EDUCAŢIA FIZICĂ ŞI SPORTUL – 

FENOMEN SOCIAL:ORIGINEA,ESENŢA
,IDEALUL,FUNCŢIILE ŞI OBIECTIVELEEDUCAŢIEI FIZICE ŞI SPORTULUI 
Educaţia fizică şi sportul ca fenomen social ,distinct a însoţit omenirea de-a lungul
întregiisale existenţe,reprezentând o componentă necesară şi permanentă a vieţii
sociale.În mişcarea sa istorică,fenomenul nu a cunoscut însă o asemenea amploare ca cea
din zilelenoastre.”Pentru înterpretarea corectă a originii şi dezvoltarii educaţiei fizice şi
sportului,trebuie să se pornească de la stuctura lor deosebit de complexă care include
exerciţii fizice,aspecte tactice şi organizatorice,discipline teoretice
,instituţii,mijloacemateriale,etc.”(I.Siclovan-“Teoria educaţiei fizice şi sportului”
-1979,pag 29)Astfel, apariţiaşi dezvoltarea ei a avut loc în mod continuu de-a lungul
tuturor formaţiunilor sociale,înfuncţie de necesitaţile istorice,de clasa şi de viaţa materială
a societaţii, inclusiv şi modul de producţie.În comuna primitivă ,specificul producţiei
reprezentat prin necesitatea luptei pentruasigurarea hranei şi supravieţuirii a determinat
apariţia anumitor exerciţii fizice ca: înotul,alergările ,săriturile ,aruncările ,,trasul cu arcul
precum şi dansuri şi jocuri ,practicate în scopmistico-religios sau recreativ.Însa,dacă în
comuna primitivă practicarea exerciţiilor fizice era departe de ideea dezvoltăriifizice
armonioase ,în antichitate,când apar raporturi de clasă şi alte diferenţieri,exerciţiilefizice
încep să fie organizate şi practicate în scopul dezvoltării armonioase a
omului.În acestsens,cultura greacă cu marii săi educatori şi filozofi ce au contribuit la
dezvoltarea palestrelor şi au organizat exerciţiile fizice în sisteme în functie de scopul
lor ,este reprezentativă pentruantichitaete.De asemenea, alături de educţia
fizică organizată în vederea dezvoltăriiarmonioase a fizicului uman , societatea
sclavagistă dezvoltă într-o mare masură educaţiafizică de tip
militar . Devenit fenomen permanent , iar pentru unele popoare caracteristic – războiul
făcea din pregatirea fizică o necesitate socială , reorganizând exerciţiile fiziceexistente
sau construind altele precum măsurile,aruncarea suliţei, trasul cu arcul,lupta
corp lacorp,acţiunea sincronizată,etc. Alături de acestea au continuat să existe jocurile
şi activităţilerecreative sau distractive la care participau toate clasele sociale .Mai târziu,
jocurile şi întrecerile sportive ocazionale s-au transformat in manifestări cu oanumită
periodicitate care presupuneau reguli speciale şi implicau ierarhizarea valorilor, ceiace a
determinat o noua realitate socială – agonistica. Aceste activitaţi impuneau
necesitateaunei pregătiri speciale – antrenamentul; persoanele care participau la aceste
compeţitiinefiinid consideraţi simpli oameni, ci concurenţi,ei având o activitate deosebită
de cea aoamenilor muncii sau a razboinicilor.Evoluţia activităţilor competiţionale a
determinat intr-omare măsură specializarea unui grup de oameni care să conducă
procesul de pregatire alatleţilor.O altă particularitate se referă la faptul că “exerciţiul fizic
se manifestă ca expresie aunei colectivităţi”(F.Georgescu-“Educaţia fizică si sportul-
fenomen social”1971-pag 46)fiindo modalitate specifică prin care o comunitate umană
incearcă sa se afirme prin reprezentanţisăi.Se observă că educaţia fizică şi sportul devin
mai complexe cu trecerea de la o etapă istoricăinferioară la alta superioară.Evoluţia
ascendentă a educaţiei fizice şi sportului este marcată pede-o parte de apariţia unor
elemente de conţinut precum exerciţiile fizice,jocurile si activitaţilesportive,iar pe de altă
parte ,prin trecerea de la un nivel de organizare şi sistematizare inferior la altul
superior.Educaţia fizică şi sportul ,este diferită de celelalte fenomene sociale ale vieţi prin
esenţa sa ceurmareşte perfecţionarea dezvoltării fizice si a capacităţilor de mişcare a
oamenilor.Această
 
funcţie socială s-a păstrat de-a lungul tutror formaţiunilor social-economice,spre
deosebire descopurile şi obiectivele educaţiei fizice şi sportului care diferă de la o
formaţiune social-economică la alta şi chiar de la un stat la altul.Educaţia fizică de tip
feudal – era orientată spre reprezentanţi clasei feudale ,trebuind săcontribuie la formarea
cavalerilor ,a căror activitatese subordona unui anumit ritual începândcu bunele maniere
fată de femei si terminând cu partidele de vânătoare,însă accentul principal căzând pe
pregătirea de război.Cu timpul,în fazele următoare ale dezvoltăriifeudalismului,
necesitate pregătirii fizice apare şi pentru celelalte clase şi grupuri sociale,educaţia fizică
extinzându-se de la clerici şi orăşeni pană la ţărani ,însă nu va cunoaşte permanenţa
încă .În timpul Renaşterii ,s-a formulat idea potrivit căreia educaţia fizică treuie să
servească in primul rând fiinţa umană.Umanişti au privit educaţia fizcă în general ca un
mijloc necesar încomplexul de măsuri care trebuia să ducă la formarea omului
complet.Apariţia şi dezvoltarea relaţiilor economice specifice capitalismului,au
determinatrestructurării în natura internă a procesului educativ şi implicit a educaţiei
fizice,care aveatendinţa de generalizare,de cuprindere cât mai largă a tinerei
generaţii,indiferent deapartenenţa de clasă.În forma ei instituţionalizată,educaţia fizică
va cunoaşte generalizarea deplină şi în condiţiirelativ egale pentru toţi membrii tinerei
generaţii în socialism.O dată cu generalizarea educaţiei fizice se asistă la o muncă de
sistematizare,orientare şidirijare întemeiată pe cunoaşterea particularităţilor şi
efectelor exerciţiilor fizice.Mari personalităţi ca
J.Gutsmuths,Amoros,Clias,Jahn,Ling,Arnold şi alţi,depaşesc modul abstractde abordare
teoretică a exerciţiilor fizice,iniţiind studii care să ducă la fundamentareaştiinţifică a
abordării lor.În etapa actuală, fundamentarea ştiinţifică a procesului de practicare a
exerciţiilor fizice şiapriţia Teoriei şi Metodicii Educaţiei Fizice şi Sportului a dus la
teoretizarea idealuluifuncţiilor şi obiectivelor educaţiei fizice şi sportului.Idealul
educaţiei fizice şi sportului este în concordanţa cu idealul general educaţional
alsocietaţii , fiind modificat în funcţie de evoluţia social-istorică a
fiecărei societaţi,desuccesiunea etapelor de dezvoltare specifice.Funcţiile educaţiei fizice
derivă din ideal,subordonându-se acestuia.funcţiile educaţiei fizicesunt de două
feluri:specifice – ce vizează dezvoltarea fizică şi capacitatea motrică;funcţiiasociate – ce
însumează efectele practicării exerciţiilor fizice asupra organismului uman.Dinaceastă
categorie fac parte funcţiile :igienică, recreativă, educative şi de emulaţie.Obiectivele
educaţiei fizice şi sportului derivă din funcţiile sale specifice şiasciate,subordonându-se la
rândul lor acestora.În funcţie de laturile procesului de practicare aexerciţiilor fizice ele se
pot clasifica în obiective de instruire şi obiective de educaţie.EDUCAŢIA FIZICĂ ŞI
SPORTUL ÎN SISTEMUL MEDICALÎntărirea sănătaţii prin exerciţii fizice este o
preocupare din cele mai vechi timpuri.În sistemulmedical,kinetoterapia este un
mijloc terapeutic al tratamentului complex de recuperare ,carefoloseşte un sistem de
exerciţii fizice cu acţiune asupra întregului organism.Kinetoterapia are o istorie
îndepartată de sute de ani.În China amintim pe medicul Kung-Fucare crează sistemul de
gimnastică Yoga,la grecii antici Hipocrate,numit şi “părintelemedicinei”,formulează
principiile tratamentului raţional prin gimnastică,Pehr Henric Ling

a unor obiecte de diferite forme şi mărimi,îndoiri laterale şi răsuciri,învăţarea poziţiei

stând şimersului.Exerciţii pentru copii de la 1 la 2 ani.La această vârstă,copilul poate
executa mişcari maicoordonate,se caţără,stă suspendat,stă într-un picior,execută
sărituri ,se joacă,executătârârea,rostogolirea,mers pe brânci,bataia palmelor,exerciţii
pentru trunchi,etc.Exerciţii pentru copii între 2 şi 3 ani – la această vârstă se pot introduce
exerciţii deînviorare,de gimnastică,exerciţii pentru stimularea creşterii şi dezvoltării
organismului cuaccent şi pe stimularea funcţiilor organice ca respiraţia,circulaţia,
nutriţia,perfecţionareasimţurilor şi a calitaţilor motrice,toate în formă de
joacă.Gimnastica pentru femei în perioada maternitaţii - în această perioadă se vor folosi
exerciţiide gimnastică igienică,de întreţinere şi antrenarea corpului pentru a dispune de o
musculaturăabdominală şi pelviană bine dezvoltată care să compenseze presiunea
intraabdominală maiales în ultimele luni de sarcină şi a ajuta procesul de expulsie în
timpul naşterii.Orice exces deefort fizic trebuie evitat.Pentru realizarea acestor scopuri
vor fi folosite exerciţiile practicate încadrul gimnasticii,jocurilor,sporturilor
şi turismului,masajului şi mijloacelor de călire.Gimnastica medicală pentru persoanele în
varstă – se vor folosi exerciţii de respiraţie,exerciţiide gimnastică pentru articulaţii,mers
şi alergare,sărituri,exerciţii cu mingi medicinale.Laacestea se adaugă odihna
activă,masajul şi automasajul.De asemenea ergoterapia poate fifuncţională - în spitalele
de ortopedie şi centrele de reabilitare prin ameliorarea funcţională
adeficientului,orientativă – având ca scop educarea profesională a deficinţelor motorii
şiorientarea către anumite profesiuni şi retribuită – prin reeducarea profesională a
celor  pensionaţi temporar sau definitiv,putând fi renumerati în plus,,conform cantităţii şi
calităţii produselor realizate în diferite ateliere.Gimnastica medicală în învătământul
special,în şcolile pentru nevăzători,surdo-muţi şihipoacuzi şi în şcolile pentru
oligofreni,prin multiplele ei forme reuşeşte să stimuleze pozitiv dezvoltarea acestor
copii,atât din punct de vedere fizic cât şi intelectual prin exerciţiivariate şi stimulative
,urmărind integarea acestora în societete,prin deprinderea şi a unor meserii la nivelul lor
de înţelegere şi posibilitate.În cadrul şcolilor de nevăzători prin exerciţiile de gimnastica
generala de bază şi corectivă seurmareşte dezvoltarea organismului în
mod armonios,educarea capacitaţii de coordonare întimp şi spaţiu,însuşirea unor
deprinderi motrice necesare în viaţa de zi cu zi,formarea unor deprinderi de igienă
personală şi colectivă,educarea unor trăsături morale,de voinţa şicaracter,de apreciere a
distanţelor şi direcţiei de deplasare,optimismul şi încrederea în forţele proprii şi
dezvoltarea calitaţilor motrice.Gimnastica medicală va fi inclusă în cadrul lecţiei
deeducaţie fizică cu o durată de 45 de minute.În cadrul şcolilor pentru surdo-
muşi,gimnastica medicală va fi inclusă în lecţia de educaţiefizică cu durata de 45 de
minute cuprinzand gimnastica de înviorare ,gimnasticarecuperatorie,excursii,drumeţii şi
unele competiţii adaptate la posibilitaţile acestora.În cadrul şcolilor pentru
oligofreni,deficienţe mintale,arieraţie,retardare mintală,manifestate printr-o insuficientă
dezvoltare psihică,intelectuală şi lipsa de abstractizare şi generalizare seva practica
gimnastica de înviorare,recuperatorie şi de coordonare a deficienţelor fizice.Prin
gimnastica medicală corectivă şi prin programele speciale se urmăreşte prevebirea
şitratarea deficienţelor fizice,formarea unor deprinderi utilitare pentru sporirea gradului
deindependenţă socială profesională a elevilor,dezvoltarea forţei şi rezistenţei psiho-
motrice,stimularea încrederii în forţele proprii,cooperare,etc.Pentru copii cu infirmitate
motorie cerbrală se vor face posturări si decontracturari musculareale unor segmente care
stau adesea mult timp în poziţii anormale,punându-le în poziţiinormale în decubit ventral
pe planuri înclinate ,din poziţia şezând ,în verticalizator în timpul jocurilor ,etc.