STILURI DE PREDARE ÎN EDUCAŢIE FIZICĂ

Unitate de învăţare Nr. 11

STILURI DE PREDARE ÎN EDUCAŢIE FIZICĂ

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 11…………………………………………………… 92

11.1 Stilul de predare a lecţiei. Stilul direct. ………………………………………… 92
11.2 Stilul indirect de predare. …………………………………………………….. 93
11.3 Combinarea stilurilor direct şi indirect. ………………………………………… 94
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 11………………………………………….. 96
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare…………………................................. 96
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 11…………………………………………………… 98

91
 STILURI DE PREDARE ÎN EDUCAŢIE FIZICĂ

OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 11

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 11 sunt:

 Cunoaşterea şi înţelegerea stilurilor de predare în educaţie fizică

11.1 Stilul de predare a lecţiei. Stilul direct.

Stilul de predare a lecţiei reprezintă un set specific de comportamente
selecţionate şi utilizate de specialist în vederea realizării obiectivelor
educaţionale. Alegerea stilului de predare reprezintă un aspect al
autonomiei profesorului. Profesorul îşi va alege stilul de predare în funcţie
de particularităţile subiecţilor, precum şi de componenta procesului
instructiv-educativ abordată. Alegerea stilului va depinde însă şi de
personalitatea profesorului, precum şi de nivelul său de pregătire. În ultimii
ani a existat o dispută a specialiştilor în ceea ce priveşte avantajele şi
Stilul de predare dezavan-tajele folosirii anumitor stiluri. Opinia specialiştilor consideraţi
a lecţiei de tradiţionalişti este în favoarea stilului direct, central pe acţiunea
educaţie fizică profesorului, în timp ce specialiştii adepţi ai educaţiei prin mişcare, sprijină
ideea stilului indirect, orientat spre acţiunea subiectului. În stilul direct,
profesorul este adeptul orientărilor metodologice non-euristice, în timp ce în
stilul indirect le preferă pe cele euristice.
A alege exclusiv un stil de predare sau altul este în defavoarea
beneficiarilor, respectiv a subiecţilor expuşi actului de predare. De aceea, se
recomandă luarea în consideraţie a tuturor factorilor prezentaţi anterior
înainte de a decide ce manieră de predare să fie folosită.

Stilul direct de predare

Acest stil reprezintă abordarea tradiţională a predării exerciţiilor fizice
utilizată pe scară largă de specialiştii în domeniul educaţiei fizice şi
sportului. În cadrul acestui stil, profesorul este cel care ia decizia asupra a
ceea ce urmează să se execute şi când să se execute.
Stilul direct prezintă o serie de avantaje. Printre ele enumerăm:
- eficienţa exersării şi scăderea şanselor de eroare a subiecţilor în
executarea unei sarcini motrice;
- structurarea mediului de învăţare permite un bun control al clasei
Stilul de predare sau grupului de subiecţi, de aceea se recomandă pentru lucrul cu
direct grupuri numeroase.
Printre dezavantaje se pot enumera:
- imposibilitatea tratării diferenţiate a subiecţilor, în funcţie de
potenţialul biomotric al fiecăruia, a valorificării creativităţii şi
iniţiativei personale;
- orientare în special asupra rezultatelor învăţării şi nu asupra
procesului care are loc.
Metodele de instruire proprii acestui stil sunt:
a. Metoda „comenzii". Aplicarea acesteia constă în parcurgerea
următoarelor etape:
- explicarea şi demonstrarea acţiunii motrice ce trebuie executată;
- execuţia subiecţilor, înainte de a li se da alte indicaţii;
92
 STILURI DE PREDARE ÎN EDUCAŢIE FIZICĂ

- corectarea greşelilor tipice;

- furnizarea indicaţiilor metodice;
- corectarea greşelilor atipice;
- reluarea execuţiei acţiunii motrice.
În cadrul acestei metode de instruire profesorul controlează
permanent execuţia subiecţilor: începerea, derularea şi încheierea ei.
b. Metoda „formulării sarcinilor de lucru". Este asemănătoare metodei
comenzii pentru că profesorul precizează ce şi cum se exersează. Folosirea
ei permite totuşi subiecţilor un mai mare grad de libertate în luarea
deciziilor. Aceştia devin mai responsabili faţă de activitatea pe care o
desfăşoară, dar nu li se permite să aleagă ce să facă sau cum anume să
îndeplinească o anumită sarcină motrică.In utilizarea acestei metode se
derulează următoarele secvenţe de instruire:
- explicarea şi demonstrarea diferenţiată a modului de execuţie a
deprinderii motrice, în funcţie de nivelul la care se află subiecţii,
împărţiţi de această data pe grupe;
- execuţia diferenţiată a sarcinilor în funcţie de posibilităţi;
- corectarea greşelilor individuate şi stimularea subiecţilor pentru a
trece la un nivel de execuţie superior.
În această abordare, care din punctul de vedere al organizării
colectivului se aseamănă cu lucrul pe ateliere, subiecţii pot lucra la propriul
nivel. În plus, evaluarea execuţiilor o pot face chiar subiecţii, stimulându-se
astfel capacitatea de autoapreciere. În acelaşi timp se stimulează
participarea activă şi conştientă, prin fixarea de obiective individuale de
instruire.

Test de autoevaluare 11.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

 Prezentaţi stilul direct de predare

Răspunsul la test se găseşte la pagina 95

11.2 Stilul indirect de predare

În cadrul acestui stil, profesorul foloseşte metodele de instruire centrate pe

activitatea subiectului. Are la bază ideea conform căreia învăţarea este mai
mult decât repetare şi reproducere mecanică a unor comportamente, ea
Stilul indirect de presupunând învăţare prin rezolvare de probleme, experimentare şi
predare autodescoperire.
În cadrul lui nu se valorifică un model unic de execuţie, considerat a fi
cel mai bun mod de rezolvare a unei sarcini motrice; subiectul are o mare
libertate în alegerea modalităţilor prin care rezolvă o sarcină motrică. Drept
consecinţă, apare ca avantaj faptul că sporeşte implicarea activă şi constientă
în activitate, precum şi găsirea de către fiecare subiect a propriului nivel de
performanţă.
Ca dezavantaje pot fi amintite: timp de lucru mai mare pentru
executarea sarcinilor motrice, profesorii nefamiliarizaţi cu stilul indirect îl
poate considera ineficient pentru că în timpul aplicării lui scade controlul
asupra clasei.

93
 STILURI DE PREDARE ÎN EDUCAŢIE FIZICĂ

Metodele subordonate acestui stil sunt:

a. Metoda exploratorie. Utilizarea acestei metode presupune
solicitarea adresată elevilor de a rezolva o anumită sarcină motrică, fără a li
se specifica modalitatea de rezolvare. Orice soluţie furnizată de elevi se
consideră că poate fi acceptată. Profesorul nu demonstrează şi nu oferă
indicaţii verbale, lăsând la aprecierea subiecţilor modul în care rezolva
sarcina. De exemplu, sarcina pe care o dă profesorul este aceea a deplasării
pe banca de gimnastică, fără a specifica modul concret de realizare a
acestei deplasări. Fiecare subiect este liber să aleagă modul pe care îl
consideră a fi accesibil, care îi oferă satisfacţie şi prin care consideră că se
poate exprima din punct de vedere motric cel mai bine. Această metodă
nu pune accent pe însuşirea unei anumite acţiuni motrice, ci încurajează
subiectul în explorarea propriilor posibilităţi de mişcare.
b. Metoda învăţării prin descoperire. Aplicarea ei în domeniul
educaţiei fizice stimulează creativitatea şi iniţiativa individului, dar, spre
deosebire de cea precedentă, limitează libertatea acestuia de exprimare.
Profesorul încurajează varietatea răspunsurilor, dar prezentarea sarcinii se
modifică. De exemplu, subiecţilor li se poate cere să parcurgă banca de
gimnastică, dar cu modificarea permanentă a vitezei sau sensului deplasării,
sau înălţimii centrului de greutate. Spre deosebire de metoda precedentă, în
care toate răspunsurile erau considerate valabile, aici apare o fază de
observare a execuţiilor celorlalţi subiecţi, profesorului sau a unor înregistrări
video, precum şi adresarea de întrebări de către profesor, astfel încât subiecţii
să fie capabili să aprecieze propria execuţie în raport cu „limitarea" care a
fost impusă, precum şi cu execuţia celorlalţi colegi.

Test de autoevaluare 11.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

 Prezentaţi stilul indirect de predare

Răspunsul la test se găseşte la pagina 96

11.3 Combinarea stilurilor direct şi indirect

Combinarea celor două stiluri de predare este reflectată de utilizarea

metodei limitative, care combină aspectele particulare ale metodelor
Combinarea prezentate anterior. Profesorul utilizează metoda indirectă, în sensul că
stilurilor direct adresează subiecţilor întrebări sau îi pune în situaţia de a rezolva probleme,
şi indirect dar, în acelaşi timp, îi „conduce" în rezolvarea sarcinilor prin instrucţiuni
precise, specifice stilului direct.
Această metodă combinată este deosebit de eficientă în instruirea
deprinderilor motrice, indiferent de etapa de formare a acestora. Ca
succesiune a secvenţelor de instruire, ea se prezintă astfel:
1. Explorare liberă
2. Învăţare prin descoperire
3. Rezolvare de probleme
4. Formulare de instrucţiuni precise.

94
 STILURI DE PREDARE ÎN EDUCAŢIE FIZICĂ

De exemplu, pentru învăţarea aruncării la coş, din priză simetrică,

profesorul poate cere iniţial elevului să arunce la coş în cât mai multe feluri
posibile (metoda exploratorie). Apoi el va delimita sarcina, spunându-i să
arunce doar dintr-o poziţie perpendiculară pe panou, lăsându-1 pe acesta
să stabilească distanţa de aruncare, priza mingii etc. (metoda învăţării prin
descoperire). Ulterior, prin întrebări care se vor adresa subiecţilor, de
exemplu „Cum putem folosi braţele pentru a avea mai multă forţă" sau
„Cu ce poate contribui forţa trunchiului sau picioarelor la aruncare", se va
pune elevul în situaţia de a se concentra asupra anumitor aspecte ale
execuţiei (rezolvare de probleme).
Ajuns în acest punct, profesorul poate interveni cu explicatii şi
demonstraţii precise asupra modului de executare a sarcinii. Mulţi dintre
subiecţi pot ajunge până în acest punct la un nivel satisfăcător de execuţie.
Ei pot fi incluşi în grupe de acelaşi nivel, care vor avea de rezolvat un
anumit aspect al execuţiei.
Alţii, care prezintă un nivel de execuţie mai scăzut, vor primi sarcini
separate, care să-i ajute în formarea deprinderii respective (metoda
Combinarea formulării sarcinii de lucru). Pentru cei care prezintă o serie de dificultăţii în
stilurilor direct executarea sarcinilor motrice propuse, profesorul poate folosi metoda
şi indirect comenzii, lucrând individualizat.
Cel mai mare dezavantaj al metodei constă în faptul că presupune un
timp mai mare de instruire, solicitând repartizarea paşilor metodici chiar pe
parcursul mai multor lecţii. Acest lucru poate fi depăşit, prin implicarea
activă a fiecărui subiect în procesul învăţării. Din prezentarea stilurilor de
predare, rezultă că acestea reflectă maniera concretă de punere în practică a
orientărilor metodologice. De asemenea, se constată că fiecărei orientări
metodologice îi sunt proprii o serie de metode de instruire, care la rândul lor
ilustrează specificitatea fiecărei orientări.
- Obiective de referinţă - ca formulare vor semăna cu cele din programa
naţională, dar nu vor fi reluări ale acestora; un obiectiv de referinţă este
corect formulat dacă poate răspunde la întrebarea ,,ce poate să facă
elevul?"; pentru un opţional desfăşurat cu un volum de 1 lecţie pe
săptămână se recomandă urmărirea a 5-6 obiective de referinţă pe an;
- Activităţi de învăţare— acestea se prezintă ca exemple pentru evidenţierea
modului în care se anticipează rezolvarea obiectivelor;
- Lista de conţinuturi - cuprinde informaţiile pe care opţionalul le propune a
fi parcurse de elevi în vederea formării cunoştinţelor, capacităţilor şi
atitudinilor vizate prin obiect;
- Modalităţi de evaluare - se referă la tipurile de probe de control
considerate de profesor a fi adecvate în raport de obiectivele propuse;
aceste probe pot fi practice, dar şi teoretice).

Test de autoevaluare 11.3 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

 Prezentaţi combinarea stilui de predare direct cu cel indirect

Răspunsul la test se găseşte la pagina 97

În loc de Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 11.

rezumat
95
 STILURI DE PREDARE ÎN EDUCAŢIE FIZICĂ

Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în

această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare Nr.

11 pe care urmează să o transmiteţi tutorelui.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 11

 Prezentaţi în maximum două pagini aspect privind stilurile de

predare în educaţie fizică.

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

Răspuns 11.1
Stilul de predare a lecţiei reprezintă un set specific de comportamente
selecţionate şi utilizate de specialist în vederea realizării obiectivelor
educaţionale. Alegerea stilului de predare reprezintă un aspect al
autonomiei profesorului. Opinia specialiştilor consideraţi tradiţionalişti este
în favoarea stilului direct, central pe acţiunea profesorului, în timp ce
specialiştii adepţi ai educaţiei prin mişcare, sprijină ideea stilului indirect,
orientat spre acţiunea subiectului. În stilul direct, profesorul este adeptul
orientărilor metodologice non-euristice, în timp ce în stilul indirect le
preferă pe cele euristice.
Stilul direct de predare
Acest stil reprezintă abordarea tradiţională a predării exerciţiilor fizice
utilizată pe scară largă de specialiştii în domeniul educaţiei fizice şi
sportului. În cadrul acestui stil, profesorul este cel care ia decizia asupra a
ceea ce urmează să se execute şi când să se execute.
Stilul direct prezintă o serie de avantaje. Printre ele enumerăm:
- eficienţa exersării şi scăderea şanselor de eroare a subiecţilor în
executarea unei sarcini motrice;
- structurarea mediului de învăţare permite un bun control al clasei
sau grupului de subiecţi, de aceea se recomandă pentru lucrul cu
grupuri numeroase.
Printre dezavantaje se pot enumera:
- imposibilitatea tratării diferenţiate a subiecţilor, în funcţie de
potenţialul biomotric al fiecăruia, a valorificării creativităţii şi
iniţiativei personale;
- orientare în special asupra rezultatelor învăţării şi nu asupra
procesului care are loc.
Metodele de instruire proprii acestui stil sunt:
a. Metoda „comenzii". Aplicarea acesteia constă în parcurgerea
următoarelor etape:
- explicarea şi demonstrarea acţiunii motrice ce trebuie executată;
- execuţia subiecţilor, înainte de a li se da alte indicaţii;
- corectarea greşelilor tipice;
- furnizarea indicaţiilor metodice;
- corectarea greşelilor atipice;
96
 STILURI DE PREDARE ÎN EDUCAŢIE FIZICĂ

- reluarea execuţiei acţiunii motrice.

În cadrul acestei metode de instruire profesorul controlează
permanent execuţia subiecţilor: începerea, derularea şi încheierea ei.
b.Metoda „formulării sarcinilor de lucru". Este asemănătoare metodei
comenzii pentru că profesorul precizează ce şi cum se exersează. Folosirea
ei permite totuşi subiecţilor un mai mare grad de libertate în luarea
deciziilor.
În utilizarea acestei metode se derulează următoarele secvenţe de instruire:
- explicarea şi demonstrarea diferenţiată a modului de execuţie a
deprinderii motrice, în funcţie de nivelul la care se află subiecţii,
împărţiţi de această data pe grupe;
- execuţia diferenţiată a sarcinilor în funcţie de posibilităţi;
- corectarea greşelilor individuate şi stimularea subiecţilor pentru a
trece la un nivel de execuţie superior.

Răspuns 11.2
În cadrul acestui stil, profesorul foloseste metodele de instruire centrate pe
activitatea subiectului. În cadrul lui nu se valorifică un model unic de
execuţie, considerat a fi cel mai bun mod de rezolvare a unei sarcini
motrice; subiectul are o mare libertate în alegerea modalităţilor prin care
rezolvă o sarcină motrică. Drept consecinţă, apare ca avantaj faptul că
sporeşte implicarea activă şi constientă în activitate, precum şi găsirea de
către fiecare subiect a propriului nivel de performanţă
Ca dezavantaje pot fi amintite: timp de lucru mai mare pentru
executarea sarcinilor motrice, profesorii nefamiliarizaţi cu stilul indirect îl
poate considera ineficient pentru că în timpul aplicării lui scade controlul
asupra clasei.
Metodele subordonate acestui stil sunt:
a. Metoda exploratorie. Utilizarea acestei metode presupune
solicitarea adresată elevilor de a rezolva o anumită sarcină motrică, fără a li
se specifica modalitatea de rezolvare. Orice soluţie furnizată de elevi se
consideră că poate fi acceptată. Profesorul nu demonstrează şi nu oferă
indicaţii verbale, lăsând la aprecierea subiecţilor modul în care rezolva
sarcina. De exemplu, sarcina pe care o dă profesorul este aceea a deplasării
pe banca de gimnastică, fără a specifica modul concret de realizare a
acestei deplasări. Fiecare subiect este liber să aleagă modul pe care îl
consideră a fi accesibil, care îi oferă satisfacţie şi prin care consideră că se
poate exprima din punct de vedere motric cel mai bine. Această metodă
nu pune accent pe însuşirea unei anumite acţiuni motrice, ci încurajează
subiectul în explorarea propriilor posibilităţi de mişcare.
b. Metoda învăţării prin descoperire. Aplicarea ei în domeniul
educaţiei fizice stimulează creativitatea şi iniţiativa individului, dar, spre
deosebire de cea precedentă, limitează libertatea acestuia de
exprimare.Profesorul încurajează varietatea răspunsurilor, dar prezentarea
sarcinii se modifică. De exemplu, subiecţilor li se poate cere să parcurgă
banca de gimnastică, dar cu modificarea permanentă a vitezei sau sensului
deplasării, sau înălţimii centrului de greutate.

97
 STILURI DE PREDARE ÎN EDUCAŢIE FIZICĂ

Răspuns 11.3
Combinarea celor două stiluri de predare este reflectată de utilizarea
metodei limitative, care combină aspectele particulare ale metodelor
prezentate anterior. Profesorul utilizează metoda indirectă, în sensul că
adresează subiecţilor întrebări sau îi pune în situaţia de a rezolva probleme,
dar, în acelaşi timp, îi „conduce" în rezolvarea sarcinilor prin instrucţiuni
precise, specifice stilului direct.
Această metodă combinată este deosebit de eficientă în instruirea
deprinderilor motrice, indiferent de etapa de formare a acestora. Ca
succesiune a secvenţelor de instruire, ea se prezintă astfel;
1. Explorare liberă
2. Învăţare prin descoperire
3. Rezolvare de probleme
4. Formulare de instrucţiuni precise.
De exemplu, pentru învăţarea aruncării la coş, din priză simetrică,
profesorul poate cere iniţial elevului să arunce la coş în cât mai multe feluri
posibile (metoda exploratorie). Apoi el va delimita sarcina, spunându-i să
arunce doar dintr-o poziţie perpendiculară pe panou, lăsându-1 pe acesta
să stabilească distanţa de aruncare, priza mingii etc. (metoda învăţării prin
descoperire). Ulterior, prin întrebări care se vor adresa subiecţilor, de
exemplu „Cum putem folosi braţele pentru a avea mai multă forţă" sau
„Cu ce poate contribui forţa trunchiului sau picioarelor la aruncare", se va
pune elevul în situaţia de a se concentra asupra anumitor aspecte ale
execuţiei (rezolvare de probleme).
Cel mai mare dezavantaj al metodei constă în faptul că presupune un
timp mai mare de instruire, solicitând repartizarea paşilor metodici chiar pe
parcursul mai multor lecţii. Acest lucru poate fi depăşit, prin implicarea
activă a fiecărui subiect în procesul învăţării.

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 11

Dragnea, A., Bota,A.,(1999) – Teoria activităţilor motrice. Edit. Didactică

şi Pedagogică, R.A., Bucureşti.
Dragnea, A., şi colaboratorii(2006) – Educaţie fizică şi sport – Teorie şi
didactică, Ed. FEST, Bucureşti, pag 163-166
Scarlat, E., Scarlat, M.B.(2002) – Educaţie fizică şi sport, Ed. Didactică şi
pedagogică, Bucureşti

98