LOVITURA DE DREAPTA (forehand)

ACOMODAREA CU MINGEA

Introducere

Educația fizică și sportul ocupă un loc important în societatea contemporană datorat

faptului că ele reprezintă un fenomen social complex, multifuncțional cu valențe formative

complexe și cu funcții sociale multiple.

Educația fizică optimizează procesul de dezvoltare fizică, îmbunătățește capacitatea de

efort a organismului, perfecționează capacități motrice generale simultan cu influențarea sferei

psihice a individului în mod diferențiat pe vârste și sex în cadrul perioadei de formare a

personalității sale.

Educația fizică și sportivă se înglobează în sfera largă și generoasă a educației care se

diversifică corespunzător liniilor de perfecționare a laturilor și formelor de manifestare umană,

contribuie la eliminarea unor influențe nocive ca: monotonia habituală, stările de suprasolicitare

și stres, obezitatea, boli cardiovasculare sau profesionale. Prin efectul și finalitățile lor educația

fizică și sportul contribuie la îndeplinirea marilor sensuri ale actului educațional, care rămâne
unic prin efectul său total și diferit, prin varietatea formelor și procedeelor sale. Se poate afirma

cu temei că relația dintre obiectivele educației fizice și sportului și cele generale de educație este

directă și reciprocă (Siclovan, 1979)

Acțiunea educației fizice și sportului se încadrează într-un sistem convergent de mijloace

și măsuri care acționează concentric asupra omului, în vederea formării, educării, modelării și

încadrării lui sociale cu eficiență maximă, dar și în perspectiva educației permanente prin

asigurarea unei capacități fizice superioare, dezvoltarea și formarea la un nivel superior a

aptitudinilor motrice de bază, a mișcărilor așa-zis învățate, condiționate și, pe temeiul lor, a celor

specifice marii diversități de gesturi motrice, de tehnici proprii sporturilor individuale și de o

echipă, concomitent cu dezvoltarea calităților motrice de bază și combinate (viteză, îndemânare,

forță, rezistență, detentă, mobilitate, suplețe). Educația fizică și sportul contribuie de asemenea la

formarea personalității umane prin influențele pe care le are asupra calităților psihice cognitive

(senzații, percepții, reprezentări, gândire) a celor volitive (curaj, spirit de inițiativă, hotărâre,

perseverență) afective (sentimente, pasiuni) la care se adaugă și formarea unor trăsături de

personalitate cum sunt: caracterul, temperamentul, atitudinile și aptitudinile. (Dragnea 1984).

Finalitatea sportului: realizarea instruirii și educației sportive, creșterea continuă a

rezultatelor sportive, a prestigiului sportului românesc în lume, sporirea contribuției sale la mai

buna cunoaștere a tinerilor, competiții interne și internaționale sunt finalități și obiective de mare

răspundere pentru toți cei ce practică sportul.

Sportul reprezintă și un important fenomen social cu implicații în viața socială a

cetățenilor. Spectacolul sportiv, competițiile sunt urmărite ori direct, ori indirect prin

intermediul mass media de mii și chiar milioane de persoane de pe diferite continente.

Rezultatele competițiilor influențează profund opinia publică cu efecte favorabile sau

defavorabile asupra stării sufletești a acestora.

 Dintr-un alt punct de vedere trebuie arătat încă un aspect care se referă în mai mică

măsură la funcțiile acestora cu activități special organizate de societate, deci ca proces deliberat

conceput și realizat sistematic în rândurile diferitelor pături ale populației ci mai mult

la substratul cultural al practicării exercițiilor fizice și al sportului fapt care constituie o

motivație tot mai evidentă în viața omului contemporan. Practicarea jocurilor, a diferitelor

ramuri de sport are loc și în afara procesului pedagogic, special organizat și în numeroase

cazuri, la baza exersării lor stau considerente de ordin recreativ, de destindere, de emulație.

Educația fizică și sportul au valențe deosebit de nuanțate pentru că îndeplinesc cerințe,

interese și năzuințe foarte diversificate și în aceste condiții esența lor socială nu poate fi limitată

la caracterul lor strict formativ ci la cel care are la bază favorizarea manifestării libere și

creatoare a posibilităților cetățenilor, a valorificării înclinațiilor și dorințelor lor de influențare a

capacității creatoare, a dorinței de afirmare și de autodepășire.

În condițiile societății contemporane se manifestă o amplificare a rolului și sarcinilor

educației fizice și de viață activă cu mijloace preventive și compensatorii de destindere și

agrement capabile să protejeze ființa umană față de fenomenele nocive ale vieții cotidiene.

Sportul optimizează dezvoltarea biologică a ființei umane, formează gustul specific al

omului pentru mișcare, contribuie la integrarea socială a omului.