FUNCŢIILE EDUCAŢIEI FIZICE ŞI SPORTULUI

Unitate de învăţare Nr. 2

FUNCŢIILE EDUCAŢIEI FIZICE ŞI SPORTULUI

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 2…………………………………………………….. 18

2.1 Rolul funcţiilor educaţiei fizice şi sportului…………………………………………. 19
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 2………………………………………….... 22
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare…………………................................. 22
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 2…………………………………………………….. 24

18
 FUNCŢIILE EDUCAŢIEI FIZICE ŞI SPORTULUI

OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 2

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 2 sunt:

 Înţelegerea rolurilor funcţiilor educaţiei fizice şi sportului.

2.1 FUNCŢIILE EDUCAŢIEI FIZICE ŞI SPORTULUI

Funcţiile educaţiei fizice şi sportului realizează o corespondenţă între practicarea

exerciţiilor fizice, sub diverse forme, şi efectul acestora ansamblului vieţii sociale.
După I.Şiclovan(1979), prin funcţiiile educaţiei fizice şi sportului se înţelege „acele
destinaţii(roluri, influenţe) ale activităţilor în cauză, care au un caracter constant,
râspunzând unor nevoi ale dezvoltării şi vieţii omului”. Funcţia derivă din ideal şi se
subordonează lui.

Funcţia de optimizare a potenţialului biologic

Omul este o fiinţă biologică, ale cărei componente structural-funcţionale(sferă
somatică, marile funcţii, rezerve energetice, resurse psihice) sunt, în mod general şi specific,
influenţate prin educaţie fizică şi sport.
O solicitare adecvată din punct de vedere calitativ şi cantitativ, şi în educaţia fizică, şi
în antrenamentul sportiv, conduce la modificări morfologice şi funcţionale relevante, cum
ar fi: tonificarea musculaturii cardiace şi respiratorii, creşterea volumelor sistolic şi
respirator, scăderea frecvenţei cardiace în repaus şi în efort, atitudinea corporală corectă,
îmbunătăţirea calităţii proceselor de reglare neuromusculară. Kiphard(1973) demonstrează că
practicarea exerciţiiilor fizice, în procese bine dirijate, duce la creşterea capacităţii
funcţionale a neuronilor din ariile motorii corticale, iar la copilul mic conduce la îmbogăţirea
ramificaţiiilor sinaptice din structurile nervoase centrale.
Activităţile de educaţie fizică şi sport constituie un stimul direct, aproape exclusiv, al
dezvoltării morfo-funcţionale, iar absenţa acestora poate conduce la adaptări de tip involutiv,
ale căror dimensiuni sunt greu de anticipat.
J.Weinech(1992) spune că talia şi capacitatea funcţională a organelor importante
pentru performanţa fizică depinde în proporţie de 60-70% de factorii genetici şi de 30-40% de
calitatea şi cantitatea solicitărilor specifice. Astfel, numai o solicitare musculară adecvată
permite să se ajungă la o evoluţie completă a posibilităţilor de dezvolatre genetică a
copilului(adolescentului). Organele reacţionează la lipsa de stimulare motrică prin diminuarea
capacităţii de performanţă, printr-o mare sensibilitate la boală şi prin scăderea posibilităţilor
de compensare. Prin urmare, educaţia fizică şi sportul şcolar au o contribuţie însemnată la
compensarea lipsei de activitate fizică a copilului şi a efectelor acestuia.

Funcţia de perfecţionare a capacităţii motrice

Motricitatea este elementul central pentru temele vizând conţinutul instructiv al unei
programe de educaţie fizică. Această activitate contribuie esenţial la dezvoltarea motrică,
influenţând conduita subiectului, în procesul de integrare a acestuia în mediu. Deprinderile
motrice sunt consolidate şi rafinate până la punctul în care subiectul operează cu ele cu
uşurinţă, în mod eficient, în orice condiţii ambientale.

19
 FUNCŢIILE EDUCAŢIEI FIZICE ŞI SPORTULUI

Capacitatea motrică generală(fitnessul) condiţionează ansamblul abilităţilor şi

motivaţia subiectului de a se „desfăşura” liber, în orice tip de activitate, posibilitatea lui de a
realiza zilnic sarcini motrice variate, fără a resimţi oboseala, posesia unor ample rezerve
energetice în scopuri recreative sau pentru nevoi neprevăzute. Toate acestea constituie note
definitorii pentru starea de bine fizic, motric şi psihic pe care o implică fitness-ul. Forţa
musculară, rezistenţa cardiovasculară şi cea musculară, mobilitatea articulară şi compoziţia
corporală sunt componente ale capacităţii de mişcare, condiţionate de starea de sănătate.
Echilibrul, coordonarea segmentară, agilitatea, viteza, puterea musculară sunt componente ale
capacităţii de mişcare aflate în relaţii de condiţionare cu eficienţa mişcării(deprinderile
performante).
Capacitatea motrică este de două feluri:
 generală – cuprinde calităţi motrice de bază şi deprinderi motrice de bază săecifice
educaţiei fizice;
 specifică – include calităţi motrice şi deprinderi motrice specifice ramurilor de
sport.
Dacă educaţia fizică vizează o practică optimală, scopul antrenamentului sportiv este
practica maximală, care conduce la obţinerea rezultatelor-record, în condiţiile dificile ale
competiţiei. Prin funcţia de perfecţionare a capacităţii motrice, eudcaţia fizică şi sportul
presupun învăţarea mişcărilor şi învăţarea prin mişcare (prin stimularea structurilor
perceptiv-motorii, cognitive, a imaginii de sine şi a socializării) dezvoltarea întregului sistem
bilogic, psihic şi motric care este omul.

Funcţia psiho-socială
Educaţia fizică şi sportul contribuie la procesul de transformare a copilului în adult şi
la integrarea acestuia în societate. Prin faptul că îl capacitează cu competenţe de ordin
motric, biologic, funcţional, psihic şi moral, cele două activităţi au devenit indispensabile
în procesul de dezvoltare armonioasă a personalităţii umane.
Pe lângă dezvoltarea capacităţii motrice, educaţia fizică şi sportul influenţează
considerabil dezvoltarea cognitivă şi afectivă.
Prin intermediul mişcării, inclusă într-o activitate planificată şi organizată, se obţin
modificări progresive în capacitatea subiecţilor de a analiza situaţii, de a rezolva probleme, de
a lua decizii şi de a acţiona. Se stimulează, astfel, activitatea intelectuală(gândirea, atenţia,
memoria, imaginaţia, creativitatea), cea care este responsabilă de dobândirea de către subiecţi
a cunoştinţelor despre deprinderi(cum ar trebui să se mişte corpul), despre activităţi( în ce
context poate să se mişte corpul, care sunt regulile de desfăşurare a acestor activităţi), despre
mişcare(cum se poate să se mişte corpul), despre fitness(cum „funcţionează” corpul uman).
Influenţa practicării exerciţiilor fizice asupra domeniului cognitiv şi afectiv nu poate fi
analizată în afara contextului social în care se desfăşoară educaţia fizică şi sportul. Prin
practicarea exerciţiilor fizice, se dezvoltă sentimentul de apartenenţă la un grup, se oferă
ocazia valorizării ideilor şi acţiunilor personale, se asigură recunoaşterea valorii individului,
se favorizează dezvoltarea capacităţii de apreciere şi de autoapreciere, elemente deosebit de
importante pentru structurarea imaginii de sine, se realizează acceptarea şi promovarea unui
comportament moral consistent, exprimat în concepte de tipul: fair-play, cooperare, etc.
Dorinţa de afiliere la grup este unul dintre motivele pentru care oamenii, în general, şi
copiii în special, participă la activităţi motrice cu caracter recreativ sau competiţional. În
acelaşi timp, nevoia de apartenenţă la un grup îl obligă pe individ să respecte normele de
comportament, valorile pe care acesta le promovează, şi să aibă atitudine de acceptare a
celuilalt. În acest fel se realizează procesul de socializare, deosebit de important pentru că are
ca rezultat dobândirea de către individ a competenţei sociale.

20
 FUNCŢIILE EDUCAŢIEI FIZICE ŞI SPORTULUI

Funcţia culturală
Domeniul educaţiei fizice şi sportului defineşte un univers al creaţiilor umane de
natură morală, estetică, intelectuală, care îşi găsesc locul cuvenit în ansamblul general al
valorilor. Ca acte de creaţie a valorilor, deci ca acte de cultură, educaţia fizică şi sportul
reprezintă factori educaţionali ce marchează existenţa individului la un anumit moment dat
sau în mod continuu, pe parcursul ontogenezei. Prin educaţie fizică şi sport, individul poate
exprima cine este, ce simte şi care este viziunea lui asupra vieţii, putându-se astfel identifica
cu sine şi cu ceilalţi.
I.Bâtlan(1996) afirmă că se poate vorbi despre valorile sportive ca tip distinct, diferit
de valorile morale sau estetice, printre acestea figurând fair-playul, vitalitatea, autodepăşirea,
angajarea totală. Aceste valori se manifestă într-un context specific, în competiţii, în cadrul
unor raporturi interumane de parteneriat sau de rivalitate. Sportul implică uneşle dimensiuni
ce pot fi apreciate ca estetice, prin impresiile pe care le provoacă spectatorilor: frumosul,
armonia, sublimul, eroismul, etc.
Funcţia culturală se exprimă şi prin momentele de sublim pe care le relevă marile
spectacole sportive(festivităţile de deschidere şi de închidere a Jocurilor Olimpice). Educaţia
fizică şi sportul reprezintă surse de inspiraţie pentru creatorii de arte plastice, literatură,
cinematografie, muzică.

Funcţia economică
În orice activitate socială, deci şi în educaţie fizică şi sport, apare problema eficienţei
activităţii derulate în contextul specific fiecăreia. Eficienţa poate fi apreciată prin prisma
efectelor pe care le au aceste activităţi la nivel bilogoc, psiho-social, cultural, deci prin
raportul dintre „investiţia” realizată şi efectul obţinut.
Cele două forme de activitate fizică analizate pot fi considerate ca aparţinând ariei
producţiei de servicii, în ipostaza lor de furnizor al serviciului numit educaţie(fizică, prin
mişcare).
În aceste condiţii, se consideră că , în domeniul educaţiei fizice şi sportului, se poate
vorbi despre trei tipuri de „clienţi”: primari- care beneficiază direct de efectele practicării
exerciţiilor fizice; secundari – părinţi, sponsori, administraţii locale; terţiari – societatea.
Educaţia fizică şi sportul au, din punct de vedere economic, un impact comun asupra
societăţii, dar şi numeroase influenţe specifice. Practicarea exerciţiilor fizice, prin funcţia lor
bilogică, contribuie la menţinerea şi întărirea stării de sănătate, fapt care se repercutează
favorabil asupra bugetului fiecărei familii, dar şi asupra societăţii, în general.
Educaţia fizică, prin obiectivele sale specifice, contribuie la ameliorarea
randamentului profesional, a randamentului şcolar şi , prin aceasta, susţine integrarea
profesională.
Sportul, mai ales cel de performanţă şi înaltă performanţă, reprezintă o importantă
zonă de investiţii şi, de aceea, asupra lui se îndreaptă atenţia economiştilor, a managerilor, a
specialiştilor din domeniul financiar-contabil, dar şi a celor din sfera turismului şi a
comerţului.
Prin faptul că sunt organizate periodic manifestări de anvergură, în sport se creează
infrastructuri: este stimulat turismul, sunt vehiculate importante resurse financiare, provenite
din drepturi de televiziune, sponsorizări, taxe, licenţe, emisii de timbre, monede, etc. În acelşi
timp, sunt mobilizate importante resurse umane din mass-media, pază şi securitate, etc. Din
punct de vedere temporal, efectele economice ale sportului pot fi imediate sau tardive.

21
 FUNCŢIILE EDUCAŢIEI FIZICE ŞI SPORTULUI

Sportul poate oferi noi locuri de muncă, fiind un domeniu în care competenţa şi creativitatea
pot aduce rezultate performante. Nu numai serviciile sunt caracteristice sportului, ci şi un
anumit tip de producţie de bunuri materiale. „industroa sportului” stimulează şi este
susţinută de producţia de echipamente sportive, materiale şi instalaţii, aparatură electronică de
măsurare, înregistrare, asitenţă medicală, etc.
În concluzie, se poate aprecia că sportul este, în acelaşi timp, consumator şi
producător de bunuri şi servicii.

Test de autoevaluare 2.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Prezentaţi 2 funcţii ale educaţiei fizice şi sportului

Răspunsul la test se găseşte la pagina 22,23

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 2

În loc Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în

de rezumat această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare

Nr. 2 pe care urmează să o transmiteţi tutorelui.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 2

Prezentaţi în maxim o pagină funcţiile educaţiei fizice şi sportului

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

Răspuns 2.1
Funcţia de optimizare a potenţialului biologic
Omul este o fiinţă biologică, ale cărei componente structural-
funcţionale(sferă somatică, marile funcţii, rezerve energetice, resurse
psihice) sunt, în mod general şi specific, influenţate prin educaţie fizică şi
sport.
O solicitare adecvată din punct de vedere calitativ şi cantitativ, şi în
educaţia fizică, şi în antrenamentul sportiv, conduce la modificări
morfologice şi funcţionale relevante, cum ar fi: tonificarea musculaturii
cardiace şi respiratorii, creşterea volumelor sistolic şi respirator, scăderea
frecvenţei cardiace în repaus şi în efort, atitudinea corporală corectă,
îmbunătăţirea calităţii proceselor de reglare neuromusculară.

22
 FUNCŢIILE EDUCAŢIEI FIZICE ŞI SPORTULUI

J.Weinech(1992) spune că talia şi capacitatea funcţională a

organelor importante pentru performanţa fizică depinde în proporţie de 60-
70% de factorii genetici şi de 30-40% de calitatea şi cantitatea solicitărilor
specifice. Astfel, numai o solicitare musculară adecvată permite să se
ajungă la o evoluţie completă a posibilităţilor de dezvoltare genetică a
copilului(adolescentului). Organele reacţionează la lipsa de stimulare
motrică prin diminuarea capacităţii de performanţă, printr-o mare
sensibilitate la boală şi prin scăderea posibilităţilor de compensare. Prin
urmare, educaţia fizică şi sportul şcolar au o contribuţie însemnată la
compensarea lipsei de activitate fizică a copiluluişi a efectelor acestuia.

Funcţia psiho-socială
Educaţia fizică şi sportul contribuie la procesul de transformare a
copilului în adult şi la integrarea acestuia în societate. Prin faptul că îl
capacitează cu competenţe de ordin motric, biologic, funcţional, psihic
şi moral, cele două activităţi au devenit indispensabile în procesul de
dezvoltare armonioasă a personalităţii umane.
Pe lângă dezvoltarea capacităţii motrice, educaţia fizică şi sportul
influenţează considerabil dezvoltarea cognitivă şi afectivă.
Prin intermediul mişcării, inclusă într-o activitate planificată şi
organizată, se obţin modificări progresive în capacitatea subiecţilor de a
analiza situaţii, de a rezolva probleme, de a lua decizii şi de a acţiona. Se
stimulează, astfel, activitatea intelectuală(gândirea, atenţia, memoria,
imaginaţia, creativitatea), cea care este responsabilă de dobândirea de către
subiecţi a cunoştinţelor despre deprinderi(cum ar trebui să se mişte
corpul), despre activităţi( în ce context poate să se mişte corpul, care sunt
regulile de desfăşurare a acestor activităţi), despre mişcare(cum se poate
să se mişte corpul), despre fitness(cum „funcţionează” corpul uman).
Prin practicarea exerciţiilor fizice, se dezvoltă sentimentul de
apartenenţă la un grup, se oferă ocazia valorizării ideilor şi acţiunilor
personale, se asigură recunoaşterea valorii individului, se favorizează
dezvoltarea capacităţii de apreciere şi de autoapreciere, elemente deosebit
de importante pentru structurarea imaginii de sine, se realizează acceptarea
şi promovarea unui comportament moral consistent, exprimat în concepte
de tipul: fair-play, cooperare, etc.
Dorinţa de afiliere la grup este unul dintre motivele pentru care
oamenii, în general, şi copiii în special, participă la activităţi motrice cu
caracter recreativ sau competiţional. În acelaşi timp, nevoia de apartenenţă
la un grup îl obligă pe individ să respecte normele de comportament,
valorile pe care acesta le promovează, şi să aibă atitudine de acceptare a
celuilalt.

23
 FUNCŢIILE EDUCAŢIEI FIZICE ŞI SPORTULUI

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 2

4. Dragnea, A., Bota,A.,(1999) – Teoria activităţilor motrice. Edit. Didactică şi Pedagogică,
R.A., Bucureşti.
5. Dragnea, A., şi colaboratorii(2006) – Educaţie fizică şi sport – Teorie şi didactică, Ed.
FEST, Bucureşti, pag 18-24
6. Scarlat, E., Scarlat, M.B.(2002) – Educaţie fizică şi sport, Ed. Didactică şi pedagogică,
Bucureşti

24