică – matematică.
4.Diversificarea formelor de învăţare va fi următoarea:
 Îmbinarea solicitărilor cognitive, psihomotrice de tip frontal cu cele
de tip individual;
 Comportamentul didactic al profesorului va reieşi din ritmul de
învăţare a fiecărui-elev;
 Organizarea procesului educaţional nu trebuie să frîneze posibilitatea
unor elevi cu aptitudini motrice superioare;
 Formarea personalităţii elevilor în cadrul practicării exerciţiilor fizice
va fi integrală: formarea competentelor cognitive, psihomotrice şi
comportamentale.
5. Realizarea interdisciplinarităţii.
În cadrul procesului educaţional se vor intercala cunoştinţele din diferite
domenii ale cunoaşterii: cultura fizică, sport, anatomie, fiziologie, chimie, biologie,
fizică, biomecanică etc. Interdisciplinaritatea relevînd caracteristica epocii noastre,
reprezintă o modalitate de organizare a conţinuturilor învăţării, oferind imagine
unitară a proceselor studiate în cadrul disciplinei „Educaţia fizică”.
 21
6. Centrarea pe elevi. În procesul instructiv-educativ accent deosebit se
va pune pe competenţele elevului la momentul actual: nivelul de competenţe
cognitive, psihomotrice şi afective. Activitatea didactică se va direcţiona spre
formarea competenţelor ce reiese din obiectivele generale şi cele curriculare.

VIII. STRATEGII DE EVALUARE

Evaluarea defineşte eficienţa învăţămîntului prin prisma raportului dintre
competenţele specifice proiectate şi rezultatele obişnuite de către elevi în
activitatea de învăţare, merite să reflecte nivelul volumul şi calitatea reală a
cunoştinţelor cognitive şi psihomotorice.
Evaluarea vizează:
a)în ce măsură competenţele cheie şi specifice au fost atinse;
b) progresul sau insuccesul elevilor;
c) eficienţa strategiilor didactice folosite de profesor în activitatea de instruire.
Tipuri de evaluare a competenţelor:
1.Cunoştinţe – pregătirea teoretică:
 competenţe cognitive speciale – prevede cunoaşterea tehnicii şi
tacticii exerciţiilor. Se va evalua concomitent cu însuşirea practică a acţiunilor
motrice (în cadrul evaluării curente);
 competenţe cognitive generale – se va realiza conform temelor de
prelegeri la educaţia fizică. Pregătirea teoretică a elevului are funcţie de formare a
orizontului;
 evaluarea prin teste docimologice – un set de probe practice cu
întrebări teoretice cu ajutorul căruia se verifică şi se evaluează nivelul asimilării
competenţelor de a opera cu ele, prin raportarea răspunsurilor la o scară de
apreciere etalon, elaborată în prealabil.
2.Competenţe psihomotrice.
 22
 pregătirea tehnică – a performanţelor elevilor. Evaluarea competenţei

practice nu sunt rezultatele aplicării cunoştinţelor teoretice ci provin şi din

transferul motrice a ceea ce se numeşte „savoar fair” – a şti să faci.
 pregătirea fizică - se evaluează capacităţile fizice conform testării şi

progresului din septembrie pînă la sfîrşitul anului de învăţămînt. Evaluarea

rezultatelor competenţelor se va realiza în diverse tipuri.
 evaluarea iniţială – conform testelor de diagnosticare a nivelului de

pregătire fizică şi funcţională (septembrie, mai).

 evaluarea continuă (sau formativă) – desfăşurată pe tot parcursul

procesului de învăţare în cadrul lecţiilor şi la încercarea compartimentului –

atletism, gimnastică, jocuri pentru fiecare probă sportivă.
 evaluarea sumativă – efectuată de profesor periodic prin lucrări de

sondaj şi de verificare la încheierea unui trimestru.

 evaluarea finală – desfăşurată la sfîrşitul ciclului gimnazial se

finalizează în conformitate cu standardele de competenţă.

Pentru a asigura evaluarea performanţelor şcolare vor funcţiona diverse
tipuri de activităţi:
- evaluarea independentă a competenţelor;
- evaluarea colectivă (a clasei, a echipei de elevi);
- evaluarea în cadrul activităţilor practice de instruire organizate în
procesul instructiv-educativ în şcoală şi în extraşcolar. Participarea activă la
concursuri didactice, competiţii sportive, alte activităţi de valoare.

STANDARDE DE COMPETENŢĂ PENTRU ÎNVĂŢĂMÎNTUL LICEAL

a) Competenţa transversală-cheie.
Valorificarea propriilor talente în favorizarea şi menţinerea stării de sănătate
fizică, psihică şi socială prin educaţie fizică, educaţie igienico-sanitară şi
practicarea sportului.
b) Competenţe transdisciplinare.
1.Autoasigurarea unei dezvoltări fizice armonioase.
 23
2.Asigurarea pregătirii psihomotrice integrale, necesară desfăşurării
activităţilor de educaţie fizică şi practicării unor ramuri sportive.
3.Stimularea motivaţiei şi responsabilităţii de practicare a exerciţiilor fizice
în activităţi individuale şi în grup, asigurînd integrarea socială pe piaţa muncii.
c) Competenţe specifice.
1.Favorizarea proceselor de creştere şi realizarea unei dezvoltări fizice
armonioase.
2.Practicarea exerciţiilor fizice pentru dezvoltarea calităţilor motrice de bază.
3.Practicarea exerciţiilor fizice în asociere cu factorii naturali de călire,
indiferent de condiţii şi anotimp.
4.Participarea la activitatea de convingere a altor subiecţi, privind
necesitatea practicării sistematice a exerciţiilor pe toată durata vieţii.
5.Elaborarea şi implementarea unui proiect de organizare şi desfăşurare a
competiţiei la ramura de sport practicată.

STANDARDE DE CONŢINUT PENTRU ÎNVĂŢĂMÎNTUL LICEAL

a) Formarea cunoştinţelor generale

Standarde minime (iniţiale)

Definirea noţiunilor: „Personalitate armonios dezvoltate” şi „Cultura
Standardul 1.
fizică recreativă”.
Elaborarea şi aplicarea proiectului individual săptămînal de activitate
Standardul 2.
motrice în conformitate cu particularităţile propriului organism.
Elaborarea unui eseu-structurat şi argumentarea necesităţii activităţilor
Standardul 3.
motrice în prevenirea obezităţii.
Selectarea mijloacelor activităţilor fizice în scopul sporirii longevităţii
Standardul 4.
umane şi să bucure de viaţă.
Susţinerea referatului privind abordarea problemei: „Rolul familiei în
Standardul 5.
fortificarea sănătăţii copiilor”.
Autoperfecţionarea şi autoevaluarea competenţelor fizice în scopul să se
Standardul 6.
simtă bine şi să arate bine.
Standarde maxime (grad înalt)
Argumentarea efectelor activităţii motrice în profilaxia şi lichidarea
Standardul 7.
stresului uman.
Elaborarea proiectului: „Cultura fizică – mijloc de stimulare a
Standardul 8.
creativităţii omului”.
Standardul 9. Elaborarea şi comunicarea unui referat privind influenţa şi rolul educaţiei
fizice recreative în restabilirea forţelor fizice, sporirea capacităţilor
 24
spirituale şi funcţionale ale organismului.
b) Formarea cunoştinţelor speciale.
Desfăşurarea activităţilor privind dezvoltarea calităţilor de rezistenţă,
Standardul 10.
forţă, viteză, îndemînare motrice, în situaţii simple şi complexe.
Elaborarea programelor simple de educare a calităţilor fizice speciale
Standardul 11.
necesare în disciplina sportivă practicată.
Cunoaşterea conţinutului tehnico-tactic a trei probe atletice, finalizate cu
Standardul 12.
un triatlon.
Parcurgerea unui modul din cadrul gimnasticii printr-un program special
elaborat, să poată efectua acţiuni tehnice simbolico-expresive şi să aibă
Standardul 13.
capacitatea să aprofundeze aspectele artistice ale combinaţiei
(compoziţiei).
Practicarea unui joc de echipă din cadrul unui joc sportiv, cunoscînd şi
Standardul 14.
aplicînd regulamentul şi caracteristicile tehnico-tactice.

c) Formarea calităţilor şi capacităţilor

STANDARDE DE INDICI PENTRU APRECIEREA CAPACITĂŢILOR FIZICE A ELEVILOR LA
FINALIZAREA ÎNVĂŢĂMÎNTULUI LICEAL.
Lista Standarde (fete) Standarde (băieţi)
standardelor Conţinuturi Minime Maxime Minime Maxime
Standardul 1. Alergare de viteză 100 m din startul de jos (s) 16,5 15,3 14,5 13,1
Alergare de rezistenţă 2000 m – băieţi (min. s) - - 9:40,00 9:00,0
Standardul 2. Alergare de rezistenţă 1000 m – fete (min., s) 5:10,00 4:30 - -
Standardul 3. Sărituri în lungime cu elan (cm) 310 380 400 460
Standardul 4. Aruncarea mingii (150 g) la distanţă cu elan (m) 25 35 35 45
56 kg - - 12 17
60 kg - - 11 16
Din atîrnat la bara fixă, tracţiuni 67 kg - - 10 15
Standardul 5.
în braţe - elevi (numărul de 75 kg - - 9 14
repetări). 82 kg - - 8 13
90 kg - - 7 12
100 kg - - 6 11
Standardul 6. Din sprijin culcat, mîinile pe banca de 16 22 - -
gimnastică, flotări (numărul de repetări).
Din culcat dorsal, ridicarea trunchiului pe
Standardul 7. verticală (numărul de repetări). 22 27 26 33
Standardul 8. Săritură pe verticală (după Abalakov, cm). 35 45 40 50

STANDARDE - TESTE PENTRU DETERMINAREA INDICILOR ANTROPOMETRICI

(septembrie – mai în fiecare an)
1.Talia (cm).
2.Masa corporală (kg).
3.Perimetrul toracic (cm).
4.Dinamometria palmară (kg).
STANDARDE DE TESTE PENTRU DETERMINAREA INDICILOR FIZIOMETRICI.
 25
1.Frecvenţa pulsului în stare de repaus, timp de 1 min.
2.Frecvenţa respiraţiei în stare de repaus, timp de 1 min.
3.Capacitatea vitală a plămînilor (cm3).

CONŢINUTURI STANDARDIZATE
1.Exerciţii de front şi formaţii; exerciţii cu caracter aplicativ; exerciţii de
dezvoltare fizică generală fără obiecte şi cu obiecte portative.
2.Îmbinări de elemente şi combinaţii cu includerea exerciţiilor acrobatice:
rostogoliri înainte, stînd pe cap şi mîini, stînd pe mîini, răsturnare laterală, stînd pe
omoplaţi, sfoara, pod, echilibru pe un picior.
3.Săritură cu picioarele depărtat peste cal în lăţime.
4.Îmbinări de elemente şi combinaţii cu includerea exerciţiilor: balansări
înapoi (înainte) urcare în sprijin – echerul - din forţa stînd pe umeri - coborîre la
balans înainte cu întoarcere la 180º la paralele.
5.Atîrnări şi sprijine: urcare prin răsturnare (prin îndreptare) în sprijin; rotire
înapoi în sprijin; întoarceri la 180º în sprijin; balansări cu întoarceri; coborîre la
balans înapoi la bara fixă.
6.Îmbinări şi combinaţii din elementele: urcare prin răsturnare în sprijin pe
bara de jos şi de sus; serii de balansări peste depărtat în atîrnat culcat pe bara de jos
la paralele inegale.
7.Îmbinări şi combinaţii din elementele: intrare; paşi de dans; sărituri şi
deplasări înainte; întoarceri la 180º; echilibru pe un picior; semisfoara; coborîre
înainte (lateral) la bîrnă.
8.Îmbinări ritmico-coordinative; complexe de exerciţii din gimnastica
aerobică; dansul „Tango”, „Vals”, gimnastica estetică.
9.Alergare de rezistenţă 1000 m eleve), 2000 m (elevi).
10.Elemente tehnico-tactice din jocuri sportive.
 26
d)Formarea atitudinilor
1.Respectarea unui mod de viaţă sănătos, motrice activ.
2.Dobîndirea informaţiei despre influenţa şi metodologia practicării
exerciţiilor fizice pentru fortificarea şi menţinerea sănătăţii omului.
3.Participarea la diverse activităţi cu conţinut sportiv (concursuri, competiţii,
starturi vesele etc.).
4.Practicarea sistematică şi independentă a exerciţiilor fizice în scop de
fortificare a sănătăţii.
5.Atingerea rezultatelor proiectate în pregătirea motrice şi funcţională
personală.
6.Realizarea activismului motric şi organizatoric în cadrul lecţiilor de educaţie
fizică.
7.Manifestarea responsabilităţii, corectitudinii, toleranţei, onestităţii în
procesul de educaţie fizică.
8.Dă dovadă de autoafirmare volitivă (curaj, insistenţă, fermitate).
9.Conştientizarea daunei substanţelor nocive şi a practicării deprinderilor
dăunătoare sănătăţii organismului.

Bibliografia în limba română

1.Boian I., Bicherschi, Sava P. Concepţia educaţiei fizice şi sportului în
învăţămîntul preuniversitar. Chişinău, 1998.
2.Boian I., Lungu A. Educaţia fizică a elevilor în contextul învăţămîntului formativ.
Ed. TTP.Cim, Cimişlia, 1996.
3.Boian I. În discuţie se naşte adevărul. În săptămînalul „Univers Pedagogic Pro”,
31 ianuarie, 2008.
4.Boian I. Aspecte proxeologice de formare la elevi a competenţelor în cadrul
lecţiilor de educaţie fizică. În lucrarea „Calitatea educaţiei: teorie, principii şi realizări”
(materialele conferinţei internaţionale). Chişinău, 2008, pag.110-114.
5.Boian I. Implementarea şi dezvoltarea curriculum-ului de educaţie fizică în şcoală.
În revista „Teoria şi arta educaţiei fizice în şcoală”, 1 (14) 2009, pag.7-12.
 27
6.Boian I., Hîncu I. Organizarea procesului educaţional la educaţia fizică în anul de
studii 2009-2010. În lucrarea „Organizarea procesului educaţional în învăţămîntul
preşcolar, primar, gimnazial şi liceal în anul de studii 2009-2010. Chişinău, 2009,
pag.321-330.
7.Boian I., Voiniţchi V., Hîncu L. Educaţia fizică în grupele medicale speciale
(suport metodologic pentru profesori, inspectori, „Gratema Libris”, 2009, - 56 pag.
8.Boţaş I. Pedagogie, Bucureşti, 1995.
9.Budevici A., Şufaru C. Metodica predării handbaliştilor juniori, Chişinău, Valinex
S.A., 2004.
10.Ciorbă C. Baschet. Editura PIM, Iaşi, 2006, 122 p.
11.Conohova T. Chestionar de reguli de volei. Chişinău, 2001, - 30 p.
12.Educaţia fizică pentru clasele a X-XII. Ghid metodologic pentru profesori.
Aut.coord. T.Grimalschi, Chişinău, 2007, 152 p.
13.Fleancu L., Ciorbă C. Baschet. Îndrumar metodic. Ed. Cultura, Piteşti, 2001, 292
p.
14.Fleancu L., Ciorbă C. Pregătirea fizică specială a pivoţilor în jocul de baschet la
15-16 ani. Ed.Univ.din Piteşti, 2004, 147 p.
15.Godorozea M., Moroşan R. Controlul medical în educaţia fizică şi sport. Curs
didactic. Chişinău, INEFS, 2000, 134 p.
16.Grimalschi T., Tolmaciov P.E., Filipenco E.M. Gimnastica. Lumina, Chişinău,
1983.
17. Iliin G.I., Scripcenco C.I. Atletismul, Chişinău, Cartea Moldovenească, 1978,
86p.
18.Lege cu privire la cultura fizică şi sport, nr.330 XIV din 25.03.99. Monitorul
Oficial al R. Moldova nr. 83-86/399 din 05.08.1999.
19.Morarenco L.E., Praporşcic A.N. Handbalul 7:7, Chişinău, Cartea
Moldovenească, 1986.
20. Oprea O. Didactica nova. Tehnologia didactică. Vol. I-II, Chişinău, 1992.
21. Rădulescu M., Cojocaru V. Ghidul antrenorului de fotbal. Copii şi juniori. Ed.
Axix Mundi, Bucureşti, 2003, 213p.
22.Stoica A., Musteaţa S. Evaluarea rezultatelor şcolare. Ghid metodologic.
Chişinău, 1997.
 28
Bibliografia în limba rusă
1.Кузнецов В., Колодницкий Т. Физкультурно-оздоровительная работа в
школе, Мет. Пособие, М., Изд-во НЦЭНЛС, 2003 – 184с.
2.Мруц И.Д. Легкая атлетика в школе Х-ХII классы. Методические
рекомендации, Кишинев, 2006.
3.Муравов И.В. Здоровье, Трудоспособность и физическая культура. – Л.:
О.во «Знание» УССР, 1985-85с.
4.Теория и методика физическая культуры. Учебник. Под ред.
Ю.Ф.Курамшина. М.: Советский спорт, 2003, 464с.