Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Student: …………………………….
1
Educatia fizica
2
formarea trasaturilor pozitive de conduita si caracter, formeaza si perfectioneaza anumite calitati
si trasaturi de personalitate dincolo de dimensiunea si componenta cognitiv-intelectuala.
Exista si alte opinii referitoare la necesitatea si rolul educatiei fizice sau chiar de ordin
conceptual. Astfel, M. Calin (1996) analizeaza educatia fizica impreuna cu activitatea sportiva
prin fuzionarea acestora, delimitand conceptul de educatie fizica si sportiva sau, asa cum vom
vedea la alti autori, in mod deosebit la M. Epuran, se delimiteaza educatia fizica de educatia
corporala si de activitatea corporala, de unde si anumite subramuri ale psihologiei sportive cum
ar fi: psihologia activitatii corporale si psihologia educatiei fizice.
In conceptia lui M. Calin, educatia fizica si sportiva este actiunea care priveste toate
varstele umane prin a raspunde unei duble trebuinte: individuala si sociala, autorul extinzand
sfera atributelor si obiectivelor educatiei fizice si in plan social mai ales prin intermediul
componentei sportive, sportul devenind un principal fenomen social. Din perspectiva individuala
contribuie la imbunatatirea si consolidarea starii de sanatate a organismului uman, la dezvoltarea
normala a acestuia si la prelungirea duratei vietii omului, iar din punct de vedere social prin sport
si activitate sportiva se creeaza structuri si mecanisme sociale care conduc la mentinerea
socialului. Inca din Antichitate, jocurile sportive au preocupat si antrenat foarte multi indivizi, fie
actori, fie spectatori, omul caracterizandu-se prin aceasta trebuinta de spectacol si de miscare.
Trebuie spus ca in sistemul valorilor unei societati, sanatatea biologica cu indicatorii ei -
tonusul si forta fizica, armonia si frumusetea organismului, vigoarea biopsihica si starea de
echilibru psihosomatic - este una dintre valorile vitale care intersecteaza cu sanatatea naturii (a
mediului ambiant) si sanatatea mintala a omului. Prin aceasta dubla necesitate, educatia fizica si
sportiva este conditionata ereditar si ambiental.
Ereditatea determina inaltimea, forma corpului uman, structura organelor, limitele
dezvoltarii senzoriomotorii, disponibilitatile motrice si abilitatile atletice etc.
Mediul ambiental - si in speta democratizarea vietii sociale - actioneaza asupra starii de
sanatate a organismului prin practicile igienice publice si interrelatiile umane, in functie de
semnificatia atribuita valorilor motrice (fizice), de accesibilizarea si universalizarea exercitiilor
fizice si sportive si cresterea nivelului de exigenta fata de ele. Aceasta forma de educatie
comporta o abordare sistemica ce permite distingerea unui sistem al educatiei fizice si sportive:
- educatia fizica si sportiva scolara, subdivizata pe varste si trepte de invatamant, atat
pentru copiii si adolescentii dezvoltati normal din punct de vedere fizic, cat si pentru
cei cu infirmitati motorii (de exemplu, paralizia membrelor, deformarea coloanei
vertebrale, nesiguranta echilibrului static-postural si altele care creeaza probleme de
adaptare scolara si sociala);
- educatia fizica si sportiva militara (practicata in aviatie, in marina si infanterie etc.);
- educatia fizica si sportiva profilactica sau curativa (pentru mentinerea conditiei
biopsihice a generatiilor adulte);
- educatia fizica si sportiva medicala si altele.
3
Prin aceste subsisteme, educatia fizica si sportiva atesta insemnatatea sa: in relatie cu
dezvoltarea calitatilor corpului uman si perfectionarea acestora, in relatie cu existenta unei
categorii de profesii (profesorul de educatie fizica si sport, antrenorul sportiv in diferite ramuri
sportive, arbitrul sportiv, medicul sportiv, cercetatorul in domeniul educatiei fizice si sportive,
administratorul sau managerul sportiv si altele).
In formularea scopurilor sale care definesc continuturile acestei forme educatiei exista
mai multe tendinte:
a. una are in vedere vitalitatea biofizica a omului in societate, concretizata prin preocuparea
asigurarii unei dezvoltari armonioase a organismului copiilor, adolescentilor;
b. alta se refera la masurarea si evaluarea capacitatii biometrice a copilului, tanarului (A.
Dragnea, 1984) care ar oferi valori concrete ale nivelurilor dezvoltarii calitatilor motrice ale
organismului (forta, echilibrul, viteza, rezistenta, coordonarea);
c. exista si alta tendinta care vizeaza formularea scopurilor educatiei fizice sportive cu ajutorul
“modelelor” motrice (M. Epuran, 1990), gandite pe trepte de invatamant si ani de studiu. Se
emite un “model” in vederea obtinerii unei performante motrice prestabilite si se stabileste
modalitatea in care ea poate fi atinsa. Modelul stabileste nivelul de exigenta sportiva concretizat
in baremuri care sa fie atinse de catre fiecare elev.
Principalul model este cel biometric, fata de alte modele posibile (modelul somatic,
psihic, fiziologic, biochimic). Acest model reprezinta calitatile motrice de baza - viteza,
indemanarea, forta, rezistenta - de care depind performantele sportive (de exemplu, in probele de
alergari, rezistenta este hotaratoare, in relatie cu timpul si distanta parcursa).
Din imbinarea acestor trei tendinte, formularea scopurilor educatiei fizice din scoala este
diversa:
- categorie de scopuri vizeaza asimilarea cunostintelor necesare dezvoltarii capacitatii
de intelegere si practicare de catre elevi a exercitiului fizic in vederea favorizarii
procesului de crestere a organismului;
4
cadrul educatiei fizice si sportive pentru prescolari si invatamantul primar apare ca prioritate
scopul legat de procesul de crestere normala a organismului si invatarea unei tinute corecte
(pozitia corpului in spatiu, stand sau in timpul mersului si profilul coloanei vertebrale).
In functie si corelatie nemijlocita cu fondul psihologic implicat in aceasta activitate, educatia
fizica isi propune si alte obiective, unele dintre ele fiind formulate deja. Acestea ar viza:
- sporirea, mentinerea sau refacerea calitatilor fizice si a sanatatii – dupa caz, prin
gimnastica de productie, gimnastica medicala sau prin forme adecvate de odihna
activa si de petrecere corespunzatoare a timpului liber;
Educatia fizica este strict legata si implica in mare parte activitatea corporala privita ca
intreaga manifestare a fiintei umane si are drept componenta permanenta si fundamental
structurata miscarea corporala in toate formele ei:
- analitica;
- sintetica;
- reflexa – innascuta;
5
- dobandita.
La fel ca si educatia fizica, activitatea corporala contribuie la autodezvoltarea fiintei
umane somatic – fizic si in mai mica masura psihic. Aceasta forma a activitatii trebuie sa
dezvolte, sa previna, sa compenseze si sa corecteze unele limite, deficiente in vederea mentinerii
echilibrului psihosomatic al personalitatii umane.
Toate aceste forme de manifestare ale activitatii corporale vizeaza ca obiective principale:
- instruirea sportiva;
6
- formarea obisnuintei de practicare sistematica a exercitiilor corporale;
- inlaturarea unor efecte negative ca urmare a lipsei de activitate fizica sau a unor
activitati unilaterale.
- stari afective provocate de executia unor exercitii dificile, complicate sau periculoase:
increderea in fortele proprii, bucurie, satisfactie;
- stari afective provocate de pregatirea pentru exercitii pentru joc sau pentru concurs:
nelinistea, nerabdarea, incordarea emotiva, frica, apatie, indiferenta si stres in general;
7
- stari afective provocate de ambianta in care se desfasoara activitatea: bucurie,
incredere, dorinta de a face totul pentru reusita.
Rezulta din aceasta inventariere impactul produs de activitatea sportiva si de catre educatia fizica
in planul personalitatii si in mod deosebit in plan afectiv, volitiv si motivational. Efortul de
vointa este prezent in orice activitate sportiva facilitand invingerea obstacolelor externe sau
interne ce pot interveni pe parcursul desfasurarii activitatii respective. Din acest punct de vedere
educatia fizica si sportul, in general, contribuie nu numai la educatia afectiva ci si la educatia
vointei.
Efortul de vointa se manifesta in doua directii complementare: dirijare si franare. Prima vizeaza
directionarea activitatilor umane spre atingerea unui scop, canalizarea tuturor resurselor sale
interne in aceasta directie, cealalta vizeaza stapanirea unor reactii, a unor stari afective negative
care intervin si deregleaza activitatea persoanei orientata spre un scop anume.
Educatia vointei emergenta educatiei fizice consta in formarea acelor calitati indispensabile
realizarii celor doua functii amintite. Pot fi mentionate in acest sens: curajul, darzenia,
perseverenta, hotararea, stapanirea de sine, spiritul de disciplina si ordine, consecventa etc. ca
trasaturi caracteriale de baza. Exercitiile fizice si sportul ofera cadrul propice educarii acestor
calitati prin efortul pe care-l presupun si solicita nu numai din punct de vedere al incordarii
musculare ci si psihice.
8
exercitiilor il determina pe melancolic sa-si mobilizeze intreaga energie castigand totodata si
independenta mai mare (M. Epuran, 1968).
Prin rolul sau formativ, educatia fizica isi pune amprenta si asupra trasaturilor esentiale
caracteriale si a dimensiunilor atitudinale. Prin continutul si modul de desfasurare, exercitiile
fizice si sportul contribuie la formarea si stabilizarea acestora, cum ar fi: perseverenta,
tenacitatea, simtul ordinii, dorinta de afirmare, precum si a unor atitudini pozitive fata de sine,
colectivitate opuse egoismului, individualismului, intolerantei, arogantei, dispretului fata de
adversar prin fair-play-ul promovat de catre asemenea activitati.
Educatia fizica isi aduce contributia si la dezvoltarea aptitudinilor. Se pot delimita in acest sens
doua directii:
Referitor la aceste aptitudini psihomotorii sau abilitati motrice s-au intreprins multiple cercetari
asupra activitatii sportivilor de performanta. Dupa J.P. Guilford, in cadrul acestor aptitudini s-ar
putea distinge urmatorii factori:
9
- coordonarea (coordonarea globala, abilitatea manuala, abilitatea degetelor);
Toate aceste calitati sunt prezente intr-o pondere variabila in orice activitate fizica,
diferentiindu-se din punct de vedere fizic si psihologic de la o varsta la alta. Din perspectiva
ontogenetica viteza si indemanarea se incheie la baieti in jurul varstei de 13 – 14 ani, in timp ce
forta si rezistenta se dezvolta intens intre 7 – 17 ani. La fete viteza si indemanarea cunosc o
maxima dezvoltare la 12 – 13 ani, iar forta si rezistenta se evidentiaza la 14 – 15 ani.
10
Strategia dezvoltarii acestor calitati si a altor componente psihosomatice ale personalitatii
include un ansamblu de metode, mijloace si modalitati de realizare, un rol deosebit revenindu-i
educatiei fizice.
Potrivit categoriilor de scopuri pe care le-am formulat, educatia fizica si sportiva dispune de un
sistem de metode si mijloace de actiune. Anume:
Exercitiul fizic – spre deosebire de alte variabile de exercitiu este actiunea corporala efectuata
potrivit unor norme de executie in vederea dezvoltarii deprinderilor si calitatilor motrice de baza
ale organismului si consta in repetarea operatiilor unei actiuni care cuprinde:
a. reprezentarea clara de catre elevi a scopului pentru care efectueaza exercitiul fizic;
11
d. interesul elevului pentru a stapani deprinderea pe care o exerseaza si placerea de a o exersa;
In esenta, un exercitiu fizic consta in repetarea sistematica a unei miscari in vederea formarii de
priceperi si deprinderi motorii, precum si a dezvoltarii unor calitati motrice diferentiate de la un
exercitiu la altul.
- scopul urmarit;
Sub incidenta acestei intelegeri a exercitiului fizic, deosebim doua metode generale ale educatiei
fizice si sportive: gimnastica si jocul sportiv, ambele sub diferite variabile si o istorie a lor in
cultura si civilizatia umanitatii.
12
Gimnastica
Are in sistemele europene de educatie fizica si sportiva o veche existenta si un prestigiu meritat.
De exemplu, sistemul suedez de gimnastica, datorat lui Ling Henrik (1776 - 1839) cu lucrarea
„Fundamentele generale ale gimnasticii”, deosebeste:
- gimnastica elementara;
- gimnastica de performanta;
- gimnastica ajutatoare.
Gimnastica este o variabila de exercitiu fizic si in opinia altor autori se desprind mai multe specii
ale acestui gen si forma sportiva:
13
a. gimnastica igienica si ajutatoare, necesara dezvoltarii organismului, cu efecte asupra
sistemului nervos, asupra circulatiei sangelui si asupra aparatului respirator si a celui digestiv;
Se evidentiaza tentatia spre diverse modele de pregatire a gimnastului, orientate spre gasirea unor
solutii si aplicarea lor in practica, de evitare, inlaturare, corectare rapida a dificultatilor si
greselilor in invatarea motrica, mai ales prin intermediul transferurilor gresite a cunostintelor
teoretice si practica, adica prin intermediul interferentelor.
In acest sens, sunt avute in vedere perioadele optime de formare a deprinderilor motrice (varsta
copilariei fiind optima instruirii sportive), gradul dificultatii invatarii motrice (mare, mediu, mic)
si cauzele greselilor de invatare motrica (greseli mari; mijlocii sau mici pe grupe de miscari pe
aparate, sarituri si acrobatie, greseli tehnice de executie, de tinuta si greseli combinate).
Jocul sportiv
Jocurile sportive sunt exercitii complexe iar ca principala functie a acestora se desprinde cea
formativ-educativa. Jocul sportiv motric implica actiunile ce vizeaza ca obiective:
- indemanarea;
- abilitatea;
- coordonarea miscarilor;
- agilitatea cu mingea;
14
- intretinerea si corectarea capacitatilor motrice ale individului.
15
- jocurile pentru perfectionarea deprinderilor motrice specifice ramurilor sportive unde
fiecare dintre ele se supune unor reguli de joc si comportament;
Pentru ca jocurile sportive sa devina sport si activitate sportiva, mai ales de performanta se
impune o anumita semnificatie educativa – pedagogica. In acest context jocul sportiv are un rol
deosebit in dezvoltarea psihicului si a personalitatii in general.
Prin functia formativa, educativa psihomotrica si psihosociala raspunde unor cerinte si obiective
majore ale procesului educational.
Mijloacele asociate
Acestea sunt de doua feluri:
a) generale - factori naturali de calire a organismului (apa, aerul, soarele) si factori igienici
(igiena personala, alimentatia, odihna, efortul de munca);
Forma organizatorica didactica de baza prin care se realizeaza educatia fizica o reprezinta lectia
de educatie fizica desfasurata cu toata clasa in conformitate cu programa de invatamant si cu
orarul clasei respective. In legatura cu aceasta lectie se pune in primul rand problema structurii ei
intrucat aceasta difera de structura obisnuita a celorlalte lectii de la celelalte discipline. Teoria
educatiei fizice a indicat urmatoarea structura tip pentru astfel de lectii:
16
- partea pregatitoare in care are loc organizarea colectivului de elevi, crearea unui tonus
potrivit si pregatirea organismului pentru efort;
Organizarea lectiei de educatie fizica implica mai multe verigi care constau in:
g. concluzii;
17
h. indicatii pentru munca independenta a celor cu care se lucreaza (Siclovan I., 1979).
De data mai recenta P. Fidler evidentiaza urmatoarea structura a lectiei de educatie fizica,
compusa din 8 verigi care pot fi prezentate in totalitate in fiecare lectie sau in mod selectiv.
Astfel distingem verigi care fac parte din structura oricarei lectii si care pot sa lipseasca. Din
prima categorie fac parte verigile care creeaza premisele bunei desfasurari a continutului de baza,
veriga in care se realizeaza temele lectiei iar ultimele doua verigi sunt destinate revenirii
organismului si aprecierilor si recomandarilor.
18
Pe baza acestei structuri generale lectia de educatie fizica cunoaste si ea anumite tipuri:
In cadrul acestor forme de organizare sunt utilizate anumite metode didactice specifice fiind:
explicatia, demonstratia si exercitiul in functie de specificul activitatii respective.
19
- scopurile asumate spre a fi realizate, principalul scop fiind obtinerea unui succes
sportiv, a unui record in cadrul unui concurs sportiv;
Potrivit acestor elemente constituente ale lectiei de antrenament sportiv se tinde catre o anumita
procedura metodica in vederea dezvoltarii unor calitati motrice (rezistenta fizica in special):
aceea de solicitare multipla a efortului sportivului, cu stabilirea exacta a intensitatii si duratei
sale.
Forme de organizare ale activitatii sportive se realizeaza si in afara cadrului scolii ca activitate de
educatie fizica si sport independenta prin intermediul: cluburilor de elevi, taberelor de vara si
diversele competitii sportive.
20
Profesionalizarea in domeniul subsistemelor educatiei fizice si sportive
Gradul de institutionalizare a orelor si lectiilor de educatie fizica este regasit in anumite structuri
educationale adecvate obiectivelor acestei discipline si activitati. In acest sens dispunem de
institutii adecvate, cum ar fi:
academiile (Academia Nationala de Educatie Fizica si Sport in tara noastra este principala
institutie care realizeaza profesionalizarea in sistemul educatiei fizice si sportive, cu invatamant
de lunga durata si invatamant de scurta durata, ambele forme cuprinzand specializari ale
educatiei fizice);
- colegiile;
- scolile de antrenori;
Ele privesc diferite categorii de specialisti in educatia fizica si sportiva: profesor, antrenor,
arbitru, sportiv, cercetator, psiholog, medic, administrator si manager sportiv.
21
- capacitatea de a stimula elevii pentru activitatile sportive scolare sau extrascolare si a
le orienta aptitudinile pentru diferite ramuri sportive.
Din demersul analitic intreprins in acest capitol rezulta importanta disciplinei de educatie fizica
in formarea si consolidarea trasaturilor de personalitate ale elevilor si, in mod deosebit, a
formarii unor capacitati si deprinderi psihomotrice necesare activitatii desfasurate in cadrul
orelor de educatie fizica si ale sportului in general.
Laturile educatiei nu sunt percepute si evaluate dintr-o perspectiva unilaterala si autonoma ci ele
actioneaza in mod complementar in procesul formarii si consolidarii personalitatii individului.
Asemenea actiune interdependenta si complementara rezulta si din modelul praxiologic al
educatiei si laturilor sale, pe care il redam mai jos.
22